E liniste. E pace. Ne mor copiii. Dormiti, oameni buni!

Demult, cand nu se inventasera sistemele de alarma si cand luminile orasului erau stinse una cate una, de un lampagiu care sufla in fiecare felinar in parte, exista obiceiul ca gardianul strazii sa anunte ceasurile noptii: "E ora doua. E liniste. E pace. Dormiti oameni buni."
In vremurile noastre luminile orasului se sting de la un singur buton. Nu ne mai anunta nimeni cat e ceasul si nici nu ne mai aminteste ca e liniste. Ca e pace. Ca putem dormi linistiti. Si cu toate astea, dormim foarte linistiti. Dupa ce ni se termina serialul preferat, meciurile, stirile despre violurile zilei si talk-show-urile in care sunt promovati interpretii de manele ori manechinele frumoase si atat, adormim impacati. Nici macar cainii nu mai latra noaptea, pentru ca primarul a europenizat capitala si i-a strans pe toti intr-o vara intens mediatizata.
In vreme ce noi dormim, in timpul somnului nostru, bizar de lin pentru zilele astea, langa noi are loc un fenomen curios pe care nu-l percepem pana nu se intampla in casa noastra sau unuia dintre cei apropiati: NE MOR COPIII.

Astazi am aflat ca unei colege de serviciu i-a murit bebelusul, la cateva ore dupa ce l-a nascut. Mi-a fost teama sa intreb de ce, nici macar nu e relevant. Ieri, o prietena din Germania mi-a dat sa citesc doua scrisori postate pe un site despre copii. Intr-una din ele, o femeie tanara povestea odiseea lui Cristi, un copil abandonat de mama lui in maternitate, pentru ca medicii ii spusesera ca nu va trai mai mult de o luna. Cristi a sfidat stiinta vracilor si dupa trei ani de zile, desi foarte bolnav, continua sa traiasca. Din nou, medicii au spus ca nu mai are mult, dar el nu pare sa tina cont de parerea acestor oameni mari si se lupta cu moartea fara ca macar sa stie. E prea mic, nu-si da seama.

In cealalta scrisoare o mama isi striga durerea catre semenii ei adormiti. Fetita ei de 4 ani a murit de cancer. E inutil sa redau aici aceasta tragedie. Scrisoarea a fost publicata recent si de o revista care isi rezerva toate drepturile asupra textelor tiparite in paginile ei. Ce m-a cutremurat in randurile acestei mame a fost urmatoarea intrebare: "Ce ii urezi unui inger?"

In urma cu nu foarte multe saptamani, un adevarat scandal de presa a atras atentia asupra falselor decese ale unor nou-nascuti intr-o maternitate din provincie. Parintilor li s-a spus ca le-a murit copilul. Dupa o vreme au fost acuzati de abandon.

In tara asta, atat de ocupata sa intre in Europa, sa-si bea berile cu traditie de 100 de ani in vreme ce urmaresc meciurile sau extragerea Loto, au inceput sa moara copiii. Nu de ieri, de azi. Nu mor pe capete, loviti de gripa puiului sau de boala vacii nebune. Unii mor de cancer. Altii mor de SIDA. Altii sunt injunghiati de mamele lor innebunite sau mor de foame sau mor pentru ca parintii au fumat prea mult sau erau ei insisi prea subrezi ca sa le dea si celor nou-nascuti putere. Mor discret, dispar in cosciuge mici ca niste cutii de papusi si nu se face prea mult tam-tam, in general, unei familii careia ii moare copilul, ce-i poti spune? Condoleante?

In doar doua zile, aproape de somnul meu, au murit doi copii si un altul refuza sa se stinga. E liniste. E pace. Ne mor copiii. Dormiti, oameni buni.

Andreea Demirgian, Liternet.ro



Euthanasie pentru Cristi

Cristi s-a nascut la Spitalul Judetean Constanta intr-o zi de 14 martie 2001. Nu a fost un copil dorit. Nascut prematur si cu o malformatie grava la inima, copilul a fost abandonat dupa trei saptamani de la nastere in Sectia de Terapie Intensiva a Spitalului din Constanta. Medicii nu au fost nici ei prea optimisti: copilul nu poate trai cu malformatia asta mai mult de o luna. Apoi au crezut ca nu va trai mai mult de doua luni, apoi sase, dupa care au spus hotarat: copilul va fi mort pana la varsta de un an. Dar Cristi nu a murit si atunci au mai pus o llimita: un an si jumatate, poate doi. Si Cristi le-a depasit si pe astea continuand sa-si traiasca viata mica intre paturile aceleiasi sectii unde fusese abandonat.

A invatat incet orele la care se fac internarile, numele asistentelor a doctorilor, a invatat tratamentele fiecarui copil pasager pe la Terapie Intensiva. Pentru el nu venea niciodata ziua externarii. Medicii, obligati de lege, au contactat-o pe mama copilului, dar ea a refuzat sa-l mai vada, chiar daca dupa un an dupa ce l-a abandonat pe Cristi a mai nascut o fetita in acelasi spital, cu un etaj mai jos de locul unde primul ei baiat lupta sa existe.

Intre timp, inimioara bolnava devenea tot mai bolnava. Au urmat niste drumuri la Bucuresti si Timisoara si apoi din nou la Constanta, din nou la Terapie Intensiva. Apoi s-a aflat si la Cluj de cazul lui . Si apoi cineva s-a decis sa il faca vedeta asa ca timp de cateva luni, Cristi a fost pe prima pagina a unui ziar din Constanta.

Asa am aflat eu de el. Ne-am cunoscut prin septembrie. Un capsor cu par blond dincolo de gratiile unui patut de fier. Am aflat despre boala lui si am inceput drumurile.

Doctorii de la Constanta mi-au spus ca baiatul este luat in evidenta la Cluj pentru operatie. Asa ca primul drum, l-am facut la Cluj. Dupa cateva ore de stat in fata cabinetului medicului pediatru (nu vreau sa dau nici un nume), am spus in cateva cuvine ca sunt acolo pentru Cristi. Raspunsul n-o sa-l uit, a fost: Daca e copilul despre care cred eu ca e, le-am spus doctorilor de la Constanta ca nu se poate face nimic. Copilul asta trebuia operat in primele zile de viata. Acum nu se mai poate face NIMIC! Am insistat sa-l primeasca totusi si in final au acceptat, asa ca dupa cateva zile eram impreuna intr-o Salvare inghetata, alergand spre Cluj. L-au externat dupa cateva zile in ideea ca va veni la Cluj o echipa de medici americani si poate vin ei cu alta parere.

Din nou la Constanta. Ajunsesem dependenti unul de altul. Eu eram Adenina lui. Apoi a urmat un nou drum la Cluj. Venisera americanii. L-au consultat, l-au adorat si ne-a spus ca rezultatul va veni prin ianuarie. De Craciun l-am avut acasa. El singur, a fost sarbatoarea noastra.

Apoi a venit raspunsul de la Cluj: Cristi poate fi operat de americani. Am simtit ca asa trebuia sa fie, ca fiecare zi merita traita doar pentru o zi ca asta. Dar intre timp starea lui Cristi s-a agravat, iar cand a ajuns la Cluj, avea febra mare si respira greu.

L-au mutat la Spitalul de Copii unde l-au tinut pe antibiotice si a inceput sa se simta mai bine. Operatia, insa, a cazut! Si atunci probabil, doctorii si-au amintit ca se pricep, de minune, sa dea verdicte. Mi-au spus ca de fapt nici nu l-ar fi operat pe Cristi, ca nu l-au adus decat sa ii faca niste analize si mi-au dat si un sfat cat se poate de sanatos: sa renunt la copilul asta pentru ca nu e un copil care va trai. Cum nu poate fi operat, va mai trai probabil 3, 4, 5 ani si apoi se va prapadi.

Si atunci mi-am amintit de cainii comunitari! Exact! Si nu am inteles cum de idea nu i-a venit chiar doctorului, atunci, pe loc. Euthanasia. E cea mai buna solutie pentru Cristi. Euthanasia. Poate trebuia facuta de mult, atunci la trei saptamani, cand ORICUM SE STIA CA NU VA TRAI MAI MULT DE O LUNA! Iar de data asta au fost atat de generosi! Trei, patru, cinci ani! De ce sa mai asteptam atat? In fond nu e decat un copil abandonat.

Dar are parul blond si and rade, isi lasa capsorul intr-o parte si rade cu toata fata. Imi spune ca sunt baba si mos si bandita. Apoi zice ca nu. Adenina nu e bandita. Si iar rade. Si ma pupa zgomotos pe nas si pe frunte, apoi uita de mine si imi cauta prin buzunare telefonul! Am doua. Unu nu-i place. Il vrea pe ala "mit si losu". De celalalt spune ca e "ticat". Intr-o zi mi-a zis ca i-a scris lui Mosu sa-I aduca iaurt. Ca are voie iaurt! Pentru ca nu e cu sare. Nu mai pot scrie mi-au dat lacrimile.

Pentru toti cei care stiu ca Cristi nu va mai trai, pentru toti cei care l-au euthasiat de mult?, nu stiu - rugati-va pentru ei ca nu stiu ce fac!

Adelina Toncean, DespreCopii.com


E liniste. E pace. Ne mor copiii. Dormiti, oameni buni!
Cristi insa are incredere. Are incredere ca sunt persoane ce se gandesc la un somn fara griji pentru el. Cristi are incredere in viata. PentruCristi.ro

Asemenea lucruri s-au intamplat si se vor mai intampla, din pacate. Trist este ca foarte putini dintre noi ne gasim cateva clipe pentru a acorda macar un gand buna, o incurajare, o lacrima pentru acesti oameni. Ne cramponam de propriile probleme, care de foarte multe ori sunt imaginare, tin mai mult de orgoliu, de lacomie si alte asemenea. Si uitam sau ignoram faptul ca exista oameni care au probleme adevarate, oameni care se lupta sa traiasca, sa supravietuiasca. Mai degraba suntem solidari cand e vorba de ceva meschin, decat atunci cand e vorba de banalul uman. Face parte din firea omului, ce-i drept, dar...

Ai dreptate nefertiti. Nici nu ma asteptam la alt tratament din partea autoritatilor. Ce e mai dureros ... in contul copilului nu s-au strans mai mult de 1000$. El are nevoie de 65000$ pentru operatie. Am inteles ca medicii americani prin intermediul unei fundatii vor sponsoriza cu vreo 30000$ operatia, si totusi mai ramane mult. O solutie ar fi sa apeleze la Gigi Becali, asa cum e el, mai din topor, e totusi un om cu suflet mare si frica de Dumnezeu. Merita incercat.

Si ceea ce este cel mai dezgustator e faptul ca alesii nostri sunt prea ocupati de propriile campanii electorale ca sa se mai gandeasca la durerea copiilor. Prea ocupati sa se imbuibe din banii nostrii. Noi contribuim lunar cu o suma substantiala din chenzina, la nivel national se aduna sume imense pentru Sanatate, si totusi, de fiecare data in astfel de cazuri se apeleaza la mila publica. Din pacate pentru Cristi este nevoie de o suma mare, intr-un timp scurt. Ar trebui donatii mari acum. Ma intreb, in scurta viata a lui Cristi, de cand a vazut lumina zilei pana in prezent, de cate ori s-au plimbat guvernantii nostri in strainate? Si pentru Cristi nu se poate.
Cristi nu cere de pomana, isi cere un drept: sa traiasca. Sansa lui este aceasta operatie , operatie pentru care exista bani, dar au intrat in buzunarele altora. Ale cui? Priviti stirile politice, ei sunt cei vinovati de suferintele acestui copilas, chipurile lor ranjesc din toate ziarele.
Exista cineva printe forumisti care are relatii la vreo televiziune, sau un ziar? Pot fi facuti acesti indivizi sa asculte?

Cazul a aparut deja intr-un ziar, insa care crezi ca au fost reactiile autoritatilor? Zeroooo. Nici una, nimic, nimic. Tacere profunda.

Stiti ceva, mie mi-au dat lacrimile cand am citit articolul. Dar credeti ca o sa fac ceva?! Da, sunt prinsa prea mult in propriile probleme, meschine si banale, ca sa ajut pe cineva! Asa ca nu sunt cu nimic mai buna decat cei care sunt chiar platiti pentru a gasi solutii. Faptul ca m-a afectat un articol nu conteaza atata timp cat nu fac nimic.

Buna treaba ai facut, Mihai. Poate ne ajuta sa ne urnim, cumva ...

nefertiti, cam ce ai spus tu, asta ma gandeam sa spun si eu, ieri. Mara, tu ai completat "perfect" tabloul, in care ma regasesc si eu.

Ne e mai usor sa ne concentram pe propriile probleme, sau pe cele pe care credem ca le putem rezolva in jurul nostru, si ne mai si place sa le rezolvam (de exemplu, pentru ca au o finalitate legata de ... noi). Numarul mare de oameni cu probleme pe care ii intalnim, si numarul mare de probleme pe care ei le au, intr-un fel ne "paralizeaza", si ne "motiveaza" sa pretindem ca oricum nu putem rezolva totul, si prin urmare ce rost ar avea sa incercam asta.

E drept ca multi dintre noi chiar nu pot sa faca nimic, nu au ce. Oricum, faptul ca citim aceste randuri, ca mai spunem cate ceva, e un mic pas inainte.
Eu am incercat sa misc lucrurile, inca nu am reusit, insa nu ma opresc aici. La prima incercare mi s-a raspuns cu acel mare zero de care aminteam. Sper ca la a doua sa nu fie la fel.

Am o intrebare pentru voi, poate stiti mai bine cum stau lucrurile.
Aici sunt cateva organizatii care te ajuta sa "adopti" un copil din diferite parti ale lumii, devii un fel de foster parent. Trimiti copilului o suma de bani pe luna, cadouri de sarbatori... Toate astea sunt facute strict sub controlul organizatiei. Aveti cunostinta daca exista asa ceva si in Romania?

Sau la Tiriac.

Problema este ca se ajunge greu la asemenea personaje.

Am vazut ca apar si donatiile prin paypal dar n-am gasit contul in care se pot face donatiile.

Multumiri tuturor celor ce acorda atentie acestui caz!

Contul PayPal poate fi gasit aici.

Dupa cum se mentioneaza si pe pagina respectiva:

65000$ pentru un singur copil? Cite sute, cite mii de copii ar putea fi salvati cu banii astia? Vad ca nu e nici un "common sense" aici...

@Ninja: acest subiect este despre Cristi si pentru Cristi. Din "common sense" te-as ruga sa-ti pastrezi opiniile de genul celei exprimate mai sus pentru tine. Multumesc.

Ma alatur rugamintii Marei si totodata te anunt ca nu este vorba de un singur copil. O data venita in Romania echipa de doctori, vor fi operati 20 de copii.

Din cate am aflat, pana in momentul de fata s-au strans in total 53 de milioane, 934 euro si 80 $ pentru Cristi.

Nu este o suma foarte mare, dar cred ca suntem pe drumul cel bun.

Deci pe undeva la 3000 EURO!? Suna bine!

Duminica, de ziua lui Cristi, va fi prezentat la Observator (ora 19) un reportaj referitor la cazul sau.

PrimaTV s-a alaturat acestei campanii, prezentand in cadrul stirilor de aceasta seara cazul lui Cristi.

In scurt timp, apare la Observator cazul lui Cristi!

Am discutat cu agentia de publicitate online Boom.ro si vor promova aceasta campanie la randul dansilor!

Banii donati prin intermediul acestui site vor fi folositi astfel:

Banii donati pentru Cristi vor fi integral depusi in fondul final de ajutorare al acestuia.
* 40% pentru fapte bune, scopuri umanitare (exemplu vezi subiectul o fapta buna pe forumul comunitatii)
* 60% pentru imbunatatirea din punct de vedere functional si tehnic al acestui site (software, hardware, mai multe servicii, mai de calitate ..)
* 0% in promovarea www.desprecopii.com (reclama)
* 0% in alte activitati care nu au de aface cu acest site (exemplu in interes personal)

http://www.desprecopii.com/info.asp?id=multumescdoneaza


Nu inteleg cum vine treaba cu procentele astea ...Explicati-mi si mie, va rog.
As vrea sa fac o donatie, cat de mica, si prin paypal mi-e cel mai usor...

Bine ai revenit la Han, blanche_neige!

Pentru Cristi exista conturi special deschise.
Banii donati pentru Cristi vor fi integral depusi in fondul final de ajutorare al acestuia.
Pentru PayPal este disponibil contul de la DespreCopii, iar banii trimisi in aceasta perioada vor fi destinati exclusiv lui Cristi.

Multumim pentru ajutorul tau!

OK ! E f bine asa !

Multumesc. Nu am plecat. Va citesc dar postez mai putin

Da, asa este, pentru Cristi, donatiile merg pe conturile speciale si vor fii utilizate doar in acest scop. S-a mai discutat problema aceasta pe DespreCopii, si exista si un link referitor la aceeasi intrebare.

Va multumim tuturor celor care il ajutati pe Cristi!

Bine ai venit la Han, Mara!
Multumim pentru clarificare!

http://www.ziarulcn.com/index.php?pid=article&aid=1541

Cineva mi-a zis azi ca a fost sa depuna niste bani la Banc Post si pe langa banii depusi i s-au luat si taxe...Oare Banc Post nu putea sa renunte la o parte din aceste taxe in folosul lui Cristi ?

A specificat ca este cont deschis pentru un caz umanitar?

Unei persoane de la Han tocmai din acest motiv nu i s-a cerut nici o taxa suplimentara.

Blancheneige, pe o.p-ul care se completeaza cind cineva face plata se specifica si pentru ce se dau banii respectivi.
In mod sigur persoana la care te referi nu a mentionat acest lucru.
Functionarii Banc Post stiu ca daca e fond de ajutor umanitar nu se percep taxe. Si actioneaza in consecinta. Taxe zero.

Aveti dreptate, nu stiu daca a specificat...O sa o intreb.

Am intrebat. A spus ca este o donatie. Probabil ca respectiva casierita de la banca nu stia cum se procedeaza. Persoana respectiva doar i-a zis ca mai bine renunta banca la taxe pentru ca este un scop umanitar. In fine, nu conteaza...Se mai intampla.

Situatii Donatii la 18 Martie

Contul in dolari: 580 USD
Contul in lei: 131 milioane lei
PayPal: 1192 euro

Pe forumul asta suntem cativa care traim in strainatate . Sper sa ne mobilizam cu totii

Mihai, care mai este situatia donatiilor pentru Cristi?

Se asteapta vesti de la o clinica din Franta si de la o alta din Germania. Sa speram ca vor fi bune.

Intre timp, a intervenit Protectia Copilului, considerand ca acesta nu trebuie sa stea cu ziarista ce il ingrijeste acum, ci alaturi de buncii sai, care traiesc in aceeasi mizerie ca si mama sa.

Daca supravietuieste, ce fel de viata o sa duca si cit o sa traiasca? Mie nu mi-ar conveni daca ar trebui sa urmez o gramada de tratamente sau sa fiu handicapata pentru ca mi-au salvat viata oamenii in copilarie. La asta nu v-ati gindit?

Monica, nu vreau sa imi schimb parerea despre tine!
Dar se pare ca tu vrei.
Mesajul tau ma face sa iti pun o intrebare pe un ton foarte prietenesc: de ce se mai cauta atunci medicamente noi si tratamente care au ca scop salvarea unor vieti?
Tu cind te doare ceva te tratezi sau astepti sa vina sfirsitul mai repede, ca oricum viata asta o sa iti aduca numai rele deci nu are rost sa te mai chinui?!
Zau ca ma pui pe ginduri!
Iar mesajul tau, citit printre rinduri ma face sa ma scarpin in cap!
Chiar nu-mi vine sa imi cred ochilor cind vad ce ai putut sa scrii.
Mare dezamagire.
Dar nu e treaba ta sa ma multumesti pe mine.
Ideea e ca viata micutului Cristi trebuie salvata.Si daca niste oameni inimosi se zbat din toate puterile sa faca o minune, eu zic ca nu e cazul sa ne intrebam daca o viata merita acest lucru sau nu.
Raspunsul e evident , tine de morala si moralitate. TINE DE IDEEA DE OM.
Cristi trebuie sa traiasca si va trai!
Pentru ca exista oameni carora le pasa . Si ii multumesc Cerului ca a lasat pe pamintul asta si astfel de suflete.

Mihai, nu pot sa cred ca au putut face asa ceva; este strigator la cer!
Dar de ce sa ma mai mir, traim in tara lui Papura-Voda.!

" Mie nu mi-ar conveni daca ar trebui sa urmez o gramada de tratamente sau sa fiu handicapata pentru ca mi-au salvat viata oamenii in copilarie. La asta nu v-ati gindit?"


Monica V , nu cred ca pe cineva intereseaza ce ti-ar conveni tie sau ce nu , atata timp cat ai avea optiunea de a alege. Copilul asta nu are aceasta optiune. El e condamnat la moarte i. Si cand vorbesti despre cineva care se zabate intre viata si moarte , incerca sa fii mai simtitoare la suferinta din jurul tau .

Eu ma tratez in mod temporar pentru vreo problema mica (de exemplu, vreo raceala), de obicei fara sa ma duc la doctor. Prin tratament, inteleg chiar si unele masuri care ajuta (de exemplu, sa beau multe bauturi fierbinti) fara sa fie considerate tratamente medicale (chiar asa procedez de obicei). Nu as lua medicamente in mod regulat, nu m-as opera, nu as accepta transfuzii, injectii, dializa sau alte lucruri intr-adevar neplacute sau de care trebuie sa ma ocup in mod foarte regulat. Decit sa ajung asa, mai bine ma curat. Daca as fi ajuns in halul asta pentru ca am fost bolnava cind eram mica, i-as blestema pe cei care mi-au salvat viata dar nu m-au adus la o stare de sanatate mai ca lumea. Sa nu-mi spuneti ca o sa ajung asa la batrinete. Daca mi s-ar intimpla asa ceva, as trai si eu atit cit mai rezista organismul meu cu foarte putin ajutor daca nu chiar deloc. Ce viata e aia, sa nu traiesti decit daca iti pierzi vremea prin spitale si pe la doctori? Nu-mi trebuie si nu ii doresc nimanui asa ceva.

MonicaV, pentru a-ti exprima parerea despre boli, tratamente etc. poti sa deschizi un alt subiect. Aici nu este o dezbatere, in cazul in care nu ai remarcat! Nu iti inteleg atitudinea. Daca te amuza sa dai argumente contra, fa-o pe alte subiecte. Aici este lipsa crasa de bun simt!

Monica, la urmatorul mesaj off-topic avand caracter intrigator iti voi suspenda contul.

Mesajul nu era intrigator, deoarece asta este parerea mea sincera, si nici nu era off-topic, pentru ca daca acel copil este salvat, asta nu inseamna neaparat ca o sa devina perfect sanatos. Poate ca salvindu-l viata, il condamnam la o viata de om bolnav. Asta are foarte multa legatura cu subiectul. Ca mai ziceam si eu ca mie personal nu mi-ar conveni daca as fi patit asa, asta e alta treaba, si oricum exista o legatura cu subiectul respectiv. Poate asa o sa considere si copilul acela la virsta mea.

Mihai, citeste postarile doamnei Monica de pe alte threaduri daca vrei sa te convingi de offtopiceala si de valorile pe care ea le promoveaza (idei de genul "clase sociale inferioare", "slugi", "diploma te face superior"). Mie chiar mi se pare ca nu e ceva in regula la mijloc ... Oricum, cer scuze pentru offtopiceala si rog chiar sa mi se stearga mesajul daca e deranjant.
Pe de alta parte, vreau sa spun ca eu am plans cand am citit despre cazul acestui copil. Eu in copilarie am avut un astm foarte urat, pe de asupra am avut o gramada de probleme cu amigdalele, febra de nu suportam lumina, chiar pana la halucinatii. Nu de multe ori doctorii au spus ca, daca ajungeam cu cateva minute mai tarziu la spital, ar fi fost prea tarziu. Le sunt insa extrem de recunoscatoare parintilor mei si doctorilor care, de cand am avut 1 an si 10 luni, au continuat sa imi salveze viata. Acum am 27 de ani, problemele cu astmul s-au ameliorat mult, incepand de pe la varsta de 14 ani (cu perioade de cadere, scurte insa), ma bucur de viata, sunt linistita si multumita unde am ajuns pana acum in viata mea. A, apropos, daca nici lui Proust nu-i dadeau nimic in timpul crizelor de astm si se prapadea, nu mai aveam noi astazi "In cautarea timpului pierdut".
Eu sunt momentan in State, ca Au Pair. Problema este ca sunt intr-un orasel micut, familia la care stau abia s-a mutat si isi construiesc o casa acum cu imprumut ... nu prea cunosc multa lume ... dar am sa incerc. As putea sa vorbesc sa facem o colecta eu si colegele mele Au Pair, cat de mica, poate totusi ajuta.

Multumesc pentru sustinere, bluetower!

Este posibil ca operatia sa fie realizata in Franta, nu se stie inca nimic sigur. Dar este la fel de posibil ca Protectia Copilului sa nu-i dea voie ziaristei care il ingrijeste sa plece cu el in Franta, pentru ca nu este ruda de-a sa si nu doreste sa i-l incredinteze.

Am aflat astazi ca s-au adunat circa 10.000 de dolari.
Mama lui Cristi nu a venit sa ii spuna nici "La multi ani" de ziua lui.

Cristi e la Spitalul Judetean Constanta si nu ii place ca sta prea mult in patut.
Din cauza asta se loveste cu capusorul de marginea patutului. Acum are un cucui din cauza asta.

Cristi, este obisnuit sa fie bolnav, sunt sigura ca atunci cand va creste mare si va fi la varsta de a putea analiza ce am facut cu totii pentru el, va putea sa spuna multumesc tuturor doar pentru faptul ca mi-ati dat o sansa sa vad ce inseamna viata, indiferent daca va fii invalid sau nu. Faptul ca acest copil vrea sa traiasca o denota incapatanarea lui si dorinta lui de viata, chit ca are un diagnnostic atat de grav.
In cazul in care nu va supravietui operatiei, sper sa nu fie cazul, nu vom avea altceva de facut decat sa plangem alaturi de cei care iubesc acest copil si sa ne rugam pentru sufletul lui. Chiar daca nu putem face prea mult, oameni buni, avem constiinta impacata ca am incercat. A fii om cu suflet e mare lucru!