E un lucru ciudat si increderea asta. La fel ca si banii: niciodata nu te-ar deranja sa ai parte de mai mult.
Multi consideram increderea in noi ca si acel lucru care ne face sa spunem " totul va fi bine". Uite de aici si marea problema: Cum putem sa spunem ca totul va fi bine cand noi nu suntem capabili sa controlam viitorul...
Esenta increderii in tine e sa ai incredere in abilitatile tale...sa poti sa crezi ca orice s-ar intampla vei face fatza. De multe ori ne facem scenarii in mintea noastra cum ne vom comporta in cazul unui esec dar pusi in fata faptului ne simtim umiliti, rusinati sau chiar ne dam batuti... Ar fi si o explicatie pentru aceste planuri ale noastre: in sinea noastra vrem ca sa ne "ranim" cat mai putin.
Haideti sa incercam sa construim cateva " lectii despre increderea in noi". Ce ziceti, ma (ne) ajutati ? Spuneti parerea voastra

Hmmm....interesant subiect pentru mine care , cum am mai spus, nu am deloc incredere in mine!
Chiar daca pot face fata unei situatii, pana in momentul in care totul s-a terminat, eu tot nu cred
ca voi reusi !!!
Acest lucru ma dezavantajeaza foarte mult, dar pur si simplu nu stiu ce sa fac pentru a ma schimba!

Ma ajuta cineva sa fac lucrul acesta ??? (imi puteti raspunde prin mail)

Pai, sincer, in ceea ce ma priveste, cea mai sigura metoda de a-mi reduce puternic increderea in posibilitatile propriei persoane e sa ma gandesc la posibilele consecinte negative ale oricarei actiuni pe care intentionez sa o intreprind. Efectul e garantat.

un approach mai conservativ nu mi se pare deloc o idee proasta. daca scenariul worst-case nu este totusi acceptabil atunci mai bine nu ma apuc. life is unforgiving

Increderea in propriile puteri ar trebui sa aiba la baza o auto-evaluare corecta a posibilitatilor pe care fiecare dintre noi le are.
Dar citi dintre noi pot fi obiectivi cind se refera la propria persoana?

Nici eu nu pot sa spun ca increderea in mine e punctul meu forte. Am avut insa perioade cand am avut destula incredere in mine ca sa pot face tot ce imi doream la momentul respectiv. Au urmat apoi perioade in care am pierdut-o de tot sau aproape de tot. Acum am inceput sa o recastig, dar foarte incet... Cred, insa, ca la fiecare dintre noi lipsa increderii in sine are alte cauze. Eu, de exemplu, nu pot spune ca mi-e teama de un eventual esec. De orice natura ar fi. Peste asta cred ca pot sa trec. Marea mea problema e mereu teama de a nu rani pe altii din jurul meu in incercarea de a face ceea ce imi doresc. Si atunci, nu o data, m-am oprit la jumatatea drumului.

Pentru mine teama de esec este problema.
Chiar daca nu ma afecteaza prea tare acel esec, tot ma sperie.
Sunt o perfectionista in tot ce fac, iar cand esuez in ceva sunt terminata !!!
De ex. inainte de simulare, nu prea mai aveam timp sa repet si simteam ca nu mai stiu absolut
nimic. Atunci am facut o criza de isterie (cand radeam, cand tipam, cand plangeam)
De atunci incerc din rasputeri sa ma schimb in bine dar nu stiu cat reusesc!
Maine am teza la istorie si ma gandesc cu groaza ca diseara nu o sa am timp sa invat!!!
Sa-mi tineti pumnii, da ?

Increderea in sine nu e un lucru pe care ori il ai ori nu-l ai. Eu cred ca e o conceptie gresita a multor oameni care uita ca mai exista o posibilitate: sa inveti sa-ti construiesti increderea in fortele proprii. Potrivit unuil specialist englez, primul pas ar fi:
1).sa creezi un fisier text si sa scri ce inseamna incredera in tine in viziunea ta. Propozitiile ar trebui sa inceapa cu:
Sa fiu capabil/a sa...
Sa pot sa...
Sa fiu...
si in nici un caz cu
Nu voi mai....
Voi fi mai putin...
2). Sa raspunzi la urmatoarea intrebare: In ce situatii ai avea nevoie de mai multa incredere in tine?
3). Cand simti ca ai incredere in tine? ( ex: cand sunt cu familia/cu un grup de prieteni apropiati...)
4). Care sunt abilitatile tale "forte" ( ex: sofatul; exercitiile de gramatica/matematica; gradinaritul;gatitul; etc..)
5). Scrie care sunt lucrurile pe care le vei putea face cand vei avea increderea de care ai nevoie.( Ceva tangibil, de ex: sa dau un anumit telefon cuiva/ sa-i spun unei persoane../ sa pot prezenta o lucrare in fata unei comisii...)
Acesta este doar inceputul dintr-un curs gratuit pe care daca vreti sa-l urmati puteti sa-l gasiti aici
Poate va va fi de ajutor

Farga, bun topic!

Increderea de sine....self-esteem, self-worth in engleza...ce cuvinte mari...

Recunosc, ca am avut si eu perioade cind numai stiam cine sint, si ma credeam a failure. Persoane apropiate care au o influenta majora iti pot distruge acesta incredere de sine rapid. Asa am patit si eu.

Un aspect al increderii de sine, e faptul ca multi si-l bazeaza pe o anumita functie la locul de munca, pe faptul ca au un acont consistent in banca (bunuri materiale) sau o pozitie sociala buna. E interesant ce hraneste eul (increderea de sine a) unora...

Ce imi da mie incredere de sine majora, (ca peste ani am reusit sa mi-o "reconstruiesc") este faptul ca sint cinstita/corecta in toate relatiile mele. Cind vad devotamentul si aprecierea prietenilor, cind vad respectul enorm de care ma bucur din partea celor din jur, cind vad ca oamenii imi incredinteaza cele mai intimime si ascunse secrete.... mie imi e deajuns. Aceste aprecieri si acest respet imi da cea mai mare doza de incredere de sine care o poate avea un om. In acelasi timp, toate acestea le folosesc ca un "combustibil" ca sa merg inainte...

M-am identificat cu Nefertiti nu odata. Ea spunea ca cei din jur pot fi raniti de actiunile noastre. Si eu am observat asta, eu am ales totusi sa parcurg drumul pina la capat, ptr ca am avut cele mai bune si nobile intentii. Asa ca, draga Nefertiti, urmeaza'ti inima...sint singura ca si tu esti la fel:) Eu am observat ca la capatul drumului, "ranitii" au vazut clar ca era doar o impresie...
As putea adauga, ca atingerea unor teluri personale mai tot timpul va rani pe cei apropiati... oare trebuie sa renuntam la ele? Poate...poate nu...

Castigarea increderii de sine e o lupta grea, dar e foarte important sa o castigi. De cele mai multe ori, neincrederea vine din teama de esec, si atunci preferam sa stam sa nu facem nimic. Nu facem nimic, nu se intampla nimic, deci nu vom suferi. Asta pe termen scurt, pentru ca pe termen lung se vor schimaba treburile. Cred ca cea mai buna metoda de a ne castiga increderea in noi e sa acceptam esecul si sa trecem la actiune. La inceput, esecurile vor fi mai dese, dar pe masura ce trece vremea se vor rari. Nu avem cum sa invatam ceva fara sa gresim. E la fel ca si invatatul mersului sau scrisului. Trebuie doar sa ne dam timp si sa avem speranta ca vom invata sa avem incredere in noi.
Si daca tot veni vorba de neincredere, pot sa spun ca sunt foarte multe cazuri in care vine din cauza unei hiperprotectii a parintilor fata de copii. Efectiv parintii nu isi lasa copii sa faca nimic ,ori ca sa nu se oboseasca, ori ca sa nu-si consume energia, ori din simplul fapt ca la randul lor nu au incredere in copil. Deci parinti, nu uitati sa dati incredere la copii vostri, ca altfel vor fi doar niste simple papusi teleghidate...

Motto: Oameni mici, greseli mici, oameni mari, greseli mari. - Antonescu

Gandurile "slabe" fac omul "slab"...
Asta mi-a trecut acum prin minte, doar atat pot spune.
Ar mai fi ceva...bine e, sa avem ganduri "tari"!




Mihaela.

Bun subiect Farga... Tinand cont de faptul ca increderea in sine este unul din fundamentele personalitatii noastre, un ax care sustine si ne influenteaza tot timpul.

Eu cred ca orice om are slabiciuni. Recunoasterea propriilor slabiciuni te va face puternic.

@Serenity

Eu inca ma mai chinui.. noi femeile suferim mai mult la capitolul asta.. (nu ma contrazice! ) Nu am complexe majore dar nici multumita nu pot sa ma declar

Fiecare are complexele lui (induse sau nu). Si intr-adevar acestea pot fi un obstacol in calea exprimarii libere a ceea ce suntem. Dar sa nu uitam ca increderea in fortele proprii inseamna si asta: trecerea peste barierele care ne ingradesc si ne fac sa fim mai "putin" decat ceea ce reprezentam. Pana la urma suntem cu totii oameni si cu totii avem aceleasi drepturi si libertati. Mai trebuie sa invatam insa cum sa ne exprimam libertatea ce ne-a fost data...( nu continui ca sa nu fiu off topic)

daca am fi fost DIN PIATRA poate nu ne-ar fi pasat..dar suntem OAMENI..

eu cred ca fiecaruia dintre noi ii pasa de ceea ce cred ceilalti..intr-o masura mai mica sau mai mare

Păi, ca să ai încredere în forţele proprii trebuie să ai mai întîi... forţe proprii...

Ca să ai forţe trebuie să ai o credinţă în ceva sau în cineva.

Toată şmecheria, după părerea mea e să găseşti ceva sau pe cineva pe care să te bazezi.

Nu că s-ar găsi pe toate drumurile aşa ceva (ba chiar dimpotrivă...) dar important e ca tu să crezi că acel ceva merită să te „agăţi” de el.

Vedeţi dumneavoastră, pînă la urmă contează să ai credinţă...

Eu nu spun că am găsit-o. Dar am... credinţa c-o voi găsi!

Bine ai venit la han caa! (chiar daca vad ca ai un picut de vechime) O sedere cat mai placuta aici la han!

multumesc frumos pt intimpinare.

eu cred ca nu exista om care sa aiba incredere deplina in fortele proprii.

numai ca unii... uita de chestia asta.

merita de urmarit cum de reusesc sa uite...

Increderea in mine... sau in mine este increderea. (spatio-temporal)

Afrodito, o sugestie, dacă-mi îngădui: păi nu pune soro carul înaintea boilor! Hotărăşte şi "prepară-ţi" încrederea în forţele proprii înainte de a ţi se întîmpla ceva nu după!!

hai ca esti funny rau
Nush cum sa-ti zic, la mine e ceva atat de vechi, ca se intinde pana in timpurile Evei, asa ca, pana m-oi invata ce sa fac cu carul si cu boii, deocamdata sunt cu perpedesul

@Afro -sper ca esti multumita de raspunsul meu de la PM Oricum sti bine ca noi avem puterea ...o avem in noi si depinde tot de noi daca vrem sa o scoatem la lumina.

Timp in urma, aveam incredere in toti din jurul meu, numai in mine nu. Acum este invers. Cred doar in mine. De ce? Pentru ca in toti anii mei de viata, am fost singurul om care cand am spus "fac" am facut. Nu doar am promis.

Pai nu prea am cum sa te contrazic vis-a-vis de ce-ai spus acum. Si eu consider increderea in sine esentiala, poate tocmai pentru ca eu stau prost la capitolul asta. Ceea ce vroiam eu sa spun de fapt e ca femeile, fiind mai sensibile, isi pierd mult mai usor increderea in sine. Asta e parerea mea.. poate si pentru ca mult timp femeia a fost undeva in spatele barbatului, nu i se atribuiau prea multe merite iar puterea si inteligenta erau considerate defecte ce trebuiau ascunse pentru a nu fi blamata de societate. Exista si-acum multe femei care nu concep viata pe cont propriu, fara un barbat care sa aiba grija de ele. Am inceput sa aberez?

increderea nu tine de educatie sau de faptul ca esti sau no femeie, este stiut faptul cum ca femeile sunt mai puternice sufleteste decat barbatii, pentru mine acest seniment este legat de credinta, atunci cand ma rog mai putin am foarte putina incredere in mine desi parintii mei nu m-au apropiat foarte mult de biserica(dar nici nu m-au indepartat),am invatat sa ma rog singura si tot singura am capatat sau am pierdut increderea, increderea nu cred ca este o stare permanent , ea cred ca variaza cu presiunea mediului, adica factorii externi, de multe ori avem incredere in mine, dar aceasta nu insemna ca si obtineam ceea ce-mi propuneam, de multe ori pierdeam, dar stiam sa pierd si esecul era mai suportabil, cred ca aceasta inseamna incredere, nu un esec sau un succes dobandit......

Cum vedeti voi rolul autosugestiei in mentinerea sau intarirea increderii in fortele proprii?

Eu cred ca e foarte importanta. Dar din nou, nu oricine e constient de acest lucru si si cei care sunt trebuie sa stie sa foloseasca autosugestia in favoarea lor.

La mine autosigestia functioneaza exact invers decat ar trebui Daca imi zic "nu ma doare capu" ma va durea curand Daca zic"mamaaa ce rau imi e", pana la urma ma apuc de treaba asa ca..la mine n-are nici un efect

Afrodita, dacă autosugestia funcţionează întotdeauna pe invers, cum pare a fi cazul tău, nu e nici o problemă. O iei pe invers şi te poţi orienta, în felul ăsta. Mai rău e dacă atunci cînd spui că nu te doare capul, capul ba te va durea, ba nu te va durea... Atunci, de abia, autosugestia nu mai are nici un efect!

Nope la mine nu functioneaza intotdeauna pe invers Chiar e cand asa cand asa...Nici nu imi mai bat capu' cu ea ca oricum n-are efecte de nici un fel

Buuun! Dacă aşa stau lucrurile să sperăm că cele ce ai scris drept semnătură a ta (mai ales chestia cu "primăvara") să nu fie autosugestie ci doar o "reuşită care aşteaptă după colţ"!

Hehe , nu, nu e autosugestie, ci e mai bine zis un imbold, un impuls Si o amintire...Si o speranta...Si pt "primavara" aia a mea lupt acum


Stiu, stiu copyright AIWA , am invatat lectia ( ce sa fac daca mi-a placut cum a zis-o? )

Afro - a inscris-o Aiwa la Registered Trademark chestia cu primavara? Oricum - nu stiam ca ea a zis-o dar e f faina.
Si cum te lupti pentru primavarea ta?

Da, aşa e.

Şi chiar dacă avem presimţiri că nu va fi chiar totul bine tot zicem "las', că o să trec eu cumva şi de aia..."

Nu sînt chiar convins că dacă am putea controla viitorul am avea încredere sporită în noi. Bănuiesc că ar trebui să-l putem controla 100% ca să reuşim. Dar în acest caz o bună parte din "hazul" (=farmecul şi frumuseţea) vieţii noastre s-ar duce pe apa sîmbetei...

Daca am incredere in mine ? As raspunde asa : in partea teoretica a fiintei mele am mare incredere, INSA in partea practica a aceleiasi fiinte , increderea mai trebuie verificata si aprofundata. Am ajuns la concluzia ca totul tine de experientele anterioare. Reusitele, esecurile nu ni se datoreaza numai noua personal ci cred ca trebuie puse in raport cu mediul in care s-au produs, in coimplicarea celorlalti in evolutia noastra. Si mai ceva : in ceea ce fac de una singura am incredere totala ca voi reusii, dar cand planul este comun....slabe sanse....asa ca as vrea sa vorbesc despre increderea comuna, dar sint atatea de spus....

Foarte interesant subiectul... intotdeauna am legat increderea in sine de stima de sine. Consider ca fiecare avem o voce critica interioara, constient sau inconstient, care ne deranjeaza mai ales in situatii "delicate", sa zicem: in stari depresive, in contact cu oameni straini sau cu persoane de care ne simtim atras/a, situatii in care am facut o greseala, atunci cand ne simtim raniti emotional, cand ne simtim dezaprobati de persoane dragi noua (parinti, prieteni apropiati..). De fapt aceasta voce critica este cea care ne creaza stima de sine, este cea care coordoneaa in mare parte gandurile noastre de fiecare zi, si in final ne structureaza personalitatea. Daca stim sa facem fata acestei "voci" critice ne vom putea recladi increderea in fortele proprii. Asa vad eu lucrurile teoretic. Planul de bataie pare bun...

cel mai greu e să găseşti un echilibru între încrederea în forţele proprii şi modestie, căci prea multă încredere ne face să părem cu nasul pe sus, iar prea puţină nişte pămpălăi...

Inca un topic bun ce s-a prafuit vreme de aproape un an... Mey, oameni buni, nu va mai place sa filozofati sau sa vorbiti de experientele voastre?

A avea incredere in sine si a fi cu nasul pe sus sunt doua chestii total diferite. Pentru ca ala de e cu nasul pe sus e plin de el - ceea ce nu inseamna neaparat ca are incredere in el - as spune mai degraba ca are "issues" - probleme. Iar cel ce are incredere in sine nu e neaparat cu nasul pe sus.
La fel si cu "pampalaii"

Off, au trecut 3 ani de cand am scris aici. In timpul asta am ajuns de nu am mai avut pic de incredere in mine. Si cu toate astea am luat decizii care mi-au schimbat viata la 180 grade De ce? Din inconstienta, dintr-o credulitate copilareasca - "caracteristica" ce-am avut-o mereu cand toate celelalte m-au parasit - si din instinct si obisnuinta de ami spune "o sa fie bine". Rau nu e mai ales ca intre timp mi-am recastigat mare parte din increderea in sine. Daca nu ajungeam sa fiu parasita in mijlocul unei lumi de care si uitasem ca exista - nu ajungeam sa aflu de ce-s capabila. Inca invat, dar acum cand spun "Eu POT orice!" - o si cred! Cu tarie! De aceea multi spun ca-s o femeie "plina de mine" - ceea ce nu e adevarat, caci de multe ori cand spun "Eu POT!" imi tremura picioarele si sunt ingrozita doar ca nu se vede (de aceea am si spus ca aia care par plin de ei nu au neaparat incredere in ei )

PeSe: spun de mine in topicurile astea pentru ca nu imi place sa vorbesc la general si nici in numele altora, dar cred in "puterea exemplelor" si n-am alte exemple decat experienta personala

PeSe 1 : Acuma mai spuneti si voi ceva, sa nu se priceapa ca vorbesc singura ca-mi place sa ma aud

Autosugestia joaca un rol destul de important...