o scurta poveste despre o calatorie "ieftina"
acu cca 1 million de ani (adica in 2001) am avut o prietena la Londra. ma hotarisem sa ma duc s-o vad, deci da-i cu rezervarea la british airways. mai ramine hotelul. ok. am gasit un site pe net cu liste de hoteluri relativ ieftine. deci bag rezervare la unul din ele, aflat in Paddington. nu m-am mirat ca nu erau poze cu camerele hotelului pe site, ca am mers prima data la Londra si nu banuiam nimic. well ajung la destinatie si vad ditamai casa. zic eu "mama ce palat". cind ma apropii observ ca palatul avea din 5 in 5 metrii cite o usa catre strada si fiecare avea alt numar. sun la numarul stabilit si deschide un indian. intru imi face check-inul si-mi da cheia. eram intr-un hol lat de vreo 120cm din care plecau 2 scari inguste, una la etaj, alta catre ce credeam eu ca era pivnita.
indianul imi face semn cu mina sa cobor in pivnita
. mirat cobor si descopar o usa ce purta numarul camerei mele , partial ascunsa de un munte de lenjerie de pat murdara. regina angliei ar fi spus "i am not amused".
nefiind regina am zbierat dupa indian "Sir, i beg your pardon but i have a slight problem".
urla indianu' "what?"
eu: "the bloody sheets here on the ground are blocking the door to my room".
si scoate indianu' un racnet de cred ca s-a auzit pina la Bangalore: "Nureeeeeeediiiiiiiin!"
apare un tip de vreo 1,50m (gramada de lenjerie era mai mare decit el) cu infatisare nord-africana si o expresie usor enervata. daca ar fi fost regina angliei probabil ca n-ar fi fost "amused" nici el.
avind, din nefericire pentru el, la fel de putin singe royal ca mine, urla "what the hell do you want Sajeed?"
la care Sajeed intinde mina poruncitor si ordona de parca era viceregele Indiei "get the damn sheets out of the way will you?"
astfel imbarbatat Nuredin incepe sa care la picioare in muntele de lenjerii sa-l miste la o parte. cind l-am vazut muncind mi-am amintit de Hercule care a trebuit sa curete grajdul lui Augias. Terminind munca de sisif in vre 10 minute (in care eu priveam interesat scena din hol) s-a eliberat intrarea in camera mea. intorc cheia, deschid usa, fac un pas si ma aflu in cea mai oribila incapere din Commonwealth. vorba lu' ex-gilrfriend(expatriata si ea) "they are brits. they like living in small rat places".
ulterior cind am povestit faza unor prieteni ai mei mai umblati ca mine mi-au spus: "sa nu faci nici o rezervare in Londra cit n-ai vazut macar o fotografie cu camera".
povestea a avut totusi un happy-end pentru mine: Sajeed a gresit ceva la partea de plata si banii pe cele 2 nopti nu mi-au fost trase din cont, eu fiind si in ziua de azi mai bogat cu 90 de lire sterline
.
oh si era sa uit: linkul siteului unde am gasit acest palat:
www.PlacesToStay.com