M-am dus in tara cu gindul ca mai mult ca sigur voi gasi nod in papura( asta asa interior si ca sa fiu eu carcotasa si ca sa nu-mi fie dor si sa nu imi placa ca sa zic ca uite e mai bine aici) si uite ca a fost invers. Mi-a placut prea tare...asa de tare ca acuma aici ma simt fara rost si fara sens.E atita singuratate in jur....ai mei par niste straini....caci de fapt sint. Acolo in Romania , mergind singura si amintirile navalind peste mine asa de pe la orice colt de strada, m-am simtit tinara, ca la 18 ani......fara griji, fara responsabilitati....si foarte foarte libera-------libera in tara de unde am plecat ca sa fiu libera.
Parca si natura a cooperat. Acolo a fost frig si urit si ploios, spun toti--cind am ajuns era soare si peste 18 grade Celisus.Prea cald pentru luna martie.....in Cismigiu era un covor de voirele si ghioceii erau deja pe trecute.....mugurii stateau s aplesneasca....si aerul mirosea a primavara deja instalata. Aici in Pennsylvania , in acelasi timp, a fost iar o furtuna de zapada si a nins si au inchis astia iar scolile. Luni care a trecut, deja Herastraul era galben d ela tufele de forsitia( ploaia de aur) si tufele deja se inverzisera. A doua zi am vazut pomii infloriti roz si alb.....pe traseul autobuzului 282 catre lacul Tei.......m-am oprit in parcul Circului.....si magnoliile deja se deschideau.....ce atmosfera superba!!!!! M-am simit atit de vulnerabila sa ma indragostesc....bine ca nu am avut timp de asa ceva caci precis imi pierdeam mintile
si cine stie ce mai iesea
Am colindat si In Bucuresti si in Iasi prin locurile amintirilor.......locul unde a fost casa unde m-am nascut.....scoala generala...liceele pe unde mi-am perindat pasii.....maternitatea Giulesti unde s-a nascut fiul meu......ISPE-ul unde am lucrat....casa din Tei pe care cu greu am obtinut-o fiind pe lista de case la institut.......si de peste tot imi veneau in minte cuvinte si fraze spuse de diferite persoane la diferite momente in viata.....strada unde am primit o declaratie de dragoste.....banca din Cismigiu cu multe multe amintiri sentimentale....si multe multe emotii m-au napadit.
Si deja dupa vreo 2 zile nu mai vedeam gunoaile si praful....vedeam florile d ela colturile strazilor.....adulmecam mirosurile din pietele atit de familiare......si ce colorit de nuante si galagie si mirosuri......m-am oprit in mijlocul unei piete si am inchis ochii ca sa pot prind emai bine senzatiile traite.....mici la gratar....rosii, catraveti, salata verde , urzici,leurda....verede mult verde....si pina si manellele care dadeau pietei o atmosfera de bazar oriental........superb!.....si soarele incalzea puternic si cerul era asa de albastru..........
In autobuze.....frinturi de discutii....peste tot discutii in gura mare...oamenii nu se sfiau a-si impartasi fragemnete d e viata.....si m-am gindit la linsitea de mormint a autobuzelor sau metrourilor din America.......unde totul este asa de privat si secret. In tren spre Iasi geamurile erau prinse in suruburi ca sa nu fie furate
si am lesinat de cald si mirosuri....insa am stiut despre viata si situatia fiecarui vecin de compartiment......de la batrina care minca brinza cu ceapa verde( ca s amai adauge la mirosul deja existent ) si care venea d ela doctor de la Bucuresti, pt piciorul care o durea si il tinea in sus pe o bancheta.......pina la tipul dolofan cu alura joviala si pus pe glume si care vorbea la celular in italiana....povestind tuturor despre comunitatea romana din Italia.......la profesorul de geografie din Sinaia insurat cu o tipa din Iasi si care mi-a facut o prelegere despre structura muntilor Carpati de est...........La intoarcere am luat clasa 1-a si geamurile erau libere si am putut sa-mi petrec mare parte pe culoar facind poze la peisajele ce se perindau .....multi multi oieri......ciini din gari care veneau uitindu-se rugator precum cersetorii fara picioare ce treceau tirindu-se pe jos din vagon on vagon. Mi-am impartit mincarea cu toti ciini vagabonzi de peste tot. Stiu ca cu o floare n8 se face primavara insa am simit nevoia sa impart cu ei mincarea.......am simtit nevoia sa imi tin gunoiul in buzunar pina la primul cos de gunoi si sa nu adaug la restul gunoiului de pe strazi. Si aerul.......ma asteptam s amiros poluare, praf......si nu am gasit nici o diferenta intrre aerul de acolo si cel de aici din pennsyvania rurala.
Strazile mi-au parut mai inguste de cum imi aminteam insa mi-am dat seama ca era din cauza ca sint atit d e multe masini peste tot si parcate pe marginile bordurilor sau pe trotuare, ca sa nu mai zic de inghesuiala d e pe strazi....asta facea ca asfaltul vizibil sa dispara. Sofatul in slalom printre gropile de pe starzi deveneise deja motiv de riz si amuzament.....si era asa d e usor sa facem haz d e necaz si sa constatat cu uimire ce rezistente sint Daciile
Asta mi-am venit in minte acum de dimineata si m-am gindit sa imparatsesc cu voi.....
La intrarea in aeroportul Otopeni mi-a spus ofterul vamal : " Bine a-ti venit in Romania"
La intrera in America " Welcome home Mem".........de ce nu mi-sa spus oare invres???????????