Eclectic
14 May 2004, 01:56 PM
Sincer sa fiu, nu stiu daca mai exista un topic similar. Eu nu l-am gasit, asa ca il deschid pe acesta.
Ii rog pe cei interesati sa publice propriile poezii.
Cred ca ar fi interesant si chiar frumos.
Cine isi ia primul/prima inima in dinti ?
Ares
14 May 2004, 05:32 PM
Creeatii proprii (materiale realizate de tine) - si-ar avea locul la Biblioteca Hanului (
aici). Nu stiu daca exista un alt thread de poezie...
Eclectic
14 May 2004, 06:09 PM
Multumesc, Ares.
Totusi, acolo e vorba despre altceva... Lucrari, studii...
De aceea, cred ca am putea scrie aici cate o poezie.
Se incumeta cineva ?
rebel
14 May 2004, 06:15 PM
Există thread-ul de
'Poezie'. Majoritatea absurditătilor mele sunt trecute acolo.
Ahriman
17 May 2004, 09:08 PM
Un topic oarecum asemanator este cel de "Povestiri..."; e adevarat, acolo-i mai mult proza...
Dark Angel
18 May 2004, 08:42 AM
Cand toti isi vor fi slobozit
dobitoacele urii asupra-ti
Nu trupul ascunde-l, ci sufletul,
de copitele lor.
Cand totul se va fi murdarit si sfasiat
sub copitele urii,
numai sufletul de-ti va fi ramas zapada
si-ti ajunge.
Cand lumea-ti va cauta cu unghii insangerate
in piept inima, da-le-o,
iti va ramane cugetul,
si-i deajuns.
Cand vor veni corbii sa-ti smulga ochii
nu-ti ascunde fata,
ca lumea nu-i ce se vede...
'nautru-s mai multe.
Maroo
2 Jul 2006, 09:05 PM
Caramida
Cuminte ma joc cu un 'bot de lut' pana ce-mi iese o forma paralelipipeda. O asez frumos la soarele puternic si astept sa se arda. A doua zi mai fac inca o forma paralelipipedica din lut si la fel o las sa arda. Incet am ajuns sa posed multe bucati paralelipipedice. Nu vroiam sa construiesc un zid, ci vroiam sa fac o bordura pe care sa pot pasi, chiar si straduindu-ma sa-mi mentin echilibrul. Si asa puneam o bucata paralelipipedica si faceam un pas. O zi si inca un pas iar. Mainile mi-ai devenit in timp uscate, dar am continuat sa construiesc bordura mea fiind convins ca intr-o zi voi ajunge undeva.
Era frig si prin zapada nu mai ajungeam la lut. Stateam si priveam in urma la bordura mea si eram dezamagit. Nu stiam daca sa fac tot ce pot sa continui drumul bordurii sau sa ma intorc inapoi. Am inchis ochii si mi-am lasat pleoapele sa se odihneasca. Mi-am zis: 'merg inainte' si am pasit. Credeam ca voi pasi alaturi, voi pasi pe teren necunoscut, dar spre surpinderea mea eram tot pe o forma paralelipipedica asemanatoare cu a mea. Am deschis ochii si erai tu. Zambeai pentru ca tocmai pusesesi o noua forma paralelipipedica la drumul tau. Ai pasit si eram amandoi pe aceeasi forma. Am plans si te-am strans in brate. Multumesc!
Mihai
11 Aug 2006, 11:08 PM
Pentru creatii personale, va invit sa scrieti in cadrul
Cenaclului Hanului, deschis de doar cateva ore!
Va asteptam.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,
click aici.