Cat de probabila este calatoria in timp?

Am analizat doua ipoteze:
1. Calatoria in trecut nu este posibila! Altfel, in prezent ar fi trebuit sa vina pana acum oameni din viitor si sa avem tehnologie pe care nici nu o visam. In plus, acesti oameni ar fi putut evita unele evenimente catastrofale, cum ar fi razboiul mondial. Exact ca in "Terminator", Hiter ar fi putut fi ucis cand era prunc. Mai sunt si alte contraargumente.

1. a) Calatoria in trecut este posibila si s-a facut deja! Priviti cerul si veti vedea stele asa cum aratau acum 10, 100, 1000 de ani in urma. Desigur acest tip de calatorie este vizionar.

2. Calatoria in viitor este foarte probabila. Metoda cea mai cunoscuta, dar inca impracticabila, este consecinta teorei relativitatii: spatiul se contracta, timpul se dilata. Teoretic este posibil sa calatorim in viitor. Tot ce trebuie sa punem la punct este problema vitezei luminii, care trebuie atinsa daca ne conformam teoriei einsteiniene. Desigur mai sunt si alte aspecte secundare care trebuie luate in seama, cum ar fi anularea fortelor de inertie care actioneaza asupra corpului uman supus vitezei luminii, etc.

Intrebare: Exista oare si alte metode, mai la indemana, de calatorie in viitor? Cu tehnologia actuala vor mai trece cateva decade, poate secole, pana ce vom fi capabili sa atingem viteza luminii (aprox. 300.000 km/s).


Concluzia:
Putem privi, dar nu putem transfera trupul intr-un moment trecut.
Putem transfera trupul, dar nu putem privi intr-un moment viitor.

Stiam eu ca imi bat capul degeaba cu ipotezele alea. Chiar nu ma asteptam sa nu intereseze pe nimeni... nici chiar pe E.B.E. ?! Sau Catalin ?! Chiar nimeni? Daca doresti Cami sterge-mi postarea asta offtopic. Simteam nevoia sa ma descarc de frustrare.

Eu unu am promis ca nu ma mai bag in trebi din astea

Desi asta e destul de abstracta... nu inchideti inca topicul, ca poate scriu ceva intr-o vreme

hmm.. viteza luminii a fost deja atinsa in unele laboratoare (aproape)

Bine ai venit la Han, calin!

Daca stii detalii referitoare la acest subiect, nu ezita sa ne spui si noua. Eu inca mai astept pareri.

Si ce te faci daca cineva calatoreste in timp si il ajuta pe Hitler , in momentul ala tu dispari

Am auzit undeva ca exista universuri paralele , si fiecare dintre acestea reprezinta o cu totul alta lume si de asemenea alt curs al istoriei ... in fine , nu ma pricep deci ma opresc aici

Viteza luminii a fost atinsa in laborator , da (apesi pe buton si se aprinde lumina glumeam)

Esu, in primul rand,

Nu stiu daca ai citit primul mesaj din threadul acesta, dar acolo am argumentat, desi nu riguros, ca acest tip de calatorie (in trecut) nu e posibila. Citeste te rog prima postare.
E interesanta problema universurilor paralele, dar nu exista dovezi in acest sens si eu, personal, ma indoiesc de existenta lor.
Cea mai probabila varianta ar fi calatoria in viitor, care pare verosimila.

P.S. Pentru a nu trimite doua mesaje consecutive la interval scurt de timp, foloseste optiunea EDIT a mesajului anterior.

Salut !

Si pe mine ma fascineaza calatoria in timp. Asa cum ai spus si tu Paco d.p.d.v teoretic este posibila, ramane doar sa se si materializeze. Practic din ce zice teoria relativitatii, ce s-ar intampla daca am depasi viteza luminii ?! Unii zic ca am ajunge intr-un timp diferit, altii zic ca am ajunge intr-o alta dimensiune, iar altii sustin ca nu s-ar intampla nimic.
Chiar daca se va materializa intr-o buna zi acest gen de calatorie, nu cred ca si-ar permite nimeni sa faca modificari in trecut sau in prezent. Nu poti sa mergi in trecut si sa il omori pe Hitler, pt. ca
- ar fi aproape imposibil la ce securitatea avea , au mai incercat si altii sa il asasineze
- chiar daca ai putea sa il omori, ai risca sa nu te mai intorci acasa.
- timpul trebuie sa curga asa cum a fost lasat de catre Creator.

Calatoria in timp a fost probata cu scrieri din cele mai vechi timpuri.
Unii scriitori afirma ca supravietuitorii loviti de tresnet vor trai 100.000 ani, iar in decursul vietii lor, daca mai sunt surprinsi de o furtuna de proportii merg inconstient intr-un loc unde se afla cadavrul - de obicei - intact al unei persoane care seamana la trasaturi cu actualul, si, pe care persoana a visat-o de nenumerate ori.
Ce stiti?

marcus, haudi!

în primul rînd, trebuie sa-ti pui problema daca timpul exista...

daca da, de ce nu?? (just kidding...)

Referitor la calatoria în timp, chiar daca ar fi posibila, n-ar avea nici un efect, direct sau indirect, ar fi neimportanta.
Imagineaza-ti ca viata ta ar fi un film. O calatorie în oricare directie a timpului tau propriu ar echivala, asadar, rularea rapida a unei benzi video. Sau derularea, fireste. Dai banda un an înapoi, nu faci altceva decît sa stabilesti exact contextul în care te aflai în acel moment-cu vîrsta, nivelul de cunostinte, si experienta pe care o aveai atunci. Daca ai atinge punctul acesta în trecutul tau, n-ai mai sti nimic din ceea ce s-a întîmplat în viitor; în afara de asta, anul care vine, deci cel pe care l-ai "derulat" ,va avea acelasi curs. Calatoria în trecut s-ar "dizolva" de la sine, în momentul în care pasesti în ea...Si sînt convins ca nu Sisif e idolul tau...:)

Cît despre viitor, ce-ar fi sa construiesti tu însuti un rationament cu care sa ne convingi ca este(sau nu !!) posibil???

Absinth, bine ai venit la Han!
Teoria ta e interesanta, dar nu functioneaza in cazul in care o persoana se intoarce in timp, dar inainte sa se nasca.
Despre calatoria in viitor citeste prima postare din thread.

Marcus,a pune problema calatoriei în timp înainte de nastere (!!!), presupune o logica pe care eu nu o înteleg, înca...Dezvolta, rogu-te.

Presupun , mai departe, ca esti familiarizat cu teoria relativitatii; vei fi stiind, deci, ca nu e nici pe departe în masura sa explice anumite fenomene( de ex., comportarea materiei la nivel submolecular, vezi principiul nederminarii al lui heisenberg).

teoria restrînsa a relativitatii accepta calatoria în trecut, cu tot carul de paradoxuri dupa ea tîrîte...o solutie la problema asta ar fi Teoria lumilor multiple (Everett), asta presupunînd mai departe întîi familiarizarea cu mecanica cuantica, apoi acceptarea acesteia, fapt care duce la desacralizarea TRR...cerc vicios???

în teoria generalizata a relativitatii(TGR) sînt acceptate numai calatorii în viitor, si anume fara bilet de întoarcere, ceea ce elimina de la bun început paradoxurile. Efectul acesta e foarte bine studiat si de mai multe ori atestat la nivel elementar, asa ca l-am putea trece la dosarele de cazuri rezolvate...

însa: e vorba de calatorii în timp, si nu pot sa nu-mi pun întrebarea: ce este timpul? exista, el?

nimic filosofic, ci pur fizic...

oh...mi-a trebuit ceva... timp...

presupun ca formularea corecta ar fi: "(...)în cazul în care o persoana se întoarce într-un timp înaintea propriei sale nasteri".
ok,ok, atunci e si mai actuala, ipoteza...de unde sa stie bietul om unde se afla, daca nici nu e nascut??? recunosc ca asta nu are nimic de-a face cu teoriile fizicii, însa un mic exercitiu de logica nu strica niciodata, sau??

Conform teoriei relativitatii timpul ar fi cea de-a patra dimensiune a universului. Din câte ştiu se mai pune şi problema ca universul ar avea mai mult de 4 dimensiuni, pe celelalte nu le mai ştiu şi nu le mai dezvolt.
Problema noastră a oamenilor este că în general, în viaţa de zi cu zi gândim bidimensional sau chiar unidimensional. Vreau să spun că ne simţim confortabil gândim în două dimensiuni adică în plan. Se întâmplă să gândim tridimensional (adică în spaţiu), atunci când ne confruntăm cu probleme "grave".
Geniile gândesc în 4 dimensiuni atunci când reuşesc descoperiri ştiinţifice.
Probabil că petru a găsi o modalitate de călătorie în timp ar trebui să fim capabili să gândim în 5 sau mai multe dimensiuni. De fapt nu cred că ar putea fi vorba de o călătorie propriuzisă ci de un salt.

În liceu am învăţat ceva despre teoria relativităţii. Exista o relaţie, pe care nu mi-o mai amintesc (nu E=mc2, alta mai complexa) care demonstra matematic că o călătorie pe o anumită distanţă, cu o viteză foarte matre, apropiată de viteza luminii dar mai mică decât aceasta, determină o comprimare a timpului, este de fapt povestea celor 2 fraţi gemeni...
Aplicând aceeasi relatie cu o viteză egală cu viteza luminii iti da impartire la 0 care este imposibilă sau ma rog iti da rezultat infinit.
Mergand mai departe si aplicand aceesi formula dar de data aceasta cu o viteza mai mare decat viteza luminii se ajunge la radical din numar negativ, care este iarasi imposibil sau ma rog iţi dă un rezultat cu i adică numar iraţional.

Admiţând că relaţia aceasta este una corectă, atunci poate că explicaţia modului şi posibilităţii de călătorie în trecut poate fi explicat matematic dacă reuşim să explicăm numerele iraţionale şi infinitul.

Treaba cu călătoria în viitor nu mi se pare o mare filosofie ţinând cont că noi oricum călătorim în viitor, adică timpul curge pentru noi în sensul viitor. Problema este cu ce viteză călătoreşti în viitor. Şi dacă este posibilă o călătorie în viitor (şi teoretic pare a fi posibil) nu văd de ce nu ar fi posibil şi o călătorie în trecut? De fapt eu cred că la un moment dat se poate face un salt oriunde în timp.

Marcus, nu pot fi de acord cu acest argument al tau:

Pt a putea fi posibila trebuie trecut pragul aplicatiei fizice si anume viteza luminii care ...conform teoriei timpul se dilata dar si masa creste astfel la viteza luminii masa ar fii infinita ; pt a impinge un corp de masa infinita ar trebui sa avem o sursa infinita de energie ( imposibil asadar ideea de a calatorii prin spatiul continuu cu nave sau corpuri atingand viteza luminii ), a doua posibilitaea a aparut prin teoria gaurilor de viermi care ar elimina sursa infinita de energie si necesitatea vitezei luminii dar si aici exista o problema SUNT PUR TEORETICE.

Iar paradoxul spatio temporar este cel care in final iar orpii pe oameni sa poata face vreo tentativa ( chiar in cazul in care ar avea resursele necesare). Adica :


- in momentul calatoriei in timp nu am putea schimba nimic , de ce ? deoarece efectuand orice schimbare am schimba si toate evenimentele de la acel moment inainte astfel noi , cei din viitor, la intoarcerea inapoi in timpul nostru nu am mai gasi acelasi viitor , de fapt nici noi nu am mai fii aceiasi , deoarece eurile noastre au fost modificate in directia stabilita de schimbarea noastra din trecut. Ex : mergem si il salvam pe mihai viteazul inainte sa fie ucis ...rezultatul Mihai nu mai este ucis ...automat toata istoria se schimba din acel moment inainte ...linia temporara se modifica ... iar NOI la scoala nu vom mai invata ca MIHAI a murit ... astfel la momentul ajungeri la calatoria in timp noi nu am mai avea nevoie sa intervenim ... nemaintervenind ..MIHAI moare si toata povestea o ia de la capat ( adica in viitor, ne intoarcem il salvam iar nu stim de faptul ca a murit , iar nu il salvam iar moare iar.... etc )...... DAMN e asa de greu de explicat in scris si in putin timp


Daca am putea calatorii in timp principala conditie ar fi sa nu modificam absout nimic deoarece ar modifica viitorul nostru , a celor ce am calatorit inapoi.

De ce sa te intorci in timp tocmai pana la Mihai Viteazu? Hai sa zicem ca te intorci in timp cu zece minute. Te intalnesti tu cu tine? Adica, materia din care este alcatuit corpul tau exista la un moment dat in duplicat?!

Bine ai venit la Han, absinth!

1. Te rog sa nu mai citezi mesaje foarte mari. Eventual citeaza doar pasajul la care raspunzi.

2. Raspunsuri de genul "A patra dimensiune fiind?? Timpul??? HAHAHAHAHAHAHAHAHAHA" in nici un caz nu promoveaza arta de a conversa. Te rog, in cazul in care nu esti de acord cu cele afirmate de un alt forumist sa argumentezi opinia. HAHAHA... nu este argument.

Multumesc pentru intelegere.

Calatoria in timp... un subiect care ma pasioneaza. Am vazut multe filme pe tema asta si am citit multe carti. Timpul poate fi inamicul si prietenul tau... si exista una numit citat care zic eu ca exprima perfect problema aceasta:
(e din filmul spaceballs, si personajele se uita la o caseta cu filmul in care sunt ele)

Esti un adevarat Seinfeld, ce mai....

Domnule Blakut aceasta peroratie o poate face un copil de 15 ani. Eu va intreb in concret, ce este timpul. Dati-mi un raspuns daca aveti unul ori daca paralelismul cu axele x0y mai merg in aceasta ecuatie instabila.

F.'.

Mihai, multam de urari.
La 1. : Cu stilul acesta de forum nu sînt (înca) obisnuit, iertaciune, rogu-te, nu se mai întîmpla...
La 2. :"HAHAHAHAHA" era, pentru cine avea urechi de auzit, (Minerval, de exemplu?) un îndemn la gîndire.O provocare la un contraatac, daca doresti s-o iei asa. Nu doresc sa jignesc pe nimeni, mai cu seama ca timpul este o problema foarte importanta, pentru mine.

Blakut, iar eu te contrazic, declarînd obrasnic ca "timpul" nu este decît o unealta a fizicii, cu care ea încearca sa explice fenome ce uneori depasesc granitele noastre neuronale. Sînt convins ca pîna sa se nasca Curie, Röntgen, Bohr &Co, exista si alta definitie a secundei. Si ce ar fi daca pîna acum nu s-ar fi descoperit Cesiul? Exista si alti atomi, pe lumea asta, care au si ei izotopi sburdalnici...Pricepusi ideea?
Iar faptul ca minimalizezi notiunea de timp la o simpla axa al unui sistem de coordonate nu ajuta prea mult discutiei, cu tot respectul...

Nu am prea mult timp la dispoziţie şi sunt mahmur pentru ca am fost la o nunta aseara... Dar nu rezist să nu răspund atat lui Minerval cât si lui Absinth.
Faptul că specia noastră nu este înzestrată cu însuşiri senzoriale pentru a putea percepe timpul, nu inseamna ca acesta nu exista. Cuantificarile dimensiunilor spatiale sunt facute tot printr-o conventie ca si masurarea dimensiunii temporale. Nu inteleg exact argumentele voastre (poate si datorita starii mele actuale ). Oricum se intrevede o discutie interesanta in timp...

action, dupa logica ta, ai dreptate, contrazicîndu-te în acelasi timp...însusiri senzoriale???e deajuns sa-mi pipai teasta plesuva, si-mi dau seama imediat cum a trecut timpul.

O dimensiune spatiala, sa zicem lungimea cablului de alimentare de la DVD-Player-ul tau- ramîne aceeasi, indiferent daca e azi, a fost ieri, sau daca îl vei fi cumparînd abia mîine. Avem de-a face cu lucruri clare. Vezi de la tine din dormitor castanul din gradina, si indiferent daca aceste unitati de marime se numesc metri, zgabluri, papilandri sau mai stiu eu cum, distanta e aceeasi. Poti spune acelasi lucru despre timp?? Pîna si felul cum îl percepem e ciudat. Nu ti s-a întîmplat sa treaca vremea mai repede, dimineata înainte de lucru, ca apoi ,seara, asteptîndu-ti prietena, o jumatate de ora sa ti se para un veac??

Asta ar fi conform logicii tale. Cînd trece mahmureala, discutam:))



PS: ati furat, macar, mireasa??

Absinth, omul a perceput timpul încă din cele mai vechi timpuri în raport cu anumite fenomene naturale, astrologice: noapte-zi; primăvară-vară-toamnă-iarnă; lună plină-lună nouă etc. Ce au observat oamenii au fost niste fenomene repetate cu o anumita ciclicitate, asa au aparut anii, lunile, zilele şi chiar saptamanile. Mai departe conventiile noastre cu privire la ore, minute, secunde si alte lucruri de genul acesta s-au facut prin deductie. Ceea ce spuneam eu este ca nu putem sa percepem timpul asa cum percepem lungimea, latimea, inaltimea, masa, temperatura etc.
Cu toate acestea orice fiinta inzestrata cu un ADN are un timp al sau. Suntem progrmati sa ne nastem, sa crestem, sa ne reproducem si apoi sa murim. Am mai atins subiectul acesta si in alta sectiune:
HanuAncutei>Dezbateri, Cultura, Stiinta si Educatie>Exploratorium>Corpul Uman: Sanatate si Mister; Avem Nevoie De Ceasul Desteptator?
Fiecare particica din corpul nostru are o existenta finita. Merg mai departe si spun ca orice obiect din universul nostru are o existenta finita. Prin urmare timpul exista, indiferent ca il masuram in secunde, sau in batai de inima sau in cicluri ale lunii sau ale soarelui.
Revin la conventie si remarc faptul ca noi încercam sa masuram timpul cu marimi exacte. Pentru noi o secunda trebuie sa fie o secunda, un minut trebuie sa fie un minut, s.a.m.d. De fapt ceea ce masuram este ceea ce percepem noi ca este timpul. În filmele S.F. oprirea timpului este reprezentată de îngheţarea mişcării în univers. Dar dacă nu este aşa? Dacă pri oprirea timpului noi putem percepe trecutul şi viitorul într-o singură "privire"? Oprirea timpului nu inseamnă timp zero, insemna timp infinit, si nu timpul se opreste ci noi reusim sa il percepem in infinitatea si diversitatea lui. Exemplul tau cu cablul este infailibil intr-o lume cu 3 dimensiuni. Din pacate nu am imaginatia si nici cunostintele sa iti dau un exemplu dintr-o lume in 4 dimensiuni. Pot insa foarte usor sa iti dau un altfel de exemplu, unul dintr-o lume bidimensionala perturbata de o lume tridimensionala.

Sa ne imaginam coala de hartie pe care am desenat pamantul sub forma unei linii drepte dintr-o parte in alta a hartiei. Pe pamant am desenat un omuleţ. Universul acelui omuleţ este acea linie si suprafata de deasupra ei. Omuletul este plasat intr-un capat al liniei iar el poate ajunge in capatul celalalt mergand în lungul acelei linii. Numai ca noi facem o prostioara si exact la mijlocul liniei facem o gaura in foaia de hartie. Omuletul nu stie ce s-a intamplat, el vede doar ca a ajuns la capatul liniei dar poate vedea ca dincolo de gaura se continua linia lui. Pentru că spaţiul de sub linie nu este accesibil omuletului, ii construim un "pod" peste acea gaura din hartie, iar omuletul poate trece dincolo. Ca sa il incurcam si mai mult indoim foaia de hartie astfel încât aceasta formeaza un cilindru, iar cele două capete ale liniei se unesc. Prin urmare drumul omuletului nostru nu se mai sfarseste niciodata. Ideea este că omuleţul nostru nu "vede" a treia dimensiune dar viaţa lui este influenţată de această a 3-a dimensiune, iar el îşi dă seama că această dimensiune există.

Cam acelasi lucru se intampla si cu noi si timpul. Nu il putem percepe asa cum percepem celelalte dimensiuni dar el exista si ne influenteaza.

Edit:off topic: Dupa patru incercari de a fura mireasa, am furat mirele , nasul a avut un moment de neatentie si atunci s-a furat si mireasa, exact la 00:00 asa ca a platit si nasul si mirele

Action,

la exemplul tau cu omuletul m-am gîndit cîtva ...timp:) Cum ar putea vedea o fiinta bidimensionala lumea sa? S-ar vedea traind în interiorul unei suprafete, si ar realiza tot restul numai ca LINII ?De fapt, nici macar suprafata nu ar putea-o realiza ca atare, pentru asta fiind nevoit sa populeze o dimensiune superioara...Ar putea numai sa extrapoleze aceasta suprafata, din moment ce tot ceea ce vede e un cerc, în jurul lui, în centrul caruia se afla el. Perfect, numai ca...

Daca ar fi constient ca vede (fie si) numai acest cerc, ar banui automat existenta unei a treia dimensiuni!! Iar acelasi lucru se aplica si unei fiinte unidimensionale.Si ni se aplica si noua, oamenilor. Sa nu uitam ca dimensiunile nu sînt altceva decît modele matematice, cu ajutorul carora putem explica ce e în jurul nostru.

Fizica "pop" poate explica lumea în 6, sau 73, sau 117 dimensiuni. Însa la ce ne foloseste asta, cînd, în definitiv, trei ne ajung?

Înainte de a clarifica anumite probleme legate de timp, trebuie sa-l întrebam pe Marcus daca avem voie, aici, caci am impresia ca devenim, indirect, off-topic...sau?

Topicul este călătoria in timp, iar pentru a ne da cu presupusul cu privire la probabilitatea unei astfel de calatorii trebuie mai intai sa vedem ce inseamna timpul. Cred ca discutia este pe subiect.
Daca timpul este a 4-a dimensiune, atunci el poate fi parcurs si intr-un sens si in celalalt. Oricum cred că ar fi interesant dacă în viitor s-ar putea călători în trecut cel puţin vitrtual. Ceva de genul unei proiecţii mentale a ceea ce a vazut, auzit, simţit, mirosit un om în epoca medievala spre exemplu. Am putea dezlega atât de multe mistere ale istroriei noastre...
Nu ma gandesc neaparat la o calatorie fizica in care sa interactionezi cu cei din trecut (ar fi periculos), ma gandesc la un soi de voieurism al timpului, sau o transpunere în pielea unui personaj din trecut.

Scurt intermezzo

Am aproape murit de rîs cînd mi-am dat seama ca...mîine a fost, ieri, astazi!
Am devenit însa brusc deprimat, cînd am realizat ca de fapt nu-i asa, ci mai c*rînd mîine este astazi ieri . Si lovitura finala am primit-o cînd am realizat ca ieri a fost, astazi, mîine...

pai cum dracu´, doamne iarta-ma, sa mai poti calatori pe sageti temporale, cu un asemenea haos???

--------------------
Action, promit solemn sa raspund si altfel, da´ azi mi-e biineeeee...

sorry. Asteriscul e de fapt "u".

Acum am descoperit acest topic si l-am parcurs in 'diagonala', pentru ca unele chestii chiar ma depasesc , dar e interesant. Insa, am o intrebare: celebrele 'deja vu' au vreo legatura cu ce se discuta aici?

Nefertiti, nu...

Ehei, MARCUS !
Ce mult timp a trecut de cand am intrat pe acest thread ! Mi-ai spus si "bine ai venit" !
Si eu as vrea sa mai stiu autorul acelor carti !
Dar a fost o singura vara cand, intr-o excursie din adolescenta, am citit in casa unei noi cunostinte - de atunci - o gramada de astfel de scrieri, nu mai stiu unde este persoana, nu mai imi aduc aminte autorii. Dar literele si mesajele transmise au ramas precum vezi inscrise in memoria mea, pentru ca si eu doresc sa stiu mai multe.
Sunt persoane initate in acest sens, dar unde sa le gasim ?

Da NEFERTITI, deja-vu, este o remanenta a acelor calatorii, o fulguratie ...Nu stiu sa explic mai bine. Nu sunt nici macar initiata. Stiu cateva bucatele, ca furate dintr-un puzzle...

Si totusi, e vorba despre un timp, un moment din ceea ce numim 'viata actuala'?

Nu vreau sa stiu ora, minut, secunda. Vreau sa stiu doar 'cam cand' s-a intamplat si de ce se repeta. Si daca este din aceasta viata, de ce mai apare o data, identic? Pentru ca se suprapune perfect, senzatia este clar de traire repetata. Si inca ceva: niciodata nu te vezi pe tine in acea imagine. Deci nu esti martor, tu traiesti momentul.

Cum spuneam nu poti sa stii cand s-a intamplat decat daca tii si tu evidenta timpului in batai ale inimii. Situatia este aparent identica, iar aceasta aparenta se datoreaza asemanarii puternice intre senzatiile de atunci si cele de acum. Nu stiu daca ai observat dupa cateva secunde de la senzatia de deja vu ai impresia ca de fapt nu s-a mai intamplat situatia respectiva decat in mintea ta. Pentru ca nu reusesti sa identifici momentul in timp cand sa mai intamplat ceva identic. Noi avem si asa numitele amintiri cognitive, nu doar "memoria senzatiilor" cognitiv stim ca ieri am fost la piata ca acum 6 ani am terminat facultatea, ca acum 15 ani am iubit prima data. Cognitiv memoram actiunile. Inconstient memoram senzatiile ca pe un intreg. Am presupus ca reperul sunt bataile inimii. Pot fi si alte repere de inregistrare.
Dupa ce avem senzatia de dejavu atunci cautam in memoria cognitiva ca sa vedem unde gasim "situatia identica" si nu o gasim pentru ca nu exista. Identice sunt doar senzatiile, nu situatia.
Daca am deprinde insusirea de a naviga printre "inregistrarile senzatiilor" atunci chira ar fi o calatorie personala in timp. Numai ca deocamdata este o zona inaccesibila constientului.

Evident se impune precizarea ca este o parere personala

Pai, tocmai, nu e vorba doar de senzatii, ci de situatii concrete pe care crezi, cel putin, ca le retraiesti. E vorba de scenarii, reduse la fractiuni de secunda, e drept, dar scenarii. Nu doar senzatii.

Nu se poate. Doar pentru ca nu dureaza foarte mult si pentru ca eu una nu gasesc o explicatie logica (si termenul asta e relativ) nu inseamna ca e o iluzie.

Ce argumentatie interesanta si daca nu este o iluzie atunci ce este?