"Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El." (I Cor. 2,9)
Multam de interventie Nefertiti ... nu o sa-l sterg pentru ca nu vad buton de delete
... dar acum oricum a trecut ...
Astazi am avut o discutie, cu o prietena, care mi-a placut... am retrait momente de prea mult timp trecute... Despre cum era odata si cum este acum.... Amintirile acelea..., parca vin din vis, parca nu mi s-au intamplat mie....
Odata a fost ca oamenii se intelegeau mai bine unii cu altii, ca se imprieteneau mai repede ... acum nu mai e asa ... cand mergeam, cu parintii, in concediu, nu se putea sa nu ne imprietenim, pe malul marii, sau la munte, cu cateva familii. Cu multe si acum ai mei pastreaza legatura. Acum nu se mai poate. Oamenii vin, isi pun cearceaful pe nisip, nu se uita nici in stanga nici in dreapta ...
Si nici mobil nu era atunci, si nici fix nu prea gaseai ... da' la cateva luni te bucurai de cate un plic de la Vasile de la Iasi, sau de la Costel de la Arad, ba ca sa te invite la nunta copilului, ba sa te bucuri ca li s-a mai nascut o fata, ba sa-ti ureze toate cele de Craciun ....
"-Ce faci vecine?"
"-Bine vecine? Iaca mai iesi si eu un pic la aer... daca ai timp, hai sa mai stam oleaca de vorba..."
"-Tati... te rog, hai sa stam putin cu nea Ionel, ca vreu sa ma-nvete si pe mine sa fac pocnitori din hartie...", zic eu ... si deja eram langa nea Ionel, indesandu-i o coala de hartie in mana....
Dar ce zic eu ... ca oamenii s-au schimbat ... insasi natura e alta ... Parca sunt in alta tara...
Pai acum 20 zeci ani, la mine la tara, daca nu ploua 5 zile la rand, oamenii intrau la griji... Ca li se usuca vrejii de la dovleci si de la castraveti ... Ca li se palesc rosiile .... De cativa ani daca ploua odata la 3 luni, si asta asa ... pe fuga ... e mare minune cand se intampla....
Poate asta sa fie cauza ?! Seceta ... si-ntre oameni ...
Amintiri .... da si acum e bine ...ca nu are dupa ce sa-ti para rau peste inca 20 ani ... zic si eu ...
Dar, tot astazi, mi s-a mai intamplat un lucru bun.... ma-ntorc eu la birou... pe la 11:00.. si vad o librarie. Intru, nu era nimeni...ma uit la carti, domnul librar, foarte de treaba... sa ma ajute, sa-mi dea informatii despre carti, sa-mi recomande ceva. Se vedea ca-i place ce face... iubea cartile... si oamenii.
"- Albumul acesta, din pacate este ultimul, dar desi este la pretul vechi, are imagini minunate...poftiti... E ceea ce cautati?"
"- Da, este foarte bun, il iau si pe acesta, multumesc."
Ei bine i-am luat 6 carti si 3 albume ... nu conteaza suma ... dar a fost minunat .... Omul ala avea ceva .... Cred ca saptamana viitoare o sa mai trec pe acolo. Sper ca i-a facut placere sa-mi vanda mie cartile, tot atat de mult cat mi-a placut si mie sa cumpar de la el...
Acum seara, cu una din cartile cumparate langa mine, "Cuvinte catre singuratici - Isaac Sirul", nerabdator sa incep lectura, am simtit nevoia sa scriu aceste randuri .... Ele nu sunt triste cum ar parea.... Sunt vesele, mie-mi dau o bucurie in inima - eu am traiat toate astea si atunci m-am simtit minunat, iar acum, in gand retraiesc acea simtire, si e totul la fel ... ca atunci ...