Material prezentat din cadrul revistei Ne Vorbeste Parintele Ilarion Argatu - Despre Marturisire, aparuta la Editura 'Vasnidia', in anul 2003.

Intrebari, raspunsuri si sfaturi, legate de marturisirea pacatelor la Taina Marturisirii, date de catre Prea Cuviosul Parinte Ilarion Argatu si inregistrate sub forma de dialog la Manastirea Cernica-Bucuresti, de Parintele Argatu Ioan, preot paroh la Catedrala «Invierea Domnului» din orasul Falticeni, jud. Suceava, nepotul parintelui.

Pacatele si Greutatea Lor

Pr. Ioan: Puteti sa ne vorbiti despre felul cum trebuie sa ne spovedim si care sunt pacatele mai grele pe langa cele despre care ati vorbit mai inainte? Puteti sa ne faceti o prezentare a pacatelor la spovedanie, un ghid sau indreptar de spovedanie?

Pr. Ilarion: Sunt destule indreptare de spovedanie ce s-au tiparit, unele cu mai multe intrebari, altele cu mai putine. Moliftelnicul sau Aghiazmatarul le aminteste pe cele mai grele la mantuire, de care se poate servi preotul in timpul spovedaniei. Nici o clasificare a pacatelor dupa gravitatea lor nu incape, o gasiti la Sfintii Parinti, in cartile de teologie morala, in cartea "Invatatura de Credinta", cititi acolo.
Eu ce va pot spune ?! Decat ca, orice pacat este freu si piedica la mantuire. La fel de grele pot fi cele usoare ca si cele grele. Unii se feresc sa nu faca pacatele mari si grele, dar pe cele usoare le fac cu duiumul. [...]

Daca ar fi sa ne gandim la pacate... Sunt multe! Foarte multe. Ca nisipul marii. Toate pornesc de la incalcarea poruncilor pe care le-a dat Dumnezeu si mai ales din cele 10 porunci date lui Moise pe Muntele Sinai. Calcarea unei singure porunci naste pacate multe. Se merge din pacat in pacat. Asa cum omul urca pe scara virtutilor, din virtute in virtute pana la desavarsire, tot asa si pacatosul coboara pe scara pacatului din pacat in pacat pana la moartea sufletului, pana la iad.
Nu este timp sa vorbim si sa facem acum un chestionar al spovedaniei. Cel mult pot sa vorbesc despre cateva, deocamdata:

1.

• Am clevetit, am barfit pe altii, am inventat minciuni despre ei, am stricat reputatia sau numele bun al unora, vorbindu-i de rau.
• Aceste pacate sunt indreptate impotriva aproapelui si se socotesc ca si uciderea. L-ai ucis pe aproapele tau sufleteste si in ochii semenilor, i-ai ucis demnitatea. La baza acestor pacate a stat incalcarea unei porunci dumnezeiesti care te va judeca: lipsa de dragoste, lipsa de mila, neiubuirea aproapelui...

Va Urma

2.

• Am blestemat pe cei ce mi-au facut vraji si descantece, pe cei ce mi-au furat lucruri, pe cei ce m-au amarat si mi-au creat suferinta.
• A blestema este un pacat foarte mare, ca pacatul de moarte. Nu degeaba se spune la Sf. Scriptura: "blestemat sa fie cel ce te va blestema" (Fac. 27, 29)
  Cel ce este blestemat de tine va cauta dezvinovatire la Judecata Infricosata, ca din cauza ta nu a putut sa se mantuiasca, iar tu care l-ai blestemat, te faci raspunzator de mantuirea lui. Pe cei ce i-ai blestemat: hotul, facatorul tau de rau si vrajitoarea si altii, cand vor muri, la judecata sufletului se vor dezvinovati asa: "Doamne, eu m-as fi intos sa fac pocainta, dar m-a legat cu blestem acest rob al tau. Din cauza lui eu nu mi-am putut mantui sufletul, el sa plateasca pentru mine." Si atunci vei fi judecat, ca un ucigas al sufletului sau, pentru ca prin blestem i-ai luat timpul de pocainta, i-ai legat sufletul cu legatura blestemului si te-ai facut vinovat fata de el si fata de Dumnezeu ca un calcator de porunca dumnezeiasca: "sa iubiti pe vrajmasii vostri, sa binecuvantati pe cei ce va blestama si va prigonesc" si ca unul cel ce nu ai avut rabdare in incercarile si necazurile pe care ti le-a pricinuit aproapele.
  Daca te-ai fi rugat pentru ei, in loc sa-i blestemi, ca Dumnezeu sa-i indrepte si sa te izbaveasca de nedreptatile lor, te-ai fi fericit si le-ai fi castigat sufletul.

Va Urma

3.

• Am parat pacatul altuia, am stiut de pacatul altuia si am spus la toata lumea
• Acest pacat este socotit cu cel al judecatii. Dumnezeu ne porunceste, sa nu judecam pe nimeni pentru a nu fi judecati: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati, veti fi judecati, si cu masura cu care masurati, vi se va masura" (Mat. 7, 1-2). Iar mai departe zice: "De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau, si barna din ochiul tau nu o iei in seama?" (Mat. 7, 3).
  Daca noi suntem vrednici de judecata, gresiti fiind si in aceeasi osanda cu cel pe care-l judecam, atunci cum putem sa judecam pe altii?
  Ce a spus Mantuitorul celor care judecau pe femeia desfranata? "Cine se crede fara vina sa ia primul si sa arunce piatra".

4.

• Am batut pe altii
• Bataia din razbunare, din ura, din invidie si din rautate este sambure al pacatului uciderii

Va Urma

5.

• Am facut avort
• Dimensiunea acestui pacat este adanca pana la talpa iadului si lata cat iadul de mare. (Parintele Argatu a vorbit pe larg in cartea respectiva despre pacatul in sine si despre cum se chinuiesc cele ce fac avorturi).

6.

• Am indemnat pe femei sa faca avort, am incurajat si chiar am ajutat.
• Atat pentru cea ce a facut avortul cat si pentru cel ce a indemnat sa faca avortul este aceeasi raspundere in fata lui Dumnezeu si au aceeasi pedeapsa, trebuie sa aiba si acelasi canon daca se caiesc de pacatul lor. Mantuitorul spune: "Vai de cel ce se sminteste, dar mai vai de cel prin care vine sminteala". Deci, pentru cel ce a indemnat este "mai vai".

Va Urma

7.

• Am umblat dezbracata, cu rochii transparente si decoltate, am facut nudism pe plaja, am umblat dezbracata prin fata barbatilor.
• Acest pacat sminteste foarte mult partea barbateasca si face parte din pacatul desfranarii.

8.

• M-am fardat, m-am vopsit, m-am rujat si machiat. Mi-am facut operatii estetice la fata, sanii i-am umplut cu silion, neplacandu-mi chipul cu care m-a lasat Dumnezeu.
• Acest pacat este stapanit de "ceata mastilor". Ceata mastilor sunt un soi de diavoli care poarta masca si umbla sa ispiteasca mai ales femeile care nu se multumesc cu frumusetea cu care le-a inzestrat Dumnezeu. Acesti diavoli pun masca pe fata celor ce se machiaza si le baga la munci in ceata mastilor. Prin acest pacat ispitesc diavolii pe femei ca sa-L sfideze pe Dumnezeu - Creatorul si sa-I reproseze prin acest fel ca nu a fost destul de iscusit si priceput cand a creat lumea.
  Femeia care vine la Sf. Impartasanie cu ruj pe buze, trebuie mai intai sa-si spele rujul de pe buze si apoi sa fie impartasita. Pentru ca, rujul de pe buze, ramane pe lingurita cu care se impartaseste, iar lingurita fiind introdusa din nou in Sf. Potir, rujul de pe lingurita se amesteca cu Sf. Impartasanie.
  Atunci se fac vinovati de cele sfinte atat femeia care s-a impartasit cat si preotul care nu a pazit cele sfinte.

Va Urma

9.

• Am purtat podoabe: cercei, bratari, inele...
• Este pacatul trufiei

10.

• Am imbracat haine barbatesti, femeie fiind si chiar m-am tuns, cum se tund barbatii, am umblat cu capul descoperit chiar si la rugaciune si asa am intrat in Biserica.
• Este uraciune inintea lui Dumnezeu ca barbatul sa poarte haine femeiesti si femeia sa imbrace pe cele barbatesti.
  Sf. Scriptura spune asa: "Femeia sa nu poarte vestminte barbatesti, nici barbatul sa imbrace haine femeiesti, caci tot cel ce face aceasta, uraciunea este inaintea Domnului Dumnezeului tau" (Deut. 22, 5)
  Iar pentru femeile care umbla cu capul descoperit si se tund ca barbatii, Sf. Ap. Pavel spune: "orice femeie care se roaga cu capul neacoperit isi necinsteste capul. Daca o femeie nu-si pune val pe cap, atunci sa se si tunda..., lucru rusinos este pentru o femeie sa se tunda ori sa se rada..." (I Cor. 11, 5-6)
  Femeia care intra in Biserica imbracata in pantaloni este sminteala pentru barbatii care asculta Sf. Liturghie, ca si cum ar intra dezbracata. Prin pantaloni toate formele corpului se vad, pe cand daca ar intra imbracata cu o rochie se acopera.

Va Urma

12.

• Am baut, sunt betiv, am vomitat.
• Printre pacatele pe care le enumera Mantuitorul, pentru care nu vei putea intra in Imparatia Cerurilor este si cel al betiei - "... betivii nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu" (Galateni 5, 21)
  Vomiturile lor se aseaza pe camasa botezului si se duc murdari in fata Dreptului Judecator.

13.

• Am fumat
• Cei ce fumeaza nu se pot impartasi. Nu pot lua Trupul si Sangele Mantuitorului pe sufletul lor afumat si plin de fum. Cum tamaia este bine placuta lui Dumnezeu si se aduce ca dar si jertfa pentru Dumnezeu, tot asa si fumul de tigara este bine placut tartarului intunericului si se mai numeste "tamaia iadului".
  Acestora vin diavolii si le afuma camasa botezului cu tamaia iadului. Acestora le aduna diavolii tot fumul si chistoacele, ca marturie, si cu acestea ii chinuie dincolo de mormant.
  Ti-a placut fumul cat ai trait, de fum ai parte si pe lumea cealalta. Te vor chinui diavolii punandu-te in fum si obligandu-te sa mananci chistoacele de tigari.
  Pacatul fumatului este sinonim cu pacatul sinuciderii. Din cauza ca ti-ai otravit trupul cu fum, celulele slabesc si mor si astfel mori si tu inainte de vreme. In loc sa traiesti 80 de ani, cat ti-a randuit Dumnezeu, trupul cedand din cauza fumatului, viata ti se incheie la 60 sau 70 de ani si chiar mai devreme.
  Daca te-ai imbolnavit de cancer pulmonar din cauza fumatului, singur si constient ti-ai cauzat boala si ti-ai grabit moartea. Este ca si cum la aceasta varsta ti-ai pune streangul de gat si ti-ai luat viata.
  Cei ce fumeaza, trebuie sa se lase pentru a se putea impartasi. Cel care a fumat in timpul postului nu poate sa se impartaseasca pentru fum si pentru neinfranare.
  Pe majoritatea fumatorulor ii auzi spunand ca nu se pot lasa de fumat. Au incercat, dar nu pot. Nu pot, pentru ca n-au vointa lucratoare. Nu-si pun vointa la lucru. Atunci cand omul vrea cu adevarat se lupta. Iar pentru cei impatimiti lupta este foarte grea, deoarece au obisnuit organismul cu fumul de tigara.
  Unii, cand se apuca de fumat, si mai cu seama tinerii, o fac nu pentru a deveni fumatori inraiti, ci pentru a se distra, manati de teribilism. Fumand azi si maine, nicotina a intrat in sange, iar sangele pentru autoaparare formeaza o enzima care se hraneste cu nicotina din el. Aceasta enzima, atunci cand nu o hranesti devine foarte nelinistita si face razboi in tot organismul. De aceea unii simt o stare de nervozitate cand nu fumeaza si o dorinta arzatoare de a mai fuma o tigara sa se linisteasca. De fapt se linisteste aceasta enzima. Din aceasta cauza le este foarte greu sa se lase de fumat.
  Dupa un timp, daca se lupta omul cu aceasta dorinta pacatoasa de a fuma, enzima oboseste si moare. Tot asa se intampla si cu alcoolicii.

Va Urma

14.

• Am furat
• Trebuie sa spui ce ai furat si de la cine ai furat. Ca sa fii iertat trebuie sa intorci ceea ce ai furat, adica sa indrepti raul facut si sa dispara efectul pacatului.
  Acelora care fura, vin diavolii si rup camasa sufletului, la unii de sus pana jos. La judecata cauta sa apropie bucata de bucata, insa nu vor sta, iar Mantuitorul, Maica Domnului, Sf. Apostoli, toti sfintii si ingerii privesc la goliciunea acelui suflet. Diavolii rup din camasa sufletului asa cum ai rupt ti tu din camasa aproapelui.
  Daca ai marturisit pacatul, ai intors ceea ce ai furat, ti-ai cerut iertare de la cel pe care l-ai pagubit, ai facut canon de cainta si ai promis sa nu mai savarsesti pacatul, atunci Dumnezeu trimite pe ingeri sa te imbrace cu o imbracaminte noua.

Va Urma

15.

• Am dracuit, am dat diavolului orice lucru care m-a suparat, pe animale, pe aproapele, pe sotie si chiar pe copii mei si pe mine.
• Dand diavolului si pomenindu-l, el indata vine si ia ceea ce tu i-ai dat. Atunci devii raspunzator pentru ca ai dat in stapanirea diavolului: vitele pe care Dumnezeu le-a creat si ti le-a daruit tie ca sa te hraneasca; lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat si ti le-a daruit tie ca sa te slujesti de ele pentru viata ta. Se aseaza pe copii tai si pe sotia ta chinuindu-le viata si asteapta ca la sfarsitul vietii lor sa le ia sufletul pe care tu i l-ai dat. Este mare pacatul si vei raspunde pentru toti si pentru toate.
  Din cauza ca unii parini isi 'dracuiesc' copii acestia patimesc si se chinuiesc. Diavolul pune stapanire pe sufletul copilului si atunci copilul devine nelinistit, nu te mai poti intelege cu el, nu te mai asculta, nu te mai aude, cand vorbesti cu el parca nu te mai aude, priveste aiurea, nu are astampar, devine obsedat.
  Atunci, partinii sa-si dea seama ca aceasta este cauza si sa inceteze de a mai 'dracui', sa mearga la duhovnic si sa marturiseasca pacatul, sa se caiasca si sa duca copilul cat mai des la Sf. Impartasanie, pentru ca flacara Duhului Sfant din Sf. Impartasanie il linisteste si-i da daruri printre care: blandetea, rabdarea, intelepciunea, bunatatea si ascultarea.

Va Urma

16.

• Am certat pe altii prea mult, pentru prea putina vina. Biciuiesc cu vorbele mele pe altii.
• Sa va povestesc ce s-a intamplat cu o tanara care cu usurinta si placere certa pe altii.
  Eram la Manastire in chilia parintelui cu multa lume, veniti din diverse locuri, iar parintele ne vorbea cuvinte duhovnicesti despre zidirea sufletului. Cand a venit timpul rugaciunii, ne indeamna cu blandete: "Ei! Acum sa ne rugam lui Dumnezeu!". Parintele a inceput sa citeasca rugaciuni, pentru tot felul de trebuinte. Citea Moliftele Sf. Vasile Cel Mare in cele 4 timpuri din zi: dimineata, la amiaza, seara si la miezul noptii.
  In timpul rugaciunilor rostite de parintele, o tanara care avea o infatisare placuta si zambitoare s-a schimbat deodata la fata, a inceput sa faca spume la gura si sa latre ca un caine, tot timpul cat au tinut rugaciunile. La terminare, parintele o priveste cu blandete si o intreaba:
  - Stii pe cineva care cearta pe altii prea mult, pentru prea putina vina?
  - Eu fac asa ceva, parinte!, raspunde fata.
  - Asa cade omul, si ajunge sa locuiasca cu el diavolul! Ii spune parintele cu blandete si compatimire.
  Deci, aceasta era cauza pentru care acea tanara patimea din cauza diavolului care intrase in ea.
  Este foarte daunatoare si periculoasa certarea, daca nu se face cu masura si sa urmareasca indreptarea sau inceputul indreptarii.
  Mustrarea sau certarea se face indaratnicului si nu oricui.
  Cel ce se mustra deja pe sine, nu are rost sa-l mai certi si tu, deja s-a certat pe sine si se afla pe calea indreptarii.
  Daca nu cercetezi aceasta stare a aproapelui tau si din placere sau obisnuinta cea rea il certi prea aspru sau prea mult, pacatuiesti impotriva aproapelui tau. Intotdeauna trebuie sa ne conducem in relatia cu aproapele dupa exemplul pe care il da Mantuitorul nostru Iisus Hristos. El niciodata nu a certat pe pacatos, dimpotriva, l-a cercetat cu duhul blandetii. Si Sf. Apostol Pavel ne indeamna sa cercetam cu duhul blandetii pe fratele nostru, cautand sa nu cadem si noi in ispita.

Va Urma

17.

• Am facut promisiuni si nu le-am indeplinit. Am promis ca am sa fac milostenie, ca am sa ajut o batrana, ca am sa ma calugaresc, ca am sa botez un copil, ca am sa ajut la construirea unei biserici noi, ca am sa fac danie la biserici, si altele. Nu am tinut nici o promisiune.
• Neimplinirea celor fagaduite este un pacat foarte mare. Atunci cand promiti, diavolii se lupta cu tine ca sa te impiedice sa implinesti ceea ce ai promis. Cel mai bine este sa te feresti de a promite ceva, mai bine implineste orice fara sa-l promiti. Daca ai promis esti obligat sa-l duci la indeplinire pentru ca tu singur te-ai legat, nu te-a legat nimeni altcineva. Dumnezeu porunceste lui Moise: "Omul care va face fagaduinta Domnului sau se va jura cu juramant, punand legatura asupra sufletului sau, sa nu-si calce cuvantul, ci sa implineasca toate cate au iesit din gura lui".
  Implinirea fagaduinelor este un segment al dreptatii sau starii de dreptate. Este parte a staturii omului drept.

Va Urma

18.

• Am furat, am cumparat lucruri furate bucurandu-ma ca le cumpar mai ieftin, am ajutat la furat, am adapostit la mine acasa lucruri furate
• Acest pacat se numeste complicitate la furat, iar canonul este ca pentru furat.
  Unii, pentru a-si linisti constiinta daruiesc si la Biserica din lucrurile furate sau din furat. Mare osanda au pentru ca se folosesc de viclenia de a-L face partasi si pe Dumnezeu cu nelegiuirea lor.
  Chiar daca ai cumparat de la cineva un lucru si ai aflat ulterior ca a fost furat, esti dator sa intorci la pagubit lucrul inapoi. Altfel, vei pierde de 10 ori pe alta cale, valoarea acelui lucru si ramai cu osanda rapitorului.

Va Urma

19.

• Am gasit bani si am gasit lucruri pe jos, pe care, bucurandu-ma, le-am luat, spunand ca Dumnezeu are grija de mine.
• Daca s-ar intampla sa afli pe cale un lucru sau bani pierduti de cineva, sa nu te bucuri si sa le iei.
  Lasa-le acolo unde le-ai gasit, pentru ca nu sunt ale tale, iar cel ce le-a pierdut sa le gaseasca, pentru ca fara sa stii se va ruga pentru tine.
  Este foarte periculos sa iei la tine lucruri si bani gasiti pe cale. Acestea pot fi aruncate intentionat, ca cineva sa le gaseasca si sa le ridice, pentru ca cel ce le-a aruncat sa scape de divaol. Sunt unii care cumpara pe diavol si pentru a scapa de el trebuie sa-l vanda, iar daca nu reusesc sa-l vanda scapa de el trimitandu-l in stapanirea aceluia care se va lacomi si va ridica si le va duce acasa acele lucruri sau bani. Cel ce va lua de jos acele lucruri, il va lua fara sa stie si pe diavol.
  Sa-ti dau un exemplu cu o femeie care, mergand intr-o zi sa faca cumparaturi, gaseste pe jos 100 de lei. Ridica banii si-i baga in buzunar zicand ca Dumnezeu o ajuta, pentru ca mai avea nevoie de niste bani sa cumpere si un serviciu de tacamuri. Se duce la Magazinul Universal si cere un serviciu de tacamuri (cu linguri, furculite si cutite). Scoate suta de lei si o da gestionarei. Serivicul costand numai 55 de lei, gestionara ii da rest 45 de lei. Ea bucuroasa ca i-a mai ramas si rest, se duce la raionul alimentar pentru a cumpara mancare. Cere de la gestionara in valoare de 45 de lei. Baga mana in buzunar si scoate banii sa plateasca. Cand se uita mai bine vede ca, pe langa rest are si suta care a dat-o gestionarei de la raionul de menaj. Tresare, se mira si exclama: "Vai! Am uitat sa dau banii!... Pacatoasa de mine! Ce-o fi crezand gestionara, ca sunt o hoata?!". Se duce repede la raionul de menaj, cere iertare gestionarei ca a uitat sa-i dea banii, si-i intinde suta de lei. Gestionara, mirata, o asigura: "Doamna, eu am luat banii de la dumneavoastra; v-am dat rest si nu-mi sunteti datoare cu nimic, eu nu va mai iau si alti bani, m-ar bate Dumnezeu!". Femeia se naucise si nu mai stia ce sa creada: ori a uitat gestionara sa-i ia banii, ori a mai avut ea dinainte si acesti bani in buzunar. Vazand ca mai are o suta de lei, se intoarce la raionul alimentar si cere de la gestionara sa-i dea alimente de o suta de lei. Gestionara ii da alimentele. Femeia intinde suta de lei gestionarei si pleaca. Trecand pe langa o Librarie, isi aduce aminte ca nu a luat caiete copiilor pe care ii avea la scoala. Intra in librarie, cere caiete si scoate din buzunar restul de 45 de lei care i-a mai ramas. Cand se uita la bani, vede ca printre cei 45 de lei se afla si suta de lei pe care a gasit-o. Atunci s-a speriat rau de tot, a inceput sa tremure si sa creada ca aici nu este lucru curat. Iesind afara, s-a oprit in fata unui cos de gunoi si a aruncat tot ce cumparase si banii pe care-i avea in buzunar. Si-a dat seama ca este ceva dracesc la mijloc. Vine la manastire si-mi spune intamplarea. I-am spus ca din cauza ca a luat acea bancnota de 100 de lei de jos, ce a fost aruncata de cineva care il avea pe diavolul ce l-a ajutat sa fure si sa se imbogateasca si nu putea sa scape de el. Daca manca ceva din ceea ce a cumparat sau ducea acasa, nu mai putea sa scape asa usor de el. A facut bine ca a aruncat tot: si bani si cumparaturile, s-a si spovedit, iar diavolul nu a mai avut putere.
  De aceea, oridecateori gasesti ceva, sa te feresti si sa nu iei, lasa-l acolo jos, nu este al tau. Cel ce l-a pierdut il va gasi daca-l lasi acolo. Acelasi lucru sa invete parintii pe copiii lor.

Va Urma