Cu siguranta ca nu as fi facut parte din aristrocratie. Nu s-ar potrivi firii mele, pentru ca nu imiplac intrigile si manariile care se fac la un nivel inalt. Indiferent de epoca la nivelul aristrocratiei sau hai sa ii spunem al politicului trebuia si trebuie sa fii tare in clanta sa fii mereu in garda sa fii influent si sa ai prieteni influenti... Asa ca... Nu cred ca mi s-ar potrivi mie. Oricum asta nu se poate numi meserie...
Sclavul nu are nici el meserie sau nu poate fi numit meserie, sclavul ar face ceea ce ii dicteaza stapanul, prin urmare nu poate alege ce meserie sa faca. In ceea ce ii priveste pe Iobagi, ei erau lucratori ai campului, poate un pic mai sus pe scara sociala decat sclavii de pe plantatiile din America de Sud si din SUA de dinainte de razboiul de secesiune. Dar nici ei nu aveau posibilitatea sa aleaga...
In epoca primitiva optiunile erau limitate. Puteai fi vanator daca erai barbat si sa te ocupi de treburile casnice daca erai femeie. Mestesugurile erau chiar putine primitive (cioplitul pietrei si fauritul armelor si uneltelor, prelucrarea pieilor, croitoria si cam atat, poate mai tarziu sa existe ceva forme de comert). Doar ca nu prea exista specializare, asa ca fiecare membru al tribului sau gintei sau hoardei facea oricare din acele treburi care trebuiau facute. Deci in epoca primitiva probabil ca mi-ar fi placut sa fiu vanator, cam singura optiune la moda in perioada aia.
In epoca bronzului si zorii civilizatiei, meseriile se mai diversifica pentru ca are loc o specializare. De exemplu vanatorii sunt vanatori, iar mestesugarii mestesugari. In plus apar si comerciantii si militarii. Si in randul femeilor cred ca se produc niste schimbari in ceea ce priveste indeletnicirile ma refer la croitorie, tesatorie. Am lasat la urma cea mai importanta categorie din acea vreme: agricultorii. Agricultorii au luat locul vanatorilor. Fiind meseria cea mai raspandita. Fie ca isi cultivau recolte fie ca erau crescatori de animale, ei erau baza economiei. Nu mi-ar fi placut sa fiu agricultor, asa ca tot vanator as fi ramas. Arcul si sageata ar fi fost arma mea preferata.
In epoca fierului si cea mai mare parte din antichitate cele mai grele munci erau facute de sclavi. Aceasta a permis oamenilor liberi sa se ocupe cu munci mai elevate. Apar evident si fierarii, tamplarii, constructorii, inginerii, marinarii si altii la care nu mai am rabdare sa ma mai gandesc acuma. Dar trebuie sa mentionam si militarii profesionisti. Probabil ca in tinerete mi-as fi facut stagiul in armata (vreo 5-10 ani), tot ca arcas. Apoi daca supravietuiam ma retrageam in munti pe o bucatica de teren si m-as fi ocupat cu cresterea catorva capre si cu vanatoarea.
In ultima parte a antichitatii si inceputul epocii medievale marcata de convulsiile religioase, de invazii si raiduri ale popoarelor migratoare si evident decaderea imperiului roman, una din cele mai violente perioade din istoria omenirii in opinia mea. Nu mi-ar fi placut sa fiu militar. Iar viata in orase sau satele de campie era una foarte grea. Asa ca tot la munte m-as fi retras si m-as fi ocupat de taierea lemnului si probabil si de vanatoare. Lemnul cred ca ar fi fost la mare cautare in perioada aia, in care colibele si cetatile erau are una doua. Plus ca aremel devenisera mai sofisticate si era nevoie de lemn mult pentru a le construi (de exemplu catapultele).
In evul mediu cred ca mi-ar fi placut sa fiu morar la o moara de apa undeva la poalele muntilor, departe de mizeria si bolile din orase. Si ca orice moara aflata departe de civilizatie ar fi avut si un han, deci as fi fost morar si hangiu.
In epoca renascentista mi-ar fi placut sa fiu artist, mai precis pictor si sa fac portrete si peisaje la comanda marilor bogatani. Doar ca nu stiu cat le-as fi suportat aroganta si fitele... Si cred ca pana la urma m-as fi retras in munti
Si m-as fi ocupat tot de morarit.
In epoca moderna, in epoca industrializarii, mi-ar fi placut sa lucrez intr-o armurarie sa confectionez si sa repar muschete si mai apoi pusti si pistoale, poate chiar si tunuri... Cred ca as fi preferat tot partea de tamplarie si prelucrarea lemnului pentru ca nu prea imi place sa transpir, iar la prelucrarea fierului cam asta se intampla...
Dupa 1900 cred ca nu mi-ar mai place munca in domeniul militar... armele ar fi devenit foarte precise iar puterea lor de foc ar fi fost prea mare. Sansele de supravietuire ale celui aflat in bataia lor ar fi fost foarte foarte mici si eu nu as fi suportat gandul ca fac instrumente de ucis... Asa ca m-as fi retras in munti...
Si pentru ca vanatoarea in acea epoca ar fi fost foarte dificil de facut, iar morile de apa pierd teren in fata celor cu aburi, nu imi ramane decat sa gasesc o indeletnicire care raspunde unor nevoi la moda: turismul. Fie ca as fi lucrat la vreo pensiune sau han, fie ca sef de gara fie ca padurar sau ghid turistic, tot la munte mi-ar fi placut sa lucrez...
Si cam atat despre trecut, in prezent cred ca mi-ar place sa administrez un mic hotel sau o cabana la munte.
De fapt, indiferent de epoca, tot vraci/vrajitoare as fi fost 
si da "indicatii pretioase", stapân pe mâncare si bautura la curtea vreunui rege, împarat, faraon... 
Dupa atata timp, io inca mai cred ca am fost/as fi fost vrajitoare/ghicitoare , desi uneori ma intreb daca nu cumva am fost curtezana 
Imi place ce zice, in afara de faza cu barbatul 
