hehe, intr-adevar ...sentimentele ne conduc. pacat! ca nu ratiunea...
si totusi, cand faci o kestie subordonata uni sentiment, parca te daruiesti mai mult . cred ca e gresit sa actionam sub imperiul sentimentelor, deoarece sentimentele astea ,senzatiile se skimba in timp ,poate in secunda urmatoare kiar. si atunci ne trezim ca suntem in mijlocul unei actiuni care nu mai are baza..o ducem pana la capat pt ca suntem consecventi, dar lucrul de la care a pronit nu mai il gasim in noi ..si atunci ramane ceva fad..ca si o comanda de executat.
ce am vrut sa fac din dorinta ultima data? sa ma mut in alt oras..cu tot cu fakulta, ca sa fiu aproape de oarece..dragoste a mea. mare dorinta...intervine frica..daca nu va fi bine ..so nu ma mai mut. m-au napadit mii se de sentimente ..dorinta de a fi langa el (dragoste) :MA MUT. dorul : ma mut ... nesiguranta, frica de altceva, de a lasa tot aici si a incepe altceva acolo ..NU MA MUT. intrebari, analize..oare nu il iubeam? oare nu pot sa ma las dusa de dragoste, sa fac tot pt a imi pastra iubirea?
nu,nu ma mut. pana nu am de terminat ce am inceput AICI, nu ma mut nicaieri pt nimeni si nimic. Pt ca ce am inceput aici sta si la baza unei sentiment de oarecare implinire (profesioanal sa zic) ,dar rational vorbin e bine sa termin ce am inceput ..si kestia pe care o fac aici nu se va skimba.. asta o sa vreau mereu sa am. Dar poate mutandu-ma acolo, sentimentul de dragoste va disparea, si apoi ..ce? nu voi mai gasi nici o motivatie. acum da, era BINE sa fi fost acolo, mai tarziu nu sunt sigura...
pt ca vorbim de oameni, care nu au cum sa iti ofere o incredere deplina.
a fost doar un exemplu, pt a sublinia ca incerc sa nu ma mai las prada sentimentelor..fricii ...NU! cred ca a ajuns cat am facut asa .. pt a imi urma un scop, pt a intreprinde o actiune incerc sa nu ma mai impiedic de frica, dorinta ..ratiunea intr-adevar are temerile ei, dar din pct meu de vedere frica aia vin din inima, sin sentimente..
daca mie creierul imi spune ca FA ASTA ...asa cred ca imi va fi bine...o chestie ce va ramane constanta..nu are de ce sa imi mai fie frica de consecinte... eu cred ca e bine ce fac si orice s-ar intampla o fac pana la capat. pt ca "drojdia " care m-a indemnat sa cresc in actiunea mea a fost ratiunea...pe care vreau sa o cred oarecum constanta, in skimba lasandu-ma dominata de sentimente (dorinta, frica) ..aici lucrurile se skimba mult prea repede.
e complicata faza...in fond da, din dorinte facem tot ce facem ...eu de frica fac putine chestii...sau nu le fac de frica? nu shtiu ..mi-e frica de soareci, atat.
asta e sigur .. ma lupt sa nu ma mai conduca sentimentele... as vrea sa fiu mai RECE..mai statornica. mhm . god, intelege cineva ce zic eu ? lol