Eu am intrat in nebunia sporturilor extreme din greseala.
Eram in strainatate si am mers cu colegii in excursie pe un munte unde era o coarda elastica agatata nu prea seducator... trebuie sa recunosc.
Dar pe la amiaza baietii au decis sa isi riste viata la un bar, cu alcol de 90 grade, eu cum nu beau, am ramas cu colegele si cu profesoara.
Nici nu mai stiu cine a zis ca: "nu are nimeni curaj sa sara cu elasticul ala". Atunci a inceput sa cante cocosul din mine! "Stati sa va arat eu!"
Sus pe platforma era sa ma pierd cu firea daca nu venea intrebarea unui chinez mic si simpatic: "va e teama?"
Atunci mi s-a ridicat sangele la cap si i-am zis :" mister, eu sar si fara coarda asta daca vreau!"
Obisnuit cu nebunii, s-a multumit sa ma aprobe si sa ma felicite pentru curajul meu ( ca nu e bine sa te pui rau cu de-alde astia ca mine)
Cand am vazut ca legaturile au doar scai nu si catarame, iar incepusera gandurile intelepte sa ma suduie, dar nu mai era scapare.
Si am sarit, cu bratele intinse ca un avion( ca jos ma fotografiau si ma filmau, ma intelegeti), spre genunea cea adanca.
Nu ma laud, dar frica nu mi-a fost, atarnat asa cu capul in jos, ma temeam doar sa nu cada pamantul pe mine!
Ce a fost mai periculos, a fost efectul pe care l-a avut saritura, efect de narcotic .. ce mai
Am mai facut trei sarituri, si mai faceam cateva de nu ramaneam lefter..
nu ma mai puteam opri din sarit ..
si de atunci tot sar
Alpinism am facut de mic, dar pentru mine nu e sport extrem cum nu e pentru zulusul din africa sport extrem sa se urce in cine stie ce cocotier sau bananier.
M-am nascut in munti si urcam saptamanal cu puradeii de varsta mea, un perete pe care il numeam "CARACATITA", pentru ca erau crengi de copac iesite printre stanci ca niste tentacule. Le foloseam pe post de franghii. Cand cresteai, era o rusine sa te vada cineva ca te folosesti de ele. Erai de batjocura satului si mai ales a fetelor...