Astept cu interes raspunsurile voastre
Versiune completa:Fiecare Crestin Are O "Cruce" De Dus ?
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Comunitatea Credintei - Religie > Ecclesia
Fiecare crestin are o cruce de dus ? Daca da, va rog sa imi dati niste exemple de cruci pe care le avem noi, crestinii din ziua de azi, de dus in spate.
Astept cu interes raspunsurile voastre
Astept cu interes raspunsurile voastre
Crucea fiecaruia, mantuirea fiecaruia.
Poate unii sunt mai saraci si au o cruce incarcata cu viata grea si cu lispurile si trebuie sa accepte aceasta cruce, trebuie sa o imbratiseze precum Cristos.
Poate unii sufera de vreo boala necrutatoare care ii chinuie care constituie crucea lor, dar trebuie sa o imbratiseze precum Cristos a facut-o.
Poate unii au anumite inclinatii pacatoase ce ar incalca porunca sase (homosexualitate, nimfomanie etc) si trebuie sa reziste tentatiei - asta le e crucea (sa se abtina si sa reziste tentatiei de la diavol, trup si lume), dar trebuie accepte crucea si sa nu cada, iar daca se intampla sa cada, sa se ridice numaidecat.
SI MULTE ALTE EXEMPLE SE POT DA.
Poate unii sunt mai saraci si au o cruce incarcata cu viata grea si cu lispurile si trebuie sa accepte aceasta cruce, trebuie sa o imbratiseze precum Cristos.
Poate unii sufera de vreo boala necrutatoare care ii chinuie care constituie crucea lor, dar trebuie sa o imbratiseze precum Cristos a facut-o.
Poate unii au anumite inclinatii pacatoase ce ar incalca porunca sase (homosexualitate, nimfomanie etc) si trebuie sa reziste tentatiei - asta le e crucea (sa se abtina si sa reziste tentatiei de la diavol, trup si lume), dar trebuie accepte crucea si sa nu cada, iar daca se intampla sa cada, sa se ridice numaidecat.
SI MULTE ALTE EXEMPLE SE POT DA.
Fiecare fiinta are o misiune de indeplinit, are de dus un lucru pana la capat. O frunza poate avea misiunea de a hrani o lacusta. Un om poate avea misiunea de a inventa sistemul biela-manivela.
Crestinii au ca supliment datoria de a cunoaste, respecta si aplica invataturile Mantuitorului.
Crestinii au ca supliment datoria de a cunoaste, respecta si aplica invataturile Mantuitorului.
| QUOTE |
| va rog sa imi dati niste exemple de cruci pe care le avem noi, crestinii din ziua de azi, de dus in spate. |
Daca ar fi atat de simplu, draga Cinderella... Extrem de putini oameni reusesc sa-si constientizeze misiunea pentru care s-au nascut. Si nu cred ca exista cineva sa-si cunoasca absolut toate detaliile acestei misiuni. Exceptia este Iisus care in Gradina Ghetsemani a constientizat si ultima parte a Misiunii Hristice.
In multe cazuri insa, oamenii au intuitii vizavi de ce ar trebui sa faca, fiind in permanenta sfatuiti de Ingerii lor Pazitori si simtind o anumita chemare catre o activitate sau alta. Povara acestei cruci consta in continua lupta de a ajunge la capat, in pofida obstacolelor ridicate de cel rau (ispite de a urma un alt curs) sau a propriei noastre firi pacatoase. Sunt situatii cand trebuie sa ne invingem chiar natura biologica pentru a face ultimul pas. Sau sa ne jertfim viata pentru ca cel de langa noi sa faca primul pas. Greutatea crucii fiecaruia difera in functie de puterile fiecaruia de a o duce pana la capat, niciodata nu ni se da mai mult decat putem duce. Dar nici mai putin...
Hy Cinderella! (Ce avatar frumos ti-ai "tras"!Asa probabil ca trebuie sa arate sufletul credincios,fericit si fara urma de cruce!)
A prezenta exemple de "cruci" mi-e ca si cum as da "exemple" de pacate - "vai de pacatele mele"!Uite ca pixul asta nu vrea s-o scrie.Pot insa sa-ti raspund ca daca "definesti" corect notiunea de "cruce" ai sa vezi ca deja sti toate raspunsurile care-ti trebuie.
Da vorba e,se baga cineva de buna voie sub asa ceva?
A prezenta exemple de "cruci" mi-e ca si cum as da "exemple" de pacate - "vai de pacatele mele"!Uite ca pixul asta nu vrea s-o scrie.Pot insa sa-ti raspund ca daca "definesti" corect notiunea de "cruce" ai sa vezi ca deja sti toate raspunsurile care-ti trebuie.
Da vorba e,se baga cineva de buna voie sub asa ceva?
De la o vreme un om se ruga la Dumnezeu să-i dea şi lui, cum văzuse la alţii o cruce mai uşor de dus, că tare greu îi mai venea să trăiască. Într-o noapte i se arată în vis îngerul păzitor care-i spune că Dumnezeu i-a ascultat ruga şi, în marea Lui generozitate a hotărît să intervină ca să-l ajute. Drept pentru care îngerul păzitor l-a invitat pe omul acela într-un loc unde erau foarte multe cruci, de diferite mărimi şi din diverse materiale, şi i-a zis să aleagă dintre ele pe cea care-i convine mai mult. Omului nostru nu i-a fost la îndemînă să aleagă dintre cele mari şi grele, iar dintre cele mici-mici de tot i-a fost jenă să aleagă, că-l vedea îngerul şi Cel de Sus. Aşa că a ales una de lemn, de mărime mai mică, atît cît s-o poată duce într-o mînă, fără efort. A zis îngerului: "asta, cu voia Domnului, se poate?" "Se poate" - a răspuns îngerul şi a dispărut. Apoi, uitîndu-se mai atent la crucea aleasă, omul nostru a văzut ceva scris cu litere mici mai într-o parte. S-a uitat mai atent: era numele lui. S-a uitat şi la celelalte cruci şi în acelaşi loc a văzut scrise pe fiecare cîte un nume necunoscut lui. Atît s-a mai minunat omul de treaba asta încît s-a... trezit din somn!
Şi şi-a dat pe loc seama unde greşise...
Şi şi-a dat pe loc seama unde greşise...
Crucea crestinului este crucea lui Hristos Domnul, crucea pentru care a patimit si pentru care a fost rastignit. Aceeasi cruce pentru care a fost hulit , batut , scuipat, aceeasi cruce care ar trebui s-o duca fiecare crestin.
Crucea mea, cea pe care am ridicat-o de ceva vreme, prin harul Domnului meu, reprezinta o binecuvantare. Deci cruce nu e din cauza Domnului, ci din cauza aciditatii lumii, a refularilor ei, a faptului ca tu "esti altfel", desi poti spune cu bucurie in suflet ca ducand Crucea lui Hristos, esti un om fericit.
A duce crucea inseamna a suferi pentru Hristos pana la moarte, iar a suferi pana la moarte inseamna viata in Hristos, deci daca a duce crucea prin harul Sau cel mare, nu este o binecuvantare pentru noi, nu stiu ce-ar putea fi, si vreau s-o duc pe cea mai grea, ca oricum , nu o ducem singuri.
Ar fi multe de spus, dar cel mai important lucru , asa cum incerc eu sa subliniez pe-aici de ceva vreme, este TRAIREA.
Degeaba duci crucea lui Hristos teorectic, practic esti mort.
Urmaresc de o vreme cateva personaje pe acest forum, si am senzatia ca trebuie sa intru tiptil si sa asist la discutie, apoi sa ies tot pe furis, pentru ca zgomotul pasilor mei sau a unei usi inchizandu-se, sa nu starneasca vreo reactie nelalocul ei.
Vad tot mai des subiecte care m-au interesat si ma intereseaza mereu, dar uneori ma si tem sa spun ce gandesc. Altadata aveam curajul sa strig sus si tare , cat e de frumos sa crezi si sa ai taria sa privesti drept, sa ceri si sa stii ca vei primi ceea ce ceri fiindca in subconstientul tau nu gasesti acel rau cronic, care sa-l manie pe Dumnezeu atat de mult incat sa nu doreasca sa te mai vada.
Apoi am ajuns la concluzia ca "Never say never!" si ca ironia sortii te urmareste si te taxeaza cand ti-e lumea mai draga.
Se vorbeste aici de acceptarea sortii asa cum este ea, fara a ni se parea ca e mai grea decat a altora. De cele mai multe ori avem falsa impresie ca cei din jurul nostru au niste cruci de dus formate parca din fulgi si nu din plumb precum a noastra!... Dintotdeauna am incercat sa evit comparatiile, dar in ciuda acestei hotarari, sunt mereu pus in ipostaza unor comparatii pe care nu eu le fac, ci cei din jurul meu, de care eu nu pot sa ma detasez, tocmai fiindca acestia fac parte din viata mea.
Mai zilele trecute, citeam pe un alt topic "un gand fericit" a cuiva, si n-am gasit puterea sa intreb care-i formula acestei fericiri, fiindca in ciuda faptului ca eu mi-am dorit-o atat de mult, parca se tot indeparteaza, iar eu nu stiu cum s-o determin sa-si schimbe sensul.
Vad tot mai des subiecte care m-au interesat si ma intereseaza mereu, dar uneori ma si tem sa spun ce gandesc. Altadata aveam curajul sa strig sus si tare , cat e de frumos sa crezi si sa ai taria sa privesti drept, sa ceri si sa stii ca vei primi ceea ce ceri fiindca in subconstientul tau nu gasesti acel rau cronic, care sa-l manie pe Dumnezeu atat de mult incat sa nu doreasca sa te mai vada.
Apoi am ajuns la concluzia ca "Never say never!" si ca ironia sortii te urmareste si te taxeaza cand ti-e lumea mai draga.
Se vorbeste aici de acceptarea sortii asa cum este ea, fara a ni se parea ca e mai grea decat a altora. De cele mai multe ori avem falsa impresie ca cei din jurul nostru au niste cruci de dus formate parca din fulgi si nu din plumb precum a noastra!... Dintotdeauna am incercat sa evit comparatiile, dar in ciuda acestei hotarari, sunt mereu pus in ipostaza unor comparatii pe care nu eu le fac, ci cei din jurul meu, de care eu nu pot sa ma detasez, tocmai fiindca acestia fac parte din viata mea.
Mai zilele trecute, citeam pe un alt topic "un gand fericit" a cuiva, si n-am gasit puterea sa intreb care-i formula acestei fericiri, fiindca in ciuda faptului ca eu mi-am dorit-o atat de mult, parca se tot indeparteaza, iar eu nu stiu cum s-o determin sa-si schimbe sensul.
| QUOTE |
| - cand imi amintesc ca Dumnezeu ma iubeste si a aruncat cele doua tone (sau mai mult) de pacate care ma garboveau in marea iertarii si a uitarii |
Cum poate cineva scapa de o grea povara care-l urmareste la fiecare pas? Nu asta-i crucea de fapt? Care-i strategia cea mai inteleapta? Sa te antrenezi suficient de bine, astfel incat aceasta povara sa para un fulg, sau sa gasesti "firul rosu" prin care Dumnezeu sa-ti asculte necazul si sa-ti usureze povara? Tu, Ioana, se pare ca ai reusit. Ai si motive sa fii fericita in acest caz.
N-as zice ca eu as fi nefericit, totusi. In general, am cam tot ce-mi doresc, mai putin pe cei dragi sufletului meu. Uneori mi se pare ca este o povara care ma sfasie, si provoaca rani adanci. Iar eu sunt total neputincios, fiindca se pare ca nu exista o solutie care sa ne apropie, fara a ne distruge, in ciuda faptului ca ne dorim sa fim impreuna. Acest paradox probabil ca este mult prea adanc incrustat pe crucea casniciei mele, si oricat as incerca sa ma leg de o speranta, linia orizontului este dreapta ca un desert necuprins, nici o perspectiva apropiata nu pare sa se iveasca in zare.
Sa fie oare faptul ca Dumnezeu te tot incearca? Atunci e cam ciudat ca dupa patru ani, I se pare ca mai ai de invatat. Privesc in jur si vad zeci de casnicii distruse si parca ma cuprinde o teama bolnava ca tot ce vad in jur, nu-i decat un memento al propriei mele casnicii, desi pana acum nu am un motiv intemeiat sa cred asta! Incotro se indreapta sufletele noastre si de ce Dumnezeu-dragutu' lasa sa fie incalcate legaminte sacre, spuse candva in fata unui Altar care-I reprezenta Fiinta?
...Iubi-te-voi, Doamne!
Domnul este mantuirea mea,
Si scaparea mea,
Si izbavitorul meu!
SAU
Pe Tine te laudam
Pe Tine te binecuvantam.
Tie Iti multumim, Doamne.
Si ne rugam Tie
Dumnezeului nostru
De fiecare data cand ascult astea in biserica, imi dau lacrimile. Si totusi, undeva cerul e mut, si surd!...
Emoţionante, impresionante cuvintele acestui Om Bun! Iată în puţine (şi foarte frumoase) cuvinte un exemplu de suflet omenesc frămîntat de greutăţi.
Eu sînt prea mic să mai spun ceva, nepriceput în a da sfaturi etc (nici nu ştiu dacă e cazul). Dar părerea mea este că dacă cineva gîndeşte aşa, mai devreme sau mai tîrziu va apare o Lumină în viaţa lui şi va înţelege mult şi multe.
Oricum, cuvinte rarisime în Universul Credinţei, care mi-au mers drept la inimă!
Eu sînt prea mic să mai spun ceva, nepriceput în a da sfaturi etc (nici nu ştiu dacă e cazul). Dar părerea mea este că dacă cineva gîndeşte aşa, mai devreme sau mai tîrziu va apare o Lumină în viaţa lui şi va înţelege mult şi multe.
Oricum, cuvinte rarisime în Universul Credinţei, care mi-au mers drept la inimă!
da, si e poftit sa ni se alature pe acest subforurm.
Nu te lasa apasat de greutatea crucii, are cine sa te ajute s-o ridici.
Secretul e credinta,si INDELUNGA rabdare, si da, este incercare, dar nu te lasa apasat, vei vedea ca harul dulcelui meu Hristos nu are masura, nici limita, si poate misca orice inima.
Si o mica greseala ar putea fi slabirea credintei, la mine a fost foarte greu la inceput, dar raspunsul a venit tot de sus, o data ce am hotarat ca indiferent ce-ar fi doar Dumnezeu conteaza si voia Lui, nu m-am mai abatut , si asta mi-a dat o putere extraordinara, asa ca a mea cruce imi pare chiar usurica, chiar daca de fapt e grea.
Adica, in momentul in care incerci sa multumesti si pe Dumnezeu, si sotul, nu mai iasa pasenta, ori, ori.Iar ca o concluzie, daca-L multumesti pe Dumnezeu, vei multumi implicit si pe altii, totul depinde de puterea credintei tale.
Deci, acum ma laud cu Dumnezeul meu :chiar daca crucea-i grea, e usurica tare.
Secretul e credinta,si INDELUNGA rabdare, si da, este incercare, dar nu te lasa apasat, vei vedea ca harul dulcelui meu Hristos nu are masura, nici limita, si poate misca orice inima.
Si o mica greseala ar putea fi slabirea credintei, la mine a fost foarte greu la inceput, dar raspunsul a venit tot de sus, o data ce am hotarat ca indiferent ce-ar fi doar Dumnezeu conteaza si voia Lui, nu m-am mai abatut , si asta mi-a dat o putere extraordinara, asa ca a mea cruce imi pare chiar usurica, chiar daca de fapt e grea.
Adica, in momentul in care incerci sa multumesti si pe Dumnezeu, si sotul, nu mai iasa pasenta, ori, ori.Iar ca o concluzie, daca-L multumesti pe Dumnezeu, vei multumi implicit si pe altii, totul depinde de puterea credintei tale.
Deci, acum ma laud cu Dumnezeul meu :chiar daca crucea-i grea, e usurica tare.
Salutare, Omu'Bun!
Simt crescand in tine un DE CE? referitor la unele suferinte sufletesti care te incearca. La fel ca si tine, am observat acest DE CE si la marea majoritate a semenilor nostri.
Cred ca e bine sa intrebam. Dar cred ca este si mai bine sa ne intrebam daca suntem pregatiti pentru raspunsuri. PENTRU CA ELE EXISTA. Faptul ca cerul ramane uneori mut si surd la intrebarile noastre inseamna ca adevarul poate fi cam greu de dus. Sau ca raul care ne incearca in prezent este o etapa necesara pentru binele viitor.
Btw, intr-o relatie de iubire cifra 4 are o semnificatie nefasta: hopurile intervin aproximativ la 4 zile, 4 saptamani, 4 luni, 4 ani...
Daca tu o sa vrei sa ne spui mai multe, suntem aici pentru a te ajuta.
Doamne ajuta!
Simt crescand in tine un DE CE? referitor la unele suferinte sufletesti care te incearca. La fel ca si tine, am observat acest DE CE si la marea majoritate a semenilor nostri.
Cred ca e bine sa intrebam. Dar cred ca este si mai bine sa ne intrebam daca suntem pregatiti pentru raspunsuri. PENTRU CA ELE EXISTA. Faptul ca cerul ramane uneori mut si surd la intrebarile noastre inseamna ca adevarul poate fi cam greu de dus. Sau ca raul care ne incearca in prezent este o etapa necesara pentru binele viitor.
Btw, intr-o relatie de iubire cifra 4 are o semnificatie nefasta: hopurile intervin aproximativ la 4 zile, 4 saptamani, 4 luni, 4 ani...
Daca tu o sa vrei sa ne spui mai multe, suntem aici pentru a te ajuta.
Doamne ajuta!
| QUOTE |
| Vad tot mai des subiecte care m-au interesat si ma intereseaza mereu, dar uneori ma si tem sa spun ce gandesc. |
Nu ai de ce sa te temi, spune-ne si noua ce simti.
| QUOTE |
| Cum poate cineva scapa de o grea povara care-l urmareste la fiecare pas? Nu asta-i crucea de fapt? |
“Veniti la mine toti cei impovarati si Eu va voi usura pe voi de povara voastra”
| QUOTE |
| Nu te lasa apasat de greutatea crucii, are cine sa te ajute s-o ridici. |
Pe Isus l-a ajutat Simon din Cirene sa-si duca Crucea, asa ca Isus te va ajuta sa-ti duci crucea datoririlor zilnice, El personal te va ajuta sau va trimite ajutor, mereu face asta cu fiecare.
Mai ales cand suferim, sa suferim cu iubire si sa ne imbratisam crucea asa cum si Domnul nostru Isus a facut-o, acceptand sufeinta ne unim cu El in chinurile ispasirii si astfel sufletul nostru e din ce in ce mai strans legat de El si impreuna cu El vom birui.
Noi patimim pentru pacatele noastre, Isus nu a avut nici un pacat si totusi a acceptat moartea ”si inca moartea pe Cruce” pentru pacatele noastre, El care nu merita nici macar sa fie atins de mainile noastre patate de sute de pacate.
Să adorăm în veci preasfântul Sacrament!
Lăudaţi pe Domnul toate neamurile,
Lăudaţi-l toate popoarele,
Căci peste noi a revărsat Domnul
Veşnica lui milostivire.
Şi adevărul Domnului va rămâne întotdeauna.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,
Precum era la început şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Crucea mea e viata pe care o traiesc, sarcinile pe care le am de dus la bun sfarsit, relatiile cu cei din jur, nesiguranta zilei de maine, frustraile zilei de azi, neimplinirile mele...dar asta e destinul care mi-a fost harazit, poate e o alta incercare pe care trebuie s-o trec, un drum la capatul caruia sa fiu mai buna, mai inteleapta si mai aproape de Dumnezeu.
Nu sunt perfecta, pentru ca Dumnezeu ne-a facut pe toti perfectibili, caut sa iau ce-i mai bun din ceea ce mi se intampla si sa invat cat mai multe din lectiile pe care viata mi le da zilnic. Sa nu repet greselile trecutului, sa nu-i judec pe ceilalti inainte de a ma fi judecat pe mine, sa cred fara sa ma intreb de ce, sa rad si sa plang de cate ori simt lucrurile respective, adica sa traiesc si sa-mi duc crucea pana la capat, poate voi evulua dpdv spiritual si urmatoarea existenta va fi una mai buna...
Nu sunt perfecta, pentru ca Dumnezeu ne-a facut pe toti perfectibili, caut sa iau ce-i mai bun din ceea ce mi se intampla si sa invat cat mai multe din lectiile pe care viata mi le da zilnic. Sa nu repet greselile trecutului, sa nu-i judec pe ceilalti inainte de a ma fi judecat pe mine, sa cred fara sa ma intreb de ce, sa rad si sa plang de cate ori simt lucrurile respective, adica sa traiesc si sa-mi duc crucea pana la capat, poate voi evulua dpdv spiritual si urmatoarea existenta va fi una mai buna...
Bine ai venit la noi "acasa", frumoase ganduri, Dumnezeu sa te lumineze!
Lume-lume!... Ce n-as da sa te poti vedea prin proprii tai ochi!... Ciudata si intortocheata este fiinta umana. E greu sa te cunosti pe tine insuti! Astazi sunt un Eu, iar maine poate ca fac ceva pentru care astazi as putea spune ca n-as face!... Si totusi, caut, sau ma las dus de val, iar asta in ciuda faptului ca valul ala nu s-a starnit din senin, ci fiindca la un moment dat te trezesti vorbind si facand... valuri despre ceva care "cica" ai fi tu mai breaz si n-ai face! Intelegeti acum, de ce mi-e si frica sa vorbesc uneori? Fiindca undeva parca sta Aghiuta si rade printre dintii asezati din topor, si noteaza, apoi iti pune la dispozitie toate tehnicile de care dispune (are o intreaga recuzita) si nu te lasa pana nu te vede alunecand dincolo de inocenta pe care tu te biziuai tare mult la un moment dat!...
Citeam la un topic vecin o versiune a acelui self-control, una din cele trei pe care Blakut le-a pus la dispozitie:
Citeam la un topic vecin o versiune a acelui self-control, una din cele trei pe care Blakut le-a pus la dispozitie:
| QUOTE |
| ...eu si cu mine insumi. Nimeni nu intra acolo, e intruneric (ca intr-un buncar). Nu dau voie nimanui sa vada ce e acolo si cred ca asa e cel mai bine. |
Cred ca a marcat exact ideea care se impune si in acest caz! Cum sa-ti poti permite sa-ti dezvalui sufletul, sa vorbesti despre nelinistile tale, despre neimplinirile si prostiile tale, despre slabiciuni si capcane in care ai cazut sau erai gata sa cazi, despre ganduri uneori egoiste, despre dorinte care nu-ti fac cinste, despre dezamagiri nu atat pentru persoanele din jur care poate au dreptul lor sa se simta dezamagite, ci pentru propria ta persoana care nu este tocmai cum ar vrea orgoliul tau sa fie... Poate ca pe la "dincolo de ratiune" am mai scapat cate ceva din toate aceste ganduri si nelinisti si alunecari si poveri care imi sau nu imi apartin... Dar asta se intampla alta data. Acum ma simt ca intr-un hau adanc si nici nu stiu daca privirea mea mai are dreptul sa priveasca si sa spere intr-o directie datatoare de lumina.
Am gresit? Ma rog, mai mult sau mai putin. Se spune ca daca constientizezi greseala si regreti, Dumnezeu te iarta! Dar care greseli, de fapt sa le constientizezi? Cele de care tu n-ai nici cel mai mic habar? Da, probabil intr-o viata viitoare voi fi regele druizilor cu picatele mov, poate voi avea deosebitul privilegiu sa devin... eunuc
, ca multe tampenii se fac numai fiindca ratiunea mai coboara uneori la nivelul pantalonilor!... Dar viata asta de aici si de acum, a cui este de fapt? Imi apartine mie in intregime, sau sunt dator celor din jur atat de mult incat fericirea de a ma multumi cu ceea ce am, nu justifica asteptarile celor care doresc de la mine!Cate brate are crucea asta de fapt, ca parca in prea multe directii isi indica sensurile sacrificiilor! Si-acum, va rog, luminati-ma, ca tot doreati sa-mi descarc sufletul pe-aici!...
Omu'Bun,
Eu unul n-am inteles mare lucru din ce ai scris... Sunt parca prea multe loopinguri stilistice pentru un demers de genul problema-rezolvare. Ca, vorba aia, rezolvari exista. Probleme sa fie...
Eu unul n-am inteles mare lucru din ce ai scris... Sunt parca prea multe loopinguri stilistice pentru un demers de genul problema-rezolvare. Ca, vorba aia, rezolvari exista. Probleme sa fie...
| QUOTE |
| ca multe tampenii se fac numai fiindca ratiunea mai coboara uneori la nivelul pantalonilor! |
Ai dreptate, chestiile de genul asta se intorc intotdeauna impotriva ta. Ai tradus pe cineva, vei fi tradus la randul tau. Ai parasit, vei fi parasit. Ai calcat in picioare sufletul cuiva, si al tau va fi la un moment dat presuletul altcuiva... Cred ca nu e o singura persoana pe forum care sa nu fie de acord cu asta, fie si fara sa creada in Karma.
Deci, te astept(am) sa mai scrii. Si mai da-o-ncolo de inocenta. Inocent e si copilul, e si batranul intelept. Intre ei este alunecarea de care vorbesti. Eu il prefer pe batran, macar ala si-a invat lectia inocentei in cunostinta de cauza. Suferind pentru alunecarile care l-au facut sa-si piarda copilaria...
Doamne ajuta!
Probabil sunt dator niste scuze!... Nu credeam sa fiu atat de adanc
RZA, aici nu e vorba de a mi se oferi solutia datatoare de speranta, fiindca ea nu prea exista. Sau oricum , nu mai mult decat eu insumi sunt constient ca ea... exista. Stiu: credinta, speranta, remuscare, rabdare, perseverenta, altruism, generozitate, intelegere pentru cei mai slabi decat tine, intelegere pentru cei mai aroganti decat tine, intelegere pentru cei care te fura, te inseala, te scot din minti prin decizii pe care tu nu le poti intelege in ruptul capului... Nu stiu cum esti tu, draga prietene, dar eu nu pot sa nu-mi pun problema, daca vreodata reactiile mele au fost asemanatoare fata de cineva anume, astfel incat sa se justifice ceea ce spui tu. Si-atunci primesc si raspunsul: CU CERTITUDINE. Dar nu in aceasta viata, sau nu de catre mine ca persoana, ci poate de unul sau mai multi dintre stamosii mei. Si-atunci "crucea" de care vorbim, nu prea ne mai apartine noua, decat prin numele de botez, de care n-am mai reusit sa vorbesc la celalalt topic. Daca ne-am fi botezat sub tutela altei familii, altul ar fi fost destinul nostru, dar cineva tot ar fi trebuit sa vina dupa noi si sa ispaseasca pacatele pe care eu trebuie sa le ispasesc astazi!
Da, in principiu ai dreptate cu primirea a ceea ce oferi, si nu o data am fost shocat de cat de repede poate fi cineva pedepsit numai fiindca a indraznit sa faca o nedreptate. Dar "crucea" isi avea stabilita greutatea cu mult inainte ca tu sa poti sa-ti exprimi parerea in aceasta privinta. Eu personal nu gasesc un motiv plauzibil in mintea mea, pentru care sa merit sa fiu tinut departe de ai mei atata amar de vreme. Si totusi, se pare ca intr-un viitor apropiat, chiar nu exista o solutie rezonabila pentru ca aceasta problema sa fie rezolvata.
Ca, pe langa toate astea, mai exista si un altfel de zbucium, asta e altceva. Cu vreun an in urma eram mai increzator si poate mai naiv. Acum? Nici eu nu mai stiu! Mi se pare ca depinde atat de putin de mine, incat parca as privi numai in pamant!
Sper ca modul meu de exprimare sa nu fie totusi de nepatruns. Poate ca interpretarea face apel la un pic de imaginatie, dar asta nu mi s-a parut a fi prea daunator!...
RZA, aici nu e vorba de a mi se oferi solutia datatoare de speranta, fiindca ea nu prea exista. Sau oricum , nu mai mult decat eu insumi sunt constient ca ea... exista. Stiu: credinta, speranta, remuscare, rabdare, perseverenta, altruism, generozitate, intelegere pentru cei mai slabi decat tine, intelegere pentru cei mai aroganti decat tine, intelegere pentru cei care te fura, te inseala, te scot din minti prin decizii pe care tu nu le poti intelege in ruptul capului... Nu stiu cum esti tu, draga prietene, dar eu nu pot sa nu-mi pun problema, daca vreodata reactiile mele au fost asemanatoare fata de cineva anume, astfel incat sa se justifice ceea ce spui tu. Si-atunci primesc si raspunsul: CU CERTITUDINE. Dar nu in aceasta viata, sau nu de catre mine ca persoana, ci poate de unul sau mai multi dintre stamosii mei. Si-atunci "crucea" de care vorbim, nu prea ne mai apartine noua, decat prin numele de botez, de care n-am mai reusit sa vorbesc la celalalt topic. Daca ne-am fi botezat sub tutela altei familii, altul ar fi fost destinul nostru, dar cineva tot ar fi trebuit sa vina dupa noi si sa ispaseasca pacatele pe care eu trebuie sa le ispasesc astazi!
Da, in principiu ai dreptate cu primirea a ceea ce oferi, si nu o data am fost shocat de cat de repede poate fi cineva pedepsit numai fiindca a indraznit sa faca o nedreptate. Dar "crucea" isi avea stabilita greutatea cu mult inainte ca tu sa poti sa-ti exprimi parerea in aceasta privinta. Eu personal nu gasesc un motiv plauzibil in mintea mea, pentru care sa merit sa fiu tinut departe de ai mei atata amar de vreme. Si totusi, se pare ca intr-un viitor apropiat, chiar nu exista o solutie rezonabila pentru ca aceasta problema sa fie rezolvata.
Ca, pe langa toate astea, mai exista si un altfel de zbucium, asta e altceva. Cu vreun an in urma eram mai increzator si poate mai naiv. Acum? Nici eu nu mai stiu! Mi se pare ca depinde atat de putin de mine, incat parca as privi numai in pamant!
Sper ca modul meu de exprimare sa nu fie totusi de nepatruns. Poate ca interpretarea face apel la un pic de imaginatie, dar asta nu mi s-a parut a fi prea daunator!...
Nu e nevoie de nici o scuza... am eu mintea cam "odihnita" azi. 
... Uite, chiar n-am de gand sa ma apuc sa insir a enspea oara aceleasi chestii... da' te rog un singur lucru (ia-l cu titlu de "inventar", daca vrei): nu-ti blama stramosii pentru pacatele pe care ai acceptat sa le platesti atunci cand le-ai acceptat iubirea. Daca ai acceptat sa duci aceasta cruce, ai facut-o pentru ca, prin suferinta ta, o parte din pacatele care iti apasa neamul sa fie iertate...
Tu crezi ca esti slabit si spui ca privesti doar spre pamant. Dar te percep ca fiind foarte puternic. Pentru ca, dincolo de pamant, sunt stelele...
Doamne ajuta!
... Uite, chiar n-am de gand sa ma apuc sa insir a enspea oara aceleasi chestii... da' te rog un singur lucru (ia-l cu titlu de "inventar", daca vrei): nu-ti blama stramosii pentru pacatele pe care ai acceptat sa le platesti atunci cand le-ai acceptat iubirea. Daca ai acceptat sa duci aceasta cruce, ai facut-o pentru ca, prin suferinta ta, o parte din pacatele care iti apasa neamul sa fie iertate...
Tu crezi ca esti slabit si spui ca privesti doar spre pamant. Dar te percep ca fiind foarte puternic. Pentru ca, dincolo de pamant, sunt stelele...
Doamne ajuta!
Omule Bun,o vorbulita numa-ti spun!Ai mai zis pe undeva ceva ca la inceput,ca ti-e aproape frica sa spui ce gandesti (ca sa nu-ti sara vreun forumist in cap imi inchipui,da nu vad cine acia-sa toata lumea-i 
).Mai jos ai dezvoltat si ai pomenit de greutati,neputinte,teama...[Chiar ti-ai pus in minte sa le iei tu pe toate?Mai lasa frate si la altii ca "doreste" si ei sireacii!]
Omul e compus din doua parti,cea materiala si cea spirituala,iar tu s-ar zice ca le-ai accidentat pe-amandoua.Sa la luam pe rand.Asa e mai bine ca fiind impletite cand repari una oricum o-mbunatatesti si pe cealalta.Pai tu lasi in mintea si sufletul tau teama de... sau alte alea?Cum ai putea sa mai fi Om Bun cu rele-n cap si-n inima?Cum ar putea sa-ti fie bine cu ele-n casa vietii?Nu mai zic de Bun,da nici Om nu te mai lasa sa fi,te fac neom daca te lasi.Pune mana pe "electoral" [ca tot s-apropie alegerile] si croieste-le fara mila!Abia cand te-oi linisti din indoieli funeste oi putea in pace sa gandesti limpede o solutie realista in ce priveste cele pamantesti,familia ta,combatantii din celelalte triburi .ro si ce-o mai fi.Curaj,ridica ochii din pamant,baga a patra si calc-o,trebuie sa iasa soarele si pe strada ta,numa nu te uita dupa lumina cu ochii inchisi!
Cinderella a-ntrebat parca care-ar fi oare crucea.Fiecare defineste in felul sau lucrurile.Asa trebuie sa fie si respect pe toata lumea.Incercand insa sa descriu ce vad in cruce,privind acest element prin prisma intamplarilor care l-au consacrat,a celor implinite Celui crucificat,atunci nu pot fi numite "cruce" situatiile date,fixe,cand cineva e bolnav,cand altcineva s-a nascut intr-un neam prost,cand se trezeste cineva lovit pe la spate in moalele capului si jefuit,cand ploua si ma uda leoarca si asta urasc cel mai tare,pentru ca nu exista alternativa,nu e nici o alegere,nu sunt optiuni,lipsesc bratele din dreapta si stanga ale crucii,nu exista pe verticala o cale spre cer si alta in pamant adanc;acestea sunt necazuri,probleme,dureri,lucruri cumva inevitabile,implacabile ca natura cand toarna de rupe zagazul,dar crucea e altceva.EL ne-a aratat-o.Crucea e o alegere responsabila,o hotarare nenaturala in favoarea sacrificiului si-mpotriva confortului,sacrificiu de sine costisitor vietii si adresat unei valori cel putin egale,daca nu mai mare,dar nicidecum mai mica,caci EL nu S-a jertfit sa scoata din glod niste viermi,ca sa se dovedeasca pana la urma ca lor mai mult le place noroiul,ci EL Si-a ales paguba pentru un castig mai mare,pe care L-a luat si slava Lui!
Asadar la cruce EL a avut de ales sa bea paharul sau nu,iar daca pleca nu-L mai gasea ceata de slujbasi,dar a ales ce nu I-a convenit si aceasta e crucea.Exemplu de cruce nu poate fi cel pe care a cazut napasta si vrea-nu vrea tot o duce ca nu poate scapa,ci exemplu de purtator de cruce ne poate fi oricare din cei 40 de mucenici de la Sevasta,cei care aveau de ales si liber au ales,39 au ales intr-un fel si unul alt fel,dar iata cum s-a ales altul sa se bage sub crucea ramasa vacanta!
Va urez deci la toti sa n-aveti parte de cruce,iar de s-ar putea nici de necazuri!
).Mai jos ai dezvoltat si ai pomenit de greutati,neputinte,teama...[Chiar ti-ai pus in minte sa le iei tu pe toate?Mai lasa frate si la altii ca "doreste" si ei sireacii!]Omul e compus din doua parti,cea materiala si cea spirituala,iar tu s-ar zice ca le-ai accidentat pe-amandoua.Sa la luam pe rand.Asa e mai bine ca fiind impletite cand repari una oricum o-mbunatatesti si pe cealalta.Pai tu lasi in mintea si sufletul tau teama de... sau alte alea?Cum ai putea sa mai fi Om Bun cu rele-n cap si-n inima?Cum ar putea sa-ti fie bine cu ele-n casa vietii?Nu mai zic de Bun,da nici Om nu te mai lasa sa fi,te fac neom daca te lasi.Pune mana pe "electoral" [ca tot s-apropie alegerile] si croieste-le fara mila!Abia cand te-oi linisti din indoieli funeste oi putea in pace sa gandesti limpede o solutie realista in ce priveste cele pamantesti,familia ta,combatantii din celelalte triburi .ro si ce-o mai fi.Curaj,ridica ochii din pamant,baga a patra si calc-o,trebuie sa iasa soarele si pe strada ta,numa nu te uita dupa lumina cu ochii inchisi!
Cinderella a-ntrebat parca care-ar fi oare crucea.Fiecare defineste in felul sau lucrurile.Asa trebuie sa fie si respect pe toata lumea.Incercand insa sa descriu ce vad in cruce,privind acest element prin prisma intamplarilor care l-au consacrat,a celor implinite Celui crucificat,atunci nu pot fi numite "cruce" situatiile date,fixe,cand cineva e bolnav,cand altcineva s-a nascut intr-un neam prost,cand se trezeste cineva lovit pe la spate in moalele capului si jefuit,cand ploua si ma uda leoarca si asta urasc cel mai tare,pentru ca nu exista alternativa,nu e nici o alegere,nu sunt optiuni,lipsesc bratele din dreapta si stanga ale crucii,nu exista pe verticala o cale spre cer si alta in pamant adanc;acestea sunt necazuri,probleme,dureri,lucruri cumva inevitabile,implacabile ca natura cand toarna de rupe zagazul,dar crucea e altceva.EL ne-a aratat-o.Crucea e o alegere responsabila,o hotarare nenaturala in favoarea sacrificiului si-mpotriva confortului,sacrificiu de sine costisitor vietii si adresat unei valori cel putin egale,daca nu mai mare,dar nicidecum mai mica,caci EL nu S-a jertfit sa scoata din glod niste viermi,ca sa se dovedeasca pana la urma ca lor mai mult le place noroiul,ci EL Si-a ales paguba pentru un castig mai mare,pe care L-a luat si slava Lui!
Asadar la cruce EL a avut de ales sa bea paharul sau nu,iar daca pleca nu-L mai gasea ceata de slujbasi,dar a ales ce nu I-a convenit si aceasta e crucea.Exemplu de cruce nu poate fi cel pe care a cazut napasta si vrea-nu vrea tot o duce ca nu poate scapa,ci exemplu de purtator de cruce ne poate fi oricare din cei 40 de mucenici de la Sevasta,cei care aveau de ales si liber au ales,39 au ales intr-un fel si unul alt fel,dar iata cum s-a ales altul sa se bage sub crucea ramasa vacanta!
Va urez deci la toti sa n-aveti parte de cruce,iar de s-ar putea nici de necazuri!
1. Eu nu cred că noi "tragem" ponoasele pentru păcatele strămoşilor noştri (cu excepţia păcaului lui Adam) şi am avut destule controverse pe tema asta. Îmi sprijin afirmaţia cu un pasaj revelator din Ezechiel pe care nu mi-l aduc acum aminte pe unde este exact dar dacă trebuie am să-l caut şi-l voi preciza. Împotriva a ceea ce cred eu stau numeroase vorbe ale unor mari duhovnici (Cleopa, printre ei). Problemă deschisă, cum ar veni...
2. Faptul că cineva nu găseşte o soluţie plauzibilă (poate nici nu este, nu ştim) şi nu vede nici un motiv pt care trebuie să sufere (care există cu certitudine!) nu înseamnă că problemele pe care le are nu au sau nu vor avea rezolvare. Dumnezeu e mare, chiar f. mare iar una din virtuţile pe care sîntem îndemnaţi să le avem este nădejdea. Eu tot mai cred că Omu'Bun va găsi răspunsuri la întrebările care-l frămîntă, numai să nu se piardă cu firea între timp...
3. Sînt cazuri cînd îţi alegi tu singur crucea pe care s-o duci şi sînt cazuri cînd n-ai de ales. Dar mai este o situaţie deosebit de tragică: atunci cînd cineva crede că are o cruce de dus iar în realitate nu face altceva decît să alimenteze încontinuu apucăturile greşite pe care le are (iarăşi, fără aluzii!)
Părerea mea...
2. Faptul că cineva nu găseşte o soluţie plauzibilă (poate nici nu este, nu ştim) şi nu vede nici un motiv pt care trebuie să sufere (care există cu certitudine!) nu înseamnă că problemele pe care le are nu au sau nu vor avea rezolvare. Dumnezeu e mare, chiar f. mare iar una din virtuţile pe care sîntem îndemnaţi să le avem este nădejdea. Eu tot mai cred că Omu'Bun va găsi răspunsuri la întrebările care-l frămîntă, numai să nu se piardă cu firea între timp...
3. Sînt cazuri cînd îţi alegi tu singur crucea pe care s-o duci şi sînt cazuri cînd n-ai de ales. Dar mai este o situaţie deosebit de tragică: atunci cînd cineva crede că are o cruce de dus iar în realitate nu face altceva decît să alimenteze încontinuu apucăturile greşite pe care le are (iarăşi, fără aluzii!)
Părerea mea...
Mi-am ridicat de bunavoie crucea, si daca va trebui voi bea si paharul, nu pot acum sa mai dau inapoi, am fost destul "in ceata", acum cand "vad", nu pot sa mai spun : sunt orb. Orb am fost odata, demult, chiar nu-mi mai amintesc, iar daca rasare soarele pentru mine, iar altora apune, e ca asa e sa fie, altii sunt mai slabi, altii mai puternic, unora li se-ncovoie spatele, altii merg fluierand, iar dincolo de toate acestea este sufletul care-si cauta odihna, LOCUL in care sa stea nezdruncinat.
Omu`Bun, rabdare, va veni apa si la moara ta, credinta te incearca, si n-ai fost psihedelic, am inteles perfect ce-ai spus, uneori intelegem chiar si fara cuvinte, percepem senzorial, si am trecut multi pe acolo, si eu am trecut, insa nu consideram ca ma apasa crucea, ci "orbirea "mea, la mine asta a fost, da` Cineva a facut tina in palme, mi-a uns ochii, si-am vazut. L-am cautat prea mult pentru a vedea ,ca sa ma orbesc din nou, e bine la lumina, e bine, clar, si sigur.
Revenind la cruce.Nu neimplinirile mele, nu bolile mele sunt "cruci", ci alegerea mea de a trai numai pentru Dumnezeu, si asta nu este pe placul oamenilor, si a multora din jurul meu, da` lasa ca le trece, am rabdare si-nteleg, lor li se pare ciudat ce mie mi se pare normal, si ne-ntelegem ca turcii la Plevna, si-atunci concluzia mea e , ca e mai bine sa taci, Adevarul va iesi la lumina intotdeauna.
Omu`Bun, rabdare, va veni apa si la moara ta, credinta te incearca, si n-ai fost psihedelic, am inteles perfect ce-ai spus, uneori intelegem chiar si fara cuvinte, percepem senzorial, si am trecut multi pe acolo, si eu am trecut, insa nu consideram ca ma apasa crucea, ci "orbirea "mea, la mine asta a fost, da` Cineva a facut tina in palme, mi-a uns ochii, si-am vazut. L-am cautat prea mult pentru a vedea ,ca sa ma orbesc din nou, e bine la lumina, e bine, clar, si sigur.
Revenind la cruce.Nu neimplinirile mele, nu bolile mele sunt "cruci", ci alegerea mea de a trai numai pentru Dumnezeu, si asta nu este pe placul oamenilor, si a multora din jurul meu, da` lasa ca le trece, am rabdare si-nteleg, lor li se pare ciudat ce mie mi se pare normal, si ne-ntelegem ca turcii la Plevna, si-atunci concluzia mea e , ca e mai bine sa taci, Adevarul va iesi la lumina intotdeauna.
Am intrat pentru scurt timp pe-aici, doar sa citesc si sa ies in viteza ca maine ma asteapta "un nou inceput de drum" . Dar cu toata criza de timp in care ma gasesc, nu ma pot abtine sa nu comentez macar unul dintre raspunsurile adresate mie.
Mai, geri..., nus' cum, dar mi-ai cam readus zambetul pe buze. Ai un umor contagios... Probabil ca am aticipat sfatul tau (si a celorlalti care au incercat sa ma imbarbateze) si am inceput sa deschid ochii cate un pic, sa nu cumva sa ma orbeasca nenorocitul ala de Noroc, care am putea presupune ca ar avea traiectoria pe directia mea de mers, dar nu neaparat ca se va si poticni de mine!...
Asa! Treaba cu partile - adica una materiala si una spirituala - probabil sta in felul urmator: viceversa!
Mai, geri..., nus' cum, dar mi-ai cam readus zambetul pe buze. Ai un umor contagios... Probabil ca am aticipat sfatul tau (si a celorlalti care au incercat sa ma imbarbateze) si am inceput sa deschid ochii cate un pic, sa nu cumva sa ma orbeasca nenorocitul ala de Noroc, care am putea presupune ca ar avea traiectoria pe directia mea de mers, dar nu neaparat ca se va si poticni de mine!...
Asa! Treaba cu partile - adica una materiala si una spirituala - probabil sta in felul urmator: viceversa!
| QUOTE |
| Omul e compus din doua parti,cea materiala si cea spirituala,iar tu s-ar zice ca le-ai accidentat pe-amandoua |
Deci ai dreptate. E un accident, bata-l sa-l bata!...
Am mai spus la un moment dat ca "mi-e si teama sa spun ce gandesc!" De alti forumisi nu mi-a fost niciodata teama. Cand m-am nascut eu, complexele nu se inventasera (ma refer la teama ca as putea fi muscat de un caine, sau scuipat de un mitocan - scuzati comparatia!) Deci departe de mine gandul ca m-as teme de vreo filosofie pompoasa. Eu ma tem de Ironia sortii!. Voi chiar n-ati observat cum isi poate rade destinul de tine daca tu incerci sa te arati cu degetul pe tine insuti? Cand privesti in pamant, parca nimeni si nimic nu te mai poate tulbura. Doar ca se intampla sa ai sarcina sa fii conducator de turma, si daca dai cu oistea-n gard, ai pus-o!
O alta lamurire de situatie as dori s-o fac referitor la analiza psihologica a Omului Bun Un om, e un om. Bun sau rau, nu conteaza: e un om, si-atat. Atributul de "bun" ar putea sa nu aiba nici o relevanta. Sa zicem ca hotii sunt "buni", fiindca au fler, iuteala de mana, talent artistic, etc! Ei sunt considerati buni, in cercul lor de banditi, puslamale si lichele! Eu pot fi considerat un Om Bun pentru cativa de pe acest forum (dar m-am convins ca si dintre aceia, cativa s-au umplut de greata, daca am indraznit sa ma mandresc cu parerile lor de odinioara!!!) Pentru altii insa, cam stiu ce fel de "Om Bun" sunt. Asadar, Omu'Bun, e si el tot un om pana la urma, si nu se erijeaza in detinatorul Pietrei filosofale Iar slabiciuni avem cu totii. Cine nu recunoaste, sa-i transmiteti ca nu-l cred, in cazul in care eu lipsesc! 
Indoieli? Pai nu spuneam? Nu detin Adevarul Absolut si am tot dreptul sa ma indoiesc. Stiu cam ce valoare pot sa am si de obicei imi pun pretul cu cateva trepte mai jos, numai pentru a nu dezamagi cumva. Prin aceasta tehnica, am reusit de fiecare data sa fac o excelenta impresie, si sa depasesc in scurt timp pe cei care s-au hazardat in a-si preamari valoarea! Asadar, chiar daca am privirea atintita spre pamant, se pare ca energia imi vine tot din... cer!...
Poate ma credeti un pesimist incurabil! N-as zice. Dar e greu sa-mi insusesc convingerea pentru o idee, fie ea usor hazardata. Sunt in stare sa conving si Moartea, ca are coasa indreptata intr-o directie neindicata, si ca ar putea accidenta pe cineva din greseala!...
Dar... in interiorul fiintei mele, "solutiile realiste" se cam pierd in ceata. Fiecare inceput de solutie sfarseste prin a fi secerat de realitatea cruda. Ei, cam asta-i crucea mea, de care sunt mai mult decat constient, si de care-mi mai permit uneori sa fac bascalie!...
Sa ne revedem cu bine!
Am mai spus la un moment dat ca "mi-e si teama sa spun ce gandesc!" De alti forumisi nu mi-a fost niciodata teama. Cand m-am nascut eu, complexele nu se inventasera (ma refer la teama ca as putea fi muscat de un caine, sau scuipat de un mitocan - scuzati comparatia!) Deci departe de mine gandul ca m-as teme de vreo filosofie pompoasa. Eu ma tem de Ironia sortii!. Voi chiar n-ati observat cum isi poate rade destinul de tine daca tu incerci sa te arati cu degetul pe tine insuti? Cand privesti in pamant, parca nimeni si nimic nu te mai poate tulbura. Doar ca se intampla sa ai sarcina sa fii conducator de turma, si daca dai cu oistea-n gard, ai pus-o!
O alta lamurire de situatie as dori s-o fac referitor la analiza psihologica a Omului Bun
Un om, e un om. Bun sau rau, nu conteaza: e un om, si-atat. Atributul de "bun" ar putea sa nu aiba nici o relevanta. Sa zicem ca hotii sunt "buni", fiindca au fler, iuteala de mana, talent artistic, etc! Ei sunt considerati buni, in cercul lor de banditi, puslamale si lichele! Eu pot fi considerat un Om Bun pentru cativa de pe acest forum (dar m-am convins ca si dintre aceia, cativa s-au umplut de greata, daca am indraznit sa ma mandresc cu parerile lor de odinioara!!!) Pentru altii insa, cam stiu ce fel de "Om Bun" sunt. Asadar, Omu'Bun, e si el tot un om pana la urma, si nu se erijeaza in detinatorul Pietrei filosofale Iar slabiciuni avem cu totii. Cine nu recunoaste, sa-i transmiteti ca nu-l cred, in cazul in care eu lipsesc! Indoieli? Pai nu spuneam? Nu detin Adevarul Absolut si am tot dreptul sa ma indoiesc. Stiu cam ce valoare pot sa am si de obicei imi pun pretul cu cateva trepte mai jos, numai pentru a nu dezamagi cumva. Prin aceasta tehnica, am reusit de fiecare data sa fac o excelenta impresie, si sa depasesc in scurt timp pe cei care s-au hazardat in a-si preamari valoarea! Asadar, chiar daca am privirea atintita spre pamant, se pare ca energia imi vine tot din... cer!...
Poate ma credeti un pesimist incurabil! N-as zice. Dar e greu sa-mi insusesc convingerea pentru o idee, fie ea usor hazardata. Sunt in stare sa conving si Moartea, ca are coasa indreptata intr-o directie neindicata, si ca ar putea accidenta pe cineva din greseala!...
Dar... in interiorul fiintei mele, "solutiile realiste" se cam pierd in ceata. Fiecare inceput de solutie sfarseste prin a fi secerat de realitatea cruda. Ei, cam asta-i crucea mea, de care sunt mai mult decat constient, si de care-mi mai permit uneori sa fac bascalie!...
Sa ne revedem cu bine!
Urmaresc topicul acesta de vreo 2 zile, intre timp am rasfoit putin in biblie si acum as vrea sa raspund si eu....
Dar in primul, rind dati-mi voie sa va salut.
Cinderella, frumoooos topic.
Rza, ma bucur sa te revad,
Geri, tu scrii tare frumos,
Ioana, credinta ta ma inspira..
Caa, ma bucur sa te vad si la subforumul acesta, bine-ai venit...
si apoi e si Omul Bun, o bunatate de om de care "nu mi-e greata" deloc!
si de care ma bucur asa mult ca s-a reintors!!! 
Ok, acum on topic...
Fiecare dintre voi, a definit "crucea" prin prisma intelegerii lui. Toate bune.
Ptr mine, crucea inseamna inseamna insasi viata acesta. Si ma refer la o viata de crestin. Cind iti predai viata lui D-zeu si renunti la obiceiurile vechi, cam declari razboi
. Atunci el incepe sa puna presiune, sa ne dezechilibreze, sa ne lasam de juramintul facut lui D-zeu. Avem de luptat impotriva atitor pofte si apucaturi ale firii ca ptr mine, insasi lupta asta e o cruce (nu o spun ca un lucru negati, nu deloc!) Sa fi crestin (Christ like- ca si Hristos) nu e deloc usor. Sa iti iei crucea zi de zi, inseamna sa iti mentii valorile sa nu te compromiti...cu alte cuvinte sa respecti cit poti tu de bine, poruncile Bibliei.... Cere multa dedicatie si muuult efort.
Se vorbea de alegeri... Cind traiesti dupa placul lui D-zeu, El te inspira sa faci alegeri bune...vorbesc din experienta. Nu odata m-a oprit D-zeu din a face greseli mari... El a vorbit, am ascultat, m-am supus... Am invatat sa o fac, chiar si cind nu inteleg mersul lucrurilor si ptr mine nu fac sens deloc, am invatat sa nu Il mai ispitesc pe D-zeu cu necredinta si razvratirea mea....(unul din cele mai grele lucruri care a trebuit sa le invat).
Deci, ptr mine "cruce", inseamna insasi viata de zi cu zi care trebuie sa o traiesc intr-un mod exemplar. Si nu e greu, caci cu D-zeu razbesc prin toate si nu mi-e frica de nimic, caci sint sub protectia Lui!!! Apoi Isus spune asa frumos: Luati jugul meu asupra voastra si invatati de la mine, caci jugul meu este bun si sarcina mea este usoara" (Matei 11: 29-30) Aici jugul acesta, il inteleg ca si crucea...
Cam asa percep eu conceptul de cruce.
Dar in primul, rind dati-mi voie sa va salut.
Cinderella, frumoooos topic.
Rza, ma bucur sa te revad,
Geri, tu scrii tare frumos,
Ioana, credinta ta ma inspira..
Caa, ma bucur sa te vad si la subforumul acesta, bine-ai venit...
si apoi e si Omul Bun, o bunatate de om de care "nu mi-e greata" deloc!
si de care ma bucur asa mult ca s-a reintors!!! Ok, acum on topic...
Fiecare dintre voi, a definit "crucea" prin prisma intelegerii lui. Toate bune.
Ptr mine, crucea inseamna inseamna insasi viata acesta. Si ma refer la o viata de crestin. Cind iti predai viata lui D-zeu si renunti la obiceiurile vechi, cam declari razboi
. Atunci el incepe sa puna presiune, sa ne dezechilibreze, sa ne lasam de juramintul facut lui D-zeu. Avem de luptat impotriva atitor pofte si apucaturi ale firii ca ptr mine, insasi lupta asta e o cruce (nu o spun ca un lucru negati, nu deloc!) Sa fi crestin (Christ like- ca si Hristos) nu e deloc usor. Sa iti iei crucea zi de zi, inseamna sa iti mentii valorile sa nu te compromiti...cu alte cuvinte sa respecti cit poti tu de bine, poruncile Bibliei.... Cere multa dedicatie si muuult efort.Se vorbea de alegeri... Cind traiesti dupa placul lui D-zeu, El te inspira sa faci alegeri bune...vorbesc din experienta.
Nu odata m-a oprit D-zeu din a face greseli mari... El a vorbit, am ascultat, m-am supus... Am invatat sa o fac, chiar si cind nu inteleg mersul lucrurilor si ptr mine nu fac sens deloc, am invatat sa nu Il mai ispitesc pe D-zeu cu necredinta si razvratirea mea....(unul din cele mai grele lucruri care a trebuit sa le invat).Deci, ptr mine "cruce", inseamna insasi viata de zi cu zi care trebuie sa o traiesc intr-un mod exemplar. Si nu e greu, caci cu D-zeu razbesc prin toate si nu mi-e frica de nimic, caci sint sub protectia Lui!!!
Apoi Isus spune asa frumos: Luati jugul meu asupra voastra si invatati de la mine, caci jugul meu este bun si sarcina mea este usoara" (Matei 11: 29-30) Aici jugul acesta, il inteleg ca si crucea... Cam asa percep eu conceptul de cruce.
| QUOTE (OMU'BUN @ 17 May 2004, 06:29 PM) |
| Altadata aveam curajul sa strig sus si tare , cat e de frumos sa crezi si sa ai taria sa privesti drept, sa ceri si sa stii ca vei primi ceea ce ceri fiindca in subconstientul tau nu gasesti acel rau cronic, care sa-l manie pe Dumnezeu atat de mult incat sa nu doreasca sa te mai vada. |
DragaOmule bun, cu tine nu am terminat.
Da-mi voie te rog sa iti spun si eu 2 vorbe prietenesti...Stiu prea bine situatia in care te aflii si cind citesc ce mult te consumi, ma doare sufletul ptr tine. Iti simt sfirseala din suflet, promit sa ma rog mai des ptr tine, ca in ultimul timp am fost f preocupata de prietenul de la "Dependenta in dragoste".
Ptr mine e clar, ca,,credinta ta putin e slabita. Te cam bintuie si o deznadejde...toti trecem pe-acolo, e ok... O imbarbatare la faza asta, eu zic ca e bine venita. Listen up...: )
Afla ca atunci cind incepi sa te rogi, lucruri incep sa se intimple. Rugaciunea e singurul lucru care intoarce inima lui D-zeu. Eu asa cred. Viteza raspunsului insa, depinde de citiva factori.
1. In primul rind sa nu fie nimic intre tine si D-zeu ca sa opreasca rugaciunea, (pacate)
2. apoi depinde si de nivelul credintei generat de tine cind iti ridici glasul catre D-zeu si
3. apoi de "gravitatea problemei". Aici, ma refer la acele imposibilitati care noi le vrem rezolvate. (hint, hint
)Eu voi aborda nr 3.
Draga Omul Bun, tu aici ai o problema majora, o imposibilitate, nu? Este cu neputinta ca D-zeu sa nu o rezolve??? Raspunde tu...
De multe ori aducem inaintea Lui probleme noastre si avem impresia ca cerul e mut, si ca D-zeu si-a intors fata de la noi...pe cind...El e ocupat si lucreaza chiar la rezolvarea problemei.... Numai ca ia timp.... Ca sa intelegi, iti voi da exemplul lui Daniel. Daniel a fost un Om bun
D-zeu l-a scapat din groapa cu lei, un inger a fost acolo si l-a pazit, a iesit nevatamat. Apoi in capitolul 10, (nu dau detalii, va rog cititi voi, ca nu vreau sa ma intind prea mult) El se roaga si striga dupa ajutorul lui D-zeu... se roaga el zile in sir si degeaba se pare... Daniel sint sigur ca e bulversat ptr ca el chiar experimentase o minune citeva capitole mai inainte, si acum nu primeste raspuns.... Uita'te ce scrie in Daniel cap 10: 12-13 cind un inger vine si i se prezinta..."Daniele, nu te teme de nimic! Caci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintii zi cind ti-ai pus inima ca sa intelegi, si sa te smeresti inaintea D-zeului tau, si tocmai din pricina cuvintelor tale, vin si eu acum!
Dar capetenia imparatiei Persiei mi-a stat impotriva 21 de zile; insa Mihail, una din capeteniile cele mai de seama, mi-a venit in ajutor, si am iesit biruitor..."
Cind eu am inteles aceste versete, am realizat motivul intirzierii raspunsului rugaciunilor noastre citeodata... O gramada de
stau impotriva indeplinirii, ce se intimpla in vazduh noi nu avem capacitatea sa vedem, dar e clar ca are o loc o lupta ori de cite ori cerem lui D-zeu unele lucruri...Eu stiu ca ingerii lui D-zeu fac posibila rezolvarea, D-zeu citeodata face minuni pe loc (mie mi s-au intimplat nu odata) si alteori ne pune sa asteptam...niciodata fara raspuns ...Din versetele de mai sus, poti vedea clar ca D-zeu a ascultat rugaciunea lui Daniel din prima zi, asa a ascultat-o si pe a ta, sint sigura. : ) Nu te mai indoi, ci crede. O sumedenie de lucruri trebuiesc rezolvate intre timp, multe usi deschise, dosare semnate etc. etc. Astea sint time-consuming... Eu stiu in inima mea ca tu vei fi alaturi de ai tai, simt, cred. Hai crede cu mine. : ) Vorbesc serios acum....
Omul Bun eu pic de oboseala, e 12 noaptea, dar am vrut neaparat sa te bag in seama. Am gasit un Psalm frumos ptr tine, ti se potriveste...Psalmul 121...incepe asa...Imi ridic ochii spre munti, De unde'mi va veni ajutorul?? Ajutorul imi vine de la Domnul...
Omu'Bun, de unde vrei sa iti vina tie ajutorul???? (citeste in continuare sa vezi, promite-mi ca citesti, e ptr tine. : )
Ridica ochii in sus...de-acolo iti vine izbavirea ...si tu stii asta.
Sa ne auzim de bine.
După aceste frumoase vorbe spuse de tinerica ( ) noastră forumistă parcă îmi pare rău că vin şi stric, cam brutal, atmosfera...
Dar mi-am adus aminte că nişte savanţi de nu ştiu unde au făcut nişte studii alambicate asupra factorilor principali care creează stresul omului contemporan. Îmi aduc aminte că au făcut şi o ierarhie:
1. boala (bolile)
2. serviciul (problemele legate de dumnealui)
3. familia (părinţi, soţie/soţ, copii)
Să fie acestea posibilele "cuie" pentru "crucificarea noastră de fiecare zi"?
) noastră forumistă parcă îmi pare rău că vin şi stric, cam brutal, atmosfera...Dar mi-am adus aminte că nişte savanţi de nu ştiu unde au făcut nişte studii alambicate asupra factorilor principali care creează stresul omului contemporan. Îmi aduc aminte că au făcut şi o ierarhie:
1. boala (bolile)
2. serviciul (problemele legate de dumnealui)
3. familia (părinţi, soţie/soţ, copii)
Să fie acestea posibilele "cuie" pentru "crucificarea noastră de fiecare zi"?
Ligia, profund, frumos, la obiect spus.
Omu`Bun , sper ca pe-aici ai gasit niste suflete "rebele", scoase din sabloane, cu care sa fraternizezi, pasa ti s-a pus la coltul careului de 7 m, unghiul e bun, marcheaza!
Un sfat:nici cea mai mica sovaiala, ca se pierde momentul, si vine echipa adversa din urma, te ajunge, -ti ia mingea, si Doamne fereste, pana next time, poate trece ceva vreme.
Omu`Bun , sper ca pe-aici ai gasit niste suflete "rebele", scoase din sabloane, cu care sa fraternizezi, pasa ti s-a pus la coltul careului de 7 m, unghiul e bun, marcheaza!
Un sfat:nici cea mai mica sovaiala, ca se pierde momentul, si vine echipa adversa din urma, te ajunge, -ti ia mingea, si Doamne fereste, pana next time, poate trece ceva vreme.
Omule Bun, dacă nici după mesajele lui Geri, Ligiei şi Ioanei nu te-ai mai întremat puţintel nu'ş ce să mai spui, că parcă-s puţin invidios mon cher! 
Adică nu mon cher, ... ... craiule 
Adică nu mon cher, ... ... craiule
Dragii mei,
Va multumesc mult pentru raspunsuri !
Am invatat foarte multe de la voi, si cel mai important este ca mi-am reamintit ca ceea ce este "cu neputinta la oameni, la Dumnezeu este cu putinta." A Lui sa fie slava in veci !!
Pentru voi, o poezie:
Doamne,
Niciodată n-am fost asa de fericit.
Dacă ai să mă-ntrebi de ce,
N-as sti să-Ti răspund;
Stiu doar atât: că m-ai iubit.
Doamne,
Niciodată nu Ti-am cântat ca acum.
Si nu stiu de ce,
Stiu doar atât:
Că nu mai sunt singur pe drum.
Doamne,
N-am fost niciodată asa aproape de viată.
Mă-ntreabă multi: De ce?
Si le răspund:
Te întâlnesc în fiecare dimineată.
Doamne,
N-am fost niciodată asa multumit.
Si dacă ar trebui să spun,
As spune doar atât:
Tu, bunule Părinte, m-ai primit.
Doamne,
Niciodată n-am fost asa binecuvântat.
Inteleg abia acum
Că sunt rezultatul iubirii Tale,
Că Tu m-ai creat.
Dar, Doamne,
Nu voi putea să-nteleg niciodată dragostea Ta.
Coplesit însă de lacrimi,
Voi spune tuturor:
Tu esti salvarea mea.
Iacob Coman
Va multumesc mult pentru raspunsuri !
Am invatat foarte multe de la voi, si cel mai important este ca mi-am reamintit ca ceea ce este "cu neputinta la oameni, la Dumnezeu este cu putinta." A Lui sa fie slava in veci !!
Pentru voi, o poezie:
Doamne,
Niciodată n-am fost asa de fericit.
Dacă ai să mă-ntrebi de ce,
N-as sti să-Ti răspund;
Stiu doar atât: că m-ai iubit.
Doamne,
Niciodată nu Ti-am cântat ca acum.
Si nu stiu de ce,
Stiu doar atât:
Că nu mai sunt singur pe drum.
Doamne,
N-am fost niciodată asa aproape de viată.
Mă-ntreabă multi: De ce?
Si le răspund:
Te întâlnesc în fiecare dimineată.
Doamne,
N-am fost niciodată asa multumit.
Si dacă ar trebui să spun,
As spune doar atât:
Tu, bunule Părinte, m-ai primit.
Doamne,
Niciodată n-am fost asa binecuvântat.
Inteleg abia acum
Că sunt rezultatul iubirii Tale,
Că Tu m-ai creat.
Dar, Doamne,
Nu voi putea să-nteleg niciodată dragostea Ta.
Coplesit însă de lacrimi,
Voi spune tuturor:
Tu esti salvarea mea.
Iacob Coman
Multe adevaruri descind dintr-o dragoste curata, multe intrebari se ridica din indoiala si teama.
| QUOTE (caa @ 20 May 2004, 11:31 AM) |
| După aceste frumoase vorbe spuse de tinerica ( ) noastră forumistă parcă îmi pare rău că vin şi stric, cam brutal, atmosfera... Dar mi-am adus aminte că nişte savanţi de nu ştiu unde au făcut nişte studii alambicate asupra factorilor principali care creează stresul omului contemporan. Îmi aduc aminte că au făcut şi o ierarhie: 1. boala (bolile) 2. serviciul (problemele legate de dumnealui) 3. familia (părinţi, soţie/soţ, copii) Să fie acestea posibilele "cuie" pentru "crucificarea noastră de fiecare zi"? |
Cinderella frumoasa poezia ta.
Caa, pai aici e chestie de alegeri... normal ca vei avea o cruce mult mai grea daca te pripesti cind e vorba de alegeri majore, alegeri care iti vor afecta restul vietii... un partener nepotrivit , te poate face sa iti dai crucea in doua, si sa ii dai foc
copii cu un partener nepotrivit...nici nu imi pot imagina... 
Boala...aici e tot chestie de alegere...
Am citit o carte: 'Why Christians get sick" aici doctorul/autorul vorbea despre dieta necorespunzatoare, despre lipsa miscarii si in general despre ignoranta care o acorda unii dietei... eu, ca am studiat nutritie, iti pot spune ca aproape orice boala se datoreste dietei proaste si necorespunzatoare... Iar in ceea ce priveste serviciul, daca e stresant, recunosc ca nu prea ai ce face inafara de faptul ca trebuie sa inveti sa faci fata stresului in asa fel sa nu te afecteze...sint metode... stiu ca pare superficial ce am spus aici, dar numai initial...eu am invatat sa numai pun la suflet toate nimicurile, si nici sa le exacerbez...
Cu alte cuvinte, draga Caa, noi putem usura muuult "greutatea" crucii noastre daca actionam cu intelepciune si il implicam pe D-zeu in alegerile noastre....
Nu stiu in ce masura ti-am raspuns, dar am incercat...
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.