Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Sentimentul de Neputinta
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odăi in Dialog - Dezbaterile Hanului > Psihologie - Teorii si Aplicatii. Dezvoltare personala
denise
Sunt momente in viata cand realizam ca nu exista suficiente cuvinte pentru a exprima ceea ce simtim, cand privim neputinciosi la suferinta cuiva drag, cand « o sa fie bine » , « vom trece si peste asta » suna a vorbe goale.

Ati fost vreodata pusi in situatia de a va afla alaturi de o persoana caruia i-a murit cineva drag, sau care se zbate in ghearele suferintei provocate de o boala grea? Care sunt cuvintele ce pot aduce alinare in astfel de cazuri, ce gesturi pot spune mai mult decat vorbele?

V-ati aflat voi insiva intr-o astfel de situatie dificila? A existat cineva care a stiut ce si cand sa spuna sau ce sa faca astfel incat sa simtiti ca nu sunteti singuri in durerea voastra ?
TriRegnum
QUOTE
Ati fost vreodata pusi in situatia de a va afla alaturi de o persoana caruia i-a murit cineva drag, sau care se zbate in ghearele suferintei provocate de o boala grea? Care sunt cuvintele ce pot aduce alinare in astfel de cazuri, ce gesturi pot spune mai mult decat vorbele?


Mai mult decat roaga-te pentru sufletul sau nu am putut spune sau face. In asemenea momente trebuie lasat DUmnezeu sa actioneze.

QUOTE
V-ati aflat voi insiva intr-o astfel de situatie dificila? A existat cineva care a stiut ce si cand sa spuna sau ce sa faca astfel incat sa simtiti ca nu sunteti singuri in durerea voastra ?


Cand a murit bunica mea si m-am rugat, iar Ajutorul meu a venit indata (stiti voi cine).
OMU'BUN
In general e greu sa poti trai cu adevarat drama cuiva. De obicei manifestam o reactie de compasiune, dar putini cei care inteleg cu adevarat cam ce zbucium se da in sufletul acelui om.
Daca am fost in aceasta situatie? sad.gif Cred ca pot sa spun cu tot sufletul DA, fara sa consider asta o marire de sine. In primul rand, eu insumi am fost in situatia sa mi se spuna: " E pacat de tine sa mori asa tanar!"; sau "Am avut si eu pe cineva intr-un caz similar, dar a murit in doua saptamani, Dumnezeu sa-l ierte!"; sau mai rau; un sef care se credea istet peste masura, privindu-mi diagnosticul (care poate ca nu era prea grav, dar oricum s-a dovedit a fi eronat) s-a grabit sa-si impartaseasca parerea lui de expert de doi bani: "Porfirinurie!... Daaa, crapa si asta in cateva saptamani!..." Iata cateva din reactiile care nu prea aveau puterea sa ma imbarbateze! Ceilalti - prieteni, rude, parinti - nu prea indrazneau sa spuna ceea ce credeau, dar privirea lor ma durea mai mult decat lipsa de diplomatie a celorlalti.
Ce mi-ar fi placut sa aud? Ceea am si auzit de la una din rude: "Dumnezeu are o psihologie la care noi nu avem acces intotdeauna! Nimic nu trebuie sa ne cutremure, fiindca totul face parte din fiinta noastra pe acest pamant. Cand se termina ghemul, nici un ajutor din lume nu ne mai poate salva!" Cred ca de atunci, pentru mine, Moartea a devenit parte comuna din viata mea si as vrea sa cred ca sunt pregatit oricand sa o accept ca pe ceva firesc!
Mara
Eu nu cred ca exista cuvinte care sa aline suferinta cuiva care a pierdut pe cineva drag. Poti doar sa fii langa persoana respectiva, sa o asculti, sa o imbratisezi si sa stie ca nu este singura. Cand a murit tatal prietenei mele, tot ce-am putut sa fac a fost sa stau langa ea si sa o ascult, sa plangem impreuna... orice as fi spus suna fals... "gata, nu mai plange", "o sa treca", "incearca sa te calmezi". sad.gif Un singur lucru am spus bine: ca tatal ei nu mai sufera, ca acum Dumnezeu are grija de el. In rest, doar ca am fost acolo a contat.
gypsyhart
Imi aduc aminte ca atunci cand am iubit pe cineva eram influentat de starile ei. Daca ea era trista, o durea stomacul sau avea draci si eu eram cu susu in jos. Daca era vesela si binedispusa si eu eram mai fericit.
Si daca ar fi sa extrag o esenta din acele experiente ar fi exact titlul acestui thread: sentimentul de neputinta.


Personal nu sunt adeptul consolarilor. De asta nici nu imi place sa merg la inmormantari. POate ca am vazut prea multe pana acum....
Intr'un fel sunt vaccinat impotriva lor.
Afrodita
Oo,da, cunosc sentimentul asta atat de bine ,incat pot zice ca ne-am cam imprietenit de cat de mult m-a vizitat pana acum!!

Stii,Denise? E greu de crezut si pare tare ciudat,dar cand cei dragi sufera sufleteste eu sufar la fel de mult ca ei! Intotdeauna am luat asupra mea vina pentru multe, mi-am asumat sarcinile altora, am luat tristetea prietenilor in sufletul meu si le-am dat sau macar am incercat sa le dau o unda de bucurie...Toti anii astia m-au facut sa simt atat de acut suferinta cuiva drag,incat nu trebuie sa fie langa mine,nu trebuie nici macar sa-l cunosc prea bine pe omul respectiv,dar ii simt durerea....Si sa nu poti spune nimic e groaznic!! Cand esti langa el e ok,dar cand nu esti si nici nu ai ce-i spune,pt ca totul suna fals ce poti sa faci?
Eu una, de obicei, zic atat :"Sunt alaturi de tine si iti tin pumnii.Stiu ca vei fi ok, am incredere in tine" Pana acum cuvintele astea, daca nu au facut bine, nici nu au deranjat persoanele in cauza...

Cat despre mine ce ma face sa nu ma simt singura in momentele de deznadejde?Pai trebuie sa fie EL langa mine...Iar daca nu e el ori ma izolez, ori caut una, maxim 2 prietene foarte apropiate cu care sa pot vorbi sau sa ies la un suc ...Iar daca nici cu ele nu se poate e jale mare in sufletul meu...Si imi "revin" dupa ce plang mult si apoi dorm mult....
Crisse
E greu de crezut si pare tare ciudat,dar cand cei dragi sufera sufleteste eu sufar la fel de mult ca ei! Acelasi sentiment il am si eu Afrodita. E o usturime in gat care urca si o durere imensa. Am avut-o deseori si ma bucuram cand clipa grea trecea.

Nu cred Denise ca sunt cuvinte care ar putea alina pe deplin durerea cuiva in astfel de momente. Cred ca cel mai important e sa-ti gasesti timp sa stai in preajma, sa-i citesti sa faci lucruri simple, sa ajuti...sa te apropii cu el /ea mai mult de credinta...Dumnezeu. Cel care trece prin clipele respective are nevoie de putere. De sus ii poate veni indiferent de gravitatea situatiei
elias_3
QUOTE (Crisse @ 16 Apr 2004, 11:53 PM)
[b]E greu de crezut si pare tare ciudat,dar cand cei dragi sufera sufleteste eu sufar la fel de mult ca ei!

Intr-o situatie de genul asta ne ramane de facut un singur lucru...sa alinam persoana respectiva fiind alatturi de ea...... ph34r.gif thumb_yello.gif thumb_yello.gif
Crisse
Elias...este textul Afroditei nu al meu smile.gif
milimetru
Am fost bolnav de septicemie acum 7 ani. Eram gata-gata să...

Asa că vorbesc īn deplina cunoştinţă de cauză: orice gest care-l faci fata de un om care suferă tare şi/sau mult contează. o privire, un zimbet, o vorbă...

Noi ăştia, "sănătoşii" nici nu ne dăm seama cīt de mult ajută un bolnav "fleacurile" astea. Iar dacă veţi face putin mai mult decīt atīt să ştiţi că atīt pacientul respectiv, cīt mai ales Cel de Sus (am aproape certitudinea că) n-o vor uita niciodată!
yuanescu
nu am pentru cine sa sufar si toata suferinta nu ma impresioneaza ...
iar pentru cei ce sufera, consolarea mea nu e medicament ..
nici sa ma rog pentru ei nu pot pentru ca nu stiu sa ma rog ..

ce nu face omul prin el insusi nu va putea altul face pentru el
e in biblie acel verset "credinta ta te-a mantuit" pe care imi place tare mult .. sa il generalizez
Cla
In '91 am fost la verisorul meu in vizita, baiatul meu s-a jucat cu verisoara. (avea 11ani)
In Ianuarie '92 am aflat ca a fost omorāta, aruncata intr-un lac....
Am fost la inmormantare... Ochii mamei n-o sa-i uit cāt traiesc...

DE CE?? sad.gif

DE CE, Oana??
Cla
QUOTE (caa @ 8 May 2004, 11:41 AM)
orice gest care-l faci fata de un om care sufer? tare ?i/sau mult conteaz?. o privire, un zimbet, o vorb?...

Frumos ai scris-o, milimetrule caa...
Un zāmbet, un strāns de māna...
Am fost la bunica lu nevasta-mea, am simtit ca o vad pt ultima oara...
Am iesit din camera si am inceput sa plāng. Vine sora lamine, zice "ce-i?"
"O vad pe bunica pt. ultima oara"
"Pe naiba, si-a comandat o bere"
"Da, dar e ultima"
In noaptea asta a murit, dupa ultima bere...

Mach's gut, Hedwig cry.gif
Astian

In astfel de situatii delicate e bun si un:" o sa fie bine" " o sa treaca" insa sunt si alte metode de a alina sufeintza.In cazul unui deces, cu putina pricepere si sigurantza in limbaj se poate face o incursiune in trecutul celui ce nu mai e si sa se analizeze fel de fel de evenimente de viatza. Punand accent pe trasaturile pozitive dar si pe poznele raposatului, puteti face personajul sa fie "prezent".Asta ar putea face mai putin simtit sentimentul disparitiei, al lipsei, al golului in inima.
Interesante sunt acele inmormantari unde efectiv se rade si sa stiti ca nu sunt putine.Imi amintesc niste versuri celebre si superbe : "Si de-o fi si eu sa mor, /Nu vreau sa va intristati, /Sa cantati si sa jucati/ Pana-n
zori... /Si daca din cand in cand/ O sa ma primiri in gand,/ Voi fi aproape de voi. "
carrad
neputinta....descrie bine senzatia pe care o ai...
eu incerc sa spun ceva...stiu cat de importante sunt cuvintele....dar, mai ales, incerc sa fiu acolo, desi uneori e foarte greu...anul trecut, cand a murit tatatl prietenei mele, desi aveau o relatie incordata, am fost langa ea....si cel mai bun lucru pe care am putut sa-l fac a fost sa o duc la mine acasa pana legistii si-au terminat treaba....am baut o cafa, am glumit un pic, am plans un pic, am ascultat-o si am aprobat-o....ne-am ocupat apoi de cateva chestii marunte, care i-au mai abatut atentia de la eveniment....cred ca i-a fost bine, atat cat poate sa-ti fie in astfel de momente...

mama mea este bolnava de cancer...slava Domnului, este bine....am aflat rezultatul analizei in 06.06 2000, chiar de ziua baiatului meu....am simtit ca ma sufoc, acolo, in laborator....mi-a prins foarte bine ca acele doamne mi-au dat un scaun si au vorbit un picut cu mine...
Kitty
Acum doua luni....multa lume de pe han stie ce s-a intamplat. Nici acum nu pot scrie cuvintele, iar cand trebuie sa aduc la cunostinta unor persoane chestia asta ma gandesc ca nu e vorba de el. Inca ma doare, acum mi-e greu sa adorm singura si desi simt ca el inca ne ajuta si are grija de noi, mi-e dor de el. Ii spun aproape in fiecare seara uitandu-ma la cer ca-l iubesc, si pe el si pe Dumnezeu si pe mami si pe Calin si pe frati-miu. N-am stiut sa-l strang in brate atunci cand era cu mine, si acum e singura chestie de care ma invinovatzesc. N-o sa mai pot sa-l strang niciodata in brate, n-a apucat sa danseze la nunta mea si a fratelui meu, n-a apucat sa-si vada nepotii, n-a apucat sa auda cat il iubesc!

Am avut persoane in jurul meu si altele care au fost cu gandul langa mine si m-au ajutat mai mult decat isi imagineaza. Acum, dupa ce am citit raspunsurile voastre si scriu printre lacrimi, revad momentul in care am aflat si parca se deruleaza din nou si din nou si din nou... Mi-aduc aminte cum am strans-o pe mami in brate si o rugam sa ma trezeasca din cosmar! S-a stins prea brusc! Prea repede! Desi e bine ca nu a suferit mult ci s-a intamplat totul ca un fulger, mi-a fost o lunga perioada greu sa accept ca nu mai e. Inca mi-e greu! Si mai ales mi-e greu ca stau in cursul zilei singura si catzelul meu nu ma poate ajuta cu nimic si nu ma poate strange in brate! Mi-e greu, dar accept greul asta daca as avea siguranta ca lui ii e mai bine!
nefertiti-old
O vorba buna in anumite momente inseamna foarte mult. Acum 4 ani, am trecut printr-o experienta pe care nu o doresc nimanui. Din fericire, am scapat cu bine. Din pacate doar eu cry.gif . Din cati prieteni, amici si cunoscuti aveam, doar doua persoane au inteles prin ce trec si mi-au fost alaturi. Au stat langa mine tacut, pt ca eu atunci pot spune ca am urat toata planeta si nu vroiam sa vorbesc cu nimeni. Sunt doua prietene, de fapt, singurele mele prietene adevarate, care acum nu mai sunt in tara. Ele mi-au inteles durerea. In schimb, altii au considerat de cuviinta sa fie rautaciosi, chiar si in asemenea momente. Altii, pur si simplu, au stat deoparte, nu au stiut cum sa reactioneze. Pe ei i-am inteles si le-am acceptat reactia; durerea mea ii tinea departe, de teama sa nu spuna ceva ce m-ar putea rani.
E foarte important ce faci sau ce spui atunci cand cineva are nevoie chiar si doar de o privire venita din suflet, cu bunatate.
Nicoleta
Mi-a zis odata cineva ca vrea sa se sinucida. ohmy.gif Pur si simplu nu aveam ce sa fac!!!! E groaznic sa te simti cu adevarat neputincios. Mai ales daca esti o persoana care se consuma cand ceilalti sufera.... mai ales cand iti place sa crezi ca intotdeauna reusesti sa fii un stalp pentru oricine, oricand are nevoie. Te simti vinovat, simti ca ai dat gres, ca te-ai implicat degeaba, ca vorbele tale nu valoreaza un ban. Pana la urma se dovedise a fi doar o discutie cu limitele mai largi de dezbatere si ca de fapt ma punea la incercare, ei bine din momentul ala, ma simteam din nou neputincioasa, acum pentru ca stiam ca nu il voi putea omori eu cu mainile mele.... mad.gif .
milimetru
QUOTE (OnTheRun @ 30 Sep 2005, 09:01 PM)
o discutie cu limitele mai largi de dezbatere

smile.gif Merită reţinută expresia asta rolleyes.gif

Apropo de sinucidere, eu nu cred că e aşa simplu să o facă cineva, cum se spune. Dacă eşti lucid īţi trebuie curaj. Dacă nu eşti lucid īţi trebuie puterea de a depăşi instinctul de conservare, care e mai puternic decīt se poate bănui... Oricum, dacă cineva īmi zice că vrea să se sinucidă, cu scuzele de rigoare, eu trebuie să "mai fac cercetări", să mă conving. Nu e aşa simplu!...

Cu omorītul e cam la fel. Dacă nu eşti un killer īnnăscut (cazuri rare, totuşi...) trebuie şi aici să depăşeşti anumite obstacole ca s-o faci; bănuiesc că sīnt mai mici decīt cele de la sinucidere...

Care va să zică, OnTheRun (bine ai venit la han!), vreau să pledez prin vorbele de mai sus pentru un oarecare echilibru emoţional, pentru o oarecare stăpīnire a impulsurilor de moment... de ambele părţi...

Īntr-un fel sau altul toţi sīntem neputincioşi. "Miracolul" apare atunci cīnd pricepem această stare de lucruri, o luăm ca atare şi... īncercăm să o depăşim! smile.gif
Nicoleta
QUOTE (caa @ 1 Oct 2005, 10:56 AM)

Care va să zică, OnTheRun (bine ai venit la han!), vreau să pledez prin vorbele de mai sus pentru un oarecare echilibru emoţional, pentru o oarecare stăpīnire a impulsurilor de moment... de ambele părţi...

Da, trebuie un echilibru emotional de ambele parti, la faza asta atunci mi-am luat tzaca... clacasem. A fost un soc pentru mine. De obicei stiu sa ma stapanesc sau chiar sa fiu rationala (oarecum tongue.gif ) numai ca persoana asta stie sa ma zgaltaie cand ma astept mai putin. ohmy.gif
(Bine v-am gasit la han mwah1.gif )
calfa
Bun venit la Hanu Ancutei, OnTheRun ! welcome.gif

Poate sentimentul de neputinta (ancestral ?, colectiv ?, din prima copilarie ?, ...) sta la baza dorintei (uneori maladive) de putere. Putere asupra ta, asupra celorlalti, asupra lumii ...

Poate ca momentele in care neputinta este resimtita "extrem" (ca atunci cand pierzi pe cineva apropiat) sunt momentele cele mai importante "de bifurcatie" ale vietii. Marcheaza, formeaza, schimba, ...

Poate ca felul in care trateaza sentimentul de neputinta e un indicator al terapiilor "sufletului".
Kitty
QUOTE (OnTheRun @ 30 Sep 2005, 09:01 PM)
Mi-a zis odata cineva ca vrea sa se sinucida. ohmy.gif Pur si simplu nu aveam ce sa fac!!!! E groaznic sa te simti cu adevarat neputincios. Mai ales daca esti o persoana care se consuma cand ceilalti sufera.... mai ales cand iti place sa crezi ca intotdeauna reusesti sa fii un stalp pentru oricine, oricand are nevoie. Te simti vinovat, simti ca ai dat gres, ca te-ai implicat degeaba, ca vorbele tale nu valoreaza un ban. Pana la urma se dovedise a fi doar o discutie cu limitele mai largi de dezbatere si ca de fapt ma punea la incercare, ei bine din momentul ala, ma simteam din nou neputincioasa, acum pentru ca stiam ca nu il voi putea omori eu cu mainile mele.... mad.gif .

Chestia asta mi s-a intamplat si mie. Nu e deloc placut! Tremuram, nu-l vedeam ca sa-i citesc in cuvinte, sa le aud, sa le vad, m-a doborat pe moment si simteam ca nu mai pot lupta nici macar cu mine si totul s-a terminat cand i-am auzit tonul vocii, cand am ascultat altceva decat cuvinte scrise si am auzit altceva decat "lumea nu mai inseamna nimic pt mine" am auzit ceva ce mi-a slabit puterile si mai rau in directia "cat de proasta am putut sa fiu"... Invitatia de a ma duce peste mari si tzari la el sa-l "ajut" ma nenorocea la modul ca n-aveam puterea fizica si psihica, eram un copil si inca sunt, iar el... Dar cuvintele "ti-ar sta mai bine goala" m-au facut sa-mi fie scarba mai intai de el apoi sa ma simt o fraiera si un copil mult mai prost decat mi-am imaginat vreodata ca pot fi. Poate inca traiesc intr-o lume a mea...
denise
sad.gif Da, exista si astfel de sarlatani sentimentali. Din pacate pentru ei, va veni si ziua cand vor striga degeaba 'Lupul!'.
Cu vremea invatam sa desebim adevarata suferinta de cea simulata.
mwah1.gif Fetelor, sa nu va para rau- voi v-ati purtat asa cum trebuie, nu aveti ce va reprosa. Voi ati invatat ceva, ei au pierdut un prieten. Avantaj voi. Si sa stiti ca nu are legatura cu varsta- persoane mult mai coapte (deobicei femei) cad prada santajului sentimental si deschid ochii mult prea tarziu, dupa ani si ani sau niciodata. In fine, asta e alta poveste.
Important e ca din cauza unor astfel de dobitoci sa nu ajungem sa ne acoperim urechile la fiecare strigat de ajutor.
QUOTE
Poate inca traiesc intr-o lume a mea...

Poate ca nu e ceva rau. smile.gif . Foarte multi oameni tocmai asta apreciaza- incapatanarea unora de a ramane copii.
alfa
Intervin si eu pe aici pentru ca se vorbeste de cateva lucruri care ma intereseaza.
Intai sinuciderea. Nu ma pricep in mod deosebit am mai degraba o parere accentuat subiectiva despre ea dar dupa parerea mea folosirea acestei forme de sfidare ultime, in alte scopuri, e un act de tradare metafizica a singurei sanse de a te elibera onorabil de eul resimtit ca apasare. Sa te apuci sa ameninti cu sinuciderea cu scopul de a sensibiliza pe cineva sau a obtine altceva decat izbavirea mortii e o eroare la fel de mare ca si cea a celor care cred ca un sinucigas adevarat care isi pregateste actul ca pe o mare sarbatoare are nevoie de ajutor.
Sunt multe motive ale sinuciderii si multe tipuri de sinucigasi. Dar eu cred ca ar trebui distins intre cei care au ajuns sa vorbeasca cu ceva patos despre fenomen si care o vor face in tacere, ca act egoist in care trebuie sa se bucure singuri si nestiuti, consumand linistea momentului ( cei care au avut tentative probabil stiu ca o data luata hotararea o profunda liniste asalteaza din toate partile ) si cei care isi anunta momentul cu precizie sau il motiveaza precis legandu-l de cateva cauze concrete care fie sunt sarlatani, fie sinucigasi de mana a doua ( au nevoie de cauze imediate si uneori devin plangaciosi detestabili care pot cere ajutor ), fie teribilisti carora le place sa provoace senzatii tari din placerea de a submina linistea altora sau pur si simplu ca divertisment. In plus modul de a ajunge la `ti-ar sta mai bine goala` plecand de la sarlatania sentimentala e bizar. Ma tot intreb de ce nu se despart apele pentru ca exista de toate pentru toti. Sunt destule persoane care nu trebuiesc `sensibilizate` pe tot felul de cai intortocheate, cu care poti preciza fara cuvinte din prima zi despre ce este vorba si toata lumea stie deja la ce sa se astepte. In felul asta nu ranesti pe nimeni.

Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.