O zi de vara cu un soare orbitor pentru ochi, mult praf si multa veselie.. Asta e imaginea copilariei mele.
In primul rand vreau sa multumesc celui care a deschis acest topic si celor ce au impartit cu ceilalti mici franturi din ceea ce e al lor. Incercand sa scriu acest post, incercand sa-mi amintesc, am ramas uimita de intensitatea cu care poti retrai anumite momente si cat de vii pot fi culorile unor intamplari pe care le credeai de mult scufundate in negura uitarii. Cat de mult pot insemna pentru sufletul unui om, cat de frumoasa poate fi calatoria in trecut.. Tocmai m-am intors din aceasta calatorie, o calatorie care mi-a desfatat narile cu mirosul de liliac, mi-a mangaiat fata cu adierea vantului si mi-a umplut ochii cu raze de soare. Mi-am imbracat mai intai sortul din catifea roz, am luat un colt de paine cu unt si am tulit-o pe scari.. Am revazut-o apoi pe Olgutza, o fata dintr-o familie foarte saraca, o fata timida si sperioasa, o fata cuminte.. prietena mea cea mai buna. Am impartit pentru a doua oara pogaceaua cumparata cu monedele stranse de pe strada, ni s-a parut din nou cea mai buna pogacea din lume. Am cantat din nou urland cat ne tinea gura si incercand din rasputeri sa ne dam peste cap cu leaganul "Marina, Marina, Marina.. Te stiu de cand aveai pojar!". Mi-am lasat din nou capul pe spate si am avut impresia ca zbor.. Am fost iar singura fata printre baieti cand era vorba de tampenii, ne-am spalat din nou sangele din genunchi la izvor si ne-am bandajat cu frunze de patlagina.. A fost frumos..A fost.. Nu stiu cand au trecut anii, nu mi-am dat seama cand m-am schimbat.. Pentru mine sunt aceeasi - jucausa, copilaroasa si tembela
Mi-au ramas si multe obiceiuri de cand eram copil. Mi-am pastrat in primul rand stilul de-a ma hrani. Imi povestea mama cum atunci cand eram bebe ii faceam noptile de cosmar trezind-o din jumatate in jumatate de ora pentru a-mi revendica dreptul la papica. Sugeam de doua ori din biberon dupa care adormeam cu el in gura. Si peste jumatate de ceas mi se facea din nou foame, normal
Si-acum sunt la fel, iau doua linguri, nu mai pot si peste 5 minute imi e iar foame
Mi s-a mai spus ca atunci cand invatam sa vorbesc nu poceam niciodata cuvintele.. Rumegam cuvantul pana cand eram sigura ca o sa iasa bine si-abea apoi il trimiteam in lume
Mi-am pastrat felul asta de-a fi pana-n ziua de azi. Decat sa fac un lucru prost prefer sa nu-l fac deloc. De-aia nu sunt o fire sportiva..
As putea si acum, la fel ca atunci, sa ma uit ore intregi la desene animate.. cu toate ca nu mai e acelasi lucru..
Si prefer si-acum, la fel ca atunci, sa ma distrez cu baietii
Nu ca distractia cu fetele ar fi de lepadat
Off.. poate cele mai frumoase lucruri mi-au ramas din copilarie.. Si mi-au ramas atat de multe incat de multe ori ma intreb daca am trecut sau nu de aceasta perioada
Mi-au mai ramas unii prieteni, oameni care au fost langa mine de-a lungul vremii si care, alaturi de amintiri, sunt cea mai pretioasa mostenire.
P.S: Bare with me
Nu e o tentativa de compunere, e exact ce am simtit eu acum, in timp ce scriam aceste randuri..