Ce se poate conchide din m?rturia cronicarului roman care, auzind în senat ni?te mesageri daci trimi?i de aici ?i care au vorbit în limba lor, spune c? "spre surprinderea noastr? i-am în?eles?" Dar din m?rturisirea lui Ovidiu: "Dacii (ge?ii) vorbesc o limb? barbar?, îns? curios este c? este de neam latin?10" Deci, daca ?i latina au o surs? comun?. De unde se trage româna în acest caz? Aici, bineîn?eles, nu este vorba de îmbog??irea unei limbi. Iat?: anticul persan, provenit tot din sanscrit?, diaus (ziua), românescul diua (ziua) care a dat latinescul dies, ?i deus. Suria este fiul lui Diaus. Sanscritul kri, a crea, creier, latinescul creare, cerebrum. Evident, tot noi suntem mai aproape de original. A citi nu vine de la slavul citati, ci de la sanscritul cit, intelec?ie, con?tiin??, cu derivatul citta, gândirea con?tient? individual? ?i formal? (vide René Guénon: L'Homme et son devenir selon la Vedanta). Citirea spiritual? o avem înc? de la Zalmoxis. Pupilii lui ?tiau s? citeasc? cu mult înaintea multor noroade prezente. De unde a plecat cultura ?i arta spre Kiev? Doar la Tismana, pe p?mântul patriei noastre, a fost scris? în anul 1405 prima carte slavon? a lui Nicodim. În atelierele noastre me?te?ug?re?ti s-au lucrat frumoasele epitafe pentru catedrala din Smolensk (1561) ?i cea din Rostov (1598). Dar aportul cultural al Cantemire?tilor? Din ?ara noastr? au plecat lucr?tori ?i utilaje pentru a înfiin?a tiparni?e pe meleaguri îndep?rtate, înc? de la sfâr?itul veacului al XV-lea. Brâncoveanu a trimis pe Mihai ?tefan în Gruzia. Un contemporan de acolo spune c? putea întreprinde totul pentru "a umple cu c?r?i Gruzia." Elevii lui au plecat în Orientul Apropiat ?i Mijlociu, înfiin?ând tipografii la Damasc, Bagdad ?i Teheran. Tip?rirea primelor dou? c?r?i arabe a avut loc la Snagov ?i Bucure?ti în anii 1701 ?i 1702. S? mai enumer?m câteva cuvinte înainte de a p?r?si pilduirile etimologice din sanscrit?. A ad?pa, padapa, lat. ad-aquare; adic?, adika, etimologie necunoscut? în DEX; acu, acum, acuma, açuma, ma superlativ, românul când spune a-cu-mŕ, cu accentul pe ultima, e un superlativ, lat. eccum modo; a?a, açça, lat. eccum sic; c?rp?tor, karpatah, lat. cooperatorium; ca?, k?u, lat. casseus; ?ase, ?as, lat. sex; ?apte; sapta, lat. septem; st?pân, stapana (action de mettre debout, en places d'érriger, d'organiser); a a?eza, asidami, lat. assediare; arip?, antaripa, lat. alapa; a avea, av, avami, lat. habere; azi, adya, lat. hac die; asta, asta, (r?d. sta), lat. ecce istu, ecce ista; buz?, guda, (rond, sphérique, bouchée), alb. buze (gur?), sp. bezo, beso (s?rutare), bulg. buze (obraz); pol. buzia (gur?, s?rutat), portughez beico (buze), fr. bouche, baiser, macedorom. budze, port. beijo (s?rut.) În acest caz se pune problema: De la care am luat? ?i la care am dat? Oricum, de la cel mai vechi ?i în linie direct?: de la str?mo?ul trac, r?spundem f?r? ?ov?ire, iar el de la str?bunia indic?. S? continu?m cu înc? o pagin?, dou?. Cânep?, kanapa (kana ?i apa), latine?te vine din grecul kannabis, cannabis, lat. vulg. canapa, lit. kanape, knape, boem. konope, pol. konop, vechii germani hanf, hanif, angl. sax. henep, engl. hemp, oland. hennep, isl. hampr. Cassell's Dictionary spune: An Indian herbaceus plant, cannabis sativa. Irl. canaib, canib, bukhara kenab, armen. ganep, pers. kanab, kanu, kanow, kanaf (sfoar? de cânep?) alb. kanep. Este cazul s? amintim ce spune Herodot: "În ?ara sci?ilor cre?te cânepa, o plant? care seam?n? mult cu inul, îns? este mai tare ?i mai înalt?, c?ci cânepa în privin?a acestor calit??i are avantaj asupra inului, ea cre?te ?i sem?nat? ?i de la sine. Cu ea, Tracii î?i fac îmbr?c?minte care are o mare asem?nare cu cea de in, astfel c? persoana care nu s-ar uita îndeaproape nu ar ?ti dac? este de in sau de cânep?, iar cel care nu a v?zut cânep? în via?a lui ar crede c? ?es?tura este de in." S? mergem mai departe. C?r?mid?, krmidza, neogr. keramidi; cucuvea, cuckuve, (crier), alb. kukuvajka, bulg. kucumeaika, în Gorj i se zice cucume?; curcubeu, sura-kar-muka, (aduc?tor de soare, de senin), rus. korkobec, alb. üljbčr-üljbčr (o supersti?ie albanez? c? ar fi un ?arpe care vine s? bea ap? de pe p?mânt), Cihac deduce c? s-ar trage din lat. coluber (?arpe neveninos), iar Densu?eanu zice c? s-ar trge din lat. curbus-curbus (se vede c? e c?utat cu lupa), vene?ianul carbame, prov. corbar, poate c? e o variant? a sanscr. karmuka (arc), cuvântul iris, iridis, este grec, iar arcus caelestis e prin perifraz?; a chema, kyami, lat. Clamare; cirac, kiraka, (écrivain, copiste), turc. çirac; cerg? (f?cut? din cânep?), bg. srb. croat cerga, magh. cserge, e un exemplu c? au luat cuvântul o dat? cu p?tura (cerga), în timp ce noi am cultivat cei dintâi cânepa; cas?, k?ha, kasha, kshaya, kshi, (possidere et habitare), în Oltenia cas?, c??i; colac, kolaka, sl. kolaci; dumbrav?, dumraba; degeaba, dudaba, turc. caba; gr?mad?, grama, da e un sufix ce caracterizeaz? no?iunea de mul?ime, granata (réunion de villages), slav. gramada, blg. gramada, srb. gramada, ceh hromada, pol. gromada, rus. hromada, gromada, ung. gramada, litt. grumadas, gothic grumada. DEX îi d? provenien?a din slav?. Gata, gata, alb. gat; o?âr? (oleac?), acira, et. nec.; ocar?, apakara, (offense, inimitié), et. nec.: pânz?, padda, (bande d'ettofe), et. nec.; p?tuiag, padaeka (cu un picior, pada-eka); potec?, pathaka (diminutiv), pathas (chemin), path-ika (voyageur), germ. Phad, engl. path, blg. p?teka. Nu putem spune c? ?tiam ?i colindam p?durile f?r? s? avem un nume pentru potec? pân? a nu veni bulgarii s? ne c?l?uzeasc? pe ea. Pândar, pindara (gardian de buffles), sl. pondari; paradit, paladina (tr?s affligé), ?igan. pharado, a p?r?di; pit?, pita (pain), zend. pitu (nourriture), armen. pan, lat. panis, cimerian pain (farine), greaca nou? pyta, pitta (gateau, tourte), gr. veche pateomai, pittakion, macedorom. pito, alb. pite, blg. srb. ung. pita. Iar??i din ce punct cardinal am luat? Noi care am cultivat grâul ?i mâncam pit? înaintea tuturor. Soart?, swarta (w=u), lat. sors, sortis. a pr?si, a se pr?si, prasuye, (engendrer): Cudro brahmanyam prasuyate, un sudra pr?sit (n?scut) de o brahman?, sau Sa prasuyate putram, ea pr?si (n?scu) un prunc, prasuta, p. tr. pr?sit; iat?, yatha, blg. eto. Cuvintele dace nu mai apar în DEX, nici cele date oficial în manuale. Etimologiile necunoscute din dic?ionar le-am fi completat ?i pe acelea (ca s? facem o glum?!) de mai erau ?i alte neamuri în jurul nostru. C? le-au luat numai de la noi nici nu se mai pune problema. Se poate concepe c? am venit pe lume f?r? nici un cuvânt, f?r? o limb? în care s? ne în?elegem între noi ?i c? ne-am s?turat de ea ?i am aruncat-o în vânt? ?i c? în zece ani, cel pu?in a?a se afirm? recent, am f?cut schimbarea de limb?? Suntem siguri c? nici noi nu ne-am îng?duit a?a ceva ?i nici Natura n-ar fi putut-o realiza conform legilor ei încete. Copilul spune singur mama, ma-ma (reduplication of instinctive sound made by infants, Cassell's Dict.), a mea, a mea. ??ranii no?tri, în ciuda tuturor schimb?rilor, î?i p?streaz? limba lor primitiv?. În considerarea unei limbi nu va fi vorba de zecile de cuvinte care se înregistreaz? zilnic în tehnic?, în rela?iile interna?ionale sau, mai abitir la unii critici literari, ace?ti doctori în filologie, în literatur? care se folosesc de glosar propriu în educa?ia literelor române?ti. S? mai amintim dou? cuvinte vizibil sanscrite: rege, raja (j=gi), lat. rex; sau v?duv?, vidhava, lat. viduus, fr. veuve, oland. weduwe, germ. wittwe, germ. veche wituwa, angl. sax. widwe, engl. widow, gr. eitheos, celibatar?. Iar??i, de la care am luat? Desigur, lucrurile se judec? ?i cu bini?orul. În dic?ionar, cuvintele neao?e române?ti, nesunând savant sau elegant sau nefiind la zi nu sunt cuprinse. Iat?, p?leat? (pr?jin?), pe care o avem din sanscrit?, palaka (branche), nu poate sta al?turi de celelalte într-un slovar tip?rit. Restul de cuvinte dace sunt date acum din albanez?. Zestre are originea lat. dextrae (f?g?duin?? solemn?). I.I. Rusu îl d? ca exclusiv arhaic. Poate sunt mai vechi decât albaneza sau chiar latina, la cercetarea ?i adâncirea într-un trecut care ne scap?. Iat? ?i azi graiurile r?mân neschimbate, cu toat? fr?mântarea de la un col? al ??rii la altul, a românului ?i a cuvântului s?u. Despre Vrancea Hasdeu sus?ine c? este o denumire dacic?, iar Densu?ianu merge mai departe, din legend? în legend?, spunând c? dacii au mo?tenit termenul de la str?mo?ii hiperboreeni. Cuvintele trace sunt aidoma în India antic?, aidoma la daci ?i la fel la noi ast?zi. Conchidem, totu?i, analizând istoria c? cei mai apropia?i de latin? ?i de latini suntem tot noi, ca provenind din aceea?i mare familie str?mo?easc?. În acela?i timp, putem sus?ine c? nu le-am luat de la vecini. De la care? Noi, care locuiam pe largi ?inuturi, eram st?pânii limbii materne ca oricare alt popor. Azi, chiar dac? ?tim mai multe limbi, gândim ?i ne exprim?m în cea original?, natal?. Aici e vorba de popor, nu de un ins plecat sau fugit care se pierde chiar pe sine în v?lm??agul str?in sie?i.
|