eu sunt noua pe forum scuzati-ma daca deranjez.ieri l-am descoperit si de ieri nu ma pot dezlipi de el

am si eu o intrebare?
in Biblie apare ceva in legatura cu dragostea dintre 2 persoane? deci nu cea cu 'iubeste-ti aproapele ca pe tine i^nsuti..'
ma refer la iubire,dragoste,amor. daca'romeo si julieta' ar fi fost scrisa cu 2000 de ani in urma, si daca biblia ar fi analizat-o ,
ce ar fi considerat pacat in cadrul acestei povesti? razvratirea impotriva parintilor; sinuciderea din dragoste?

Cred ca mai bine postai la "Universul Credintei", daca vroiai o discutie strict teologica. Profit de faptul ca in aceasta sectiune nu sunt aceleasi restrictii ca sa dau un raspuns cu o referire ceva mai larga la Biblie.

Biblia e o colectie de scrieri religioase crestine adaptate timpurilor in care au fost scrise si oamenilor carora li s-au adresat. Tu vrei sa stii strict ce scrie in Biblie sau care e parerea bisericii? Cred ca pentru asta ar trebui sa intrebi un preot. Multe dintre regulile de conduita din Biblie sunt expirate si s-a renuntat la ele. Un exemplu ar fi:
1Corinteni cap 14:
34 Femeile sa taca în adunari, caci lor nu le este îngaduit sa ia cuvîntul în ele, ci sa fie supuse, cum zice si Legea.
35 Daca voiesc sa capete învatatura asupra unui lucru, sa întrebe pe barbatii lor acasa; caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca în Biserica.

nu prea am stiut unde sa incardez intrebarea pentru ca sunt noua pe forum
dar multzumesc pt raspuns

Religia vede iubirea ca o unire dintre doua persoane . Eu vad iubirea ca un lucru normal , simt cu putere cand iubesti pe cineva , trairile sunt tot mai puternice , iar Romeo si Julieta au facut un lucru normal . S-au unit pentru totdeauna intr-un taram in care iubirea lor nu e ingradita de cineva .

Plutarh . Cetatean al Cosmosului

Acolo unde este doar unicitate cum poţi s-o numeşti iubire? Iubirea se caută pe ea neîncetat prin nenumărate forme fizice.. e un fel de joc al creativităţii.. imanenţa înseamnă compasiune, îmbrăţişarea formei ed la unitate către multiplu.. iubirea este ca un curent de energie în care totul curge.. dacă iubirea între un el şi o ea este alungată, iubirea va răsări mereu în altă parte şi tot aşa.. iubirea între u el şi o ea este egoistă, lumea din jur se estompează, iubirea născută din compasiune este cea mai pură formă de creativitate, bucurie.. ea este iubirea necondiţionată.. fără cauză.. mereu proaspătă..

shapeshifter

Acolo unde este doar unicitate cum poti s-o numesti iubire?

In locul acela nu se mai gasete iubire e un loc vid in care totul e mort .Iubirea nu are loc , este limitata de cineva din afara .

Plutarh.Cetatean al Cosmosului

----
Asta ma intrebam si eu, relativ la nondualitate. Absolutul se iubeste pe sine?
----
Absolutul este lipsit de afectivitate în sensul că în el toate atributele se reunesc.. dar se poate spune că El ,,se iubeşte pe sine" prin orice formă din acest univers.. unde se uită se vede doar pe sine..

---
Adica Absolutul se joaca cu sine iubindu-se. Se misca in sine dand nastere nenumaratelor forme fizice in care cauta sa se regaseasca.
----
nu Absolutul se joacă ci Conştiinţa se joacă cu propria creaţie.. Absolutul este dincolo de Conştiinţă, Fiinţă, Beatitudine.. în el toate atributele se reunesc dar îl lasă neafectat..

--
Compasiunea
---
compasiunea o formă de iubire precară? hmhmhm.. mai gândeşte-te.. compasiunea în sesnul folosit de mine nu se referă la sensul obişnuit al termenului.. ea înseamnă aici îmbrăţişarea tuturor formelor după ce acestea au fost transcense.. aici aş putea de ex. spune că există compasiune în orice evoluţie biologică dacă vrei.. deşi molecula ca funcţionalitate a transcens atomii, şi are un acel ceva nou în funcţionalitate, molecula nu dezbină atomii, există un fel de compasiune de comuniune de împărtăşire a caracteristicilor comune a.î. părţile să nu se comporte ca fiind ceva separat ci să ofere funcţionalitatea întregului, aflat la un nivel superior de organizare structurală, informaţională..

---
Acolo unde este doar unicitate cum poti s-o numesti iubire?

In locul acela nu se mai gasete iubire e un loc vid in care totul e mort .Iubirea nu are loc , este limitata de cineva din afara .
---
te înşeli.. unicitatea înseamnă a fi totul şi a nu fi nimic în particular, transcendenţă continuă, nu e nimic static, nimic vid.. dpdv al manifestului se poate vorbi de iubire, dpdv al numenului a ,,experimenta" iubirea înseamnă a fi însăşi iubirea.. a nu face nici o diferenţă..

shapeshifter

----
Inca o diferenta. Absolutul si Constiinta sunt diferite. Parca spuneai ca totul e constiinta...Care e diferenta? Dar intre constiinta si fiinta?
----
diferenţele sunt în dualism.. cuvintele sunt concepte.. citeşte cuvintele şi treci dincolo de ele, de semnificaţia lor..
da, în manifestat totul este Conştiinţă, iar Conştiinţa fără formă este una cu Fiinţa..

---
Vrei sa spui ca intregul e mai mult decat suma partilor
---
eu nu vorbesc aici despre Întreg ca o Sumă a părţilor ci despre faptul că Întregul integrează părţile, în evoluţie asta se face treptat odată cu fiecare transcendere.. holoni.. adică nu există nici întregi (separaţi) nici părţi (separate) ci întregi părţi în alţi întregi în mod transfinit.. acest proces continuu de transcendere şi îmbrăţişare (imanenţă) permite sistemelor să se comporte ca un întreg (cu funcţionalitate) un întreg parte în alt întreg şi tot aşa.. acesta nu e atomism sau holism ci o holarhie transfinită..

shapeshifter

----
Dincolo unde?
Inteleg asa: Constiinta = Fiinta + Forma? Forma ar fi diferenta. Ce e forma?
In manifestat totul e constiinta si la nivelul numenului nu? Acolo nu mai exista constiinta sau ea nu mai e totul?

QUOTE
eu nu vorbesc aici despre Întreg ca o Sumă a părţilor


Pai eu ce-am spus? Intregul e Mai Mult decat suma partilor...
----
Da întregul e mai mult decât ,,suma" părţilor dar dpdv funcţional ca şi nivel de complexitate, de adâncime.. dar această ,,sumă" este o integrare treptată nu o simplă însumare.. prin însumare funcţională nu obţii evoluţie.. ci numai prin integrare după ce părţile au fost transcense..

Iubirea este cea care face să dispără diferenţele..

Shapeshifter

ce e forma? forma aici nu se referă neapărat la forma fizică.. o formă este şi un gând.. dar, dacă nu ar exista un fundal care este Conştiinţa fără formă ai putea tu deveni conştient de un gând? ar putea un gând deveni conştient de alt gând dacă acestea sunt entităţi izolate dar care se pot înlănţui prin asocieri? ai putea deveni conştient de un gând dacă nu ar exista acele gap-uri între gânduri şi acest simţământ de fiinţare (simţul ,,eu sunt") - gândurile fiind secvenţiale şi înlănţuindu-se prin asociaţii mentale..

un sunet este o formă apărută pe un fundal fără formă acela al tăcerii, liniştii.. poate ai observat că dacă un sunet este aplicat continuu pe o perioadă mai mare de timp la un moment dat nu mai eşti conştient de el.. el este acolo dar nu mai eşti conştient de el.. sau are loc o disociere..

--
cum dispar diferenţele prin iubire?
---
prin trăire.. nu prin conceptualizare..

shapeshifter

iubire=dorinta de a te suprapune sentimentului de ura

Draga Barbi, daca mai treci pe aici si nu ai aflat inca raspunsul, iti spun ca este un capitol in Biblie care se numeste Cantarea Cantarilor care se refera exact la ce cauti.

Referitor la intrebarea cu Romeo si Julieta : nu cred ca Dumnezeu ar fi considerat-o pacat, fiindca Dumnezeu e iubire. Daca privesti doar prin prisma Vechiului Testament, poate, dar Iisus a venit ca se ne ofere o alta Lege:iubirea neconditionata. Gandeste-te cum a reactionat El cand i s-a adus femeia adultera(vinovata dupa lege!) ; si cum se adresa El fariseilor :"Tineti partile mai putin importante ale Legii(zeciuiala) dar uitati iubirea si mila. Pe acestea trebuia sa le tineti, si pe acelea sa nu le lasati." Concluzia este ca asa-zisele condamnari ale moralei ultragiate vin de la oameni, si nu de la Dumnezeu.

De ce nu e la universul credintei topicul asta?

Nu ºtiu, de la un timp tot apar diverse topicuri dubioase aici la Filosofie... Nu ºtiu nici eu cine le aduce, de unde le aduce ºi de ce le aduce...

a

Mie mai dubioasa mi se pare respingerea unor astfel de subiecte...

Topicul asta statea acolo la Filozofie exact din 1 mai 2004.

Subiectul nu a fost respins, ci mutat. Si cred ca o discutie despre Biblie isi are mai degraba locul la universul credintei, nu la filosofie.

Adevarul este ca nu am fost destul de atenta ca sa observ ce mult s-a discutat despre Biblie in acest topic (n-am citit nici partea scrisa cu litere marunte din titlul topicului - care trebuia sa ma lamureasca de la bun inceput de ilegalitatea comisa) in schimb m-am lasat surprinsa de o anumita exprimare si o anumita atitudine luata dupa trei ani de maxima toleranta si flexibilitate.