In ziua de azi, daca nu ai buzunarul plin- si nu conteaza cum l-ai umplut pentru ca nu intereseaza - esti catalogat drept un "nimeni".
Totul se masoara in bani. Casa, masina,realizari personale, persoana pe care o ai alaturi.
Pina si cind te duci la piata, precupeata are tendinta de a te masura de sus si pina jos pina sa iti spuna cit vrea pe legatura de patrunjel...
Banul nu mai este un mijloc de satisfacere a necesitatilor ci un scop in sine.
Dar imi pun urmatoarea intrebare: sa fi ajuns banul unitatea de masura a omului si a valorii sale ?
Ne fac banii mai buni,mai umani? Banii ne elibereaza sau ne limiteaza?

Si atunci... nu devenim sclavi?!
In ideea ca banul ne elibereaza, oare nu intram la un alt "stapin" ?
Nu ne concentram numai asupra obtinerii lor, nerealizind faptul ca banul nu ne face nici mai destepti nici mai culti, nici mai placuti?
Ci doar ne da impresia ca sintem asa...

Nu, nu ma refeream la asta.Ma refeream ca devenim sclavii ideii de ban.La faptul ca banul in sine ne acapareaza. Ca ajunge sa ne "dirijeze" comportamentul.
Uneori banii nu spun chiar totul despre o persoana.Din fericire.

Pentru majoritatea oamenilor banii inseamna totul.De ce?Pt. ca banii ii ajuta sa obtina acele lucruri("moderne") de care ei cred ca au nevoie in viata.Ei o numesc elegant "m-am realizat in viata".Dupa cum bine stiti omul este foarte alunecos si stie sa vorbeasca, sa vrajeasca atit de bine incit reuseste sa se pacaleasca, chiar pe el insusi.Si aici ma refer la termenii folositi pentru a se eschiva de adevaratul sens al lucrurilor.
Asta se intimpla din cauza pierderii adevaratelor valori ale vietii.Armonia dintre oameni, ajutorul neconditionat,dragostea dezinteresata, setea pentru dreptate, astea, le mai vedeti doar in filme.
As putea sa fiu mai dur, dar nu vreau sa imi atrag asa repede foarte multe antipatii.Prefer sa las lumea sa treaca prin viata si sa se loveasca de aceste probleme, iar apoi dupa o virsta sa posteze aici.
Problema este ca majoritatea lumii virgine problemelor vietii se adapteaza usor, usor la cerintele lumii mondene.De ce?Pt. ca asa e la moda acum!Si in felul acesta nu vor vedea adevaratele valori ale vietii, decit atunci cind deja e prea tirziu sa mai repari ceva.

Yoshy printre noi!
Diana cum se scrie printre sau printe?

beneficiind de bani, poti rezolva o sumedenie de probleme cotidiene fara prea mari dificultati.

zicea unul "banii n-aduc fericirea, dar daca e sa fiu trist si sa pling, mai bine pling in taxiu decit in tramvai."

exista oameni care o iau razna daca dau brusc de bani. de fapt cred ca majoritatea ar lu-o razna, cel putin cind e vorba de o suma care poate sa-ti schimbe in mod decesiv viata.

sa zicem ca gasesti o geanta cu 1 000 000$ undeva. ai lua-o? eu nu. nu ca mi s-ar parea imoral etc. pentru ca mi-ar fi frica. o fi milionul suficient sa-mi schimbe viata, dar daca stai sa te gindesti cu numai mafia ar putea pierde 1 million $ cash bancnotele numarate etc. poate viata se schimba in mod decesiv cind ii iei, dar altfel decit iti imaginezi. poate de fiecare data cind suna cineva la usa e hitman-ul. mie mi-ar fi frica sa-i iau. cred ca as trece pe linga geanta si as taia-o urgent de acolo.

acu 2 ani, exact de ziua mea, am gasit intr-un parc din Köln un portofel. erau cca 200€ in bancnote si ceva monede. 3 credit carduri si un card de frequent flyer. pina in faza asta ma gindeam sa-i pastrez. am deschis alt compartiment al portofelului si am vazut o xerocopie dupa "buletinul" proprietarului. era se pare un norvegian ce pierduse portofelul (sigur in acea zi deoarece in portofel mai era o chitanta de la ATM din care se putea citi ca omul a scos in dimineata zilei respective banii care mai erau cash). well, e super nasol sa pierzi protofelul cu banii si toate cardurile intr-o tara straina. mi-a parut rau de om. nu mi-ar fi stricat nici mie cei 200€ dar nu era suficient sa-mi schimbe viata in mod decesiv. asa ca eu nu ma alegeam cu mare lucru, iar norvegianul cu niste zile de cosmar. deci m-am dus la politie si l-am predat. oricum, n-a fost prea mare ispita. habar n-am daca a ajuns portofelul in cele din urma la norvegian.

Bubu, corect e "printre".
Oamenii se schimba cind dau de bani.Unii devin aroganti.Altii te intraba privindu-te de sus: "Tu stii cine sint eu?"
Se schimba si atitudinea celor din jur atunci cind ai bani: brusc devii interesant si te trezesti ca ai o multime de "prieteni". V-o spun din proprie experienta.
Prieteni care dispar asa cum au aparut daca la un moment dat nu mai poti sa ii ajuti financiar sau nu mai poti sa o faci.
Banii ne schimba.Acesta e un lucru clar.
Dead-cat, pentru prea multi oameni, banii nu au "miros". Admirabil gestul tau de a duce portofelul la Politie!

Diana_ Maria, buna! Bun topic!
Dead_Cat, hazlie relatarea, ce mi-a placut; Ce tipa desteapta! Sint sigura ca era blonda

Apoi faptul ca ai dus portofelul inapoi, arata ca ai caracter. Punct. As fi facut exact la fel la faza cu portofelul dar nu la faza cu milionu.

Acum chiar m-ai pus pe ginduri.... oare i-as fi luat, sau predat la politie? Vai de mine...asta adevarta dilema!

***

Referitor la subiectul Dianei_Maria as vrea sa spun si eu 2 vorbe.

Am observat clar, ca atunci cind ii pui omului bani in mina, caracterul i se vede imediat. De cele mai multe ori reactia este socanta, banii au o putere extraordinara sa schimbe mai mult in rau decit in bine. Biblia zice ca e 'radacina tuturor relelor'.

Imi aduc aminte e o istorioara din Noul Testament despre 'tinarul bogat' (Matei 19:16-26) Cind acest tinar a venit la Isus si l-a intrebat ce sa faca sa aibe viata vesnica, Isus i-a raspuns sa pazeasca poruncile. Raspunsul lui a fost unul deosebit de frumos : "Toate aceste porunci le-am pazit cu grija din tineretea mea, ce-mi mai lipseste?" Si acum a primit lovitura, Isus i-a spus sa vinda tot ce are si sa dea la saraci... Aceata l-a intristat f mult, si a refuzat. Inima lui era lipita de bani, si in ciuda faptului ca "pazise poruncile din tinerete", se pare ca nu era indeajuns.
Sincer, eu cred ca Isus l-a incercat prin asta, Isus care stie totul, a vazut clar ca inima lui iubeste banii si avutiile. Ca sa urmezi pe Isus, nu poti slujii la doi stapini, lui D-zeu si la Mamona (mamona aici fiind "d-zeul bogatiilor). Alegerea e a noastra.

Eu am avut perioade in viata mea cind m-am luptat f mult sa cistig, sa muncesc. Am devenit robul banului. Am irosit ani de zile uitind adevaratul sens al vietii. Ma uit inapoi si am regrete. Insa, facindu-mi bilantul odata la sfirsit de an, am realizat ca trebuie sa fac schimbari majore in mentalitatea mea. Si am facut, si nu va spun ca atunci cind obsesia banilor a fost rezolvata, si banii au inceput sa vina, business'ul sa prospere. Acum am mai mult decit am visat vreodata. M-au schimbat nr $? Nu, deloc.
Ce s-a schimbat in schimb, a fost reactia oamenilor fata de mine. Asa cum spuneau si cei mai de sus, sintem etichetati in functie de realizarile materiale, in functie de pozitia sociala. Gresit! Ptr mine caracterul omului e cel care dicteaza, si cu tristete spun ca din ce in ce mai mult vad coruptie si compromisuri ptr un blid de linte...

Consider cã este mai mult o problemã de conceptia noastrã asupra înavutirii, decât pãrerile celorlalti de dupã înavutire. Existã si - Slavã Domnului! - vor exista persoane care se vor simti împlinite din alte lucruri, mai putin partea materialã si spunând aceasta, nu fac referire exclusiv la oamenii de la tarã despre care se stie cã se multumesc din ce noi, ãstia mai umblati numim 'nimicuri'.

Banii nu au adus întotdeauna doar negativisme. Sã privim o mare personalitate a epocii contemporane: Bill Gates. A pornit de la programele micute fãcute în garaj, la vârsta de 9 ani. A ajuns sã întemeieze un adevãrat imperiu al tehnologiei, o revolutie pentru timpurile noastre. Caracterul sãu nu s-a schimbat prea mult de atunci, fãcând abstractie de maturitatea venitã odatã cu vârsta. Nu spun asta insinuând cã l-as cunoaste. Însã aparitiile sale la diverse show-uri, declaratiile si interviurile, bilantul monetar al Microsoft Inc. - toate reprezintã dovezi clare cã banii se pot multiplica, nu doar irosi. A câstigat putin si a prosperat, având sperantã în capacitãtile sale.

Mã rog, nu-s un mare fan al individului si consider sistemul de operare ce l-a lansat slab din mai multe considerente, dar nu are vreo legãturã - sper - una cu alta.

Apropo de gãsirea unei anumite sume, mici sau mari. Personal, n-as putea trãi cu mine însumi dacã as lua acea sumã si as folosi-o pentru bunul propriu sau al familiei si prietenilor mei. Poate cã un biet suflet avea nevoie disperatã de acea sumã. Cum pot eu, norocos amator, sã profit de banii respectivi? Prefer sã muncesc de N ori mai mult, sã-mi strofoc capul de X ori mai tare pentru a mã realiza pe propriile picioare si pentru a avea constiinta împãcatã.

Apropo de ideea cu schimbarea oamenilor când primesc o anumitã sumã. Am avut si eu (precum majoritatea dintre noi, de altfel) prieteni buni, care au mostenit sau gãsit o anumitã sumã si ne-au scos din cercul lor de prieteni. Nu mi se pare un lucru ciudat. În general, se crede cã prieten îti este cel ce te întelege si te ajutã. Apoi acel bogat cu minte poluatã se va gândi la cu totul alte lucruri si-si va face cu totul alti prieteni, de un anumit nivel social. Si, de analizezi situatia per total, cu ce te-ar fi ajutat dacã ti-ar fi rãmas prieteni? Eu nu as putea înghiti un caracter slab care devine un hotshot peste noapte. Nu am fãcut-o niciodatã si nici nu am de gând sã încalc traditia acum.

Editez pentru-a face referire si la opinia Ligiei. Consider cã treaba cu banii e o problemã de când lumea, însã niciodatã n-a avut vreo legãturã religioasã. E o chestie de perceptie a unei necesitãti într-o lume de consumatori, mai degrabã. Sã ne multumim totusi prin a considera cã avem caracterul mai solid decât orice sumã din lume.

Sãraci, da' cinstiti!

Sincer sa fiu, desi sunt de acord cu raspunsurile de pana acum, am foarte mare incredere in tanara generatie - in generatia noastra. Pentru a ajunge la concluzia acestui post, trebuie sa spun o mica povestioara despre... mine.
Inainte, pur si simplu (probabil de vina si mediul in care crescusem) imi era rusine sa spun ca nu am bani. Sa ma comport ca o persoana care nu are bani. Sa recunosc asta. Toate pentru ca stiam ca daca voi recunoaste, lumea isi va schimba parerea despre mine. Chestia asta nu stiu cat de corecta este, insa e important ca m-am schimbat.
Revenind acum la tanara noastra generatie in care am incredere - hainele spun foarte multe despre om. De cate ori nu s-a intamplat sa vedeti persoane imbracate in asa fel incat sa scrie, practic, pe ele: "Am muuulti bani!"? Da, hainele au ajuns un fel de oglinda a bogatiei. Un fel de prezentare de moda generala, un fel de "uite-ma! eu sunt cel mai tare!". Insa, si treaba asta s-a schimbat si in continuare se schimba. Din ce in ce mai multi oameni cu bani nu mai arata asta ostentativ. Din ce in ce mai multi tineri au pe ei aruncate o pereche de blugi de cand lumea, un tricou simplu si o pereche de tenisi in picioare. Din ce in ce mai multi tineri incep sa se comporte ca niste oameni, nu ca niste pagini din reviste de moda. Si asta ma face pe mine sa sper, sa am incredere in noi - banii nu vor mai insemna totul. Banii nu vor mai stabili toate regulile, ci bunul simt, ci OMUL. Sper din tot sufletul ca nu ma insel... sper din tot sufletul ca redevenim oameni!

Asa Geni!, e un pas mare asta.
Imbracaminte modesta, normala, dar curata, un limbaj cuminte si ar mai fi cite ceva.Intr-un cuvint respect pe linie, indiferent de pozitia sociala si financiara.Sa nu uitam pt. ce traim si sa nu ne mai rupem in figuri atita, prin felul de a ne imbraca, vorbi, merge, gesturi si atitea altele...

Banii... tin minte ca un prieten mi-a spus odata: "Eu ii fac pe bani". Prietenul de care vorbesc avea intr-adevar foarte multi bani pe care si-i facea singur. Baiat destept.
Dupa ce am stat mult timp cu el si am vazut cum se invart afacerile, l-am intrebat:

Tu ii faci pe bani sau te fac banii pe tine?

E de reflectat.

Sunt buni banii, e bine sa ii ai, dar e mai bine sa iti traiesti viata...
Sa stii sa o savurezi

Cand e vorba de bani, spun doar atat:

Eu ii stric, eu ii fac la loc...

De fapt, nu banii in sine ci goana dupa ei ne schimba. Faptul ca in incercarile noastre de a-i dobandi renuntam la multe: unii la timpul care ar putea fi folosit mai bine, altii la principii. In momentul in care realizam ca avem un singur stomac, ca putem imbraca un singur costum o data, ca la un moment dat nu putem sta decat intr-o casa, chiar daca avem patru, ca putem conduce o singura masina o data...vom realiza si ca alergam dupa lucruri inutile. Ma mult nu inseamna neaparat mai bine. Si apoi, e vorba veche: nu luam nimic dupa noi pe lumea cealalta. E adevarat ca notiunea de "strict necesar" a capatat noi conotatii, dar psihologia de consumator ne-a transformat in nesatui, niciodata satisfacuti cu ce avem. Apar lucruri noi, la care nici nu ne gandeam, si le vrem instantaneu. "Trebuie" sa le cumparam.
In momentul in care am realizat cu nu voi putea avea bani multi decat facand anumite compromisuri (nu spun ca toti care au bani fura, dar sunt lucruri la care renunti, situatii pe care trebuie sa le tolerezi, in ciuda principiilor tale) am realizat si faptul ca pot trai de la un salariu la altul fara a face datorii, ca nu sufar de foame sau de frig, ca din cand in cand imi pot permite o carte ... Nu spun ca ma multumesc cu atat, am si eu momentele mele de frustrare, dar am ceea ce inteleg eu prin "strictul necesar" iar daca vreau mai mult, incerc sa obtin pe cai cinstite: daca merge bine, daca nu - nu pierd nimic. Linistea mea nu poate fi cumparata cu bani.

Draga Denise

fiecare cu parerea lui, dar eu stiu pe atit de multi care erau fericiti pe cind n-aveau bani si care sunt nefericiti de cind au...

edit: nu e musai sa am dreptate, e doar parerea mea...

...Asa cum si lipsa banilor ne poate face nefericiti.
Important e sa nu uitam ca banii sint un mijloc,nu o ratiune de a trai.


p.s.Multumsc,jkd.

Draga mea Ligia,

contraste.

Oamenii uita pentru ce muncesc,
In general incercam sa ne satisfacem un minim, apoi vrem confort, apoi vrem... si nu ne mai oprim.
Acei care reusesc sa se opreasca acolo unde au confort, culmea ca fac mai usor banii de care nici nu au atita nevoie...

Adevarata valoare a banului o simti abia atunci cand ii muncesti tu si dupa vezi cat de repede se cheltuie...Atunci cand ai bani ptr ca iti dau parintii, nu prea poti sa comentezi asupra acestui subiect. Bineinteles..mai rau e cand nu au nici parintii de unde sa iti dea...In orice caz, banul e o necesitate mai mult decat un scop. Cand pur si simplu ai bani, si ii cheltui aiurea, nu prea iti dai seama cat de greu se chinuie cineva sa ii munceasca...asta e de reflectat...

Ciudat lucru si banul asta.
Daca sunt prea putini e rau, daca sunt prea multi e iar rau.
Cred ca totusi doza potrivita are efectul serotoninei.
Eu cel putin cad in depresie ( nu pentru mult timp..dar cand intru in panica o fac temeinic..) atunci cand vin scadentele la banci, facturile de platit, taxele la scoala, etc.
Am rezistat perioade de timp cu sume infime,..dar am si facut praf in mod nejustificat o multime de bani.
Important este sa nu te lasi coplesit de aceasta notiune "banul".
Sunt lucruri care totusi nu se pot cumpara.

Banii inrobesc persoanele instabile.

Minutule ... te rog sa analizezi ce am scris si in ce context... si ce idee am vrut eu sa induc
Strict la exemplul acela, evident nu sunt decat doua variante: una ca intamplarea nu a fost adevarata, si prin urmare tot ce ai scris tu e pe aratura, si cealalalta cum ca ar fi adevarata, dar in acest caz imaginatia ta e la pamant, caci pe langa faptul ca nu acesta imi era tonul, nici concluzia nu trebuia trasa aiurea in acest fel ...
Ce varianta iti alegi?

In primul rind, contraste.

Minutul.
In al doilea rind,vreau sa va reamintesc ca Hanul sta sub semnul
ARTEI DE A CONVERSA.

Fac acest lucru pentru ca mai ales in cazul subforumului intitulat DE LA OM LA OM ar trebui sa fim ...mai oameni.
Cred ca se intelege ce vreau sa spun: toleranta !
Ironia,chiar intr-o forma camuflata nu se inscrie in ARTA DE A CONVERSA.Va multumesc foarte mult.

abia dupa ce treci prin experienta asta poti sa intelegi...
e drept ca nu banii ca si moneda iti schimba viata ci dorinta de ai avea
cu cit ai mai multi cu atit ai nevoie de si mai multi - de fiecare data cind depasesti o anumita bariera, incepi sa te uiti la urmatoarea, si tot asa... e o competitie surda, de multe ori cu tine insuti, care ajunge la un moment dat sa te inghita

probabil ca e putin diferit daca iti pica din cer, si nu trebuie sa lupti pentru ei, dar tot nu are legatura cu fericirea. sunt prea multi pe lume, cu bani cazuti din cer care ajung sa se sinucida de fericiti ce sunt...

Pai eu as zice ca mai depinde si de motivul pentru care omul vrea mai multi bani. Ca la urma urmei, unu' care n-are ce manca isi doreste sa aiba bani in primul rand pentru a-si cumpara cele strict necesare. Daca face rost de bani, dupa 3 luni a avea cele strict necesare i se va parea ceva normal, si-acum, fie se multumeste cu acest lucru, fie vrea mai mult. In cazul in care i se pare insuficient ceea ce are, e clar ca va avea un sentiment de disconfort la gandul ca nu are mai multi bani.
Altii vor din start lucruri irealizabile. Unii isi inchipuie ca, daca vor avea multi bani vor 'face ce vor', sau ca vor fi priviti de ceilalti intr-un anume fel, sau chiar ca se vor putea 'transforma' in ceea ce viseaza dintotdeauna. E greu sa ii explici unui om ce-si doreste asa ceva ca ceea ce vrea el e irealizabil.

Hei ... minutule, vad ca ai venit ieri, si ai deja gura mare. Daca eu sunt sau nu ipocrit este strict problema mea, nu ai tu caderea sa decizi asta. Nu stiu de pe ce forumuri ai venit, dar aici oamenii citesc intai mesajele cu atentie, inteleg ce se scrie acolo, ...daca pot, si comenteaza mesajul, nu fac jigniri la persoane .... poti sa pricepi asta?
Ce am spus acolo in exemplul acela, nu este important daca este adevarat sau nu, important era mesajul cum ca nu trebuie sa te stresezi pentru bani... atata tot ... ce treaba are asta cu persoana mea? Daca te oripileaza sau nu exemplul dat, foarte bine, da tu unul mai bun ....

Banii, banii, banii...

E un cosmar, cand nu ii ai.
Banii sunt ca si aerul, apa...pentru noi.

Dar cum traiau stramosii nostri fara bani?
Cum se descurcau? Sigur aveau si ei, griji, probleme, dar nu legate de bani, datorii...

Pana sa ma obisnuiesc cu restante la plati, cu penalizari...am avut multe nopti albe,
privind in gol, negasind nici o solutie.
Cand nu ai posibilitatea sa-ti asiguri, macar strictul necesar cu ajutorul banilor, nu-ti ramane
decat sa te gandesti, ca altii nu au nici macar cat ai tu...
Daca ramai in stadiul asta, atunci sigur nu vei avea NICIODATA nici macar strictul necesar.

"Pica para malaiata, in gura lui natafleata.."
Nici asta nu este o solutie...

A gasi un diplomat plin cu bani, un portofel macar ...depinde de caracterul omului...
Sunt bani nemunciti, daca ii luam, odata si-odata, vom plati pentru pacatul nostru...
asa ca mai bine stam in banca nostra (!), si facem ceea ce trebuie facut...

Sunt de aceeasi parere, banii ii schimba pe UNII OAMENI, pot deveni din OM, neom,
daca nu stie, ori nu are puterea sa puna PUNCT, atunci cand este cazul.

OMUL destept, este cel care stie cum sa faca banul CINSTIT.


Trebuie sa ma opresc aici..., mai au si altii ceva de zis...cu siguranta!

Mihaela.

Acu', ma gandesc cum ar fi dac-as face doua liste : una care sa contina toate actiunile zilnice determinate direct sau indirect de factorul financiar si cealalta continand restul actiunilor de zi cu zi. Nu stiu de ce am senzatia ca prima lista ar fi mai lunga. Si cred ca 'pe vremuri' nu era chiar asa.

banii......bininteles ca sunt importanti mai ales in ziua de azi cand totul se masoara in bani, dar nu sunt cei mai importanti. Sunt de parere ca e bine sa ai bani pt strictul necesar.

Banii NU sunt un scop ci un mijloc!
Atat am avut de spus.

am citit zilele trecute un articol despre Zsa Zsa Gabor. ce spuena ea despre barbati "no rich man is ever ugly"

Americanii au scris pe bancnotele lor "In God we trust" ceea ce in traducere inseamna "In Dumnezeul asta credem" (va rog sa nu ma contraziceti! )

Daca asta zic americanii, care sint (mai nou) modelele noastre de viata, atunci ce sa mai tratam problema la... bani marunti?

Voi nu va uitati la tembelizor?

Sau va puneti cu americanii? (teroristilor! )

Cica secretul fericirii ar fi sa nu-ti doresti niciodata ce nu ai. Thank Mass Media kids ) Muncim ca nebunii o viata intreaga.. pentru ce? Pentru a ajunge din nou de unde am plecat, pentru a fi din nou, in mod inconstient, sclavii banului, niste marionete dirijate de undeva de sus. Aparent tu detii controlul dar ti se impune in ce sa te imbraci (uitati-va cate fete poarta pantofi "de spiridus"si.. culmea!.. au mai aparut si pentru barbati), ce sa cumperi.. ti se baga in cap ca ai nevoie de niste lucruri care nu-ti sunt necesare, dar care "te vor face mai fericit" (pt. fete: uitati-va pe raftul cu cosmetice.. ) Cred ca iar m-am ambalat si am deviat de la subiect, dar simteam nevoia sa spun lucrurile astea

Nu te-ai ambalat de loc, colega!
Dai un ban, da' stai in fata! Dar ai ca sa-l dai? Fara bani nu faci nimic.