Vreau si eu sa vad cam ce crede fiecare despre timp?
Ireversibil... am auzit multe definitii, dar m-a surprins una dintre ele... cum ca timpul ar fi ceva bine determinat, voi ce credeti?
Versiune completa:Ce Este Timpul?
Bine v-am gasit!
Vreau si eu sa vad cam ce crede fiecare despre timp?
Ireversibil... am auzit multe definitii, dar m-a surprins una dintre ele... cum ca timpul ar fi ceva bine determinat, voi ce credeti?
Vreau si eu sa vad cam ce crede fiecare despre timp?
Ireversibil... am auzit multe definitii, dar m-a surprins una dintre ele... cum ca timpul ar fi ceva bine determinat, voi ce credeti?
Eu cred ca timpul este spatiu. Fara el nu exista nimic. El ar putea fi anulat doar la 0 grade K (ipotetic). D-aia spun ca totul este alcatuit din timp. Pana si gandurile noastre, biologic vorbind.
Oricum ramane ceva abstract.
Oricum ramane ceva abstract.
Din anumite puncte de vedere, timpul nu e unic determinat. N-as vrea sa ma repet, dar am scris cateva ipoteze despre controlarea timpului aici:
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=3013&
Inca astept pareri.
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=ST&t=3013&
Inca astept pareri.
Timpul este o forma de energie, un efect al Manifestarii. Experienta Timpului poate fi modificata prin schimbarea vibratiilor predominante ale fiintei. Viziunea predominanta pe care o avem asupra lumii ne poate ajuta sa ne dam seama de nivelul nostru specific de vibratie.
Timpul e cadrul care domina actiunile noastre si care totodata este determinat de actiunile noastre. E un cerc vicios din care cu siguranta castiga tot timpul...
Timpul e cel mai bun profesor. Din pacate isi omoara toti elevii... 
Salut! Eh, uite ca m-am gandit si eu s-o dau pe filozofie si fac din asta primul meu mesaj. 
Acum, ca nu devin off topic, sa raspund la o intrebare cel putin interesanta. Timpul? Dupa parerea mea, timpul e doar o unitate de masura a vietii. In ce altceva ti-ai putea masura viata daca nu in timp? Timpul, in schimb, nu da fara sa ceara. Si tot ceea ce da va cere inapoi cu varf si indesat.
Pentru cateva momente placute, pentru zile speciale, pentru ani de neuitat, timpul ia inapoi frumusetea. Imbatranim, asta e o certitudine. Nu putem face mare lucru pentru a impiedica asta. Dar putem face altceva: putem sa ne bucuram de darurile timpului, fara sa ne gandim la ceea ce-i vom da inapoi.
Acum, intrebarea este: cat suntem dispusi sa sacrificam de dragul timpului? Cat vom lua si cat vom da inapoi? La asta aveti raspuns?
Acum, ca nu devin off topic, sa raspund la o intrebare cel putin interesanta. Timpul? Dupa parerea mea, timpul e doar o unitate de masura a vietii. In ce altceva ti-ai putea masura viata daca nu in timp? Timpul, in schimb, nu da fara sa ceara. Si tot ceea ce da va cere inapoi cu varf si indesat.
Pentru cateva momente placute, pentru zile speciale, pentru ani de neuitat, timpul ia inapoi frumusetea. Imbatranim, asta e o certitudine. Nu putem face mare lucru pentru a impiedica asta. Dar putem face altceva: putem sa ne bucuram de darurile timpului, fara sa ne gandim la ceea ce-i vom da inapoi.
Acum, intrebarea este: cat suntem dispusi sa sacrificam de dragul timpului? Cat vom lua si cat vom da inapoi? La asta aveti raspuns?
Bine-ai venit la Han, Alle! 
Legat de Timp, trebuie mentionat un aspect: Timpul pare a fi o "unitate de masura", sau cel putin asa este perceput in acest plan al Manifestarii... La nivel egotic, Timpul este fluid, unidirectional si ireversibil. Dar aceasta e doar o aparenta. In realitate, aspectele subtile ale Timpului pot fi intelese, simtite si chiar controlate...
Legat de Timp, trebuie mentionat un aspect: Timpul pare a fi o "unitate de masura", sau cel putin asa este perceput in acest plan al Manifestarii... La nivel egotic, Timpul este fluid, unidirectional si ireversibil. Dar aceasta e doar o aparenta. In realitate, aspectele subtile ale Timpului pot fi intelese, simtite si chiar controlate...
Nu ati citit despre teoria conform careia timpul reprezinta cea de-a patra dimensiune a Universului, pe langa cele trei dimensiuni fizice spatiale. Era destul de populara printre oamenii de stiinta.
Eu insa cred ca timpul este o manifestare a dimensiunii acesteia. Probabil ati auzit despre viata de dupa moarte vazuta intr-un paradis in care dureaza vesnic. Eu il vad ca pe o alta dimensiune, lipsita de notiunea timpului. Poate aberez
, dar este o simpla parere.
Eu insa cred ca timpul este o manifestare a dimensiunii acesteia. Probabil ati auzit despre viata de dupa moarte vazuta intr-un paradis in care dureaza vesnic. Eu il vad ca pe o alta dimensiune, lipsita de notiunea timpului. Poate aberez
, dar este o simpla parere.
Care timp, cel biologic, personal, colectiv? Exista mai multe tipuri de timp. De obicei timpul este definit in raport cu spatiu. Se pune problema: in afara spatiului (in vid de ex.) exista timp?
Banuiesc ca cea mai simpla definitie a timpului in plan material (exterior sufletului) ar fi urmatoarea: succesiune de evenimente.
In plan interior, sufletesc, definitia data mai sus isi pierde consistenta intrucat termenul de 'evenimente' este impropriu folosit. De asemenea in acest plan ireversibilitatea si liniaritatea timpului - caracteristici prin care este definit timpul - sunt discutabile. Lucru ce ma conduce spre intrebarea: in planul interior, exista timp, sau doar o suma de evenimente, clasificate de mintea umana, influentata de timpul exterior, in Trecut, Prezent si Viitor?
Banuiesc ca cea mai simpla definitie a timpului in plan material (exterior sufletului) ar fi urmatoarea: succesiune de evenimente.
In plan interior, sufletesc, definitia data mai sus isi pierde consistenta intrucat termenul de 'evenimente' este impropriu folosit. De asemenea in acest plan ireversibilitatea si liniaritatea timpului - caracteristici prin care este definit timpul - sunt discutabile. Lucru ce ma conduce spre intrebarea: in planul interior, exista timp, sau doar o suma de evenimente, clasificate de mintea umana, influentata de timpul exterior, in Trecut, Prezent si Viitor?
sistemul numeric zecimal a fost inventat pt a usura contabilitatea... datorita facilitatii lui de utilizare a fost adoptat incet, incet de toata lumea... tot la fel timpul a fost inventat ca dimensiune de data asta (cum se spunea intr-un mesaj mai sus) pt a face diferenta intre "inainte de... " si "dupa ce..." unitatea de masura de baza a timpului este ziua de 24h. timpul este o inventie a omului, tot ca distanta, greutatea, etc.
binenteles e doar parerea mea!
binenteles e doar parerea mea!
Poate ca timpul este o particularitate a perceptiei existentei de catre oameni. Poate ca pentru alte fiinte acesta este imposibil de descris sau de imaginat, la fel cum noua ne este imposibil sa ne imaginam o lume fara el...
Eu nu cred ca poate fi gasita o definitie atata timp cat gandirea noastra este restransa la un sir continuu de idei (care se succed in timp!!), ci numai dupa ce am parasit acest univers constrans la o existenta legata in jurul scurgerii timpului. Din pacate, poate asta nu se va intampla niciodata....
Eu nu cred ca poate fi gasita o definitie atata timp cat gandirea noastra este restransa la un sir continuu de idei (care se succed in timp!!), ci numai dupa ce am parasit acest univers constrans la o existenta legata in jurul scurgerii timpului. Din pacate, poate asta nu se va intampla niciodata....
Sa fim materialisti si reci..."Time is money.". 
Timpul este bani.
Timpul este curb.
Timpul este relativ.
Timpul este limitat, cand te bucuri de el.
Timpul curge prea greu cand esti trist.
Vedeti? Definitia timpului depinde de MOMENTUL in care te gasesti.
Timpul ne include, probabil. Din cand in cand, unul dintre noi se mai si ridica peste timp. Sau cate o idee.
Se zice ca singurele care dainuiesc peste timp sunt...genele. Sunt nemuritoare, noi suntem doar expresia lor de moment, suntem o simpla ipostaza a genelor in timp.
Dar timpul trece, si prea multa filozofie strica. Este timpul sa tac.
Timpul este bani.
Timpul este curb.
Timpul este relativ.
Timpul este limitat, cand te bucuri de el.
Timpul curge prea greu cand esti trist.
Vedeti? Definitia timpului depinde de MOMENTUL in care te gasesti.
Timpul ne include, probabil. Din cand in cand, unul dintre noi se mai si ridica peste timp. Sau cate o idee.
Se zice ca singurele care dainuiesc peste timp sunt...genele. Sunt nemuritoare, noi suntem doar expresia lor de moment, suntem o simpla ipostaza a genelor in timp.
Dar timpul trece, si prea multa filozofie strica. Este timpul sa tac.
pentru mine, timpul e ... linear.
Un kilogram de timp va rog 
Parerea mea este ca timpul nu exista , este doar o unitate de masura ; La fel cum e si kilogramul
Parerea mea este ca timpul nu exista , este doar o unitate de masura ; La fel cum e si kilogramul
Kilogramul e o unitate de masura a masei. Timpul a cui ar fi? 
chiar ce crezi Catalin, timp= a patra dimensiune?
PS: imi place cum argumentezi si cateodata gasesc ponturi interesante!
PS: imi place cum argumentezi si cateodata gasesc ponturi interesante!
| QUOTE |
chiar ce crezi Catalin, timp= a patra dimensiune? |
Asa este in modelul format de teoria relativitatii. Ca parere personala, nu cred ca ar trebui sa confundam modelul cu realitatea in sine. Un model al universului nu poate fi perfect (pentru ca ar trebui sa se modeleze si pe sine, ducand astfel la contradictii). Timpul este a patra dimensiune in viziunea noastra actuala. Nu putem sti ce e in realitate.
| QUOTE (Catalin @ 25 Apr 2004, 09:34 AM) |
| Timpul este a patra dimensiune in viziunea noastra actuala. Nu putem sti ce e in realitate. |
imi place chestia asta!
merci pt raspuns!
Cu placere!
Timpul chiar este a patra dimensiune in fizica. Il gasesti prin jumate din formule.
Si desi pare o dimensiune ireversibila, teoria relativitatii se joaca putin si cu aceasta paradigma.
Asta daca e s-o luam tehnic, pentru ca daca o luam filozofic, relativitatea timpului se explica mult mai usor prin axioma legata de durata unui minut exprimata de legea lu' Conran.
Lungimea acestui minut se pare ca este direct proportionala cu partea in care te afli fata de usa de la baie!!
Si desi pare o dimensiune ireversibila, teoria relativitatii se joaca putin si cu aceasta paradigma.
Asta daca e s-o luam tehnic, pentru ca daca o luam filozofic, relativitatea timpului se explica mult mai usor prin axioma legata de durata unui minut exprimata de legea lu' Conran.
Lungimea acestui minut se pare ca este direct proportionala cu partea in care te afli fata de usa de la baie!!
Eu cred ca timpul apartine esentei fiintei si atesta multiplicitatea originara a acesteia. Este ceea ce o face sa iasa din sine si sa inainteze fara sfarsit. Cred in existenta unor monade care evolueaza din si catre infinitate..Parerea mea inclina mai mult spre Newton decat spre Einstein, Kant sau Leibniz. Desi ecuatiile lui Einstein par sa se apropie mai mult de adevar...
Cand o sa stiu ce e timpul voi fi nemuritor...
| QUOTE |
Cred in existenta unor monade care evolueaza din si catre infinitate..Parerea mea inclina mai mult spre Newton decat spre Einstein, Kant sau Leibniz. |
Hmm, dar nu era exact Leibnitz ala cu monadele?
Catalin
| QUOTE |
| Hmm, dar nu era exact Leibnitz ala cu monadele? |
Ba da, exact el dar nu aveau legatura cu conceptul lui despre timp. Eu gandesc timpul in felul ala pentru ca doar asa mi se pare ca se poate explica devenirea, diferenta si multiplicitatea. Am o obsesie legata de posibilitatea de iesire din nediferentiatul initial ( Unicul , Fiinta etc)- de fapt de contestare a lui... si cred ca doar timpul gandit ca existent in sine newtonian si acceptarea multiplicitatii originare ( in genul monadismului lui Leibniz dar mergand chiar mai departe
) pot da un raspuns cat de cat satisfacator.Mi s-ar parea bizar sa-l gandesc ca la Leibniz ca nefiintand in sine, ca simpla devenire a lucrurilor. Cred ca tocmai el asigura acea devenire.
Afirmaţia ,,timpul este o iluzie” nu vrea să exprime un adevăr filosofic. Prezentul este tot ce vom avea vreodată. Nu va exista niciodată un moment în care în viaţă noastră să nu fie ,,acest moment”.
Timpul psihologic este o boală mentală. Manifestările timpului psihologic apar sub forma ideologiilor ca naţional-socialismul, comunismul sau orice fel de naţionalism sau ca sistemele religioase rigide ce funcţionează bazându-se pe presupunerea implicită că binele cel mai mare se află în viitor şi astfel scopul atingerii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecţia mentală a viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce formă ar fi prezentată – fericire, împlinire, egalitate, eliberare, etc – va fi atinsă.
Încerci mereu să ajungi în alt loc decât cel în care te afli? Cea mai mare parte a acţiunilor sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop? Satisfacţia se află întotdeauna după colţ sau este redusă la scurte momente de plăcere ca sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau fiorii de frică/entuziasm? Te concentrezi mereu către devenire, realizare atingerea a diverse ţeluri, alergi mereu după emoţii şi plăceri noi? Crezi că dacă aduni mai multe lucruri vei fi mai împlinit, mai bun sau mai întreg din punct de vedere psihologic? Aştepţi un bărbat sau o femeie să dea un sens vieţii tale?
În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea, puterea şi potenţialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de Acum sunt camuflate în totalitate în timpul psihologic. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de comportament, de reacţie şi de dorinţă sunt aplicate în performanţe ce repetă la nesfârşit un scenariu din minte, care conferă un fel de identitate dar deformează sau ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea creează o obsesie a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisfăcător.
Rădăcinile timpului psihologic sunt negativismul şi suferinţa. De obicei viitorul este o replică a trecutului. Sunt posibile schimbări superficiale dar transformările reale sunt rare şi depind de capacitatea de a fi prezent pentru a dizolva trecutul cu ajutorul puterii Clipei de Acum. Trecutul însuşi se perpetuează prin lipsa prezenţei. Calitatea conştiinţei din acest moment este ceea ce dă formă viitorului, care nu poate fi trăit decât în Clipa de Acum.
Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic şi o negare a prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile – toate formele de frică – sunt produse de abundenţa viitorului şi de insuficienţa trăirii prezentului. Vinovăţia, regretul, resentimentele, suferinţele, tristeţea, amărăciunea şi toate formele de lipsă a iertării sunt produse de abundenţa trecutului şi de insuficienţa prezenţei.
Există 2 aspecte ale timpului: timpul psihologic şi timpul cronologic.
Timpul cronologic este timpul folosit pentru aspectele practice ale vieţii. Imediat ce problema apărută a fost rezolvată se revine la conştiinţa prezentului. Astfel nu se acumulează timp psihologic care este identificarea cu trecutul şi proiecţia compulsivă în viitor. Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include şi a învăţa din trecut pentru a nu repeta aceleaşi greşeli la nesfârşit, stabilirea obiectivelor şi efortul de a le duce la îndeplinire, predicţiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor şi al legilor fizice, matematice, etc. învăţate din trecut şi abordarea unor căi adecvate de acţiune pe baza acestor predicţii.
Dar chiar şi în sfera vieţii practice în care nu ne putem descurca fără să recurgem la trecut sau la viitor, momentul prezent rămâne factorul esenţial: orice lecţie din trecut devine relevantă şi se aplică ACUM. Orice planificare şi orice efort de a atinge un anumit scop au loc ACUM.
În cazul unei persoane care a atins iluminarea, concentrarea atenţiei se identifică întotdeauna cu Clipa de Acum, deşi ea are încă o conştiinţă periferică a timpului. Altfel spus, ea continuă să folosească timpul cronologic dar este eliberată de timpul psihologic.
La o privire atentă se observă faptul că cei mai fericiţi oameni sunt cei care nu creează timp psihologic şi folosesc numai timpul cronologic.
To divide time into parts is
like building walls and calling it space.
It is only in the mind
that they are divisible.
Timpul psihologic este o boală mentală. Manifestările timpului psihologic apar sub forma ideologiilor ca naţional-socialismul, comunismul sau orice fel de naţionalism sau ca sistemele religioase rigide ce funcţionează bazându-se pe presupunerea implicită că binele cel mai mare se află în viitor şi astfel scopul atingerii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecţia mentală a viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce formă ar fi prezentată – fericire, împlinire, egalitate, eliberare, etc – va fi atinsă.
Încerci mereu să ajungi în alt loc decât cel în care te afli? Cea mai mare parte a acţiunilor sunt doar mijloace pentru atingerea unui scop? Satisfacţia se află întotdeauna după colţ sau este redusă la scurte momente de plăcere ca sexul, mâncarea, băutura, drogurile sau fiorii de frică/entuziasm? Te concentrezi mereu către devenire, realizare atingerea a diverse ţeluri, alergi mereu după emoţii şi plăceri noi? Crezi că dacă aduni mai multe lucruri vei fi mai împlinit, mai bun sau mai întreg din punct de vedere psihologic? Aştepţi un bărbat sau o femeie să dea un sens vieţii tale?
În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea, puterea şi potenţialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de Acum sunt camuflate în totalitate în timpul psihologic. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de comportament, de reacţie şi de dorinţă sunt aplicate în performanţe ce repetă la nesfârşit un scenariu din minte, care conferă un fel de identitate dar deformează sau ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea creează o obsesie a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisfăcător.
Rădăcinile timpului psihologic sunt negativismul şi suferinţa. De obicei viitorul este o replică a trecutului. Sunt posibile schimbări superficiale dar transformările reale sunt rare şi depind de capacitatea de a fi prezent pentru a dizolva trecutul cu ajutorul puterii Clipei de Acum. Trecutul însuşi se perpetuează prin lipsa prezenţei. Calitatea conştiinţei din acest moment este ceea ce dă formă viitorului, care nu poate fi trăit decât în Clipa de Acum.
Toate atitudinile negative sunt produse de o acumulare a timpului psihologic şi o negare a prezentului. Disconfortul, anxietatea, tensiunea, stresul, grijile – toate formele de frică – sunt produse de abundenţa viitorului şi de insuficienţa trăirii prezentului. Vinovăţia, regretul, resentimentele, suferinţele, tristeţea, amărăciunea şi toate formele de lipsă a iertării sunt produse de abundenţa trecutului şi de insuficienţa prezenţei.
Există 2 aspecte ale timpului: timpul psihologic şi timpul cronologic.
Timpul cronologic este timpul folosit pentru aspectele practice ale vieţii. Imediat ce problema apărută a fost rezolvată se revine la conştiinţa prezentului. Astfel nu se acumulează timp psihologic care este identificarea cu trecutul şi proiecţia compulsivă în viitor. Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include şi a învăţa din trecut pentru a nu repeta aceleaşi greşeli la nesfârşit, stabilirea obiectivelor şi efortul de a le duce la îndeplinire, predicţiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor şi al legilor fizice, matematice, etc. învăţate din trecut şi abordarea unor căi adecvate de acţiune pe baza acestor predicţii.
Dar chiar şi în sfera vieţii practice în care nu ne putem descurca fără să recurgem la trecut sau la viitor, momentul prezent rămâne factorul esenţial: orice lecţie din trecut devine relevantă şi se aplică ACUM. Orice planificare şi orice efort de a atinge un anumit scop au loc ACUM.
În cazul unei persoane care a atins iluminarea, concentrarea atenţiei se identifică întotdeauna cu Clipa de Acum, deşi ea are încă o conştiinţă periferică a timpului. Altfel spus, ea continuă să folosească timpul cronologic dar este eliberată de timpul psihologic.
La o privire atentă se observă faptul că cei mai fericiţi oameni sunt cei care nu creează timp psihologic şi folosesc numai timpul cronologic.
To divide time into parts is
like building walls and calling it space.
It is only in the mind
that they are divisible.
shapeshifter
| QUOTE |
| Timpul psihologic este o boală mentală. Manifestările timpului psihologic apar sub forma ideologiilor ca naţional-socialismul, comunismul sau orice fel de naţionalism sau ca sistemele religioase rigide ce funcţionează bazându-se pe presupunerea implicită că binele cel mai mare se află în viitor şi astfel scopul atingerii lui justifică mijloacele. Scopul este o idee, un punct în proiecţia mentală a viitorului, în care salvarea, indiferent sub ce formă ar fi prezentată – fericire, împlinire, egalitate, eliberare, etc – va fi atinsă. |
Timpul psihologic se refera la perceptia a timpului nu cred ca are legatura cu ce spui tu. E vorba de faptul ca aceeasi durata in functie de situatie, stare ti se poate parea mai lunga sau mai scurta.
Nici o legatura cu proiectarea unui ideal viitor, negativism , suferinta etc
| QUOTE |
| Afirmaţia ,,timpul este o iluzie” nu vrea să exprime un adevăr filosofic. Prezentul este tot ce vom avea vreodată. Nu va exista niciodată un moment în care în viaţă noastră să nu fie ,,acest moment”. |
Intr-un sens. Nu poate fi decat ceea ce este, ce va fi inca nu este dar asta nu inseamna ca nu va fi. Ca sa fie toate momentele viitoare trebuie sa ajunga intr-un este la un moment dat.
In al doilea rand...tu insuti te folosesti de viitor : prezentul este tot ce vom avea vreodata ( ori ce vom avea inseamna ceea ce inca nu avem, ceea ce sta sa apara...viitorul )Ca sa nu para ca doar una dintre ipostaze poate fi considerata primordiala se poate spune si altfel: Nici un acum nu poate fi fara sa fi fost initial un viitor , un va fi si nici un acum nu poate exista decat daca el trece imediat intr-un a fost. ( trecut )
| QUOTE |
| În starea de conştiinţă normală, de identificare cu mintea, puterea şi potenţialul creator infinit care stau ascunse în Clipa de Acum sunt camuflate în totalitate în timpul psihologic. Vechile tipare de gândire, de emoţie, de comportament, de reacţie şi de dorinţă sunt aplicate în performanţe ce repetă la nesfârşit un scenariu din minte, care conferă un fel de identitate dar deformează sau ascunde realitatea prezentă. Atunci mintea creează o obsesie a viitorului pentru a evada dintr-un prezent nesatisfăcător. |
E doar un caz particular. Proiectia viitorului nu rezulta strict psihologic dintr-o insatisfactie fata de prezent. Mai mult nu intotdeauna insatisfactia fata de prezent se traduce printr-un optimism legat de viitor. Dimpotriva nu e deloc obligatoriu ca viitorul sa-ti apara mai bun. Asadar argumentul asta cu nasterea iluziei sau obsesiei viitorului pornind de la insatisfactia fata de prezent nu prea tine.
| QUOTE |
| La o privire atentă se observă faptul că cei mai fericiţi oameni sunt cei care nu creează timp psihologic şi folosesc numai timpul cronologic. |
Adica? De fapt ce vrei sa spui cu astea , tot nu inteleg...Daca ignori trecutul si viitorul esti mai fericit? Toata suferinta vine de la insuficienta cu care percepi prezentul? Posibil ca animalele sa traiasca tot timpul in prezent, controlate de instinctualitate nu de proiectarea unor scopuri sau de analiza trecutului. Aia e fericirea? Eu cred ca toate componentele isi au rostul lor iar incercarea de a ridica una deasupra alteia invocand ca un aspect al timpului, una dintre cele trei ipostaze ar fi mai rea sau mai buna mi se pare ciudat.
amice deşi ai o minte analitică faci parte din categoria celor care nu văd pădurea din cauza copacilor.. tu faci analiză pe text nu prinzi semnificaţia contextuală..
ex.
---
Timpul psihologic se refera la perceptia a timpului nu cred ca are legatura cu ce spui tu. E vorba de faptul ca aceeasi durata in functie de situatie, stare ti se poate parea mai lunga sau mai scurta.
---
să mai comentez? crezi că vorbim aceeaşi limbă? mai gândeşte-te..
---
E doar un caz particular. Proiectia viitorului nu rezulta strict psihologic dintr-o insatisfactie fata de prezent.
----
eu nu discut psihologie aici..
ex.
---
Timpul psihologic se refera la perceptia a timpului nu cred ca are legatura cu ce spui tu. E vorba de faptul ca aceeasi durata in functie de situatie, stare ti se poate parea mai lunga sau mai scurta.
---
să mai comentez? crezi că vorbim aceeaşi limbă? mai gândeşte-te..
---
E doar un caz particular. Proiectia viitorului nu rezulta strict psihologic dintr-o insatisfactie fata de prezent.
----
eu nu discut psihologie aici..
TIMPUL -Sigur, toata lumea stie ca un an are 12 luni, o luna are 30 de zile, o zi are 24 de ore, o ora are 6ode minute, un minut are 60 de secunde... dar asta este timpul ? Acestea sunt doar notiunui... stie cineva ce inseamna cu adevarat timpul ? Daca eu vreau, minutul meu poate dura o eternitate ! Anul poate fi infinit ! Pentru tine, minutul poate avea doar o secunda ! Suntem obligati sa credem ca timpul este o notiune definita, o notiune ca oricare alta... Ceasurile sunt toate la fel... calendarele sunt toate la fel... suntem constransi sa traim in acest sistem neschimbat... si totusi, ce este timpul ? Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa! ...
Timpul psihologic ca boala mentala nascuta din suferinta si negativism care inseamna identificarea cu trecutul??? si proiectia compulsiva catre viitor ( de unde si pana unde asta??? la pesimisti nu se naste proiectia? ) si timpul cronologic folosit pentru aspectele practice ale vietii din care se revine la constiinta prezentului dupa rezolvarea problemei...
Dar ce e timpul, ce e timpul cronologic de fapt, nu la ce e folosit el? In plus nu timpul e folosit la rezolvarea unei probleme, ci mijloacele de rezolvare ale problemei respective, nu te folosesti de timp ca unealta...
Amice e discutabil daca avem vreo padure sau vreun copac aici pana sa ne dam seama ce vedem.
Dar ce e timpul, ce e timpul cronologic de fapt, nu la ce e folosit el? In plus nu timpul e folosit la rezolvarea unei probleme, ci mijloacele de rezolvare ale problemei respective, nu te folosesti de timp ca unealta...
Amice e discutabil daca avem vreo padure sau vreun copac aici pana sa ne dam seama ce vedem.
| QUOTE |
| eu nu discut psihologie aici.. |
Nu, dar te folosesti de ea incercand sa dai aparenta unei metafizici. Procedeul e simplu. Vorbesti de suferinta etc si le pui pe toate in sfera asa-zisului timp psihologic, apoi faci o diferenta intre asta si timpul cronologic ca sa scoti concluzia ca fericirea se obtine prin folosirea timpului cronologic nu a celui psihologic pe care tocmai l-ai incarcat cu toate pacatele posibile...
Eu cred ca tu esti TIMPUL.
Ba nu, ESTI O TEMPORALITATE!
Cum dezvolti ideea asta tu care tocmai ai INTREBAT?
Caci si a fi un semn de intrebare e o chetiune de temporalitate!
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=SF&f=67&
Ba nu, ESTI O TEMPORALITATE!
Cum dezvolti ideea asta tu care tocmai ai INTREBAT?
Caci si a fi un semn de intrebare e o chetiune de temporalitate!
Ovidiu Bufnila
consilier de imagine
http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?act=SF&f=67&
Evident ca sunt o temporalitate....devin, ma transform, curg...totusi raman in acelasi timp o individualitate distincta si unitara , insa una mobila nederminabila ca fixitate decat in chip abstract, fara atribute care s-ar mentine tot timpul. Eul e doar un receptacol, o potentialitate, in care se aduna actualitatea produsa de esentialitatea temporalitatii. Timpul da diferenta insasi, cel care o suporta, care ii creeaza o baza , un fundament, reprezentant el insusi al temporalitatii prin aceea ca apare o Diferenta fundamentala intr-o omogenitate ( un moment nu difera cu nimic de altul si totusi fiecare e un alt moment ca necesitate ca succesiune, ca diferenta intre trecut, prezent si viitor )
Nu sunt chiar timpul dar temporalitate da.
Intrebarea nu poate apare decat acolo unde exista timp si devenire, inca o data ai dreptate. La nivelul Unicului, al fixitatii si rigoditatii nu exista decat raspunsuri. Intrebarea e prilejul unei rupturi, raspunsul poate reveni la unitate sau poate arunca problema in noi di-solutii creatoare.
Intrebarea creaza spatiul spectaculos al posibilului.
Nu sunt chiar timpul dar temporalitate da.
Intrebarea nu poate apare decat acolo unde exista timp si devenire, inca o data ai dreptate. La nivelul Unicului, al fixitatii si rigoditatii nu exista decat raspunsuri. Intrebarea e prilejul unei rupturi, raspunsul poate reveni la unitate sau poate arunca problema in noi di-solutii creatoare.
Intrebarea creaza spatiul spectaculos al posibilului.
@alfa
| QUOTE |
| La nivelul Unicului, al fixitatii si rigoditatii nu exista decat raspunsuri. |
Rigoditate (daca exista asa ceva
) este un cuvint inexistent in dictionar.Are cineva mai multe informatii...?!?!?!
O dimensiune. Respectiv a patra in numerotarea omului.
Una din persoanele care-a insemnat cel mai mult in viata mea avea o vorba: "Totul la momentul potrivit..."
Nu stiu de ce, dar am ramas cu impresia ca ar avea ceva de-a face cu... timpul.
Nu stiu de ce, dar am ramas cu impresia ca ar avea ceva de-a face cu... timpul.
timpul este o inventie a omului si il convinge pe acesta ca orice inceput are si un sfarsit
Blakut
| QUOTE |
| O dimensiune. Respectiv a patra in numerotarea omului. |
Poti sa dai si ceva surse de informatii ?...articole , carti...link-uri
Daca am avea un Univers complet vid oare s-ar mai putea vorbi de timp?Cumva timpul reprezinta doar masura schimbarii?
Gothmog
...vezi acel "space-time continuum" definit de Einstein.
...vezi acel "space-time continuum" definit de Einstein.
cred ca timpul este proiectia omenescului pe spatiu, o umbra a umanului, o oglinda in care umanul isi vede reflectarea..sper sa nu sune prea ciudat.
| QUOTE ("exergy") |
| Poti sa dai si ceva surse de informatii ?...articole , carti...link-uri cool.gif |
Ce informatii sa dau? E ca si cand ai pune la indoiala a lungimea ca fiind o dimensiune.
Totusi:Ceva mai detaliat de atat
| QUOTE |
| cred ca timpul este proiectia omenescului pe spatiu, o umbra a umanului, o oglinda in care umanul isi vede reflectarea..sper sa nu sune prea ciudat. |
Salut amice Vitalic!
Nici nu stiu daca ai mai raspuns pe forumul ala moldovenesc, caci la un moment dat i-am ratacit adresa . . .
Mi se pare ca aici (neo)platonicizezi timpul . . . vrei sa-l faci o reflexie a umanului, o virtualitate, cand el ar totusi o existenta fizica. In lipsa omului si a constintei sale, procesele naturale se desfasoare in timp, dovada fiind ca ceea ce a fost ieri, nu mai este azi.
Gothmog (7 Jan 2006, 03:16 PM)
| QUOTE |
| Daca am avea un Univers complet vid oare s-ar mai putea vorbi de timp? Cumva timpul reprezinta doar masura schimbarii? |
Dacă acest univers vid s-ar dilata/contracta, cu sigurantă că da. Dacă ar fi un univers static, nu stiu. Cred că totul depinde, în final, de cum este concepută natura spatiului (metrica). Eu cred că dacă spatiul are natura unei multiplicităti (nu este indivizibil), nu putem renunta la conceptul de timp. Consider, într-adevăr, timpul ca o măsură a schimbării (nu timpul reglementează schimbările, ci schimbările fac timpul), dar, mai mult decât atăt, ca o expresie a diferentei în genere si ca o dimensiune necesară a multiplicitătii (în sensul că orice multiplu, continând diferente, trebuie să aibă o componentă pe care o numim temporală).
Blakut
| QUOTE |
| Ce informatii sa dau? E ca si cand ai pune la indoiala a lungimea ca fiind o dimensiune. |
Nu pun la indoiala nici a patra si nici o alta extradimensiune .
Am intrebat numai daca ai numele unor articole sau link-uri in care se foloseste explicit termenul de "rigoditate" sau...rigodity.
Un search pe net te va convinge ca nu poti obtine nici un fel de informatii referitor la acest termen.
Despre paradoxul celor doi gemeni , contractia spatiului si dilatarea timpului , Einstein , Minkowski , Lorentz...si tot tacimul am invatat suficient in facultate.
Am citit si teoriile lui Hawking precum si teoria corzilor (string theory ) cu variantele sale...
Cea mai plauzibila definitie mi se pare cea a timpului asa zis "termodinamic" in care momentul de timp numit "ieri " se diferentiaza de momentul de timp numit "azi" printr-o cantitate fizica numita entropie.
Entropia (dezordinea) poate creste numai in urma unor evenimente , procese....
Deci crestere entropiei presupune "curgerea" ireversibila a timpului.
In cartea sa intitulata Multifractals , Mandelbrot introduce notiunea de timp intrinsec ( carte pe care din pacate nu am citit-o inca).
exergy33
exergy33, e vorba de o greseală ortografică, "rigoditate" înseamnă "rigiditate", nu mai căuta degeaba prin dictionare si pe Internet.
| QUOTE (exergy33) |
| Cea mai plauzibila definitie mi se pare cea a timpului asa zis "termodinamic" in care momentul de timp numit "ieri " se diferentiaza de momentul de timp numit "azi" printr-o cantitate fizica numita entropie. Entropia (dezordinea) poate creste numai in urma unor evenimente , procese.... Deci crestere entropiei presupune "curgerea" ireversibila a timpului. |
Am gasit pe wikipedia ceva interesant referitor la asta.Conform mecanicii statistice se pare ca timpul termodinamic nu este ireversibil.
http://en.wikipedia.org/wiki/Philosophy_of_space_and_time
The second major family of solution to this problem, and by far the one that has generated the most literature, finds the existence of the direction of time as relating to the nature of thermodynamics.
The answer from classical thermodynamics states that while our basic physical theory is, in fact, time-reversal symmetric, thermodynamics is not. In particular, the second law of thermodynamics states that the net entropy of a closed system never decreases, and this explains why we often see glass breaking, but not coming back together.
While this would seem a satisfactory answer, unfortunately it was not meant to last. With the invention of statistical mechanics things get more complicated. On one hand, statistical mechanics is far superior to classical thermodynamics, in that it can be shown that thermodynamic behavior, glass breaking, can be explained by the fundamental laws of physics, paired with a statistical postulate. On the other hand, however, statistical mechanics, unlike classical thermodynamics, is time-reversal symmetric. The second law of thermodynamics, as it arises in statistical mechanics merely states that it is overwhelmingly likely that net entropy will increase, it is not an absolute law.
Gothmog
Exista mai multe modele temporale cum ar fi : timpul circular sau ciclic (vezi filozofia indiana) , timpul spiral , timpul ireversibil caracterizat prin sageata timpului sau "time arrow" , timpul reversibil ( in care trecutul si viitorul sint considerate doua notiuni simetrice) , ...
La rindul sau timpul ireversibil a fost definit in mai multe feluri :
- timpul ireversibil ca o functie de risc in care evenimentele trecute sint certe iar cele viitoare incerte , insa evenimentele viitoare pot fi prognozate cu ajutorul unor functii si a unor legi din teoria probabilitatilor luind ca date de referinta evenimentele certe ale trecutului. .
Trecutul si viitorul sint considerate a fi asimetrice.
- timpul ireversibil ca o functie de incertitudine in care viitorul are un grad prea mare de noutate spre a putea fi determinat pe baza evenimentelor certe din trecut.
Viitorul si trecutul sint tratate asimetric.
- timpul ireversibil ca o secventa teleologica ( din grecescul teleolos care inseamna finalitate).
Acest timp ireversibil cu "scop" sau finalitate presupune parcurgerea unor secvente necesare iar caracteristica fiecarei secvente temporale depinde de scopul propus. .
Trecutul si viitorul sint asimetrice.
jock
Exista mai multe modele temporale cum ar fi : timpul circular sau ciclic (vezi filozofia indiana) , timpul spiral , timpul ireversibil caracterizat prin sageata timpului sau "time arrow" , timpul reversibil ( in care trecutul si viitorul sint considerate doua notiuni simetrice) , ...
La rindul sau timpul ireversibil a fost definit in mai multe feluri :
- timpul ireversibil ca o functie de risc in care evenimentele trecute sint certe iar cele viitoare incerte , insa evenimentele viitoare pot fi prognozate cu ajutorul unor functii si a unor legi din teoria probabilitatilor luind ca date de referinta evenimentele certe ale trecutului.
.Trecutul si viitorul sint considerate a fi asimetrice.
- timpul ireversibil ca o functie de incertitudine in care viitorul are un grad prea mare de noutate spre a putea fi determinat pe baza evenimentelor certe din trecut.
Viitorul si trecutul sint tratate asimetric.
- timpul ireversibil ca o secventa teleologica ( din grecescul teleolos care inseamna finalitate).
Acest timp ireversibil cu "scop" sau finalitate presupune parcurgerea unor secvente necesare iar caracteristica fiecarei secvente temporale depinde de scopul propus.
.Trecutul si viitorul sint asimetrice.
jock
| QUOTE |
| Dacă acest univers vid s-ar dilata/contracta, cu sigurantă că da. Dacă ar fi un univers static, nu stiu. |
Contractia si dilatarea presupune existenta materiei...nu vad cum s-ar putea dilata vidul !
In alta ordine de idei putem spune ca nicaieri in Univers nu exista vid absolut.
Cimpurile electromagnetice si gravitationale se manifesta pretutindeni in Univers ...deci si in vid.
...si cum energia inseamna masa putem trage concluzia ca aceste cimpuri energetice " pot umple" spatiul dintre corpurile astrale.Intr-un mod poetic se poate spune ca acolo unde ajunge lumina stelelor/sorilor ...nu se poate vorbi de vid .
exergy33
exergy33 ()
| QUOTE |
| Contractia si dilatarea presupune existenta materiei...nu vad cum s-ar putea dilata vidul ! |
Nu-i adevărat. N-ai auzit de modelul lui Willem de Sitter? Un model de univers vid în expansiune, lipsit de materie, cu constantă cosmologică pozitivă, derivat din ecuatiile relativitătii generale.
| QUOTE |
| In alta ordine de idei putem spune ca nicaieri in Univers nu exista vid absolut. |
De acord, dar noi vrem să dăm o definitie cât mai generală a timpului, asa încât ne permitem să nu tinem seama de particularitătile universului în care existăm. Ne interesează conceptul filosofic de timp, nu timpul fizic, psihologic, etc.
jock
| QUOTE |
| N-ai auzit de modelul lui Willem de Sitter? |
Nu am auzit
...dar voi incerca ca in zilele urmatoare sa aflu mai multe.| QUOTE |
| Ne interesează conceptul filosofic de timp, nu timpul fizic, psihologic, etc. |
Cum se poate da o definitie filozofica unui proces , entitati sau stari fara sa se cunoasca macar o parte din caracteristicile fizice ale conceptelor ce urmeaza a fi definite si interpretate ?
| QUOTE |
| Cum se poate da o definitie filozofica unui proces , entitati sau stari fara sa se cunoasca macar o parte din caracteristicile fizice ale conceptelor ce urmeaza a fi definite si interpretate ? |
printr-o propozitie care se ia de buna fara a se da nici o explicatie, se presupune ca acel ceva (lucru) exista si pe urma incerci sa-l descrii in termeni cunoscuti... si pe masura ca cunosti o parte cat de mica din caracteristici incepi sa-l argumentezi adecvat.
de ex: "Universul este valurit/fractal", "miscarea este un ingredient fundamental al universului","timpul este o masura/dimensiune a miscarii"
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.