Buna ziua si bine v-am gasit.
Citesc cam de doua saptamini ce s-a scris pe acest forum si in general :-) mi-a placut ce am gasit aici.

Am si eu doua intrebari.
Prima, legata de cum putem sa interpretam ce scrie in Evrei 6: 4-6 si anume daca cineva a cazut este chiar cu neputinta sa fie inoit iarasi ? pentru ca eu am trecut printr-o perioada de cadere spirituala in care am re-devenit lumeasca, dar, apoi prin harul si cu ajutorul lui Dumnezeu am revenit la credinta.

A doua intrebare care mi-a fost pusa si mie si nu stiu daca am gasit raspunsul potrivit:

De ce Isus Cristos a vorbit mai mult in pilde si parabole, mesajul lui fiind destul de greu de inteles chiar si pentru ucenici ? de ce nu a vorbit mai simplu, mai pe intelesul oamenilor ?

Va multumesc anticipat pentru raspunsuri,

E.

Daca ai revenit inseamna ca nu ai fost chiar asa decazuta sau nu ai crezut destul si ai cazut.
Intr-adevar un om sfant ce a "gustat darul cel ceresc" e cu neputinta sa-l mai calce in picioare, "intelepciunea lui Dumnezeu este nebunie in fata lumii" si o vedem din viata Sfantului Francisc care era privit ca un om nebun de oamenii ceilalti tocmai ca el credea in Dumnezeu cu toata fiinta sa si odata ce a primit lumina lui Isus in suflet nu a putut sa mai revina la viata pacatoasa de dinaninte, nu a mai putut cadea la fel si alt sfinti.

La versetul 6 e vorba mai mult de cei ce au cazut si staruie in pacat, oamenii carora pacatul le-a devenit trrasatura de caracter si astfel constiinta lor nu ii mai mustra cand pacatuiesc (vezi homosexualii sau vrajitoarele care spun ca sunt credinicosi/oase, dar nu considera unele fapte ca fiind pacatoase), ne mai simtind cainta pentru pacat si rastignundu-l continuu pe Isus in inima lor ei devin morti spiritual si astfel cu greu vor mai reveni la pocainta...ceea ce nu e imposibil, dar e multa munca cu ei.
La fel si cu un preot apostat cu mare greutate revine la adevar sau nu mai revine.

EDIT:
Ceea ce a spus geri cu privire la parabole e adevarat, eu voiam sa spun acelasi lucru, dar cu alte cuvinte...am uitat insa sa mai scriu, probabil Dumnezeu a vrut asta si astfel sa te lamureasca geri.
Oamenii nu puteau intelege planul lui DUmnezeu asa ca Isus a folosit parabolele mai accesibile....uneori cauti un lucru pe care il ai fata si nu-l vezi, dar cand e putin ascuns dai de el.

Bine ai venit la Han, Cinderella!
Lumina spirituala si pace sufleteasca!

Tot ca ai venit bine cu intrebari cu tot iti spun si eu Cenusarelo (nu te superi daca-mi mai aluneca creionul,nu?).
Ti s-a raspuns deja la prima dar sa-ti spun si eu cu alte vorbe.Intai problemele n-au fost niciodata prea mari cu interpretarea Scripturii,dar mereu au fost prea mari cu implinirea lor si tare putini au reusit cum trebuie.Interpretarea corecta e clar c-o sti da cauti o portita ceva ca-ti taie craca de sub picioare nu alta,asa ca am sa-ti deschid ditamai usa.Am vazut mai multe cazuri reale de tipul acesta in care interpretarea si sentinta erau tot atat de corect rostite si complet gresit plasate.Sti de ce?Sti de ce persoanele "judecate" drept "cazute de la credinta" nu erau de fapt in situatia respectiva?Nu tin sa sochez pe nimeni (cu toate ca un tratament regulat cu electrosocuri le-ar face bine catorva persoane),nu va suparati,o spun anticipat!Pentru ca nu aveau cum sa cada de unde nu ajunsesera niciodata.Copilul care se chinuie sa se catere pe scara nu inseamna c-a si ajuns in pod iar daca a cazut de pe prima treapta si a facut buba nu inseamna ca si-a rupt gatul si o sa fie un paralitic toata viata.Sa nu creada cineva ca situatia celui/celei "cazut/a" nu e grava,ba e foarte grava da un nor care acopere vremelnic fata soarelui nu inseamna ca cerul s-a inchis pe vecie."Mai e mult pana departe" si cum ziceam,ti s-a raspuns,cine ajunge la deplina credinta e prea bine ancorat sa se mai puna problema picajului;Pavel vorbeste de cei ce "au gustat" si "partasi s-au facut" da nu aveau inca pe deplin,de cei care erau pe aproape,pentru ca este o "zona periculoasa",un interval nesigur cat inca evoluezi si chiar inainte sa ajungi,da am o oarecare indoiala ca ai urcat pana acolo,dovada faptul ca vrei iar sa incepi escalada (vezi ca sunt magazine foarte bune cu echipament de alpinism!)
Apoi cat priveste pildele,nu e atat de neclar de ce nu vorbea clar;e pentru ca vorbea despre lucruri nevazute -spirituale,duhovnicesti,nedetectabile prin simturi- si cine voia sa le afle sau vrea acum sa le afle,e acelas "mecanism",trebuie sa se uite cu bagare de seama dupa "cele ce nu se vad",sa ajunga sa "vada" nu cu ochii fizici ci cu duhul dinauntru,iar calea aleasa pentru transformrea mentalitatii de la material la spiritual,scoala de pregatire pentru "schimbarea mintii",cursurile si lectiile prin care Invatatorul Si-a luminat ucenicii au fost pildele si faptele,instrumente minunate.Privind chiar copilareste problema,faptul ca citesti ceva si nu intelegi ce-a vrut sa-ti spune si-ti bati capul cu asta,ceri parerea unor necunoscuti (degustatori) dintr-un han de pilda,faci atatea eforturi pentru asta si-ti consumi atata timp,e tot un lucru bun pentru ca nu te ocupi de ceea ce te-a facut sa cazi ci te ajuta sa uiti (spre deosebire de tine care acuma i-ai adus aminte - rusine!),te mai curata de cenusa,iar timpul nu-l pierzi ci-l folosesti bine pentru ca daca nu faci ceva rau,atunci neaparat ca lucrul cu care te ocupi e bine sau macar nu-i impotriva binelui.
Asa ca e foarte tarziu si mai pilduim si alta data poate.

"Pentru ca nu aveau cum sa cada de unde nu ajunsesera niciodata"...Dar si pentru copilul care cade de pe prima trepta, prabusirea e semnificativa, si durerea e mare, si ea poate devenii chiar una profunda daca vede ca tot incercand sa urce prima trepta cade mereu... si e doar la prima.Trebuie multa rabdare, si fiind un incepator in "escaladatul" treptelor are neaparata nevoie de un ajutor si asa cum spune psalmistul David: "ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul". Doar prin rugaciune ai mereu "asigurata coada intinsa" si poti "escalada" treptele, altfel aluneci in haul deschis larg sub tine. Inca un lucru foarte important de retinut: atunci cand se intampla sa cazi, tot rugaciunea e cea care te inalta iar. In concluzie :"RUGATI-VA NEINCETAT!"

-sper sa nu va deranjeze prea tare faptul ca nu am dat si parametrii pentru citatele din Sfanta Scriptura, dar daca insistati, data viitoare am sa fac si acest lucru

Din partea mea "liber ca la banu Ghica!" cu citatele,e mai de folos sa le ai pe dinauntru si sa le faci decat sa le sti si sa le mimezi pe dinafara.Cred ai prins adevarul,dar intrebarea era (cred) daca mai e vreo speranta sau nici una,ori raspunsul ar trebui sa fie ca nu orice cadere e cea definitiva,ceea ce nu inseamna ca ajuta la ceva chiar si sa aluneci un pic fara sa cazi.Oricum multumesc pentru completare,m-am grabit si tocmai ceea ce era mai important n-am spus,adica solutia,ce trebuie facut pentru vindecare.Rugaciunea e "tratamentul" prescris si trebuie sa te rogi mult si serios pana ce ajungi in sfarsit sa te rogi cum trebuie si sa aiba efect!
Esti binevenit Cineva! (Cine va fi cel care sa nu te primeasca bine,aceasta-i intrebarea.)

Evrei 6... hmm... alunecos text... Ce mai mare problema care poate aparea de aici este ca un credincios care a cazut de la credinta sa nu se mai poata ierta el, sau sa nu-l ierte cei din conducerea Bisericii.
Singurul lucru care ne poate rupe definitiv relatia cu Dumnezeu este neacceptarea lui Isus Hristos ca jertfa pentru pacatele noastre. Daca cautam orice alta cale suntem pierduti, pentru ca Isus nu o sa mai moara a doua oara pentru nimeni.
Ar fi diferenta intre "a cadea pe masa" sau "a cadea sub masa", cum zicea un teolog baptist. De pe masa te poti ridica singur daca vrei, de sub masa mai greu...
Una este ca pacatul sa fie accident, sau ca pacatul sa devina mod de viata... dar sunt si accidente mortale.
In textul din Evrei 6 se ridica mai multe probleme, una din interpretari se bazeaza pe cuvantul "neputinta". Lui Dumnezeu ii este cu neputinta sa-i primeasca iarasi pe cineva??? Sau omul ajunge sa fie infasurat de pacat, impietrit de el si sa-i fie cu neputinta din cauza vointei lui sa accepte oferta lui Dumnezeu?
Daca ne amintim de iesirea din Egipt a lui Israel si de episodul pustiei. De cate ori a pacatuit poporul? De multe... si Dumnezeu ia iertat, dar a venit si momentul Cades-Barnea cand Dumnezeu le-a hotarat moartea in pustie la toti necredinciosii. Nu putem sa ne jucam cu pacatul, si sa cochetam cu pacatul bazandu-ne pe o calitatea a lui Dumnezeu, adica bunatatea. Caci vine o zi cand pacatul ne taie definitiv legatura cu Dumnezeu. Si din acea zi, este cu neputinta sa ne intoarcem la Dumnezeu. Pentru Israel a venit la Cades-Barnea, pentru Iuda Iscarioteanul a venit cand si-a luat pe cont propriu rezolvarea pacatului, pentru unii evrei a venit cand s-au intors din nou la Lege... Dumnezeu sa ne ajute sa nu cunoastem nici unul aceasta zi...

@SolaScriptura si ceilalti ce nu s-au prezentat inca in cadrul topicului Sa Ne Prezentam sunt invitati sa se prezinte, in caz contrar mesajele vor fi sterse.

Va multumesc mult pentru primire si pentru raspunsuri !!

geriA3e, trebuie sa recunosc ca m-ai facut zob, ciulama, cu raspunsul la prima intrebare !! nu m-am gandit NICIODATA la ceea ce ai scris tu : Pentru ca nu aveau cum sa cada de unde nu ajunsesera niciodata.
Daca e adevarat ???? trebuie sa ma mai gadesc si sa reflectez daca intradevar a fost asa, pentru ca acum mi-e tare greu sa accept chestia asta...
Perioada de dinainte de "cadere" a fost perioada cea mai activa si mai roditoare din viata mea de credinta, in care chiar am crezut ca am gustat "darul ceresc" si "Cuvantul cel bun al lui Dumnezeu". Deci, tot ce am gustat a fost doar o umbra, o himera ??? Mi-amintesc cu cita bucurie ma trezeam in fiecare dimineata cu o ora mai devreme pentru a ma ruga si a citi din Biblie, cu cata bucurie asteptam sa vina duminica sa merg la biserica, sa gust din nou din Cuvantul Domnului.
Deci, daca nu am ajuns nici macar pe aproape (si apropos, cum de banuiesti ca nu am ajuns nici macar pe aproape ?), Doamne, atunci cat de greu este sa ajungi ACOLO ??
Acum incerc sa ajung din nou macar in punctul din care am cazut, si sunt inca departe :-(( dar, lupt si nu ma las, dupa puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu in stadiul in care ma aflu. Intr-adevar, Cineva, rugaciunea este cheia! Stiu prea bine…la teorie sunt toba, dar la practicaaaa, ma poticnesc….
SolaScriptura, asa este cum ai scris tu- la mine pacatul devenise un mod de viata :-((, nu mai era doar accident. Totusi, nu am lepadat niciodata credinta in Isus Cristos, doar ca evitam sa vorbesc oamenilor despre credinta, pentru ca eram constienta ca, prin comportamentul meu lumesc, pingaream numele de crestin :-((( Sunt pur si simplu coplesita de bunatatea pe care mi-a aratat-o Dumnezeu, caci m-a iertat si mi-a dat si a doua sansa. Laudat fie Numele Lui!!

Multumesc mult si pentru raspunsul la a doua intrebare, TriRegnum si geriA3e- are mult sens tot ce ati scris voi.

Mihai, desi am fost botezata in biserica ortodoxa, orientarea mea este, la ora actuala, spre biserica protestanta; acum merg la o biserica evanghelica (luterana).

Daca inca imi mai este permis sa continui in nume propriu comentariul textului in discutie si aplicatia lui in viata noastra,doresc sa mai spun ceva sau poate doar sa repet pentru intarire ceea ce deja s-a spus."Caderea" respectiva a cuiva poate fi de mai multe feluri si poate avea mai multe cauze.Undeva Invatatorul le spune ucenicilor ca nu poate cineva sa-L vorbeasca de bine si apoi imediat sa-L huleasca si aici a cuprins un aspect "constructiv" al omului,o "limitare" in sine care ne aduce la raspunsul cautat,un principiu sau o "lege" de la care nimeni nu se poate sustrage sau nu poate s-o eludeze,ceva ce exprima de pilda zicala "Nu intra doua sabii intr-o teaca","Nu poti sa duci doi pepeni intr-o mana",respectiv "Nu puteti sluji la doi stapani".Tot asa se pot discerne macar doua cauze ale caderii cuiva iar in textul cu pricina cuvintele lui Pavel vorbesc de una din ele,cum in alte texte vorbesc de cealalta.Una dintre caderi este categorisita drept "accidentala",intamplatoare, conjuncturala,adica credinciosul ajunge in situatie din nebagare de seama,nestiinta ori din slabiciune (din lipsa de muschi,mai treceti pe la sala de forta! ) si din vorbele tale asta pare sa fie cazul tau Cinderella,iar faptul ca ai ramas "lungita" nu e ceva anormal ca nimeni cand cade nu sare imediat in sus ca arcul (vorba ceia:"Mai cade omul din pat...si se odihneste o saptamana");cealalta varianta la care cred eu (crezi tu) ca s-a referit Pavel cand le-a scris unor evrei anume,e cea in care cel credincios dupa ce avanseaza indeajuns pe calea credintei o coteste si schimba directia,schimba drumul,schimba destinatia in mod decis si constient;ori cum din "constructie" omul nu poate sa iubeasca doua "elemente" de acelas fel in mod egal,tot asa daca iubeste tare pe cineva si apoi il uraste suficient de puternic ca sa-l paraseasca,in caz ca s-ar mai intoarce nu o sa-l mai poata iubi ca prima data (aici,dar chiar aici se potrivea la fix gluma cu "nevasta-mea dintai",da ce sa faci,nu poti sa le prinzi pe toate),deci "neputinta" e la om,ca El e atat de Bun ca tot ar primi omul pacatos.
Tu Cinderella zici ca iti amintesti de bucuria si de faptele credintei tale cu placere si cu dor,apoi ca vrei sa ai din nou ce-ai avut si chiar mai mult,iar "pacatul" respectiv sa-l lasi in urma,sa-l pierzi si sa-l uiti.Amin,asa sa fie.Nici vorba ca ar fi fost o parere toate cele bune,la nimeni sa nu crezi de spune asa ceva,da uite ca nu le-ai putut pastra sau nu s-au tinut ele de tine si s-au risipit cum orice copil se intampla sa-si mai piarda jucaria favorita de care e nedespartit.Asadar daca le-ai pierdut nu-i totul pierdut daca inca n-ai pierdut dinauntrul tau dragostea de ceea ce-ai avut si ai pierdut ca se pot cauta si gasi."Acolo" e drept ca e greu de ajuns dar,fi atenta ce-ti spun,e simplu,greu dar simplu,deci posibil si e "starea" in care nimic si nimeni nu te mai poate momi,pacali,ispiti,sili,ameti sa mai pui jos fie si pentru o clipa "jucaria favorita",bucuria ta ca si manifestare exterioara a puternicei credinte interioare in Cel de Sus.
Iti urez sa te ierti pe deplin dar sa nu mai fi niciodata neatenta,sa "lucrezi" bucuria si pacea uitand cele ce-au fost pana intr-atat incat sa ajungi o alta persoana si cele vechi sa priveasca pe altcineva si nu pe tine,iar in Hanul Ancutei sa te inscri iar sub un nume nou ,de pilda "Alba-ca-Zapada-Reloaded"!
Tuturor celorlati sarbatori fericite si "dati o mana de ajutor" cui ii trebuie!!

Cinderella numai bine,iti multumesc pentru cuvintele frumoase!Trebuie sa inteleg ca pasajul respectiv e suficient inteles si discutia si-a atins scopul,poate sa se traga cortina peste acest act,ti-ai gasit tot curajul necesar sa mergi inainte sa-L cauti si sa te cauti?
Tie si tuturor fie ca lumina de Paste sa nu se stinga niciodata din viata voastra si El sa nu fi facut atatea degeaba!

Chiar si asta e natural,asa face copiii,atarna cand e sa face la teme,da creste ei mari si mai o rareste cu joacele,mai schimba jucariile si ajungea oameni seriosi.
Asadar pasul sa il faci cand te simti in stare,nu mai devreme ca nepregatirea poate duce la cadere,la recadere...Daca nu te ocupi cu lucruri rele atunci precis nu ai gresit,nici n-ai irosit timpul,deja e o forma de bine sa te tii departe de rau.Catinel-catinel,dupa ce mergi destul de-a-busilea o sa te ridici!

Cristos a inviat!