Aveti partial dreptate in ce ati scris mai sus, dar nu sunt de acord cu termenul de acces la cultura. Fata de 1990 termenul de acces si-a schimbat sensul. Sunt de acord ca un album costa 7 milioane si o serie de tiparituri au invadat piata, dar tot asa a patruns si Internet-ul (unde le gasesti pe toate inclusiv "22"). Majoritatea romanilor acceseaza Internet-ul de la serviciu, din salile de laborator, seminar sau chiar clasa de liceu. Treptat se vor micsora numarul de studenti, ingineri, profesori, in cazul in care invatamantul se va transforma in afacere cu plata. Dar in primul rand piata va hotari acest lucru. Va hotari de cati oameni cu studii superioare sunt necesari. Nici inainte de '89 nu a fost propriu-zis un acces datorita penuriei de editari, dar au existat bibliotecile, care exista si astazi. Referitor la noua clasa avuta, inculta si ingamfata, nu e nici-o noutate, asa erau si fostii avuti.
Sunt convins ca studentimea romana se va descurca, privind accesul la cultura, ca si in alte dati, restul populatiei va avea nevoie in primul rand ce sa puna pe masa si abia apoi se va gandi la cultura. (tv-urile ce traiesc din banii publici ce fac?)

uite aici poza mea, imi poti spune daca sunt draguta?
Poza Mea Cea Mai BUNA!

Contraste, cand afirmi asta, cum definesti cultura?

Eu din experienta mea personala iti spun ca oamenii cei mai cultivati pe care i-am intalnit nu erau bogati, ba dimpotriva.

Ce crezi ca ai rezolvat cu raspunsul asta?

Ehei ce puzderie de amintiri mi-a rascolit aceasta descriere nevinovata despre Universitate...nici nu pot sa accept ca au trecut atatia ani si parca daca m-as trezi acolo peste noapte as fi surprins sa nu gasesc ceea ce am lasat in urma...
Zici Pasajul Universitatii, o cafenea la stanga, una la dreapta? Eram si eu pe acolo intr-o pauza intre cursuri acum..25 de ani..Sa nu zici ca e mult, nu e mult de loc crede-ma si daca nu ma crezi asteapta un pic si ai sa vezi.
Zona aceea era cea mai bantuita de studenti pentru ca existau multe librarii si anticariate. Parca Eminescu se numea libraria de linga Universitate unde in anii buni se gaseau si carti in limba franceza. Imi placea sa le rasfoiesc si sa le simt mirosul de cerneala scumpa prin care parca transcendau imagini dintr-o lume "de dincolo" , Paradisul din vest la care noi nu aveam acces. Pe atunci o carte costa cel mult 15 lei, un album era groaznic de scump la 50 de lei. Bani nu avea nimeni si nici de lucru nu era pentru studenti , ca si acum. De altfel ar fi fost foarte greu sa lucrezi in timpul zilei si sa mergi si la cursuri.
Cursurile erau foarte serioase si batalia cea mare era pe note bune , in perspectiva "repartitiei" de la sfarsitul facultatii care se facea in functie de medie- si de pile. Deosebirea era ca stiam cu totii ca vom avea un serviciu corespunzator studiilor, problema era cat de aproape de casa, sat/oras, pila sau medie peste 10.
Da, facultatea avea un rost, si invatatul. Nu era numai grija obtinerii unei medii mari ci si prestanta de a termina o facultate.
Cartile....oh, cartile. Cheltuiam sute de lei, poate mii cu xeroxatul de carti ilicite. Pe atunci se citea in disperare tot ce aparea in occident dar pe sub mana. Cafenele nu prea erau sau in nici un caz accesibile studentilor, erau in schimb cofetarii. La Casata , pe undeva in apropierea magazinului Eva, se facea un profiterol pe cinste. Ne adunam la gramada in jurul unei mese si spuneam bancuri politice( in soapta ) comentam aparitiile lui Adrian Paunescu cu spectacolele lui de traznet unde se adunau mii de tineri. Fetele...fetele erau cochete , desi nu se gasea nimic in magazine, destepte foc si cumintele. Bijuteriile erau de obicei un semn sigur ca individa ori e vanzatoare la aprozar ori avea rude in strainataturi iar parfumul scump era un semn ca tipa avea o relatie la "shop"- adica unde se vindea doar pe valuta...oh, ce vremuri!
Ultima data cand am venit in tara am plecat cu dpoua geamantane de carti! Eram in stare sa cumpar toate cartile din librarii...ei, ce vreti, setea si foamea iti lasa un soi de diperare in apucaturi de care nu te mai dezbari niciodata. Si ca sa mai traiesc inca o data emotiile delicioase ale intelectualitatii conspirative am inceput sa intreb pe ici pe colo de carti care "nu mai sint pe piata" pe care as da oricat sa le am.
Ce pacat, a disparut dupa cum vad emotia asta!S-a terminat batalia pentru un roman inedit, studentii nu mai dezbat ultima aparitie a poetului x sau y, nu mai e interes fiindca acum avem de toate! O cafea, 25.000 de lei? Pe atunci ar fi costat poate cel mult 3 lei sau 5 dar ar fi fost cu siguranta "nechezol"! Cafeaua originala era valuta forte, se dadea pe sub mana de la pachet sau de la shop cu preturi destul de piparate. In nici un caz nu la cafenea!