Bla, bla, bla! Lol! Abracadabra! Bau, bau! Drek! Hai sifon! Mishto! Super! Parol! Bengos bengoidal! Ka lumea! OK! OH! Fuck! Oauuuuuuuuu! Ce-i cu toate vrutele si nevrutele constructii lingvistice? Cum vorbim? Ce imagini avem in minte atunci cand ne luam la harta? E pe undeva un centru de control in creier sau NOI controlam avalansa de cuvinte? Si de ce ne place sa inventam cuvinte socante si socate? Pare sa fie o betie lingvistica. Dar cuvintele, propozitiile si frazele ne descriu, ne pun "in imagine" uneori fara sa apucam sa mai putem repara ceva. Lol!

Eu as spune ca sunt doar modalitati de exprimare. Si nu mereu ne caracterizeaza, chiar daca ne contureaza o anumita imagine de moment.

In cazul meu cred ca exista un fel de time-out intre locul de unde pornesc cuvintele si cum ies ele pana la urma.
De exemplu:
in loc de sfera, am zis odata, destul de sigura pe mine, SFERMA. Si lumea a inteles cu totul altceva.
This one time... un coleg s-a asezat pe banca mea si i-am spus : "Ai grija sa nu-mi rupi pauza!"
Dar momentul clasic trebuie sa fie momentul cand am vrut sa-i spun unei colege ca-mi place ca este consecventa si in loc a iesit "Imi place ca esti consistenta."

Deci, raspunsul la intrebarea "Cum vorbesc?" este simplu. "Cu scurtcircuit."

BTW, daca citesti Garfield sau altele de genul asta, daca te uiti la desene animate, cred ca e imposibil sa nu te apuce: Cool, Woo Hooo, Oops, Bam, etc. Imitatia e cel mai eficient mecanism de invatare pe care-l are omul. Asa se dezvolta el de mii de ani.