Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:Ce A Ramas De Cand Eram Copil?
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Prietenilor > Peripetii la Gura Sobei > Despre Forumisti
Pagini: 1, 2
Zooey
si mie mi-a ramas inaltimea wink.gif. si dorinta de a ma refugia la mine in camera, imediat ce ajung acasa. probabil unele obiceiuri si sigur unele ginduri. si cu siguranta amintirile. clasele a 3-a si a 4-a au fost singurii ani de scoala in care intr-adevar a fost super-fain
doice
Am crescut la bunici si imi aduc aminte de curte, de plante si de insecte devil.gif
Aaaah si binenteles de vecinii mei. laugh.gif
Era o perioada super. Cea mai mare problema pe care o aveam era ca trebuia sa dorm la pranz 50.gif
Nu stiam nimic altceva si imi era bine.

Si V-ati ascunselea. Aveam voie si in parcare asa ca ne bagam pe sub masini rofl.gif
Somata 23.gif cu cornete rofl.gif

Si cel mai important:
Mergem la plaja cu gasca (era sa ma inec de cel putin 2 ori in fiecare zi) cool.gif
Serenity
O zi de vara cu un soare orbitor pentru ochi, mult praf si multa veselie.. Asta e imaginea copilariei mele.
In primul rand vreau sa multumesc celui care a deschis acest topic si celor ce au impartit cu ceilalti mici franturi din ceea ce e al lor. Incercand sa scriu acest post, incercand sa-mi amintesc, am ramas uimita de intensitatea cu care poti retrai anumite momente si cat de vii pot fi culorile unor intamplari pe care le credeai de mult scufundate in negura uitarii. Cat de mult pot insemna pentru sufletul unui om, cat de frumoasa poate fi calatoria in trecut.. Tocmai m-am intors din aceasta calatorie, o calatorie care mi-a desfatat narile cu mirosul de liliac, mi-a mangaiat fata cu adierea vantului si mi-a umplut ochii cu raze de soare. Mi-am imbracat mai intai sortul din catifea roz, am luat un colt de paine cu unt si am tulit-o pe scari.. Am revazut-o apoi pe Olgutza, o fata dintr-o familie foarte saraca, o fata timida si sperioasa, o fata cuminte.. prietena mea cea mai buna. Am impartit pentru a doua oara pogaceaua cumparata cu monedele stranse de pe strada, ni s-a parut din nou cea mai buna pogacea din lume. Am cantat din nou urland cat ne tinea gura si incercand din rasputeri sa ne dam peste cap cu leaganul "Marina, Marina, Marina.. Te stiu de cand aveai pojar!". Mi-am lasat din nou capul pe spate si am avut impresia ca zbor.. Am fost iar singura fata printre baieti cand era vorba de tampenii, ne-am spalat din nou sangele din genunchi la izvor si ne-am bandajat cu frunze de patlagina.. A fost frumos..A fost.. Nu stiu cand au trecut anii, nu mi-am dat seama cand m-am schimbat.. Pentru mine sunt aceeasi - jucausa, copilaroasa si tembela laugh.gif

Mi-au ramas si multe obiceiuri de cand eram copil. Mi-am pastrat in primul rand stilul de-a ma hrani. Imi povestea mama cum atunci cand eram bebe ii faceam noptile de cosmar trezind-o din jumatate in jumatate de ora pentru a-mi revendica dreptul la papica. Sugeam de doua ori din biberon dupa care adormeam cu el in gura. Si peste jumatate de ceas mi se facea din nou foame, normal tongue.gif Si-acum sunt la fel, iau doua linguri, nu mai pot si peste 5 minute imi e iar foame biggrin.gif
Mi s-a mai spus ca atunci cand invatam sa vorbesc nu poceam niciodata cuvintele.. Rumegam cuvantul pana cand eram sigura ca o sa iasa bine si-abea apoi il trimiteam in lume tongue.gif Mi-am pastrat felul asta de-a fi pana-n ziua de azi. Decat sa fac un lucru prost prefer sa nu-l fac deloc. De-aia nu sunt o fire sportiva.. tongue.gif
As putea si acum, la fel ca atunci, sa ma uit ore intregi la desene animate.. cu toate ca nu mai e acelasi lucru.. unsure.gif Si prefer si-acum, la fel ca atunci, sa ma distrez cu baietii laugh.gif Nu ca distractia cu fetele ar fi de lepadat wink.gif
Off.. poate cele mai frumoase lucruri mi-au ramas din copilarie.. Si mi-au ramas atat de multe incat de multe ori ma intreb daca am trecut sau nu de aceasta perioada rolleyes.gif Mi-au mai ramas unii prieteni, oameni care au fost langa mine de-a lungul vremii si care, alaturi de amintiri, sunt cea mai pretioasa mostenire.

P.S: Bare with me laugh.gif Nu e o tentativa de compunere, e exact ce am simtit eu acum, in timp ce scriam aceste randuri..
BlackClaw
mie mi-a ramas sentimentul ca pot face orice, frica de intuneric...
mutulica
am ramas copil... cu totul
Sushi
niste sechele post traumatice thumb_yello.gif
jkd
pai... kid... raman in continuare un kid... adika ma intervez, ma duc dau cu pietre... (si nu sparg doar geamuri ci si capete....) dar dupa aia ridic din umeri si plec mai departe... si e nasol...
pt ca pot fi pacalit in continuare... ca un copil ... hmmm
Michelle
niste amintiri frumoase...
bufnitza
Am pastrat prea multe din ceea ce inseamna a fi copil. Sint un copil, un copil ceva mai mare !
nefertiti-old
Maine e ziua meaaa! cloud9.gif Oare mi-or da sefii liber? rolleyes.gif unsure.gif
Sushi
QUOTE (nefertiti @ 31 May 2005, 01:51 PM)
Maine e ziua meaaa!

Miine NU e ziua ta!
nefertiti-old
Ba daaaaaaaaaaa! cry.gif E 1 iunieeeee!!! wub.gif
Olaf
BoNboane... wub.gif
Chiar, in holul facultatii se organizeaza din cand in cand diverse vanzari: haine, genti, etc. Si, periodic, au bomboane... MUNTI de bomboane... Si miroase de te ameteste... wub.gif dance.gif
dascalita
La multi ani!E ziua copiilor si acelor ce au mai pastrat in suflet un strop de copilarie.E putin si ziua mea...Cine mai sarbatoreste azi?Intreb ca sa stiu daca aduc BOMBOANE...
nefertiti-old
Eu. hh.gif Intamplator, azi chiar as vrea sa fiu copil, mai mult ca altadata, n-as avea alte griji.
Achernar
Adica in loc sa fii la scoala iti pierzi timpul pe net ?!? E, afla ca daca nu iei premiu anul asta nu mai ai voie la calculator !

laugh.gif
nefertiti-old
Sincer, mi se rupe de orice premiu. Nu mi-au folosit la nimic, niciodata.
Achernar
ohmy.gif
Tineretul din ziua de azi ! Auzi, 'mi se rupe' !
skysurfer
Imi lipseste viata fara de griji, fericirea si zambetul de atunci, mirosul garofitelor pe care mama le punea in coronita cand luam premiul I, amintirea clipelor in care imi faceam fratele sa rada, soarele pe care il vedeam chiar si cand ploua afara si... pe Mine, cel de atunci. cry.gif Ma intrebam cand eram pe la 14-15 ani ce tot povestesc atata bunicii mei de copilarie... acum ii inteleg si nici macar nu am 60 de ani...
Kyklos
Ce A Ramas De Cand Eram Copil
Prafu`si pulberea ,asta a mai ramas decand eram plod . Cand aveam mintea puerila mergeam ora de ora la scoala invatam zece ore pe zii , sase la scoala patru acasa , eram cei drept mai zburdalnic si mai dus cu pluta , dar acuma sunt plin de nervii,stres , oboseala , grijii toate s-au acumulat odata cu trecerea timpului .
iniya
Increderea in oameni din pacate sad.gif
...
Fantasee
Am ramas cu pasiunea pentru povesti - numai ca acum le scriu eu dupa cum imi bubuie prin neuron ohyeah.gif .
Si in ordine aleatorie: inca ma mai joc cu copiii, inca mai topai prin casa si lalai fara motiv, inca mi se invarteste stomacul cand trec pe langa o scoala vara, inca mai sar coarda...si tot nu-mi plac ramele care apar dupa ploaie rofl.gif .
dojo
Good topic wink.gif

Ce mi-a ramas din copilarie? semne de buna purtare pe tot corpul, faima de "a naibii cat 7 baieti", curiozitatea, o anumita sfiala cand e vorba de "oameni mari" (intru curand la sectorul over 30, dar am aceeasi reactie de copil speriat), dragostea pentru animale, un anumit animism de care nu am scapat, nici crescand ... pofta de dulciuri ..
mdA!
aaa.. carti cu povesti si bucuria de a primi jucarii de plus, o stranie timiditate - ma inrosesc si acum cand vorbesc cu "oamenii mari" (dojo - te inteleg! smile.gif ) desi, vorba ceea, nu mai am 12 ani, dorinta atroce de a ma ascunde sub pat (sau sub plapuma) atunci cand lucrurile o iau razna si-s prea multe ca sa le pot stapani, incapatanarea de a le sti pe toate / putea pe toate (educatia lu' tata), obsesia de a ma proteja singura (ca doar d'aia am facut cursuri de autoaparare tongue.gif - tot de la tata mi se trage) o galerie intreaga de cicatrici (si imi amintesc povestea fiecaria.. ), pasiunea pentru actorie (stiu ca's rea, da' tot de la tata o am si p-asta tongue.gif), bucuria ploii si.. multe, multe amintiri frumoase.
Aramis
Ma uit in jur si incerc sa descopar ce a ramas din copilaria mea: zeci de papusi aduse de tata de prin delegatii din tara, carti cu povesti sau romane primite cadou de la ai mei, o pereche de saboti de plaja, verzi (de cand aveam vreo 3 ani, acum stau sub forma de bibelou in sufragerie), cateva rochite mici si foarte colorate si sute de poze alb-negru...
Endgegner
Din pacate prea putini prieteni au ramas...adice erau ei mai multi dar viata ne-a iprastiat cam peste tot. Sunt precis momente cand fiecare dintre noi cei care eram in aceeasi grupa la gradinita sau in clasele 1-4 tinem pozele de atunci si ne intrebam: oare ce face azi A sau C sau X?
In primul rand au ramas amintirile...primii metri mersi cu bicicleta...primele cazaturi dupa mersul singur cu bicicleta...masinutele care nu erau bune daca nu zburau de la etajul 1 la parter pe scari....sapaturile in gradina si ascunderea unor cioburi de ghivece ca sa zic ca amgasit vase preistorice...momentele acelea de totala libertate, fara raspunderi..cand nu stiam ce-s alea cheltuieli, ce-i mobil..era protejati si inocenti....acum e altfel dar amintirile la acea vreme au ramas si cateodata zambesc cand ma gandesc si catodata mai scapa si cate-o lacrima caci au fost si clipe minunate si clipe sumbre..amintirile au ramas...si bune si rele
ilie
un fum
Felina
Pofta de joaca.
Peter Pan
incapatanarea si naivitatea... wink.gif
Afrodita
Naivitatea, speranta, optimismul si visele smile.gif
Energie
Amintirile. smile.gif
Cucu Mucu
Eu
LINICA
Bluzita roz, muuult prea mare, dar pe care mama mi-a cumparat-o pentru ca mi-a placut. Si acum imi vine... daca o consider cu maneci trei sferturi. A purtat-o si sora mea! Aoleu, sper ca nu a dat-o cuiva ca am lasat-o acasa si ea da toate lucrurile copiilor din vecini.
A mai ramas un iepuras - pe care tot asa, l-am lasat acasa, Dar in vara, dupa ce se ratacise si uitasem de el, ce surpriza! l-am gasit pe catelusul nostru cu el in gura. Saracu' Iepurila! Am dat ordin sa fie spalat si sa fie tinut in camera mea...
Lucruri au mai ramas multe... multe vise implinite (sa am "prietena mea cea mai buna", banii mei, casa mea...)
Dar ce imi pare rau este ca s-a dus visul de a avea doar un singur prieten... oare se mai poate recapata vreodata? sad.gif


Gabici
M-am bucurat nespus cand am gasit acest topic. Vroiam sa deschid altul cu aproximativ aceeasi tema, dar sper sa il "invioram" pe acesta.
In ultima vreme ma napadesc amintirile din copilaria mea care se indeparteaza tot mai mult. Am 32 de ani si am ajuns sa tot compar anii '80 cu prezentul. Sunt amintiri frumoase, dragi mie...
Imi amintesc cum ne jucam toata ziua pe strada cu copiii din vecini si trebuia mama sa ne caute pe strazi seara sa ne duca acasa. Realizez acum acel confort psihic daca pot sa ii spun asa ce il simteam stiind-o pe bunica aproape si acum imi e atat de dor de ea si desi au trecut 3 ani tot nu imi pot inchipui viata fara...
Imi amintesc taberele in care am fost aproape in fiecare vara. Mi-am adus aminte, dand peste niste fotografii vechi, de tabara de la Zabala din judetul Covasna, tabara pentru bolnavi hepatici (ma imbolnavisem de hepatita A si a fost de ajutor pentru ca acolo toti primeam mancare la regim si apa de izvor speciala pentru acele boli). M-am impresionat curtea taberei ce era imensa, cu multa verdeata, brazi, parau si chiar si lac. Vilele (erau doua) in care aveam camerele, modul organizat de viata de acolo de pe vremea comunismului: fiecare camera avea un responsabil, fiecare vila, o sefa si dimineata ne adunam la careu, pana cand cineva mergea si verifica fiecare camera daca a fost facuta ordine in ele. Cele "codase" erau numite la careu. Am fost uimita sa aflu ca de fapt totul, vilele, domeniul, adica curtea taberei, totul fusese castelul unui grof de pe vremuri ce acum a fost retrocedat. Sper sa reusesc sa trec sa il vad...
Imi amintesc cum a trebuit sa merg intr-o zi de vara sa imi caut fratele si varul care nu mai veneau acasa de la joaca. I-am gasit in curtea unei intreprinderi printre niste catelusi. Mama si bunica s-au crucit cand ne-au vazut venind acasa cu ei in brate. wub.gif
fiica_lunii
Eu si sotul meu avem 31 de ani (peste o luna, respectiv doua) si am trait aceleasi vremuri ca tine, Gabici, dar in medii diferite: eu am crescut in oras, el la casa, la tara.
Si eu am amintiri ca tine, Gabici, cand ieseam la joaca pe strazi si haladuiam cu copii de varsta mea prin curti de intreprinderi, prin santiere unde se construiau blocuri. Imi amintesc ca in anul 1986 cand ne-am mutat in blocul turn in care locuiesc si azi parintii mei, era nou construit si in jurul lui, in imediata apropiere se construiau si alte blocuri, iar dupa ele era un cartier de case, campuri, apoi curti de fabrici si iar campuri. Acum privesc in jurul blocului si vad alte si alte blocuri, cartierul de case e injumatatit (ca in 3 ani comunismul a reusit sa darame destule), campurile au fost inlocuite de blocuri, fabricile sunt in paragina....
Imi amintesc ca ne simteam destul de liberi pe acele spatii verzi, pe acele terene virane, senzatie pe care copii nostri nu o vor putea trai.
Imi amintesc ca ininte sa ne mutam in acel bloc turn, am locuit cu bunicii intr-un bloc bara dintr-un cartier linistit, nu prea central al orasului, dar nici periferic. Era o zona cu amestec de blocuri si case, o zona unde iarna strazile nu erau date cu sare si erau ale noastre. Toata iarna bunicul meu ma plimba cu sania cand mergea sa faca cumparaturi pe la magazinele din cartier, caci toate stradutele alea erau acoperite cu un strat gros de zapada batatorita ce nu disparea pana in primavara. Erau doua sau trei masini la fiecare bloc, iar pe strazile din jurul blocurilor ne jucam noi copiii caci masinile treceau foarte rar si mergeau foarte incet. In ziua de azi pe acele strazi se da cu antiderapant iarna si nu mai exista zapada batatorita pe care sa vezi saniutele copiilor, in fata blocurilor gem parcarile de masini si e un trafic intens in zona.
Nu aveam bunici la tara caci ambii locuiau la bloc in oras, dar mama era invatatoare si in fiecare vara mergea in tabere la munte si ma lua cu ea. Am cautat de cateva ori pe internet taberele prin care am fost, pe langa unele am trecut prin plimbarile mele prin tara. Majoritatea sunt in paragina. Nu se mai ocupa nimeni de ele si sunt ruine.
Ma doare sufletul sa vad cum s-a schimbat lumea in care am copilarit si mai mult ma doare sufletul pentru faptul ca nu vor trai si copiii nostri senzatia de libertate de care am avut noi parte, caci azi nu poti sa lasi un copil singur pe strazi la fluxul de masini si multimea de violatori de copii si drogati etc. Azi nu mai poti acorda copilului libertatea de a pleca in "recunoastere", de a cerceta el de unul singur imprejurimile, de a se avanta in necunoscut.
N-a ramas mai nimic din lumea copilariei noastre.
Cla
Au ramas Carmen, Roswitha, Corina...
wulfenia
statura de 1,48 m biggrin.gif
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.