Prin concentrarea pe alte subiecte poti sa reprimi gindurile uneori si sentimentele care vin ca un torent. Dar ceea ce reprimi nu dispare. Pretul recunoasterii este unul mult mai mic decit pretul negarii.
Ce ati reusit sa reprimati in voi?

Presupun ca vrei raspunsuri in maxim cinci randuri, nu?

Daca nu ai reprimat nimic niciodata nu ai ce scrie nici in 5 rinduri...

Asta e adevarat... dar ziceam si eu, preventiv!

CINEVA mi-a spus odata o idee interesanta: energia (emotiilor, gandurilor etc) nu poate fi distrusa. nu poti distruge energia, pentru ca e, deja, cea mai fina parte a materiei cf. e=mc patrat
in schimb, totul in univers e in schimbare. s-ar putea spune ca una din cele mai sigure legi ale lumii e ca, totul se misca, sufera modificari.
si, inca ceva, si anume ca, pentru fiecare din aceste ganduri, emotii care nu ne plac, noi cheltuim mult din forta noastra (dupa o cearta buna suntem storsi etc)
ce s-ar intampla daca am invata sa transformam acest COMPOST in ingrasamant, pentru a creste florile iubirii, bucuriei, fericirii si prosperitatii din CAMPUL fiintei noastre ?

little1, as vrea sa iti pot prezenta cateva persoane care fac exact ceea ce zici tu. Niste oameni cu adevarat deosebiti, care sunt mandru ca ii cunosc.
Persoane care in cateva cuvinte iti pot schimb starea de spirit (INTOTDEAUNA in bine), care te ajuta sa treci peste orice dificultate intampini in viata, care te incurajeaza si te indeamna sa faci cele mai frumoase lucruri pe care le poti face.
Poate ca ei reusesc sa controleze acea energie interioara a fiecaruia si sa o indrepte spre bine...
oops, cam off-topic

m-ai bucura, sa stii !
ce spui, ce e mai bine, sa fii in preajma acestor oameni minunati, sau sa poti tu insuti sa realizezi acea alchimie interna, a surasului, reusitei si intelepciunii ?

cu drag,
astept parerea ta

Reprimarea sentimentelor duce mai devreme sau mai tarziu la frustrare, frustratii nu reusesc sa se adapteze in societate, pot deveni violenti, incontrolabili..asa ca fratilor: evitati sa va reprimati sentimentele.

Supergandita treaba...

Parerea mea este sa lasi inimii treaba asta. Ea stie mai bine. O face mai bine.

inima are ratiunile ei, despre care mintea nu prea are habar.

e bine sa stii, fiecare ingredient, in ce loc il gasesti.

incercarea de a rationaliza totul, de a intelege lumea doar prin prisma mintii, e ca si cum ai incerca sa te deplasezi mergand in cap...

tine minte: si inima si corpul au capacitatea de a memora. de a invata. foloseste tot ce ai !

Chiar ma intrebam cand va ajunge discutia la reprimarea dragostei, a dorintei de a fi cu cineva... daca te ierti pe tine pentru iubirea neimplinita atunci poti trece mai departe fara sa suprimi nimic, se petrece de fapt o sublimare a dorintei, a sentimentului.

wow!
asta suna interesant !

please, vreau sa stiu mai multe !

"a te ierta pe tine pentru iubirea neimplinita !" Superb !

i call it frustration.
i call it incoherence.
i call it ignorance.

e nevoie de toate acestea, pentru ca fara lectiile care le primim, atunci cand ne agatam de ele, nu putem evolua !

Tao este calea care INTEGREAZA:

1. pe om in mediul in care traieste
2. spiritul lui, in corpul in care traieste - cel ce fuge de societate, cel ce se ascunde de sine insusi, va afla, pe calea cea grea, ca, totusi, viata merita traita, acolo unde esti !
3.....

pa

little one>> sa folosesc cuvinte mai simple... iubesti si daca iubirea ta nu este impartasita atunci a cui e vina? a celui (celei) care nu raspunde iubirii? nu, el (ea) nu are nici o vina ... primim cu masura cu care am dat! asa ca ne mai ramane iertarea de sine, nu reprimarea (care aduce suferinta, frustrare, 'inchisoare')

formidabil !

totusi, de unde stii cat sa daruiesti ?
se poate intampla sa dai mai putin decat trebuie, se poate sa dai mai mult decat trebuie...

inainte invatam despre legile universului din carti de osho, de acupunctura, de paul ferrini. acum mi se pare mai REALIST sa studiez... tine-te bine: contabilitatea !



"...cause, and effect" - nu asa spunea Merovingian ??

nu stiu cum sa-ti zic little one... dar cel care tine contabilitatea iubirii nu se alege decat cu un salariu de contabil.

Reprimarea sentimentelor este un subiect interesant! Cand eram copil am suferit emotional foarte mult din cauza mediului familial. M-am simtit umilita, neiubita, terorizata uneori. M-am inchis in mine, am suferit cumplit, dar copil fiind mi-am iubit mama extraordinar si i-am gasit tot timpul scuze: e nervoasa, obosita, deprimata etc. Si era adevarat. Dar raul era oricum facut! Am crescut extrem de inhibata si labila emotional. Am fost la psiholog si a incercat sa scoata la suprafata sentimentele dureroase pt a ma putea elibera de ele. Nu am reusit. Sentimentele reprimate pot duce la imbolnaviri in timp. Oare este mai sanatos pt psihic sa le exprimi decat sa le acumulezi ca un balast in suflet?

Salut Daniela, cand esti copil nu prea ai cum sa iti exteriorizezi sentimentele mai ales daca parintii nu stiu cum sa stea (sau nu vor sa stea) de vorba cu tine. Despre reprimare si afectiunile care pot aparea cu timpul... iti recomand sa citesti ceva de S. N. Lazarev (ai sa nimeresti cartea potrivita )

Sal,

de fapt, eu nu fac decat sa imi imit TATAL. EL este cel mai bun contabil ! Contabilitatea se refera nu doar la cantitate, ci si la calitate.

sunt de parere ca a citi prea mult Lazarev, pentru unii, poate fi mai putin potrivit. de ce ? Hm.

poate pentru ca tinzi uneori sa crezi ca e suficient.
sau, poate pentru ca practica incepe uneori sa isi piarda din importanta.

e adevarat un lucru, pe lumea asta: daca faci, ai.

daca vrei sa faci, nu ai.
daca visezi ca vei face intr-o zi, tot nu ai. tre sa pui manuta, si sa faci...

Nu se reprima numai sentimente, si orice fel, din nenumarate considerente.
Se reprima si instincte - foame, sete, somn, etc, le stim cu totii.
Se reprima si dorinti.
Si uiteasa, dam in nemultumiri si refulari.

postul (de orice fel) poate fi considerat o reprimare?

i think so

da, SALDORA, o reprimare a celui mai primar instinct, foamea, setea. Il reduci, spre slava lui Hristos............
Vezi piramida lui Maslow......

Discutiile ar putea continua .

Problema nu e sa-ti reprimi sentimentele inferioare, ci sa le
/schimbi. Sa te schimbi fundamental. E adevarat, primul pas spre eliminarea gandurilor negative il reprezinta recunosterea lor.
Postul are atat o componenta materiala, cat si una spirituala, pt. ca omul religios trateaza sufletul si trupul ca pe un tot. Reprimand instinctele primare, totodata te lupti si cu vicii de natura spirutuala: invidia, ura, orgoliul, narcisismul si multe altele. Arta consta in a transforma sentimentele/dorintele refulate/gandurile josnice in energie pozitiva. O introspectie sincera te ajuta sa te cunosti mai bine. Fac trimitere la subiectul lui calfa de pe psihologie, unde prezenta o carte care ar trebui sa devina de referinta pt. psihoterapeuti.