"- Omul asta a descoperit o mare taina, sopti Stefan aplecandu-se peste masa. A invatat cum sa traiasca. Traieste el, ca om, ca fiinta totala - si nu se lasa trait de tesuturile lui, de glandele lui, de automatismele lui, ca noi toti ceilalti..
- Dar de unde stii ca traieste astfel? il intreba Biris incepand sa-si caute pachetul de tigari.
- L-am vazut cum isi curata pomii din livada, incepu Stefan cu un zambet misterios. Stam pe prispa si-l observam. Atunci l-am inteles. M-am convins ca munca lui e o alta calitate decat muncile noastre. Eram pregatit, de altfel, pentru asta, continua Stefan dupa o scurta pauza, pentru ca ceva din beatitudinea asta o cunoscusem si eu, cand pictam. Numai ca, in cazul meu, nu era vorba de o munca responsabila, cu un obiect precis, ca in cazul lui. El isi curata pomii de omizi. Il observam si-l simteam cum era prezent in fiecare gest. In fata pomului nu era distrat, nu se gandea la nimic altceva. Dar ghiceam ca pomul acela i se revela in totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul printre altele o mie la fel cu el, asa cum ni se arata noua, majoritatii oamenilor. Lui, pomul acela pe care-l curata, ii revela, in acel moment, Universul intreg. Il vedea in totalitatea lui: cu radacinile, cu ramurile,cu frunzele si parazitii lui...
- Esti sigur ca vedea toate acestea? il intrerupse Biris. Esti sigur ca tot ce-mi spui nu e un fel de afabulatie mitologica provocata din propriile d-tale extaze?
- Vedea toate acestea si vedea inca multe altele, pe care noi nu le putem vedea, spuse Stefan cu gravitate. Statusem mult timp de vorba, in seara cand il cunoscusem. M-a dus la el un coleg de facultate. Si tot colegul acesta al meu imi povestise ce s-a intamplat cu Anisie. E un om cu cativa ani mai mare ca noi. A invatat multe; a urmat conservatorul la Viena, s-a apucat apoi de teologie, a studiat matematicile, fizica, biologia. N-a vrut sa sfarseasca nimic; nu si-a luat nici o diploma. Acum vreo cinci, sase ani, a avut un accident; a alunecat in timpul unei ascensiuni si a zacut nu stiu cate luni; s-a crezut, la inceput, ca si-a rupt sira spinarii, dar era vorba de ceva mai usor. In orice caz, atunci, in acele luni petrecute in ghips, a avut, sa spunem, revelatia: a simtit cum trece timpul si a ghicit, totodata, ce s-ar putea face ca timpul sa nu mai treaca..
- Incepe sa devina interesant, facu Biris ridicand capul. Spune inainte!
- De atunci, continua Stefan cu o brusca fervoare, el nu mai traieste, ca noi, dupa un orar mai mult sau mai putiin complicat, si nu mai are un program sa-i spunem, personal. Nu mai tine seama decat de timpul cosmic: de zi si de noapte, de cresterea si de descresterea lunii, de anotimpuri. Si acest timp cosmic, dupa cate mi-a spus, va fi intr-o buna zi, pentru el, abolit. Dar, deocamdata, are nevoie de Timp ca sa se regaseasca pe sine. Sa se regaseasca, adica, in sensul metafizic al cuvantului: sa ia cunostinta de fiinta lui plenara, integrala. Si atunci, nu se mai lasa distras de la trairea lui fiecarui moment esential al acestui timp cosmic. Pentru el, luna noua sau luna plina, echinoxurile si solstitiile, rasariturile si crepusculele, nu au, ca pentru noi, o simpla functie calendaristica. Fiecare din ele ii reveleaza un nou aspect al intregului, al Cosmosului. Neacceptand nici un alt timp in afara de timpul cosmic - neacceptand, in primul rand, timpul istoric, timpul in care au loc, bunaoara, alegerile parlamentare, sau inarmarile lui Hitler, sau razboiul civil din Spania, hotarat sa nu tina seama decat de timpul in care au loc evenimentele cosmice: evolutia lunii, anotimpurile, rotatia pamantului, - el se multumeste sa epuizeze semnificatia fiecaruia dintre aceste evenimente cosmice. Traieste astfel o neintrerupta revelatie. Te-ai fi convins si d-ta daca l-ai fi ascultat vorbindu-ti despre o noapte cu luna, sau despre namiaza de vara, sau despre semnificatia cantecelor de paseri si de insecte la diferite ceasuri ale zilei. Pentru el, Natura incepe sa devina nu numai transparenta, ci si purtatoare de valori. Nu e vorba de o regresiune in starea, sa-i spunem, animalica a omului primitiv. El descopera in Natura nu acea vacanta a Spiritului pe care o cauta unii dintre noi, ci cheia primelor revelatii metafizice: taina mortii si a reinvierii, a trecerii de la nefiinta la fiinta. Si omul asta, care e de abia la inceputul experientei lui, a izbutit deja sa se sustraga Timpului. Nu numai timpului istoric - caci din acest timp se poate sustrage oricine se hotaraste sa traiasca departe de lume, fara ziare si fara radio, dar si timpului fiziologic. Desi are cativa ani mai mult ca noi, pare cu zece ani mai tanar. Pare un baiat de 25 de ani..."
e un citat din Noaptea de sanziene (de Eliade)..si e exact viziunea perfecta asupra vietii,din punctul meu de vedere..nu cu aceleasi cuvinte,evident ca nu vreau sa curat pomi de omizi
, insa in esenta e tot ceea ce-mi doresc eu de la viatza.. (un sfat: daca n-ati citit cartea, cititi-o! e superba
)