Ce parere aveti despre asta? Merita oamenii sa fie ajutati de societate? Ajutati voi cersetorii cu cate un ban, sau donati vreodata bani pentru 'o cauza nobila'?

Sunteti de parere ca societatea trebuie sa-si ajute elementele, sa aibe grija si mila de cei ce nu pot (sau poate nu vor!!!)?

-> acest thread a fost inspirat de subforumul acestei sectiuni.

Da sigur ca merita. sunt ai nostri si trebuie sa avem grija de ei.

Sunt multe categorii de "saraci", asa ca ar fi bine sa specifici la ce anume te referi: la cersetori, la aurolaci, la persoane cu handicap, la saraci...? Nu poti sa ii bagi pe toti in aceeasi oala, asa ca nici atitudinea fata de ei nu poate fi aceeasi.

Orice om are nevoie de empatie. Daca nimeni in jurul nostru nu ne-ar acorda atentie, daca nimeni nu ne-ar asculta cand avem un necaz sau pur si simplu o neliniste, daca nimeni nu ar fi dispus sa ne acorde ajutorul atunci cand avem nevoie, daca nu putem numi pe nimeni prieten si nu avem pe nimeni drag atunci fiecare zi din viata noastra ar fi un calvar.
In jurul nostru nu sunt putini aceia care traiesc zilnic acest calvar. Nu doar copiii abandonati pe strada, aurolacii din canale si boschetarii, nu doar orfanii tratati ca vai-de-lume prin orfelinate sordide, nu doar pensionarii parasiti de toti, dati afara din casa si aruncati din spitale, nu doar puscariasii si cei internati in ospicii, ci si multi oameni pe care ii catalogam ca fiind perfect normali, cu slujba sau chiar cu o situatie. Empatia nu se poate cumpara. Fiecare dintre noi ar trebui sa se gandeasca la faptul ca viata noastra putea fi alta, daca ne nasteam in alta parte si in alte conditii, daca soarta ne-ar fi fost potrivnica, "pleava societatii" si toti acesti outcast nu sunt "aberatii ale sistemului" ci oameni ca noi, care n-au putut si din pacate de multe ori n-au stiut sa gaseasca acea caldura umana de care toti avem nevoie si n-au reusit, sau li s-a refuzat, dreptul la o viata normala.
Fiecare are vina lui pe lumea asta si nimeni nu se poate refugia in "n-am putut" sau "au fost conditii vitrege", tine de fiecare dintre noi sa razbatem. Multi insa nu pot face asta. Pentru neputinta lor ar trebui sa ne fie mila. Dar compasiunea e ceva ce trebuie cultivat de fiecare dintre noi (chiar daca ni se pare din ce in ce mai greu, probabil, s-o facem). Unii spun ca "societatea" ar trebui sa faca ceva, altii se refugiaza cu nonsalanta in a da vina pe guvern sau pe alte structuri. Societatea suntem noi, guvernul e reprezentantul nostru, fiecare dintre noi trebuie sa faca ceva.
Treci pe strada, vezi un copil nenorocit si-i arunci o moneda bucuros ca "ai facut o fapta buna", te gandesti fugitiv - "saracuu' de el, ce prapadit e..." si cu asta bifezi si obligatia de compasiune pe care crezi c-o ai. Dar nu-l vei lua niciodata de mana pe vagabond sa-l duci acasa si sa-i dai o masa calda, sa-l lasi sa se spele,sa-i dai haine curate si sa-l lasi sa doarma intr-un pat. Nici eu n-as face asta si simt o strangere de inima cand o recunosc. N-as face-o.
Asa ca sa mai lasam povestile si lamentarile cu mila si compasiunea si sa facem ceva...

"Iubiti-va aproapele ca pe voi insiva!"
Trebuie sa ajutam oamenii nevoiasi, pentru ca si noi la randul nostru sa avem parte de mila.

Exista o problema totusi cu cersetorii, si parca am mai expus-o candva pe acest forum. Este vorba de faptul ca in spatele lor stau niste ticalosi. Vezi toti copiii aceia, prost imbracati si murdari, unii chiar cu handicap. Si cand te gandesti ca ei stau acolo, pe frig si ploaie cu mana intinsa, iar tot ce primesc le este luat de cei ce i-au trimis, te apuca groaza.
A fost o perioada in care eu refuzam sa dau bani la cersetori. Ma gandeam ca daca le dau acum bani, ei oricum ii vor cheltui imediat, de cele mai multe ori pe bautura si tigari, poate si droguri.Iar maine o iau de la capat. Deci gestul meu este inutil, nu le rezolva problema. Din contra, pe cei mai tineri ii incurajeaza sa duca o viata cu mana intinsa...

Aceasta problema ar trebui rezolvata de autoritati. Trebuie depistati toti cei care sunt in spatele acestor cersetori, si care ii folosesc. Cati constientizeaza ca baniii care ii dau unui copil la semafor ajunge in buzunarul unui tigan burtos? Iar copilul daca se alege cu o coaja de paine e norocos...

Acum eu dau bani numai la unii batrani, pe care ii cercetez cu luare aminte, deoarece am vazut ca multi ticalosi se folosesc si de batrani, ii obliga sa cerseasca la fel ca si pe copii.

Este crunt ce se intampla, iar autoritatile par a se face ca nu pricep situatia...

Megem prin centrul oraselor noastre si ne miram de numarul mare al cersetorilor pe care ii vedem. Numarati-i totusi, si nu va va iesi un procent semnificativ din populatie. Cu un plan de asistenta sociala bine pus la punct aceste sute sau mii de prapaditzi pot fi scosi din strada, cazati in internate speciale, spalati , imbracati si hraniti. Cum se practica si prin alte parti, pe care le numim civilizate. Problema e ca nu se face asta. Problema imediat urmatoare e ca majoritatea lor nu vor accepta asta. Motivatia e greu de inteles pentru noi, e greu sa pricepem de ce dupa ce primeste o masa si i se da un pat el prefera sa se intoarca in strada. Desigur, cealalta problema e mafia lor, sau "pestii" cersetorilor. Aici e problema politieneasca, si nici aici nu vedem rezultate (sau macar un real interes).

Tata zicea foarte simplu:"Nu le dau nimic! De ce? Pentru ca eu am muncit pentru banii astia."

Nici eu nu dau bani la nimeni, absolut la nimeni. Sunt de parere ca daca nu vor mai primi bani, se vor duce la munca, in orice caz, va disparea fenomenul.

Imi plac cei care ofera 'ceva' in schimb: cei care canta la chitara sau alte instrumente, in statie, si canta bine. Aia primesc bani de la mine.

Oricum, bani multi nu am, asa ca nu as da nici daca as vrea.

Exista totusi oamenii de care societatea nu mai vrea sa stie nimic.Oameni care au ajuns la limita,oameni care nu mai au nici o speranta si care au ajuns sa cerseasca.
E drept,exista si puturosi care si-au facut din cersetorie un mod de viata.Daca a doua categorie nu va mai primi bani,poate va disparea.Insa neavind nici un chef de munca,ma indoiesc ca isi vor gasi un mod cinstit de a supravietui.
Cersetorii din prima categorie merita,dupa parerea mea, o bucata de piine data din toata inima,nu un banut aruncat de ochii lumii ,in ideea ca o mie-doua de lei ne va asigura un loc in rai.

Este foarte frumos să dai bani unui cerşetor pt. a-ţi "arvuni" un loc în rai. Sufletul tău are nevoie de această jertfă pentru a se mai uşura puţin de poverile care-l apasă.

Cît de mult foloseşte 1-2 mii, date cerşetorului, nu pot să-mi dau seama. Ceea ce pot realiza eu, fără a fi în contradicţie cu ce-aţi spus voi pînă acum, este că, pe termen mediu şi lung, nu prea îi foloseşte la ceva, ba dimpotrivă...

De aceea am o strîngere de inimă, o tristeţe cînd mă hotărăsc să dau bani vreunui cerşetor...

Caa, da, e frumos.Dar atunci cind o faci ca sa il ajuti,nu ca ,,Uite ce milos sint eu. Oare m-a vazut cineva? Sigur e considerata o fapta buna!''
Sa dai pentru ca simti nevoia sa ajuti neconditionat,nu asteptind o rasplata,aici,pe pamint,sau in Ceruri.
In general, eu evit sa dau bani. Prefer sa cumpar ceva de mincare si sa dau. O piine, o placinta... in fine,ceva care sa nu poata fi luat de altii sau bani care sa fie folositi pentru a se cumpara bautura.
Daca se intimpla asa, n-am facut nimic.
Nu fac un bine, ci un rau.

Eu cand dau bani nu ma gandesc ca ajung in rai sau altceva , niciodata nu m-am gandit la asta .
Bani se doaneza si la biserica, e asa de greu sa oferi cuiva o bucata de paine daca-ti permiti ?!

Zed,pentru unii oameni e greu sa spuna o vorba buna, daramite sa mai bage si mina in buzunar...

Pe varful Muntelui Fericirilor, Iisus a rostit Predica de pe Munte ( Mat.5:3-10 ).

Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila!

Şi totuşi eu cred că societatea - adică noi toţi - ar trebui să ajutăm pe defavorizaţii sorţii, fiecare după puteri. Din păcate observ în zilele de acum o mentalitate elitistă la multă lume, care exclude din start pe cei neajutoraţi. "Cei buni reuşesc întotdeauna", "cu voinţă se poate face orice pe lumea asta" şi alte vorbe de astea, care maschează ceva de la indiferenţă spre dispreţ.

Pe termen lung ajutorul ar însemna o societate care să aibă legi bune, care legi să fie respectate şi care să aibă în vedere pe toţi membrii ei, indiferent de statutul lor social. Eu îmi exprim speranţa că intrarea noastră în U.E. va avea un rol benefic în această direcţie. Mai e cale lungă, însă, pînă atunci şi deocamdată situaţia nu este bună deloc.

ps. eu n-am auzit de "muntele fericirilor" (mă refer strict la cuvinte...)

Atunci cand o catastrofa - incendiu sau inundatie a distrus munca de o viata a unor oameni muncitaori, da, dau si din ce am mai si muncesc fizic daca este nevoie, dar, la alde "da si mie" me la coltul strazii NU, NU, NU, pentru ca ei au facut din asta o meserie. Pot munci la fel ca mine.

Ţinînd seama de faptul că foarte mulţi dintre ei îşi expun, spre convingere, anumite infirmităţi fizice, s-ar putea să nu poată munci chiar la fel...

Mila este un sentiment inferior. Fiecare merge pe drumul pe care l-a ales. Daca nu lupti, nu ai nici o sansa sa invingi
Dau, totusi din inertie, cred cate un banut de pomana...nu cred ca "ajutorul" meu poate sa-i schimbe cursul vietii omului respectiv.

Siiiiiguur că da Contraste !

Era o reclama la carti de credit, cu un tip care ii intreaba pe cersetori la misto daca accepta card. Si cersetorul scoate un cititor de card-uri din geaca.

Visa- accepted anywhere.

Mi-a placut versetul lui Leon: " Ferice de cei milostivi, caci ei vor avea parte de mila! "

Ajut pe neajutorati? F mult. Ajut si cersetorii de pe strada, carora le dau cite un 1$ dupa ce ma uit luuung in ochii lor...si le zic rar: God bless you! Ajut si pe cei care au multi copii, ajut pe cei care sint handicapati, dau si la diferite organizatii lunar, dau si la biserica, dau si la organizatii din Ro care ajuta orfanii. Dau cu bucurie. NU ma laud. Nu vad sensul.
Inainte de a da, de fiecare data ma concentrez in sufletul meu si imediat stiu daca e bine sau nu sa dau. Mereu "aud". In felul acesta nu arunc banii aiurea...

Sa va spun de un prieten de-al meu care nu are picioare. I le-a taiat trenul cind a avut 16 ani. Acum are 40 de ani. Ptr ca i le-a taiat de sus de tot, nu poate purta proteza. A primit carucior. Niste prieteni de-afara l-au ajutat si i-au dat o masina special modificata ptr el. A fost si la mine 3 luni. L-am dus pe la biserici si a primit bani frumosi. Romanii au inima larga si au aratat multa mila.
Imi povestea chestii care nu le pot uita. Parintii i-au murit si deci a ramas fara ajutor. Fratele lui il batea de-l snopea, prietenul meu fiind cam "obositor" handicapatii cam sint asa.... Cum in RO sint scari peste tot, el nu putea urca, ca se tiraste pe jos in miini.... si nu odata a fost nevoit sa roage pe cite un om sa ii cumpere piine si salam si era injurat si ponegrit ..."Da-te jos golanule din masina...." Femeile erau mai miloase si il ajutau... Pe baiatul acesta l-am ajutat si ajut mult. Sta la bloc si toti il stiu ca merge in miini. Stie face asa multe....repara tv's radio, casetofoane, pune gresie etc numai sa scoata si el un ban. Cind vad cit de mult se zbate, creste mult in ochii mei. E cu asa mult superior cersetorilor care au picioare si care refuza sa lucre....

E greu sa dai. Stiu. As vrea sa va spun totusi, ca atunci cind dai cu inima larga, D-zeu iti da inapoi inzecit, insutit. Asa e la mine. Cu cit dau mai mult, cu atit creste business'ul. Pare paradoxal dar nu in ochii lui D-zeu. Cum spunea un prieten de-al meu: "D-zeu nu are problema cu banii, problema e ca banii Lui sint in miinile noastre, si miinile noastre sint prea' lipicioase' "
Oameni buni, cine da-lui isi da, cine face-lui isi face!

Eu in viata nu astept ajutor, asa ca nu vad de ce sa dau.

Sa cresti Mare si sa fii Sanatos...mai ales sa n-ai nevoie de ajutor, ca roata e rotunda!!!

Nu am zis ca nu am, am zis ca nu astept. Decat sa ajut un cersetor, mai bine ajut un prieten...

Oricum Romania e plina de profitori nerecunoscatori, care abia asteapta sa-ti ia banul. Exemplul LigieiB este o exceptie zic eu.

Toata stima ca ajuti prietenii

Despre prietenie si ajutor reciproc pot scrie o carte intreaga....dar nu de asta e vorba aici!!

Eu am invatat de la un om aspru, viteaz si dur in viata, urmatoarea pilda:

Daca trece o zi in care n-ai facut cel putin o pomana, e o zi moarta in viata ta. Nu conteaza ce...doar un bine.

De atunci nu trece o zi fara sa fac asa ceva.....si fii atent cum l-am descris pe acel om!!

Si totusi nu-mi pare rau..din contra. Bine faci, bine culegi, fara sa pui la cantar!

Asta e!!

Nu cred ca a ajuta si a da de pomana sunt sinonime in toate situatiile. Mi s-a intamplat sa vad un copil, care parea sa aiba parinti, era cu ghiozdanul in spate, imbracat curat si mi-a cerut niste bani. Nu pot spune ca sunt o persoana zgarcita sau ca m-ar afecta daca i-as da ceva, dar m-am gandit ca practic eu il incurajez sa cerseasca, va invata ca daca cere pe strada va primi si comportamentul se va perpetua. Mi-a parut rau pe moment dar asa am considerat eu necesar si corect.
Sunt mult mai mult impresionata de varstnici (ei chiar nu mai au nici o sansa de a se integra) sau de cei care incearca sa faca ceva pentru a obtine un ban...

Ma deranjeaza indiferenta si prejudecatile oamenilor in fata celor care au fost mai putin norocosi. Sa ajungi la mila societatii e foarte trist si sunt convinsa ca sunt oameni care ajung aici fara sa se faca vinovati pentru asta.
Dar modul cel mai eficient de a sprijini pe cineva, si asta nu o spun eu, e sa il ajuti sa invete sa se ajute singur, evident greul aici incepe...

Societatea romana a ajuns prost. Noi, romanii, spre deosebire de alte natii, nu avem spiritul competitiei dezvoltat, nu stim a cui e datoria sa ajute, sau daca e bine sa ajute.

Statul, caruia toti ii platim impozite, ar trebui sa se ocupe de problema asta. Daca maine nimeni nu ar mai da bani cersetorilo, acestia nu ar mai exista, ar vedea ca nu obtin profit si s-ar duce la munca (cei care au cum). Restul ar profita, asa cum e si normal intr-o tara, de ajutorul de la stat, care nu s-ar mai imparti la o multime de lenesi, ci ar ajunge doar la cine are cu adevarat nevoie.

Desigur, ce spun eu acolo nu se va intampla niciodata.

oamenii trebuie pusi la munca!!

Blakut, eu mai sus am spus urmatoarea zicala: Cine da lui isi da, cine face lui isi face. Sa iti spun de unde o stiu....

Istoria spune ca intr-un satuc de munte, muuulti ani in urma locuiau 2 batrinei. Se ingrijeau unul pe celalalt si asa supravietuiau. Intr-o zi batrinica moare si mosulica ramine singur. Ptr ca ii era greu sa gateasca, zilnic mergea prin sat, pe strada principala, de la un capat al satului la celalat si spunea cit putea el de tare: "Ajutati va rog in batrinel, ca cine da, lui isi da si cine face lui isi face!" Satenii se indurau de el si mereu primea citeva merinde...destul sa supravietuiasca. Asa azi, asa miine... Una din vecine deja se agrava cind il auzea...incepuse sa il ocarasca si sa ii spuna sa isi tina gura. El nu o baga in seama ci spunea mai departe alene..."Ajutati va rog un batrinel, ca cine da, lui isi da, si cine face, lui isi face!" Dupa citeva saptamini, vecina cu pricina isi face un plan... si anume sa il stirpeasca pe mosulica. Zis si facut...se pune de dimineata si framinta de piine si intr-una din paini pune otrava... Pe dupa-masa, cind batrinelul a trecut iar, ea iese la poarta si ii spune: "Uite mosule, am o piine in plus, e calda, nu vrei sa o iei? " Batrinelul pare surprins, dar in acelasi timp bucuros si ia piinea. Dar ptr ca era calda, se hotaraste sa o pastreze, asa ca o baga in traista si pleaca mai departe repetind vorbele lui favorite...."Cine da, lui isi da, cine face, lui isi face."

Ajunge acasa. Nu dupa mult timp, bate la poarta un tinerel, mor de sete, istovit dupa munca cimpului... Batrinelul il cheama in casa si ii da apa apoi ii zice: " Nepoate, nu vrei si o bucata de piine, uite e inca calda, am primit-o chiar de la mama dumneatale, uite ia si maninca ". Tinarul maninca si pleaca....dar ...abia ajunge acasa...intra pe usa si cade jos zvircolindu-se de durere... Mama speriata il intreaba ce-a patit, el raspunde ca totul a fost bine pina a trecut pe la casa batrinelului.... Deodata, devine palida si i se moaie picioarele...incepe sa isi sfisie hainele de pe ea sa plinga in hohote... se arunca jos si ia capul feciorului ei in poala...asista la imaginea sfisietoare cind viata i se scurge din el, urmareste ultimile convulsi are corpului neputincios... plinge amarnic in timp ce ii suna in cap vorbele batrinelului: Cind da lui isi da, cine face lui isi face.....

***

Blakut, nu odata am vazut cum se intoarce roata. Viata te loveste cu exact ce dai...culmea e ca o face exact cind nu te astepti. Tu spui ca nu astepti ajutor de la nimeni. Eu spun sa nu te grabesti sa spui asemenea vorbe mari si grele... toti avem nevoie de ajutor mai devreme sau mai tirziu... Stii ce e ironic, si eu am crezut ca si tine...si anume ca ma descurc singura...am gresit...

Eu iti spun ca ramin stupefiata cind ma trezesc cu ajutor din partea cunoscutilor (straini)care imi fac favoruri enorme... trec zile, saptamini si nu imi revin....ma tot gindesc...oare ce a determinat acei oameni sa imi intinda o mina da ajutor chiar in acel moment, chiar cind imi crapa maseaua???
Nu trece mult si imi aduc si eu aminte vorbele batrinelului....cine da... hai ca deja le stii.

Fa bine cind poti, fa cu toata inima, ca te ajunge... iti promit.

Ligia,Ligia... ce poveste frumoasa ai scris tu aici...
E adevarat.Binele sau raul facut se intoarce,mai devreme sau mai tirziu...
Nu intotdeauna de la cei de la care il astepti...
Important e sa ne dam seama ca mila si compasiunea fata de cei
care sint cu adevarat la ananghie,ne fac oameni.

Frumoasă povestea acestei incurabile optimiste care este Ligia

Şi, totuşi, pîinea ar fi trebuit mîncată de vecină, nu de fiul ei...

Multam fain, Diana_Maria si Caa.

@ Caa.
Caa, sa stii ca s-a intimplat exact cum trebuia, daca minca ea piinea, atunci murea si scapa "usor". Dar de cele mai multe ori, viata te loveste unde doare mai tare, in cazul de fata, singurul ei fiu. Ea a trait cu un regret amar tot restul vietii, a trait sa spuna si altora sa nu faca la fel, 'a intrat in istorie', dupa cum vezi...

Asa se explica probabil, faptele care se intorc nu lovesc direct ci indirect... Doare mai tare...
Life is fair chiar si cind nu vedem sau intelem noi...

Sa nu uitam totusi ca atunci cand faci un dar, o milostenie, "nu trebuie sa stie dreapta ce face stanga" , dupa cum spune Biblia. Daca te lauzi cu fapta ta nu mai primesti rasplata in cer, caci ai primit-o (ti-ai luat-o) deja pe pamant.
Adevaratele fapte caritabile sunt cele nestiute... Sunt cele care iti bucura inima, nu orgoliul...

Ajut pe cei ce merita ajutati, nu spun sa nu ajutam. Dar eu nu ajut cersetori, pentru ca pur si simplu nu vad scopul.

Povestea este frumoasa, dar este doar o poveste. Din poveste rezulta mai mult ca "cine sapa groapa altuia cade singur in ea". Toti oamenii aia l-au ajutat pe mosulica, si ce au castigat? (nu spun ca ar trebui sa ajuti oamenii doar pentru a obtine profit, dar mosu spunea ca daca il ajuta, o sa primeasca si ei.)

Trebuia sa fiu mai clar: nu astept sa ajutor aiurea, sau mila altora. Prietenii isi ajuta prietenii si cu asta basta.

Blakut eşti prea dur, după opinia mea. În fond, cine merită ajutat? Să facă bine să se descurce şi singuri, nu?

Iar scopurile noastre, ooo, scopurile noastre de prea multe ori sînt atît de meschine că am merita să fim pedepsiţi, nu ajutaţi!

@Lidia

Pentru tîlcul poveştii e bine s-o lăsăm aşa. Dar îţi mai spun eu o variantă de final, din păcate foarte plauzibilă: după ce-şi îngroapă fiul, vecina "prinde" aşa o vrajbă şi o ciudă pe bătrînel încît reia operaţiunea cu pîinea (sau născoceşte alta nouă, şi mai "subtilă") şi, cu mare tenacitate, nu se lasă pînă nu-l vede şi ea pe bătrînel sub pămînt. Aşa, ca să-şi răzbune fiul!!...

@Caa
Ok, las ca tine.

Vreau să mărturisesc aici că am descoperit cu mirare la unii din interlocutorii mei o atitudine "ciudată" faţă de milă, ca noţiune şi sentiment. Pt. mirarea mea vina îmi aparţine în totalitate.

Dar aş vrea să spun răspicat că, în condiţiile în care:
1. Spun adeseori "Doamne miluieşte!" şi doresc ca Domnul să mă miluiască într-adevăr, deşi sînt conştient că de multe ori n-aş prea merita...
2. Isus zice undeva (direct, dar f. des indirect): "Milă vreau şi nu jertfă!"

... mila este o îndatorire de prim ordin pt. mine, pe care încerc să o materializez aşa cum pot şi cum mă duce mintea...

Caa, frumos spus.

Nu judeca pe altii... mila nu e o insusire care ii caracterizeaza pe multi. Unii au o doza mai mare ca altii. In acelasi timp, unii primesc mai multa mila ca altii, ptr ca...cu ce masura masori, cu aceasi ti se va masura. Se aplica la tot felul de "chestii".
Arata tu mila, fata de cei care nu o au.
Arata tu ce inseamana sa fi milos.

Mila este un construct psihosocial, crestinismul a ridicat-o la rang de valoare esentiala, Nietszche s-a lepadat de ea ca apanaj al oamenilor slabi; cu toate acestea este importanta in masura in care incita la comportamente ce contribuie la functionarea unei societati date (conform unei ideologii dominante). Este de asteptat ca indivizii unei societati dominate de principiile liberale, de conceptul meritocratic, de ideea recompenselor in mod echitabil (in functie de efortul investit) sa actioneze concret (sa dea efectiv) in spiritul compasiunii/milei intr-o maniera redusa.

Cu toate acestea, la nivelul omului obisnuit, decizia de a da efectiv depinde de o serie de factori, iar "bunatatea" inimii nu e nici macar variabila cea mai importanta. Sa dau un exemplu devenit clasic (sintetizand):

Prima duminica insorita de primavara. Oamenii se plimba zambind, incantarea de a fi scapat de o iarna friguroasa se citeste pe fetele lor. La capatul unui pod, un cersetor sta jos, tinand in mana un carton pe care scrie "Sunt orb, ajutati-ma!" Majoritatea il ignora. La un moment dat, apare un individ, citeste rugamintea scrisa, ia cartonul si scrie pe spatele lui cateva cuvinte, apoi pleaca. Treptat, cersetorul primeste din ce in ce mai multi bani.
Trecatorul scrisese "Afara e primavara, iar eu nu o pot vedea".

Khali la han!

Ce frumoasa istorioara cu orbul, wow! Ce trista... ce bine ne deschide noua "ochii" sa vedem ce e important...dar oare vrem sa vedem?

Bine-ai venit printre noi.

Bine ai venit Khali şi bine că ai venit!

Dacă la prima parte a mesajului tău mi-am pus picioarele într-un lighean cu apă rece şi o pînză umezită în jurul capului, reuşind cît de cît "să ţin pasul", spre sfîrşit chiar m-am bucurat: este acolo un soi de rafinament spiritual de mare clasă, care pune în umbră fundalul trist al poveştii. Great thing, really!!

In primul rind,
Khali!

Iar in al doilea rind....
sa va spun o poveste adevarata.
Am intilnit acum o saptamina o ,,cucoana'' in virsta care statea la usa unei farmacii avind cuponul de pensie in mina si care apela la mila tracatorilor. I-am dat si eu un banut si am intrebat-o ce si cum.
Mi-a spus, aratindu-mi cuponul ,ca are 1.250.000 lei pensie si ca o duce foarte greu.M-am oferit sa fac un articol despre ea in ziar, mai ales ca mi-a spus ca are aproape 10 milioane datorie la intretinere si ii este frica sa nu ramina pe drumuri.
A fost foarte incintata,mai mai sa ma pupe pe strada ... DAR m-a rugat sa ma duc acasa la ea nu a doua zi, asa cum ii propusesem , ci luni.
Luni dimineata am luat orasul la picior si am ajuns la adresa la care locuieste. Toate bune si frumoase... Urc eu voiniceste pina la etajul sapte ( liftul nu functiona).O gasesc in fata usii cu galeata de gunoi in mina.Mi-a spus ca nu se poate atunci, sa mai vin marti sau miercuri, CA E OCUPATA!
Dupa care imi pune intrebarea :,,Cite milioane imi da de la ziar? Si matale citi bani imi dai?"
Am ramas perplex. Asa ce mi-a venit sa ii zic vreo doua vorbe de la orraz, dar
m-am limitat sa ii spun ca nu sta nimeni dupa ea, sa vina si sa incerce sa o ajute numai cind domnia sa este dispusa!
Dupa doua zile am vazut-o in fata aceleiasi farmacii.
Cind m-a zarit de la departare a luat-o la picior, de ziceai ca i-am pus sare pe coada!
Mi s-a facut rusine de rusinea ei!
Mi s-a parut cea mai josnica forma de inselatorie ce facea! Mai ales ca e vorba de o persoana ajunsa la o virsta cind nu se poate spune ca e inconstienta.
Cucoana e o mica escroaca, pusa pe gainarii.
Intr-un fel imi pare bine ca s-a intimplat asa!

Un prieten care e la un liceu mai periferic si-a vazut unul din colegi (tzigan) la cersit. Si l-a intrebat: ce faci mah? Nu stiam ca o duci asa de rau... El ii raspunde: Ah, nu, eu stau la vila, dar ma trimite tata ca sa am si eu o ocupatie. Si strangea bani buni baiatu'.

Iarasi ma oftica donatiile inutile, catre persoane care nu mai au nici o sansa de supravietuire. Se cheltuiesc mii si mii de dolari ca sa ajutam cativa nenorociti fara scapare, cand cu aceeasi bani am putea ajuta oameni muncitori si cinstiti dar fara posibilitati. Mila asta o sa ne vina de hac pana la urma, persoanele de care ne este noua mila nu o sa arate mila fata de nimeni. Cred ca numai 1% din cei ce cersesc prin metrou chiar sunt saraci si beneficiaza ei insisi de banii pe care ii primesc.

Si inainte sa mai intindeti bani catre un cersetor ganditi-va ca respectivul face intr-o luna de doua ori salariul vostru. Si nici nu plateste impozit!

Blakut

Banii care se cheltuie cu oameni bolnavi fara sansa de vindecare, bani care le dau acestor oameni nimic altceva decat o agonie prelungita, se pot investi in oameni care chiar nu au, dar care daca ar primi acesti bani ar face ceva folositor pentru societate, ajutand poate si la prevenirea acelor boli incurabile etc.

Nu te intreb decit atit: cine sintem noi ca sa hotarim ca nu au dreptul la viata, chiar daca e una chinuita?!