Ajutor - Cauta - Forumisti - Calendar
Versiune completa:De Cate Ori A Fost Reinventat Adevarul?
HanuAncutei.com - ARTA de a conversa > Odaia Dezbaterilor: Stiinta si Cultura > Odaia Filosofilor
Pagini: 1, 2
Lumashel
Acest topic este de fapt o camuflare a intrebarii : este sau nu filosofia o "palavrageala zadarnica"?
De ce cand se vorbeste de filosofie se vorbeste si de adevar?Pentru ca sunt gemeni siamezi.Sunt prinsi spate in spate si se cauta unul pe celalalt fara sa se gasesca -ceva gen scene comice din comediile stupide americane.
Filosofia se traduce etimologic "iubirea de intelepciune".Acesti doi termeni,iubire si intelepciune ,duc cu gandul la doua instante diferite:corp si minte,aratand astfel natura conflictuala a filosofiei.Daca aveti de gand sa ma contraziceti inseamna ca puteti iubi cu ratiunea si ca puteti avea un corp intelept.In acest caz va astept argumentele.
Intelepciunea poate fi definita ca acea stare obtinuta exclusiv prin cunoasterea Adevarului.Adevarul nu e palpabil,nu il poti atinge prin corp.Insa limbajul comun s-ar parea ca neaga lucrul acesta.Se spune despre un om ca este intelept daca "a trecut prin viata".Aceasta trecere prin viata nu e altceva decat experienta.Iar experienta presupune obiecte ,simturi ,imagini,reprezentari si interpretari.Experienta e strans legata de corp.Deci filosofia isi propune o obtinere a intelepciunii avand ca punct de plecare experienta.Dar numai ca punct de plecare,restul consta in intuitii si/sau ratiune.
Am stabilit scopul si mijloacele.Dar rezultate?Unde sunt rezultatele?
1. Cum se explica fapul ca filosofia avand ca tinta adevarul,nu a ajuns la nici o certitudine ci a nascut numai aporii?
2.Cum se explica faptul ca filosofia,cautatoarea aurului universal,se bazeaza pe o conversatie care daca s-ar incheia(ipotetic solutionandu-se),ar disparea si ea?
3.De ce se complac oamenii(deci si membrii hanului) intr-o conversatie care nu duce nicaieri?
4.A ajuns vreodata filosofia la Adevar?
Va voi da un exemplu ridicol in comparatie cu tema,dar totusi valabil:sandwich-ul.A fost inventat de catre romani.Apoi a fost uitat.Apoi redescoperit.Dar cei care l-au redescoperit de fapt l-au reinventat intr-o alta formula,formula fast-food-urilor.E sandwich-ul inventat de romani acelasi cu sandwich-ul zilelor noastre?Nu.Cel de azi e 'mai perfectionat".Dar rolul celor doua sandwich-uri a ramas acelasi:de a potoli foamea.
La fel se intampla si cu teoriile filosofice.Au rolul de a potoli foamea de adevar.O teorie se naste pentru a avea o reactie si a fi eclipsata de o alta.Adica teoriile fac salturi:de la radacini,la fructe,peste,la carne cruda,sandwich-uri romane,prajituri ,fructe de mare..etc.Dupa cum puteti usor observa felul de preparare a mancarurilor devine din ce in ce mai complicat. Radacinile nu ne mai sunt suficiente.Nu sunt satioase.De aceea de la matematica s-a ajuns la filosofie.Matematica era prea abstracta.Prea simpla.Oamenii prefera teorii complicate,pe criteriul ca sunt "mai elevate".
Omul zilelor noastre e un mare consumator de asemenea "delicatesuri",uitand de radacini.
Deci:
5.De ce nu se mai satura omul?
Posibil raspuns:cunoasterea fiind conditionata prin trup,adevarul obtinut va fi numai relativ.In aceste conditii adevarul este re-inventat in prezent de sase miliarde de ori.Ce ii mai poate uni atunci pe oameni?Ar trebui sa existe un adevar independent de om pentru a fi reinventat.
INDICATII:toate interbarile formeaza un labirint de oglinzi deformatoare.Nu conteaza in ce oglinda priviti(stiintific,filosofic,metafizic,religios,politic,economic,social,istoric,etc...).Puteti privi in cate oglinzi doriti ,puteti privi numai in una singura.Important e sa ajungeti fiecare la un adevar.Nu conteaza daca adevarul dumneavoastra este minciuna pentru altul.Oglinzile acestea produc iluzii.Speranta mea este ca fiecare isi va da seama candva ca exista ceva ce ne uneste si ce este comun tuturor oglinzilor.Un adevar unic.
Rezumand, problemele ridicate sunt incluse chiar in indemnul filosofiei:TRAITI,CUNOASTETI SI FITI ADEVARATI!
denise
QUOTE
De ce se complac oamenii(deci si membrii hanului) intr-o conversatie care nu duce nicaieri?

Poate pentru ca a cauta e cel putin la fel de interesant ca si tinta? Drumul e la fel de important ca si destinatia? Poate chiar mai important... Cautand raspunsul la o intrebare, poti gasi alte raspunsuri, la intrebari nebanuite. Poate ca totusi, merita.

Bine ai venit la Han, Lumashel!

welcome.gif
Mistinguett
Lumashel, welcome.gif
QUOTE
1. Cum se explica fapul ca filosofia avand ca tinta adevarul,nu a ajuns la nici o certitudine ci a nascut numai aporii?

Pentru ca totul este relativ?
QUOTE
3.De ce se complac oamenii(deci si membrii hanului) intr-o conversatie care nu duce nicaieri?

Pentru ca e bine sa auzi si ideile/opiniile altora? Altfel de ce ai pune tu insuti intrebari?
QUOTE
4.A ajuns vreodata filosofia la Adevar?

Probabil ca nu, daca te intrebi:
QUOTE
2.Cum se explica faptul ca filosofia,cautatoarea aurului universal,se bazeaza pe o conversatie care daca s-ar incheia(ipotetic solutionandu-se),ar disparea si ea?


Curiozitate pur personala: de unde ideea ca romanii au inventat sandwich-ul?
Si de ce avem nevoie de un adevar unic? Crezi ca este posibil? Si daca ar fi posibil, crezi ca ar fi bine? Cum iti imaginezi viata a miliarde de oameni cu acelasi adevar? Ne-am mai pune intrebari daca am avea acelasi adevar? Ar mai exista raspunsuri?
Tudy
QUOTE (Lumashel @ Feb 1 2004, 08:21 PM)
Filosofia se traduce etimologic "iubirea de intelepciune".Acesti doi termeni,iubire si intelepciune ,duc cu gandul la doua instante diferite:corp si minte,aratand astfel natura conflictuala a filosofiei.Daca aveti de gand sa ma contraziceti inseamna ca puteti iubi cu ratiunea si ca puteti avea un corp intelept.In acest caz va astept argumentele.

Te contrazic eu, iar ca argument o să mă folosesc de faptul că fiinţa nu este "alcătuită" doar din corp şi minte. Există mai multe "īnvelişuri" ale fiinţei, iar iubirea nu se manifestă nici īn planul fizic (corp), nici in cel mental (ratiune)... Vorbesc aici de iubirea autentică, şi nu de atracţie (care se manifestă īn planul fizic) sau de afinitate (care are ca loc de manifestare planul mental)... Şi da, există şi o animită "īnţelepciune a corpului", o "īnţelepciune" manifestată īn planul fizic prin capacitatea modificării metabolismului, spre exemplu...
IO
... Dupa cum exista si oameni care-si "dau cu stangu-n dreptu" la nivelul structurilor superioare. hh.gif
Lumashel
Rationamentul meu nu a fost inteles corect.Daca filosofia isi continua existenta,si conversatia de asemenea,nu inseamna NEAPARAT ca Adevarul nu a fost gasit.Aceasta era ideea.
Lumashel
QUOTE
4.A ajuns vreodata filosofia la Adevar?


Probabil ca nu, daca te intrebi:

QUOTE
2.Cum se explica faptul ca filosofia,cautatoarea aurului universal,se bazeaza pe o conversatie care daca s-ar incheia(ipotetic solutionandu-se),ar disparea si ea?


Rationamentul meu nu a fost inteles corect.Daca filosofia isi continua existenta,si conversatia de asemenea,nu inseamna NEAPARAT ca Adevarul nu a fost gasit.Aceasta era ideea.

QUOTE
1. Cum se explica fapul ca filosofia avand ca tinta adevarul,nu a ajuns la nici o certitudine ci a nascut numai aporii? Pentru ca totul este relativ?


Exact. Marea afirmatie a secolului xx. TOTUL ESTE RELATIV. Potrivit acesteia, adevarul e relativ, personal.
Einstein a smuls omenirii nostalgia absolutului. Dar omenirea a tinut minte numai ceea ce Einstein a reusit sa demonstreze logic... nu i-a tinut minte si esecul (lucru care mi se pare firesc). Esecul sau este ca nu a putut explica totul existentei (teoria restransa/generala a relativitatii, mecanica cuantica) printr-o teorie a campului. Teoria relativitatii e doar magazinul de fast-fooduri de astazi. Nu-l jignesc pe Einstien prin comparatia aceasta, el spre deosebire de masele umane isi dadea seama ca teoria lui e doar o treapta.

Mistinguett (si nu numai) crezi ca Einstein (si nu numai el) si-ar fi irosit o viata intreaga in cautarea unor iluzii, si-ar fi dedicat viata stiintei daca nu ar fi crezut ca exista un Adevar, altul decat cel personal, ce poate fi cunoscut?
Convingerea mea este ca un om care porneste pe drumul cunoasterii, pleaca de la o supozitie si anume aceea ce e ceva de cunoscut. Ceva ce poate fi cunoscut rational.

QUOTE
De unde ideea ca romanii au inventat sandwich-ul?


Idee prefabricata. Luata de la Discovery. Nu am contat pe veridicitatea informatiei. Avem alte informatii creditabile care ne pot demonstra ca oamenii au inventat multe lucruri pe care apoi le-au redecoperit (focul grecesc, apeductele, baile publice,tehnici de constructie). Dar nu am avut o alta metafora decat cea a sandwichului, care sa ilustreze doua aspecte: nevoia si evolutia.
Consider ca toate activitatile oamenilor se orienteaza spre cunoastere, faptul e usor de verificat in experienta. Daca e cunoasterea sau nu scopul suprem, asta nu e treaba topicului.
Nevoia de cunoastere a determinat aparitia filosofiei (si a tuturor stiintelor, religiilor, artelor...).
Iar evolutia a constat in complicare (datorita faptului ca omul avea nevoie de dovezi si nu se multumea doar cu afirmatii fara temei).
Iata de exemplu afirmatia: nimic nu e nou sub Soare.
Acum a aparut ideea extraterestilor. Se incearca o demonstrare.

QUOTE
Si de ce avem nevoie de un adevar unic? Crezi ca este posibil?


Eu nu-mi pot imagina lumea fara un adevar unic. Fara acel adevar, lumea ar fi absurda (adica exact asa cum o percep cei ce nu au inteles teoria relativitatii drept un pas).

QUOTE
Si daca ar fi posibil, crezi ca ar fi bine?


Bine? Nu o sa iau termenul acesta ca pe unul moral. Ci o sa il inteleg asa cum il intelegea odinioara Platon sau Leibniz. Nu ar fi bine. ESTE bine. Pentru ca lumea aceasta este "cea mai buna dintre toate". Exista un Soare. O ordine.

QUOTE
Cum iti imaginezi viata a miliarde de oameni cu acelasi adevar?


Nu e nevoie sa mi-o imaginez. O percep.

QUOTE
Ne-am mai pune intrebari daca am avea acelasi adevar? Ar mai exista raspunsuri?


Truismul rezultat: daca nu ne-am pune intrebari, nu ar mai exista raspunsuri. PENTRU CA NU AR MAI FI NEVOIE DE ELE.
Respingand ideea unui adevar unic, se iveste intrebarea: ce ne este comun si se ajunge la a considera ca baza a universului si a societatii convetia. Adica ceea ce uneste oamenii se rezuma la o "harta". La simboluri unanim acceptate. Sa inteleg ca legea gravitatiei este o conventie? Imposibil de acceptat pentru mine. Daca am desfiinta hartile pamantului nu ar mai exista tari, teritoriul ar ramane nimpartit, neordonat. Dar daca desfiintez legea gravitatiei, corpurile ar continua sa cada si eu as continua sa raman cu picioarele pe pamant si sa nu plutesc in deriva. Iar daca raman cu picioarele pe pamant bineinteles, RZA, ca imi asum riscul sa ma impiedic in ele. Dar mai bine mi-l ASUM decat sa plutesc.

Exemplu concret pentru adevarul unic: Mistinguett sustine ca totul e relativ. Lumashel sustine ca exista si un absolut. Care adevar e mai adevarat, adevarul lui Mistinguett sau adevarul lui Lumashel? Nu intentionez sa raspund acestei intrebari. Am formulat-o pentru a demonstra ca numai formuland-o ne manifestam nevoia de a ne apropia spre un singur adevar.

QUOTE
Pentru ca e bine sa auzi si ideile/opiniile altora? Altfel de ce ai pune tu insuti intrebari?


De ce e "bine" Mistinguett? As vrea sa aud de la tine raspunsul.

Acum trebuie sa fac si un salt la adevarul lui Tudy. In primul rand nu stiu despre ce "invelisuri" vorbesti. Din cate stiu invelisuri nu ii atribuiau omului decat cateva doctrine religioase, metafizice si spiritismul. Despre ce este vorba?

Iubire... stiu sa fac diferenta intre senzatie, emotie, sentiment si idee. Iubirea este un sentiment. Daca I.Kant vorbea de iubire rationala, eu vorbesc doar de iubire (acea iubire rationala este altceva).
Cand ma refeream la natura conflictuala a filosofiei, ma refeream la notiunea de iubire acceptata pe scara larga. Iar ea pe scara larga se reflecta cel mai bine in corp. Literatura clasica si romantica, muzica, pictura, sculptura o trateaza tot astfel.
Filosofia este 'iubirea de intelepciune' pentru ca propune o armonie intre ceea pare uneori imposibil de impacat. Intre iubire (drept cunoastere sensibila) si ratiune (drept cunoastre formala, matematica). E ceva gen, religie si stiinta. Ideea era ca armonia dintre contrarii duce la intelepciune, nu numai corpul, sau nu numai mintea.

Ma bucur macar ca ai pus intre gilimelele de rigoare: intelepciune a trupului. Reglarea metabolismului este o potenta a corpului. Dar cu ce iti dirijezi metabolismul? Cu corpul?... sau cu o alta capacitate, cu capacitatea de a judeca si de a vrea.
kidadacas
Va-ti intreabat vreodata de ce filozofam? 50.gif
Foarte simplu domni mei.din cauza ca incercam sa complicam intotdeauna lucrurile.<<Nu ,totul e prea simplu>>isi zice individul pus in fata rezolvarii unei probleme de orice tip,atunci persoana in cauza alunga ideea unei solutii usoare dar corecte in cautarea alteia simandicoase, incorecte ,dar de ...persona se poate mandri totusi ca a filozofat.
Am observat acest comportament la colegii mei si inclusiv la mine.Stim ca putem parea ridicoli ,patetici chiar si tot nu ne lasam din goana noastra nebuna si haotica de a gasi raspunsuri.
Raspunsuri la ce? ma intreb eu acum in putinele mele momente de luciditate a neuronilor.
Par exemple:am un coleg care declara sus si tare ca e ateu.Pt ca... si insira motivele lui.Pe moment totul pare logic si inclini sa-i dai dreptate ,apoi iti dai seama ca n-a spus nimic concret ci e doar un fel de Toma necredinciosul.De fapt draga colega, tu esti tot un cautator de raspunsuri.Nici tu nu sti ce vrei.Dar eu da!Persona in cauza,care de altfel serveste drept model pentru un numar foarte mare de indivizi de genul ei,cauta un sprijin in oricine care e dispus sa il dea.Se simt neajutorata din cauza nesigurantei sale si incearca -inconstient-prin atacarea anumitor principii ale societatii sa iasa in evidenta si asa doar- doar s-ar ivi vreunul destul de destept care sa poata sa-l ajute.[COLOR=red]pai vedeti ca totul se simplifica:)
Ei si ca sa nu uit inainte saa inchei :sa va aduceti aminte mereu ca cea mai sigura cale de a ajunge la un raspuns e si cea mai simpla:Oul lui Columb,nu?
Wluiki
Lumashel,

Este in mod necesar ca lumea asa cum exista ea in afara oricarei observatii (asa cum din punctul nostru de vedere nu exista wink.gif) sa aiba scop? Sau ca existenta noastra sa aiba scop?

Mi s-a parut aproape de necrezut ca intr-un domeniu care prin excelenta este dedicat scopului, si anume religia, s-a putut petrece o schimbare radicala precum aceea de la intruparea lui Dumnezeu propter nos homines, postulata de Consiliul de la Niceea, la intruparea lui Dumnezeu propter se ipsum in viziunea unui Duns Scotus.
Einstein, dupa cum el insusi recunoaste, este atins de o religiozitate a omului care cauta Adevarul. Declara ca vrea sa stie cum gandeste Dumnezeu, pentru ca Adevarul este inchis acolo. Este vorba de un propter se ipsum. Ce am admirat la Einstein este imaginea unui univers neantropic pe care el o promoveaza (atat ca existenta cat si ca cognoscibilitate). Esecul sau este dovada. Astazi, la multi ani dupa el, teoria unificarii inca este un Graal al savantilor. Este o insulta adresata universului! De ce cineva isi poate inchipui ca universul este asa cum vrea el sa fie? wink.gif

Teoriile cu succesele si cu esecurile lor imi confirma ca noi nu facem decat sa aproximam realitatea, ne manifestam incapacitatea de cunoaste senzorial, si chiar rational, lumea asa cum este ea. Lumea fara adevar este o lume necunoscuta, caci notiunea de adevar nu inseamna decat o coerenta locala a unui doritor de cunoastere. Gasesc o contradictie irezolvabila intr-o relativitate atotguvernatoare (atentie, nu am vorbit de relativitatea lui Einstein, care are un domeniu strict de aplicatie, ci de paradigma rezultata, care a influentat in mod dramatic secolul trecut) si un Adevar unic. Tot ceea ce simt si gandesc este relativ, caci sunt doar un observator. Noi ca umanitate suntem un grup de observatori corelati. Suntem mai eficienti, dar suntem observatori.
Legea gravitatiei este o conventie. Pentru ca ea nu reprezinta decat un crampei de realitate perceput, teoretizat, modelat. Nu putem spune decat ca realitatea asa cum este proiectata in planul pe care il putem intelege se manifesta intr-un mod conceptualizat sub forma acestei legi. In antichitate, datorita conceptiei geocentriste, gravitatea era o forta de atractie a centrului universului. Abia dupa revolutia lui Copernic, intai Galilei si apoi Newton vor desavarsi o prima lege a gravitatii, revolutionata ulterior de Einstein. Nu putem afirma cu certitudine ca ceea ce stim este adevarat. Credem doar ca modeleaza mult mai bine. Spun credem, pentru ca istoria stiintelor a aratat ca, nu rareori, se intampla sa ne intoarcem la teorii considerate gresite la un moment dat - ipoteza Kant-Laplace in varianta Weizsacker este un exemplu.
Prin desfiintarea legii gravitatii voi obtine doar o pata neagra in ceea ce cunosc.
gragulea
Din momentul in care a existat si un alt cuvant in afara de cel originar, realitatea a devenit mentala. Din doua s-au nascut trei, samd. Nu poti explica un intreg prin fragmente din el. Cel mult poti sa-l percepi (intrezaresti). Manuind cuvintele poti sa parcurgi un drum, care poate fi si al tau, dar capacitatea de a sti unde duce in final...
Lumashel
Nu pot sa cred ca biliarde de vieti umane s-au scurs in van.
Revolutiile izbucnesc impotriva acestui "nu pot sa cred'.Si au caracter novator.Cine nu le urmeaza... .
Principiul majoritatii se impune si aici.Asta se intampla in istorie iar fizica risca sa devina istorie.Istoricizarea fizicii este o insulta adresata universului,nu visul de a explica totul prin aceiasi ecuatie.E un vis plapand acum.
Personalitatile puternice s-au intors impotriva principiului lui Ockham (principiul simplitatii),inerent unei unificarii a stiintei, a cunoasterii.De ce?Raspunsul este simplu:pentru ca s-au simtit insultate.Un adevar comun ar fi redus denivelarile.Nu ar mai fi existat muntii si nici prapastiile,pentru ca totul fiind explicat prin acelasi lucru ar fi fost redus la o miscare rectilinie.Ca in dinamica clasica.
Iar dupa experienta extrema a comunismului,oamenii s-au ferit.
Termodinamica splendid inflorita i-a incurajat sa se diversifice.
Plus toate curentele culturale,plus pozitivismul aplicat in economie.
Democratia si capitalismul reprezinta paroxismul.Omul e adus in prim plan.
Genetica ii spune:esti unica,fiinta care incerci sa te reduci prin legile fizicii pe care tot tu le-ai elaborat!
Egoismul- singura lege,protejata de alte legi,cele juridice.
O aparenta intoarcere la legea primara,darwinista,in ciuda faptului ca ireversibilitatea timpului este demonstrata termodinamic.Dar se pare ca memoria singulara sau colectiva nu se supune ei.Se intoarece mereu asupra trecutului oricare va fi fost el.Omul acesta,adica exact omul timpului nostru,isi imagineaza ca universul este cum vrea el.Dar mai mult :ca IL POATE FACE cum VREA el.
Si nu are nici un bun simt in a actiona asupra universului si a-l modifica.De ce?Din nou raspunsul este simplu.Pentru ca nu mai exista o forta coercitiva in conceptia sa,adica nu mai are nici un Dumnezeu.(daca se simt atacati credinciosii sa inteleaga afirmatia mea corect si anume inexistenta unui dumnezeu ce pedepseste(cel depasit din Vechiul Testament) iar daca mozaicii se simt cei atacati sa nu uite ca reprezinte o minoritate in timpul nostru iar eu vorbesc despre omul modern in general,adica de mentalitatea timpului nostru).
Omul dispune de libertate juridica,si de asemenea ii este explicata rational marja de indeterminare de care dispune(relatiile de incertitudine ale lui Heisenberg,legile departe-de-echilibru termic).
In conditiile astea omul "devine"puternic.PUTERE e cuvantul secolului XXI.Off,Nietzsche,ce ai vrut sa faci si ce ai facut!Umbra ta intuneca secolul nostru.Iar cei ce cred ca trebuie inca sa se imbrace in hainele unui supraom degradat sunt tocmai revolutionarii.
Batalia dialectica nu se mai poarta intre religie si fizica ci chiar in miezul stiintei.Asta e ceea ce nu vor sa inteleaga nostalgicii.

Poate sunt o personalitate slaba,dar pe mine ideea unui adevar unic nu ma umileste.Dimpotriva consider ca daca in timpul domniei dinamicii,conceptia asta nu putea fi eficienta deoarece nu ar mai fi motivat oamenii sa cunoasca,realitatea istorica cere acum unui univers golit de ideal sa renasca prin chiar Idealul.O cere si evolutia.

Dupa cele afirmate s-ar putea intelege ca exista un adevar istoric ce ar anula adevarul unic,dar ceea ce am spus este ca exista o NEVOIE ISTORICA.

Cat despre adevar...spiritul uman complica un adevar simplu pentru a-l intelege,a-l aduce de la intuitie la ratiune.De aceea totul pare complicat.Urmandu-ne rationamentul,uitam de la ce am plecat si unde vrem sa ajungem.INSA PUTEM STII UNDE VREM SA NE INDREPTAM,GRAGULEA.Vrem sa ajungem la cunoastere ,oameni buni.si tot de la cunoastere am plecat.Ceea ce difera este planul cunoasterii.Deci vreau sa spun ca fizica este un drum pe care se realizeaza explicatia,adica desfasurarea rationamentului.Si tot ceea ce exista(pana si religia) face acelasi lucru:desfasoara rationamentul.Principiul complementaritatii a lui Bohr explica de ce.(o fiinta nu poate alege simultan doua posibilitati de a exprima prin limbaj lumea in timp ce lumea se desfasoara simultan;e logic:daca esti actor nu poti juca toate rolurile,joci unul singur...).
Asa se poate intelege faptul ca teoriile fizice au esuat toate in incercarea de a explica complexitatea lumii.De fapt daca ne uitam cu atentie si suntem sinceri cu noi insine ,o noua teorie a aratat cat de limitata e cea precedenta.Iar noua teorie ia nastere dintr-o contradictie intre vechea teorie si realitatea sau o alta teorie.Deci evolutia ia nastere dialectic.Sisif ne motiveaza.Esecul ne indeamna sa mergem inainte.

E cuminte punctul de vedere a lui Wluiki.Stergand legea gravitatiei ar ramane o pata neagra.Pata ar fi caracterizata prin conturi.Adica limite.Asta inseamna ca si ce am sters avea limite.Legea gravitatiei e limitata(deci avem de-a face cu aproximari),ca si noi de altfel,numai asa ii este justificata existenta,insa legea gravitatiei nu e autonoma(nu in sens de aplicabilitate ci de apartenenta).Face parte dintr-un intreg.Rationamentul nostru.COMUN.

Din care"punctul NOSTRU de vedere" nu exista o lume independenta de observatia noastra,WLUIKI?
Ulise

Lumashel,
Intrebarea ta reflecta modul in care este vazuta, in genearl, filosofia: un soi de "stiinta" meditativa a
gandirii pure, separata de celelalte discipline. Iluzia este creata de modul in care tindem sa privim istoria.
Cu alte cuvinte, ce a fost numit drept "filosofie" in decursul timpului? Istoria traditionala tinde sa separe
filosofia de fizica, matematica, de stiinte sociale, de cele umaniste. Nu cred ca e posibil ca subiectul sa fie clar
delimitat si plasta precis pe harta umanitatii. Motivul e ca aceasta harta tinde mereu sa se schimbe. In evul mediu, de exemplu, filosofia acoperea practic orice domeniu care nu venea din teologie. Newton se ocupa de "filosofie naturala", un termen foarte raspandit chiar si in sec XIX pentru a desemna ceea ce acum numim "stiinta". Gandirea filosofica are tendinata de a sfida si a contesta limitele si conventiile acceptate. Stiinta (in varianta occidentala) a aparut cand o mana de greci au fost suficienti de perversi sa ignore comuna palavrageala despre zei. Mult mai tarziu, psihologia, sociologia, economia, etc....au aparut ca urmare a efortului realizat de indivizi care, la vremea lor, erau numiti filosofi. Si acelasi proces de creatie continua si astazi. Cateva exemple: limbajele de programare sunt derivate din logica formala; teoria lui Cantor despre infinit a fost catalogata drept "filosofie" bizara, abstracta si inutile de comunitatea stiintifica a sec XIX, astazi este predata drept teoria multimilor.
In fapt istoria filosofiei nu este istoria unei discipline bine conturate ci mai degraba istoria gandirii, istoria ideillor.
Efortul filosofic este de multe ori adoptat si modificat de alte discipline. Filosofia morala de ieri devine jurisprudenta de azi, philosophy of mind se transforma in cognitive science. Unul dintre efectele acestui transfer este ca gandirea filosofica tinde sa fie considerata inutila, chiar si ca demers intelectual. Realitatea este ca orice ramuara a filosofiei care este vazuta drept utila inceteaza sa mai fie numita filosofie. De aici iluzia ca filosofia nu progreseaza deloc. Nimic mai fals.

Wluiki
QUOTE
  Nu putem afirma cu certitudine ca ceea ce stim este adevarat. Credem doar ca modeleaza mult mai bine.


Cu o exceptie: matematica. Deoarece este singura stiinta neexperimentala, matematica
ofera un adevar incontestabil. Cunoasterea matematica s-a cladit asemeni unei piramide despre care ai certitudinea ca nu se va prabusi niciodata. Teoriile grecilor despre natura par acum ridicole si naive; geometria lui Euclid se preda si astazi in scoli. Imi pot imagina un colt al Universului in care legile chimiei sa functioneze altfel insa numerele prime vor fi prime oriunde.
Matematica foloseste experienta doar pentru intuitie si nu pentru a deduce adevarul. Goldbach Conjecture( orice numar par se scrie ca suma de doua prime) a fost verificata experimental pentru toate numerele mai mici de 400,000,000,000!!! Alte stiinte ar considera asta un criteriu suficient pentru adevar; o asemena afirmatie pentru un matematician care se respecta e o adevarata erezie.

Numai bine!

Mihai
Bine ai (re)venit la Han, Ulise! welcome.gif
Wluiki
Lumashel

QUOTE
Nu pot sa cred ca biliarde de vieti umane s-au scurs in van.

Care este scopul umanitatii? Ca animal, perpetuarea. Ca fiinta inteligenta si cu constiinta de sine? Sa cunoasca? Sa se desfete? Sa isi creasca luxul de la generatie la generatie? Sa se distruga?

QUOTE
Asta se intampla in istorie iar fizica risca sa devina istorie.Istoricizarea fizicii este o insulta adresata universului,nu visul de a explica totul prin aceiasi ecuatie.

Istoria conteaza pentru mine ca fiinta inteligenta, chiar si in ceea ce inseamna stiinte, pentru ca imi furnizeaza informatii (o imagine) asupra modului in care eu gandesc, in care eu evoluez (eu, ca fiinta integrata in specia mea). Nu vad care este ofensa adusa alteritatii prin consemnarea propiilor mele (noastre) esecuri si transformari. Chiar tu ai spus ca omul a fost motivat de propriile esecuri.

QUOTE
Personalitatile puternice s-au intors impotriva principiului lui Ockham (principiul simplitatii),inerent unei unificarii a stiintei, a cunoasterii.De ce?Raspunsul este simplu:pentru ca s-au simtit insultate.Un adevar comun ar fi redus denivelarile.Nu ar mai fi existat muntii si nici prapastiile,pentru ca totul fiind explicat prin acelasi lucru ar fi fost redus la o miscare rectilinie.

Personalitatile puternice se revolta impotriva dogmaticii "occamiene" in masura in care le afecteaza orgoliul. Acela de somitate. Este o revolta simtita impotriva limitarii, cu care el, geniul, nu poate coexista.
Insa teoria, acea care ramane, acea care face istorie, se supune acestui principiu.
Principiul lui Occam este unul mental. Nu universul se supune acestui principiu (exemplul reliefului) ci cunoasterea noastra. Principiul spune ca explicatiile (solutiile) sunt cele mai simple, nu fenomenul.

QUOTE
Batalia dialectica nu se mai poarta intre religie si fizica ci chiar in miezul stiintei.Asta e ceea ce nu vor sa inteleaga nostalgicii.
Intre religie si fizica, razboiul dialectic s-a purtat numai prin intermediul filozofiei. Religia reprezinta un alt mod de cunoastere, nerationala, mistica. Nu poti avea un conflict dialectic la un nivel profund, mai degraba o lipsa de "sensibilitate" din ambele parti.

QUOTE
Poate sunt o personalitate slaba,dar pe mine ideea unui adevar unic nu ma umileste.
Adevarul modern este cel interpretabil, adevarul unic este cel aristotelic, depasit astazi. Prin modern incerc sa acopar paradigmele interpretative, postmoderniste, constructiviste. Nici n-am predicat un adevar unic, doar un adevar inexistent si inlocuit de un surogat descris de tine in paragraful ce se termina cu evocarea lui Nietzsche. Suntem prinsi in capcana interpretarii de la Copenhaga si a unei fenomenologii generalizate.

QUOTE
Din care"punctul NOSTRU de vedere" nu exista o lume independenta de observatia noastra,WLUIKI?
Cred ca ti-am raspuns deja mai sus. Punctul nostru de vedere este in acest caz suma tuturor punctelor posibile de vedere pe care le putem avea. Exprima faptul ca nu putem cunoaste lumea decat rational (prin ceea ce numim noi rational), iar acest univers exista (Berkeley, Schrodinger) atata timp cat noi il observam si il conceptualizam.

erata: nu doar rational, daca consideram religia, in acest caz va trebui sa caut o specificitate mai larga, in cel mai rau caz voi ajunge la uman



Ulise,

Matematica are o mare hiba. Nu se poate demonstra singura.
Matematica depinde de o axioma, de un apriorism. Care in cele din urma este liantul cu realitatea.
Dupa cum vad eu lucrurile, matematica descrie foarte bine mintea noastra (ceea ce numim noi rationalul, ceea ce cuantificam noi prin inteligenta). De aceea, nu numai geometriile lui Euclid, dar si logica lui Aristotel este valabila astazi. Numerele prime vor fi prime oriunde va exista o fiinta rationala cu o inteligenta suficienta.
Imitandu-te, imi imaginez acel colt de univers, in care totul este un valmasag de materie si de energie (sau cine stie ce alte ontologii) in care nu exista nimic altceva, nici-o ordine, nici-o forma. Caci nu exista cuvantul formator, Logosul. Se spune ca beauty is in the eye of the beholder, dar sa nu restrangem frumusetea doar la perceptie. Matematica este frumoasa pentru noi, cei care gandim.
Lumashel
Ulise ai facut un lucru util pentru buna desfasurare a discutiei:ai definit filosofoa in tip hegelian.Adica ai plasat-o in timp.In DEVENIRE.
Rolul meu acum este sa extrag concluziile.
Filosofia a postulat INTREBARI(a se retine cuvantul intrebari,e un cuvant cheie).Fiind intrebari prea generale,incercarile de a raspunde s-au specializat,filosoful a DEVENIT matematician,fizician,medic,sculptor...(probabil vei vrea ulise sa spui ca matematica precede filosofia ,dar ajung si acolo).
De ce filosoful a trebuit sa devina?Ca sa persiste=un raspuns ce ar necesita o foarte lunga argumentare pentru a va convinge deplin.De aceea ,daca s-a adus in discutie filosofia naturala voi recurge la exemplul ei.Ea a luat nastere din intrebarea:Ce exista?Raspunsurile imbinau fizica(ratiunea) cu metafizica si miturile.Era o CONTRADICTIE interna.Pentru a depasi contradictia,a fost necesara fragmentarea incercarilor,specializarea lor.Fragmentare,specializare=individualizare,limitare.
(Notiunea de LIMITA joaca un rol foarte important in toata povestea asta.)Iar specializarea reprezinta ingustarea perpectivei si intelegerii.In sensul acesta a decurs toata istoria...elementele ei s-au individulaizat din ce in ce mai mult,dupa cum chiar tu precizezi.Dar asta ce inseama?Inseamna ca o realitate perceputa(nu existenta in sine) este din ce in ce mai fragmentata.SI asta inseamna marirea potentialului conflictual(ce ar duce la o mai intensa specializare,etc).De ce se mareste potentialul de conflict prin fragmetare?Raspuns:unde este mai mare probabilitatea de a izbucni un conflict,intr-un grup de trei insi sau intr-unul de trei ori cate trei insi?
Marindu-se gradul de conflict,fragmentarea,specializarea,e logic ca lumea sa inteleaga mult mai putin din lume,o bucata din ce in ce mai mica din ea.Si perspectiva asupra lumii sa devina din ce in ce mai"neunitara".Aproape haotica.Pentru a va exemplica comparati idealul omului renascentist si al socialismului(omul care sa stie tot ceea ce se cunostea in vremea lui:omul multilateral dezvoltat)cu idealul civilizatiei americane contemporane(omul care sa isi cunoasca meseria lui bine,care sa spuna cu demnitate ca stie sa repare instalatii dar habar nu are sa spele wc-uri,sau sa tunda iarba).
Ei,dar daca istoria inseamna devenire,transformare,iata ca exista lucruri care inca nu s-au schimbat.Rolul filosofiei a ramas acelasi ,de a ajunge la adevarul unic(general).[cred ca v-am plictisit cu adevarul asta unic care aduce mai mult a poveste,a basm decat a realitate.Dar rabare!Voi spune clar ce inseamna el].A ajunge la ceva unic inseamna a unifica.De aceea astazi filosofia e hermeneutica.Incerca sa uneasca fragmentele din punct de vedere rational,nu morfologic,adica sa faca din fragmente un tot omogen,din toti oamenii de pe planeta o masa de carne.
Filosofia nu ne fura limitele.Acesta este meritul ei cel mai mare.
Dar filosofia nu a evoluat.CEle care au evoluat au fost specializarile ei.(stiintele).Filosofia nu poate fi identificata cu ceea ce a dat nastere ,ea nu e fizica de exemplu,cum nici dumnezeu nu e omul,cum nici voi nu sunteti copiii dumneavoastra,sau un scriitor oarecare ,cartile lui.Trebuie facuta distinctia intre creator si creatie.
Filosofia nu are cum sa progreseze pentru ca dupa cum spunea Bergson,totul e dat.Cel ce trebuie sa progreseze este rationamentul nostru.El face salturi asemenea electronilor.Dar mai bun este exemplul celulei care face un "salt"cand a ajuns la maturitate prin diviziune,(declansata tot de o contradictie:presiunea citoplasmei asupra nucleului datorata ingustimii membranei plamatice).

Adevarul unic este:exista o ratiune.(adica o lege ,o logica ,un sens in toata existenta noastra).Asta ar insemna ca suntem determinati,iar in limbaj religios ca exista un Dumnezeu.
Sunteti dezamagiti?
Asta a fost singurul raspuns al filosofiei.Ceea ce i-a urmat nu a fost decat desfasurarea rationamentului prin care trebuie demonstrat ca exista o ratiune.Demonstratia se intinde pana in zilele noastre si continua.Dificultatea consta in faptul ca adevarul fiind unic,general,nelimitat,trebuie demonstrat prin intermediul unei ratiuni care opereaza NUMAI SI NUMAI cu concepte limitate,fiind astfel ea insasi o limita.De aceea fiecare om este expresia unei reinventari a aceluiasi adevar.


QUOTE
1. Nu putem afirma cu certitudine ca ceea ce stim este adevarat. Credem doar ca modeleaza mult mai bine.
2.Cu o exceptie: matematica. Deoarece este singura stiinta neexperimentala, matematica
ofera un adevar incontestabil.
3.Matematica are o mare hiba. Nu se poate demonstra singura. Matematica depinde de o axioma, de un apriorism. Care in cele din urma este liantul cu realitatea.
-------
A fost un timp cand matematica si filosofia au fost pe acelasi plan si anume cand au PRESUPUS ca exista o ratiune,o logica.O astfel de presupunere capata denumirea de axioma.De obicei spunem ca o axioma nu implica demonstratia dar in viata noastra incercam de fapt sa demonstram o axioma,daca nu o reusim sa o demonstram va rezulta ca nu exista nici o ratiune functionala a lumii deci ca universul( si ceea ce contine-noi)nu are sens.E absurd.
Matematica asemenea filosofiei era prea abstracta,generala,si a 'facut pui'-fizica.Stiinta asta se bazeaza pe matematica , are contact cu lumea,si astfel matematica este aplicata la realitate pentru a-i demonstra rationaliatea.In sensul acesta trebuie sa se faca diferenta intre "a detine adevarul"(totul e dat),si "a-l sti"(desfasurarea rationamentului),astfel incat poti afirma ca ESTI MAI SIGUR PE CE NU STI DECAT PE CEEA CE STI.(ceea ce sti nu poate fi verificat decat printr-o integrare intr-o ratiune universala cu care sa nu contrasteze,sa nu intre in conflict,si nu poti fi sigur de stiinta ta decat cand este demonstrata existenta ratiunii).
Am insa o obiectie:
QUOTE
1. Nu putem afirma cu certitudine ca ceea ce stim este adevarat. Credem doar ca modeleaza mult mai bine.

Cu prima parte sunt de acord ,cu cea de-a doua nu.Tocmai aceasta este si problema:omenirea incearca sa demonstreze ratiunea,nu sa o creeze.
Am folosit termenul de "a reinventa"cu sensul de a descoperi,de a reactualiza ,nu de inventie propriu-zisa.Omenirea incearca sa demonstreze ca ratiunea nu e doar o conventie,o creatie care sa faca viabila o societate,sa-i asigure o ordine(cum este cazul legilor juridice,a semnelor de circulatie,a codului conduitei,a semnelor limbii,semnelor geografice,numerelor,etc).Conventiile sunt create prin acordul majoritatii.Si au rolul de a ordona pentru a NE intelege.Ratiunea,legea universala are o existenta dependenta de noi si de conventiile noastre ,deci nu are nici o legatura cu acordul majoritatii,si aspiratiile noastre personale,si nu exista pentru a NE intelege,ci pentru A INTELEGE,a face natura inteligibila.


Pana aici Wluiki,cred ca ti-am raspus pe larg la prima intrebare.(privitoare la scop,si asa se poate intelege corect frecventa afirmatie din filosofie "ratiunea isi este propriul scop).

La a doua intrebare:istoricizarea fizicii reprezinta transformarea legii in conventie...lucru ce se intampla prin contributia lui Boltzmann in fizica si a lui Heinsenberg.Istoricizarea aceasta poate fi vazuta chiar ca o evolutie din perspectiva specializarii despre care a vorbit Ulise,insa este evolutie atata timp cat nu iei in serios concluziile termodinamicii(adica sa iti uiti conditiile initiale),deci sa uiti ce vrei sa demonstrezi.Asta ar fi chiar o ironie subtil de absurda.

La a treia intrebare: constat ca sunt deseori inteles gresit pentru ca folosesc metafore.Sunt diletant in ale fizicii,metafora este specializarea mea,deci ,va rog,tolerati-mi-le,sa nu-mi ceara nimeni sa renunt la ele,ar insemna sa ma denigrez. Exemplul pe care l-am dat,cel cu relieful,era metaforic,muntii simbolizau "somitatile".DAr totusi din cate stiam eu Ockham spunea ca tot ceea ce creaza natura este simplu(contrar concluziilor la care a ajuns fizica actuala).S-ar putea sa ma insel.E adevarat ca principiul lui ockham se foloseste prin conventie cu sensul de a descoperi o solutie simpla la care nu te-ai gandit.Dar filosofia lui Ockham sustinea ce am spus mai sus,iar sf Agustin explica asa de frumos de ce nu il putem intelege pe dumnezeu(ca este simplu,iar ratiunea noastra deprinde cu greu simplitatea).

La a patra problema ,am explicat de ce batalia se poarta in miezul stiintei(e vorba de acel conflict inerent devenirii).
Dar trebuie sa te contrazic in privinta afirmatiei:"Intre religie si fizica, razboiul dialectic s-a purtat numai prin intermediul filozofiei".Atunci ce s-a intamplat cu Giordano Bruno si Galilei?(religia impotriva fizicii).CE a fost iluminismul?Ateismul?(stiinta impotriva religiei).Filosofia conciliaza,arata ca de fapt si religia si fizica urmaresc acelasi lucru,nu este un intermediar al conflictului.

-----
QUOTE
"Poate sunt o personalitate slaba,dar pe mine ideea unui adevar unic nu ma umileste.

Adevarul modern este cel interpretabil, adevarul unic este cel aristotelic, depasit astazi. Prin modern incerc sa acopar paradigmele interpretative, postmoderniste, constructiviste. Nici n-am predicat un adevar unic, doar un adevar inexistent si inlocuit de un surogat descris de tine in paragraful ce se termina cu evocarea lui Nietzsche. Suntem prinsi in capcana interpretarii de la Copenhaga si a unei fenomenologii generalizate."

Am inteles ce sustii.ESti "modern" in gandire.Eu sustin contrariul:ca adevarul nu creeaza o moda.Adevarul e unul si acelasi.IDealul adevarului este cel suprem ,conditia viabilitatii universului,axioma ce paradoxal trebuie demonstrata si sunt mari sanse sa o gasim nevalida.Adevarul asta e imuabil,Celelalte idealuri sunt istorice.Creeaza mode(dupa cat a evoluat stiinta).

Urmatoarele paragrafe formulate(inclusiv cel adresat lui Ulise) de tine nu fac decat sa imi afirme ideea desi initial au avut rolul de a mi-o infirma.
Wluiki
QUOTE
Era o CONTRADICTIE interna.Pentru a depasi contradictia,a fost necesara fragmentarea incercarilor,specializarea
Cred ca specializarea filozofiei nu s-a datorat unei contradictii, ci unui spirit pragmatic, materialist.
In civilizatiile stravechi, precum cele din Mesopotamia, filozofia nu exista ca entitate, este ascunsa in literatura sapientiala, in textele sacre, insa matematica sau astronomia au deja o forma. Nu putem vorbi de o stiinta, dar de un sistem de cunoastere, a carui conturare este destul de clara pentru a fi un contraexemplu pentru propozitiile citate.
O problema interesanta: ce a fost mai intai - filozofia sau stiinta (ca esenta, nu ca entitate)? Care germen a inmugurit primul: intrebarea "de ce?" sau spiritul tehnic sustinut de o inteligenta adecvata?

QUOTE
Filosofia nu are cum sa progreseze pentru ca dupa cum spunea Bergson,totul e dat.Cel ce trebuie sa progreseze este rationamentul nostru
Eu as spune ca se intampla exact invers. Rationamentele sunt aceleasi. Contextul, paradigma, acestea se schimba. Ceea ce inseamna o evolutie a filozofiei. Ti-am descris un alt fel de adevar. Flexibilitatea in definirea conceptelor este un suficient indiciu ca filozofia evolueaza. Evolueaza conceptele de Adevar, Morala, Libertate, Om -> evolueaza si filozofia.

QUOTE
Adevarul unic este:exista o ratiune.(adica o lege ,o logica ,un sens in toata existenta noastra).Asta ar insemna ca suntem determinati,iar in limbaj religios ca exista un Dumnezeu.

In viziunea mea, adevarul trebuie sa aiba acea proprietate de a fi falsificabil. Ei bine, existenta ratiunea nu poate fi falsificabila. Riscam un paradox. Daca n-ar exista ratiune, n-am putea judeca ce este adevarat si ce este fals, nu? Ca si cum, am incerca sa facem demonstratii matematice in absenta matematicii. Un alt "adevar" din aceeasi categorie ar fi "exista ceva". Dar ce fel de adevar este aceasta, cand negatia sa - "nu exista nimic" - ar trebui sa se reflecte si asupra celui ce isi pune intrebarea? smile.gif

QUOTE
De obicei spunem ca o axioma nu implica demonstratia dar in viata noastra incercam de fapt sa demonstram o axioma,daca nu o reusim sa o demonstram va rezulta ca nu exista nici o ratiune functionala a lumii deci ca universul( si ceea ce contine-noi)nu are sens.E absurd.

O axioma este indemonstrabila. Tot ceea ce facem este sa credem in ea.

QUOTE
Matematica asemenea filosofiei era prea abstracta,generala,si a 'facut pui'-fizica.
Fizica a existat independent de matematica. Matematica antica era algebra si geometrie. Fizica insa, cu mici exceptii, a insemnat o inventariere ale obiectelor si fenomenelor cunoscute si enumerarea proprietatilor si esentelor (era bine impletita cu filozofia sau chiar cu misticismul).

QUOTE
Tocmai aceasta este si problema:omenirea incearca sa demonstreze ratiunea,nu sa o creeze.
Ratiunea este un instrument. A spune ca scopul ratiunii este ratiunea insasi inseamna a spune ca scopul mersului este mersul insusi. Dpdv stiintific, ratiunea este o consecinta fireasca a evolutiei. Scopul nu exista. Dpdv religios, ratiunea este data de Dumnezeu. Si scopul este unul formativ, de devenire. Dar eu vorbeam de scop atunci cand un tot om afirma "acea viata s-a scurs in van". Care este scopul omului? Scopul vietii?

QUOTE
istoricizarea fizicii reprezinta transformarea legii in conventie...lucru ce se intampla prin contributia lui Boltzmann in fizica si a lui Heinsenberg
Toate sunt legi, si toate sunt conventii, depinde de punctul de vedere. Am mai spus asta - nu odata s-a intamplat sa se reactualizeze ideile din trecut (am remarcat deseori "avant la lettre"-ismul = un lucru deja inventat, redescoperit, retusat si imbracat cu un termen oarecare). Nu cred intr-o istoricizare deplina, intr-o arhiva prafuita a istoriei cu rol exclusiv de palmares. Modelul epistemologic predicat de Heisenberg si Bohr, intr-adevar descrie o cascada de teorii, fiecare nascandu-se din moartea alteia, insa nu constrange in nici-un fel reactualizarea teoriilor vechi, sau persistenta unor elemente "subteoretice".

QUOTE
DAr totusi din cate stiam eu Ockham spunea ca tot ceea ce creaza natura este simplu(contrar concluziilor la care a ajuns fizica actuala).S-ar putea sa ma insel.E adevarat ca principiul lui ockham se foloseste prin conventie cu sensul de a descoperi o solutie simpla la care nu te-ai gandit.Dar filosofia lui Ockham sustinea ce am spus mai sus,iar sf Agustin explica asa de frumos de ce nu il putem intelege pe dumnezeu(ca este simplu,iar ratiunea noastra deprinde cu greu simplitatea).

Principiul lui Occam este "pluralitas non est ponenda sine neccesitate". Individul a fost un nominalist, un logician si acest principiu des intalnit in opera sa, a fost reluat in dese ocazii de ganditorii medievali, dar de multe ori denaturat. Caci acest principiu l-a ajutat pe Occam sa ilustreze ca nu exista univers (formele platoniciene), ci doar indivizi cu ratiune (universul este nenecesar pentru a face explicabile perceptiile noastre). Asadar prin aceasta prisma, explicatiile trebuie sa fie cele simple - nu avem nevoie de Adevar Unic! wink.gif

QUOTE

Dar trebuie sa te contrazic in privinta afirmatiei:"Intre religie si fizica, razboiul dialectic s-a purtat numai prin intermediul filozofiei".Atunci ce s-a intamplat cu Giordano Bruno si Galilei?(religia impotriva fizicii).CE a fost iluminismul?Ateismul?(stiinta impotriva religiei).Filosofia conciliaza,arata ca de fapt si religia si fizica urmaresc acelasi lucru,nu este un intermediar al conflictului.

Pentru a evidentia acest razboi, trebuie izolate cazurile respective de niste contexte ce le viciaza relevanta, uneori intr-un mod fatal.
Ateismul isi are primele radacini in Grecia Antica, si chiar nu putem vorbi de o stiinta care sa le fundamenteze ateismul. Chiar si ateismul francez, post-Reforma, nu dispune de datele stiintifice pentru a-l elimina pe Dumnezeu. De multe ori este o mai mult o pozitie impotriva Bisericii si a Monarhiei decat impotriva lui Dumnezeu. Atacurile lui d'Holbach sau Feuerbach asupra lui Dumnezeu se desfasoara pe terenul filozofiei. In rest, este o atitudine persiflatoare asupra unor cutume sau personalitati.
Iluminismul este o promovare a stiintelor naturale. Nu intotdeauna a fost o miscare antibisericeasca, cu atat mai mult, cu cat, toate monarhiile europene au cunoscut o perioada "luminata". In ceea ce priveste reprezentatii cei mai de seama, as vrea sa evidentiez pozitia iluminismului englez sau a celui german, un iluminism religios, in opozitie cu iluminismul francez, un iluminism rationalist si anticatolic. Sa nu generalizam!
Un aspect important in cele ilustrate mai sus il reprezinta institutionalizarea bisericii. Biserica inca ofera un sprijin important monarhiei. Orice idee anticatolica, putea usor fi interpretata ca fiind anticlericala, si antimonarhica.

Stiinta nici in ziua de astazi nu a atacat in mod direct religia (negarea transcendentalului, a revelatiei, a invierii, a reincarnarii sau a altor fenomene specifice). Pentru ca nu este stiintific, nu exista ipoteze, nu exista experimente (probe). Cel mult s-a folosit principiul lui Occam, dar invers. Caci acesta a sustinut ca religia trebuie sa fie sustinuta doar de credinta, nu si de ratiune. Caci Dumnezeu poate fi cunoscut numai prin revelatie, nu prin experienta directa sau ratiune. El a demonstrat astfel ca teologia nu-si justifica existenta. O astfel de doctrina nominalista, sustinuta si de altii, era un motiv suficient pentru ca Biserica Catolica sa niste ia niste masuri dure.
Bruno a fost discipolul lui Cusanus care cu vreo 100 de ani inainte, inaintase ipoteza universului infinit cu Dumnezeu in centru, Pamantul pierzandu-si locul central. Bruno a imbinat aceasta viziune cu mai recentul heliocentrism copernician. Atat Copernic, cat si Cusanus, desi au avut problemele lor cu Biserica, n-au avut soarta lui Bruno. Sa fie doar superpozitia ideilor cea care l-a trimis pe Bruno pe rug? Totusi, ideile sale teologice nu erau tocmai conforme cu cele oficiale (din cate stiu sustinea unele doctrine gnostice), si pe de alta parte, toata viata a fugit de Inchizitie, nu numai dupa aparitia celebrelor sale opere.

QUOTE
Eu sustin contrariul:ca adevarul nu creeaza o moda.Adevarul e unul si acelasi.IDealul adevarului este cel suprem ,conditia viabilitatii universului,axioma ce paradoxal trebuie demonstrata si sunt mari sanse sa o gasim nevalida.Adevarul asta e imuabil,Celelalte idealuri sunt istorice.Creeaza mode(dupa cat a evoluat stiinta).

Pozitia fiecaruia am intuit-o de la inceput. Nu-mi place termenul de moda (ipostaza cred ca ar fi mai nimerit), insa nu te-ai intrebat daca in epoci diferite, sau pentru oameni diferiti, viabilitatea universului inseamna altceva? In acest caz, Adevarul astfel conditionat, trebuie sa se multiplice?

noi
De cate ori a fost reinventat Adevarul?
Niciodata. Nici macar nu a fost inventat....nici vorba de re-inventat.
abureala
Filosofia este o palavrageala zadarnica. Si va fi in continuare. Adevarul este simplu. Omul are tendinta ca orice ceea ce nu cunoaste sa il considere complicat. Ca sa justifice de fapt incapacitatea de a cunoaste. Adevarul este Dumnezeu. Insa ca sa cunosti Adevarul, adica pe Dumnezeu, este o alta poveste. "Eu sunt Calea , Adevarul si Viata" a spus Iisus Hristos. Restul sunt vorbe. Unii spun ca asta e credinta. Unii spun ca e abureala. Insa de aici incepe TOTUL. Exista sau nu , Dumnezeu? Aceasta este adevarata intrebare.
fargakos
Adevarul. Un cuvant asa de simplu dar greu de cunoscut. Adevarul nu poate fi redus la inventii si halucinatii ale mintilor noastre. E adevarat ca aceste mijloace au servit mult timp si servesc in continuare pentru manipularea maselor. Alergam spre aceste falsuri si uneori inghitim cu lacomie litri intregi de bauturi inselatoare doar ca sa ne trezim din nou in agonia unei alte cautari.
Sunbscriu si eu la aceeasi idee: Dumnezeu este Adevarul:caci El e
QUOTE
Calea, Adevarul si Viata"
Wluiki
Filozofia inseamna interpretare. Interpretarea inseamna intelegere. Fara intelegere am ramane doar in senzorial. Sa-i vad eu pe acei crestini care isi datoreaza credinta exclusiv senzorialului.
fargakos
Ce-i drept nu de putine ori ne aflam in fata inexplicabilului si nu intelegem ceea ce e in jurul nostru, dar sti ce e scris :
QUOTE
Crede si nu cerceta
... smile.gif
gypsyhart
Adevarul nu se (re)inventeaza. Se descopera.

Pentru mine adevar inseamna ceea ce ramane. DIn acest punct de vedere exista nivele diferite de perceptie a adevarului. DE la corp fizic, la emotii, la ganduri, la ceea ce este intre ganduri.....Tudy stie mai bine:)
A merge spre adevar inseamna sa ai tupeul sa mergi mai departe pana descoperi ceea ce este mereu.
Mie mi se pare ca filozofii sunt (au fost) oameni care la un moment dat al calatoriei s'au panicat si nu au avut curaj sa mearga mai departe. Bineinteles ca ei nu vor recunoaste....smile.gif Dar cati filozofi au fost pomeniti pentru curajul lor, in afara de Socrate? (care poate nici nu era filozof in adevaratul sens...)

Wluiki
QUOTE
Crede si nu cerceta


Eu stiu de "Cauta si vei afla" wink.gif

jet li
Adevarul a fost reinventat de ori cate ori oamenii au aflat mai mult, adevarul exista si prin definitia lui e adevarat,nu este relativ,nu poate fi altfel.Cea ce exista asta este adevarul.Se intelege ca vorbesc de tot ce exista si se intampla, el nu poate fi schimbat sau fals, doar cunoasterea oamenilor poate fi asa.
Lumashel
QUOTE
Care germen a inmugurit primul: intrebarea "de ce?" sau spiritul tehnic sustinut de o inteligenta adecvata?


Din nou cronologie.Din nou istorie.Din nou ordine.

In Epoca de Piatra suntem mai aproape de inceputuri,totul era rudimentar deci poate fi studiata mai usor.Intrebarea 'de ce?'e sigur ca exista.Tehnica de asemenea(uneletele de piatra).Tehnica serveste nevoii de supravietuire.Dar intrebarea "de ce" cui credeti ca serveste?Eu spun ca tot unei nevoi.Chiar s-a descoperit facandu-se un studiu pe soricei ca si curiozitatea este vitala supravieturii asemenea hranei si apei.Soriceii inchisi intr-o cutie goala cu un mecanism de patrundere intr-o alta cutie,incercau sa declanseze mecanismul pentru a trece dincolo.Soriceii din cutia goala vor suferi de depresie si vor alege sa bea apa ce contine antidepresive,spre deosebire de soriceii inchisi intr-o cutie cu mai multe obiecte, care vor alege sa bea apa simpla.
Probabil imi veti replica faptul ca omul nu este soarice.Bun.Dar daca va propun sa faceti un exercitiu de imaginatie,il incercati?
Imaginati-va ca la varsta pe care o aveti in momentul acesta va culcati acasa intr-un pat,si va treziti culcati in iarba pe o pajiste,in epoca de piatra.Prima data cand veti deschide ochii veti observa cerul.Si vi se va parea CURIOS.(sau nu?).De ce va veti ridica brusc?Pentru ca va este foame , sete sau pentru ca SUNTETI CURIOS?Banuiesc ca dupa ce veti vedea pajistea va veti intreba :ce naiba caut aici?(valabil pentru orice om nu numai cu sensul restrans de :ce caut pe pajistea asta),si veti explora imprejurimile.Sau veri explora pentru a va cauta hrana sau apa,sau o casa (pentru ca va simtiti descoperiti sub un cer asa de mare)?Daca veti intalni un om dormind ,nu-l veti trezi ca sa-l intrebati unde este cel mai apropiata apa curgatoare potabila.Chiar daca v-ati trezi cu senzatia de foame sau sete sub presiunea unei curiozitati stringente ,ele ar pieri.Abia intr-un tarziu va veti aminti de foame si sete.
Sa nu credeti ca este un caz extrem care nu se aplica vietii cotidiene.Pana si omul robotizat de cotidian se supune prioritatii curiozitatii.
Intrebarea "de ce" e nevoia fundamentala.Iar pentru a arata corelatia intre nevoie si tehnica am folosit si metafora de introducere (a sandwichului).Crezi ca daca omul nu s-ar fi intrebat ce este focul ar fi ajuns sa-l manipuleze,sa foloseasca metalele,sa evolueze tehnica?
O parte a inteligentei consta in curiozitate(parte pe care o au si animalele),cealalta parte deosebeste omul de animale...puterea de a crea,de a inova,de a-si folosi curiozitatea nu numai pentru a supravietui ,dar a si provoca natura sa se dezvaluie.
Faptul ca intreabarea,curiozitatea s-a conservat ar trebui sa ne dea tuturor de
gandit.
QUOTE
Flexibilitatea in definirea conceptelor este un suficient indiciu ca filozofia evolueaza.

Credeam ca pomenind de hermeneutica era de la sine inteles ca presupune flexibilitate...privind hermeneutic o problema incerci sa ii epuizezi unghiurile de vedere.Deci si evolutia problemei in timp insa problematica ramane aceiasi.Modul de a trata problematica se schimba ,evolueaza.Un exemplu:chiar daca am reusi sa folosim infrarosii in univers(dincolo de atmosfera,largindu-ne astfel orizontul),si am reusi sa asistam la nasterea unei stele ,sau gauri negre,intrebarea CUM ar ramane.

QUOTE
Rationamentele sunt aceleasi


...Schema rationala este aceiasi.Declansatorul ratiunii este acelasi.

QUOTE
In viziunea mea, adevarul trebuie sa aiba acea proprietate de a fi falsificabil. Ei bine, existenta ratiunea nu poate fi falsificabila. Riscam un paradox.


Cred ca tocmai ai dat nastere unui nonsens...unui paradox.DAca EXISTENTA ratiunii nu poate fi falsificabila inseamna ca nu e adevarata.(si ce se intampla cu axiomele ,din punctul tau de vedere sunt sau nu falsificabile?)
VEzi cum o contradictie e o provocare pentru a intelege mai bine,si a face ordine.(daca in noi sau in lume,asta e o alta problema).

Si eu m-am referit la o ratiune a lumii ce trebuie demonstrata prin ratiunea umana.Iar ratiunea lumii poate fi falsificabila.Poate fi demonstrata inexistenta ei.IAr concluzia asta ar reflecta si lumea si pe noi:am fi un joc de noroc.Totul,absolut tot,ar fi un dans haotic de elemente eterogene.S-a intamplat sa se cupleze "astfel si nu altfel"si am rezultat "noi"(dar oare cum de se intamplarea asta se repeta?)

QUOTE
Ca si cum, am incerca sa facem demonstratii matematice in absenta matematicii.


Nu astfel se pune problema...e vorba de disputa dintre nominalisti si realisti:Ar exista matematica,fara sa incercam noi sa facem demonstratii matematice?Asa se pune problema.

QUOTE
O axioma este indemonstrabila. Tot ceea ce facem este sa credem in ea.


Tocmai asta e sublima ironie a vietii.TRebuie sa demonstram o axioma.
Credinta...asta e alta poveste,e o atitudine subiectiva a omului fata de axioma pe parcursul desfasurarii demonstratiei,rationamentului.

QUOTE
Fizica a existat independent de matematica. Matematica antica era algebra si geometrie. Fizica insa, cu mici exceptii, a insemnat o inventariere ale obiectelor si fenomenelor cunoscute si enumerarea proprietatilor si esentelor (era bine impletita cu filozofia sau chiar cu misticismul).


Cand fizica imbina fabulatia cu realitatea mai este fizica?
QUOTE
Ratiunea este un instrument.


De acord.E un instrument de satisfacere a unei nevoi asa cum sunt celelalte unelte materiale.

QUOTE
A spune ca scopul ratiunii este ratiunea insasi inseamna a spune ca scopul mersului este mersul insusi.


Aici nu sunt de acord.(asta nu inseamna ca e gresit).Spunand ca scopul ratiunii este ratiunea insasi,spui de fapt ca scopul ratiunii este de gasi o ratiune guvernatoare,a merge pe un drum pentru a-i gasi scopul drumului dand sens mersului tau.
QUOTE
Scopul nu exista.


Cand toate actiunile umane au un scop(imediat sau indepartat),de ce nu ar avea si viata,natura unul?(am ajuns din nou la problema initila:rationalitatea sau irationalitatea lumii,existenta adevarului unic sau inexistenta lui).


QUOTE
Dpdv stiintific, ratiunea este o consecinta fireasca a evolutiei. Scopul nu exista. Dpdv religios, ratiunea este data de Dumnezeu. Si scopul este unul formativ, de devenire.


In ceea ce priveste aparitia ratiunii,imi pare rau sa o spun,dar stiinta e mai superficiala decat religia,pentru ca de fapt nu ii explica aparitia,ci doar simuleaza ca explica.DAca explica ratiunea ca efect intr-un sistem ce consta in interactiuni cauza-efect,care e Cauza?
Nu o sa incerc sa scuz stiinta pentru ca nu are nevoie de scuze.Ea nu incearca sa explice APARITIA ratiunii ci IN/EXISTENTA ei.

QUOTE
Toate sunt legi, si toate sunt conventii, depinde de punctul de vedere. Am mai spus asta - nu odata s-a intamplat sa se reactualizeze ideile din trecut (am remarcat deseori "avant la lettre"-ismul = un lucru deja inventat, redescoperit, retusat si imbracat cu un termen oarecare).


Si ce demomnstreaza reactualizarea aceea.As vrea sa raspunzi tu,Wluiki.

QUOTE
SA nu gereralizam!


Nici nu am avut intentia asta.
CAnd vorbim despre religie si stiinta ,trebuie sa vorbim despre MODURI de a privi lumea(deci de a privi ACELASI lucru).Religia propune un mod,stiinta un alt mod.Ateismul nu e determinat exclusiv de stiinta(imi pare rau ca s-a inteles asta).
Intr-o perioada istorica domina un mod de a privi lumea.Toate curentele novoare au rezultat din refuzul de a privi lumea asa cum o priveau contemporanii(de data asta e o generalizare).BIserica s-a simtit amenintata de stiinta.Era vorba de puterea ei de a controla lumea.De conduita pe care o promova si de foloasele pe care le avea de pe urma ei.Inchzitia a fost un mod violent de a-si apara doctrina.Iar Bruno un exemplu.(puteau sa ii omoare toti oamenii de stiinta daca vroia daca nu era constienta ca scanteia se aprinsese si ardea inevitabil TRONUL PLOLITIC al religiei.)
Cati adepti nu si-a pierdut catolicismul din cauza stiintei!(pentru ca aparent sustineau doua lucruri diferite).Dupa parerea mea nu se poate nega tensiunea existenta intre stiinta din vremea aceea,si ce insemna religie atunci.(scolastica a incercat o depasire a tensiunii).

QUOTE
Pozitia fiecaruia am intuit-o de la inceput. Nu-mi place termenul de moda (ipostaza cred ca ar fi mai nimerit), insa nu te-ai intrebat daca in epoci diferite, sau pentru oameni diferiti, viabilitatea universului inseamna altceva? In acest caz, Adevarul astfel conditionat, trebuie sa se multiplice?


Cred ca nu iti place cuvantul daca l-am folosit intentionat pentru a-mi accentua atitudinea.
La conceptiile diferite asupra viabilitatii universului recunosc ca nu m-am gandit.A fost un soc sa observ ca oamenii din toate timpurile si toate locurile au conlucrat ,constient sau inconstient,la demostrarea viabilitatii universului.Orice ar intelege ei prin viabilitate,conditia pentru a o demonstra a fost aceiasi.SA inteleaga fara a intampina exceptii,contraziceri.Adica intelegerea sa abia caracter universal,ideatic.
Wluiki
QUOTE
In Epoca de Piatra suntem mai aproape de inceputuri,totul era rudimentar deci poate fi studiata mai usor.

Exista o diferenta intre istorie si istoria ideilor. Istoricul are tendinta de a analiza cu o minte contemporana. Istoricul ideilor, insa, isi reorganizeaza mintea dupa coordonatele socio-culturale specifice epocii respective. Din pacate, acest lucru este posibil in istoria propriu-zisa, istoria noastra de civilizatie a scrisului. Preistoria este un teren al speculatiei, arheologia fiind insuficienta pentru a studia religia, mentalitatea, societatea, cultura umanitatii mezolitice sau paleolitice. Gandindu-ma la suprizele pe care le-am avut cand am descoperit (in mica parte, ce-i drept) spiritul omului din Evul Mediu sau din Antichitate, vazand cat de sensibil sunt deformabile la nivel intentional faptele istorice in lipsa acestei dimensiuni, am o mare reticenta fata de proiectarea fiintei noastre contemporane in preistorie, incercand apoi sa culegem roadele acestui procedeu.
Am evoluat mental.
"De ce"-ul nu inseamna doar curiozitate, caci altfel soricelul acela ar fi un filozof. "De ce" poate inseamna si anxietate, si uimire, si poate chiar o intreaga drama rationala. Speculez bineinteles, nu cunosc mintea omului de acum zeci sau sute de mi de ani.
Eu nu stiu ce raspuns sa dau la intrebarea asta.

QUOTE
Credeam ca pomenind de hermeneutica era de la sine inteles ca presupune flexibilitate...
Am gandit flexibilitatea ca fiind cea indicata de evolutia culturala, de evolutia modului de gandire. Credulitatea, pasiunea, violenta, acestea sunt doar cateva din coordonatele care s-au modificat in timp. Gandirea, si in consecinta filozofia s-au adaptat.

QUOTE
Cred ca tocmai ai dat nastere unui nonsens...unui paradox.DAca EXISTENTA ratiunii nu poate fi falsificabila inseamna ca nu e adevarata.(si ce se intampla cu axiomele ,din punctul tau de vedere sunt sau nu falsificabile?)
VEzi cum o contradictie e o provocare pentru a intelege mai bine,si a face ordine.(daca in noi sau in lume,asta e o alta problema).
Poate exprimarea a fost defectuoasa. Existenta ratiunii nu poate avea o valoare de adevar (nici fals, nici adevarat). Nu pot sa spun nimic despre ceva ce s-ar intampla daca eu n-as gandi. Cum nu pot sa spun nimic despre teoria numerelor daca matematica n-ar exista?
O axioma, insa, este falsificabila, si atunci cade o intreaga structura, un intreg sistem. Pot oricand sa concep o geometrie (un sistem formal) in care prin doua puncte trec mai multe drepte distincte.

QUOTE
Si eu m-am referit la o ratiune a lumii ce trebuie demonstrata prin ratiunea umana.Iar ratiunea lumii poate fi falsificabila.Poate fi demonstrata inexistenta ei.IAr concluzia asta ar reflecta si lumea si pe noi:am fi un joc de noroc.Totul,absolut tot,ar fi un dans haotic de elemente eterogene.S-a intamplat sa se cupleze "astfel si nu altfel"si am rezultat "noi"(dar oare cum de se intamplarea asta se repeta?)
Asta este cu totul altceva. Dar cum voi puncta si mai jos, pana cum singura referinta a fost ratiunea umana (ratiunea care are ca scop pe ea insasi). Haide sa ne referim la aceasta ratiune a lumii prin lege, prin regularitate ontologica, incat sa evitam viitoare confuzii. Acest fapt a fost enuntat in aceast discutie, cu ceva timp in urma, in primul mesaj chiar am spus ca
QUOTE
Teoriile cu succesele si cu esecurile lor imi confirma ca noi nu facem decat sa aproximam realitatea
. Poate n-am afirmat explicit asiduitatea procesului de aproximare smile.gif

QUOTE
Nu astfel se pune problema...e vorba de disputa dintre nominalisti si realisti:Ar exista matematica,fara sa incercam noi sa facem demonstratii matematice?Asa se pune problema.
Egipt, Mesopotamia. Matematica a debutat empiric. Problema este rezolvata wink.gif

QUOTE
Tocmai asta e sublima ironie a vietii.TRebuie sa demonstram o axioma.
Credinta...asta e alta poveste,e o atitudine subiectiva a omului fata de axioma pe parcursul desfasurarii demonstratiei,rationamentului.
Godel ne aratat ca un sistem formal este ori incomplet, ori inconsistent. Oricine a inteles asta, renunta la a demonstra axiome. Ori se va propti intr-o alta axioma, ori isi va subrezi intreg esafodajul tongue.gif

QUOTE
Cand fizica imbina fabulatia cu realitatea mai este fizica?
Depinde de context, depinde de definitii.
Quarcii sunt sau nu o fabulatie? Reprezinta unul din numeroasele cazuri in care s-au scris intai formulele, dupa acea s-au cautat experimente doveditoare. Dovada care este indirecta, dovedeste o coerenta a legilor presupuse pana la acel moment, nicidecum existenta propriu-zisa.

QUOTE
Aici nu sunt de acord.(asta nu inseamna ca e gresit).Spunand ca scopul ratiunii este ratiunea insasi,spui de fapt ca scopul ratiunii este de gasi o ratiune guvernatoare,a merge pe un drum pentru a-i gasi scopul drumului dand sens mersului tau.
Vezi observatia de mai sus. Cuvantul insasi, precum si repetarea substantivului in propozitie in lipsa vreunui indiciu strecurat printr-un atribut conduc la reflexivitate. In fine, ajungem iarasi la scop. Cum se justifica, cum se materializeaza acest scop al ratiunii, de a gasi o alta ratiune (guvernatoare)? Sunt oameni lipsiti de pasiuni intelectuale, lipsiti de intrebari existentiale. Ratiunea lor ce scop are? Sunt ei anormali dpdv al fiintelor inteligente?

QUOTE

QUOTE

Scopul nu exista.

Cand toate actiunile umane au un scop(imediat sau indepartat),de ce nu ar avea si viata,natura unul?(am ajuns din nou la problema initila:rationalitatea sau irationalitatea lumii,existenta adevarului unic sau inexistenta lui).
Punctul nu inseamna neaparat o granita intre idei. Daca vrei citi si propozitia ce precede ceea ce ai citat si discutat, vei vedea ca am spus cu totul altceva. Cum vad ca ai facut mai jos wink.gif

QUOTE

In ceea ce priveste aparitia ratiunii,imi pare rau sa o spun,dar stiinta e mai superficiala decat religia,pentru ca de fapt nu ii explica aparitia,ci doar simuleaza ca explica.DAca explica ratiunea ca efect intr-un sistem ce consta in interactiuni cauza-efect,care e Cauza?

Una din notiunile din stiinte (si in religii, dar in alt mod) este infinitul, de multe ori ca expresie a unei obiectivitati reci. Cauza, cu litera mare, exista dpdv stiintific doar intr-un anumit context. Intr-un astfel de context, cauza prima echivaleaza cu cea religioasa. Cel mai trivial exemplu este Big Bang-ul. Precum religios fiind, nu chestionezi aparitia divinitatii creatoare, tot asa, in contextul unui univers prins intre doua borne Big Bang - Big Crunch, nu chestionezi aparitia Big Bang-ului (decat desfasurarea sa). Exista speculatia unei ciclicitati infinite, dar atunci trecem la un lant cauzal infinit.

QUOTE

Nu o sa incerc sa scuz stiinta pentru ca nu are nevoie de scuze.Ea nu incearca sa explice APARITIA ratiunii ci IN/EXISTENTA ei.
Presupun ca te referi la ratiune ca regularitate exterioara. Ei bine, exista teorii ale informatiei. Care deja presupun informatia existenta.

QUOTE
Si ce demomnstreaza reactualizarea aceea.As vrea sa raspunzi tu,Wluiki.
a) drumul catre un Adevar Unic are "bucle" cool.gif nu exista Adevar Unic, ne rotim ca bezmeticii in tot felul de explicatii potrivite "vremurilor"

QUOTE
BIserica s-a simtit amenintata de stiinta.
Mi-ai dat cateva exemple de "amenintari" pe care deja le-am discutat. Nu consider ca amenintarea Bisericii a fost stiinta, ci revolutia ideilor (de multe ori chiar in plan religios). Stiinta, in acceptiunea moderna este post-kantiana, stiinta medievala fiind la acelasi nivel cu vrajitoria sau alchimia, ba de multe ori umbrita de acestea. Kepler pare-mi-se spunea ca astrologia este fiica mai neroada a astronomiei, dar toata atentia asupra astronomilor ar disparea in lipsa ei. Ce vreau sa spun, ca astronomul pentru public era un astrolog, nu un savant.

QUOTE
Era vorba de puterea ei de a controla lumea.De conduita pe care o promova si de foloasele pe care le avea de pe urma ei.
Omul medieval era mult prea credul, mult prea violent si pasional pentru a fi pierdut usor de o autoritate impletita precum era cea clericala si monarhica. Marile ruperi ale vremii au fost facute de personalitati, caci acelasi om medieval avea un spiritul de supunere in sange. Orice conflict religios s-a intretesut peste un conflict politic, sau de orgolii (mai rar economic).

QUOTE
Inchzitia a fost un mod violent de a-si apara doctrina.
Inchizitia a fost o institutie introdusa pentru oprirea abuzurilor din partea fanaticilor. Vezi bula papala din 1233. Sunt impresionant de multe pedepse usoare (rugaciuni, pelerinaje) si achitari in comparatie cu executii. Retin o cifra a unui inchizitor de prin sec XIV-XV, intr-o zona puternic bantuita de erezie (probabil Toulouse), din aproximativ 1000 de cazuri anuale, doar vreo 40-50 au fost executati! Este infim pentru vremea acea!

QUOTE
Iar Bruno un exemplu.
Am discutat deja despre Bruno. A fost oare ereticul gnostic Bruno condamnat? Sau savantul Bruno? A fost Bruno mai ghinionist ca Galilei sau Copernic?

QUOTE
Cati adepti nu si-a pierdut catolicismul din cauza stiintei!
Catolicismul a pierdut in fata schismelor si a reformelor.

QUOTE
A fost un soc sa observ ca oamenii din toate timpurile si toate locurile au conlucrat ,constient sau inconstient,la demostrarea viabilitatii universului
Haide sa discutam despre acest Ev Mediu. Pe oameni (gloata) nu-i interesa adevarul. Se bucura in egala masura de o achitare sau de o executie. Isi urmeaza seniorul pana la moarte, fara a-i interesa daca acesta are dreptate sau nu. Rareori exista remuscari dupa o judecata partinitoare. In Evul Mediu, cuvantul era demonstratia. Si chiar in prezenta autocontradictiei. Nu cred ca putem vorbi de o viabilitate a universului in mentalitatea omului medieval.

Lumashel
QUOTE
Speculez bineinteles, nu cunosc mintea omului de acum zeci sau sute de mi de ani.


Mintea omului de acum zece mii de ani iti este la fel de deschisa ca cea a omului de acum 10 ani.Diferenta este de context.Cunosti mai bine contextul omului de acum 10 ani,mai mult banuiesc ca acum 10 ani traiai.DEci ai trait contextul respectiv,si poti risca o generalizare cu privire la imactul "prezentului"de atunci asupra constiintei umane.
Deci contextul iti este cel mai deschis pe masura ce ne apropiem de la epoca de piatra la anul 2004(daca retin bine), nu mintea omului.

QUOTE
Am evoluat mental.


Nici n-am sustinut altceva:evolutia rationamentului.Iar daca am ales contextul despre care izvoarele sunt cele mai tacute,am facut-o pentru ca evidentiaza mai mult conditia omului in cadrul natural:se afla intr-o lume ciudata ,necunoscuta care ii stimuleaza curiozitatea ,inteligenta.AM ales-o pentru a evidentia ca una dintre nevoi este curiozitatea.


QUOTE
"De ce"-ul nu inseamna doar curiozitate, caci altfel soricelul acela ar fi un filozof. "De ce" poate inseamna si anxietate, si uimire, si poate chiar o intreaga drama rationala.


De obicei si anxietatea si uimirea sunt provocate de necunoscut ,sau de lucruri despre care ai informatii eronate si descoperi la un moment dat ca sunt eronate.
Daca iti displace sa te transpune in pielea omului din epoca de piatra ,poate iti va placea sa te transpui in propria ta piele.Esti in fata unui monitor si citesti un mesaj .Lasam la o parte nevoile fizice...nu simti nevoia rationala de a gasi o coerenta in randurile acestea?Si nu esti curios sa vezi unde vreau sa ajung Wluiki?
-nicaieri-esti uimit sau te asteptai?
-in mintea ta-simti anxietate sau nu-ti pasa?
vroiam sa iti arat ca de fapt curiozitatea poate determina si anxietatea si uimirea.Soricelul simte frica datorita curiozitatii,dar o simte instinctual...de exemplu daca declanseaza mecanismul si patrunde in cutia urmatoare,care nu este goala ,contine o pisica...ce va simti soricelul?

Omul datorita intrebarii de ce?(curiozitate)se poate duce spre o lumina,si poate cadea intr-un abis.Pana cand va ajunge jos,ii se vor accelera bataile inimii(reactie asemanatoare cu a soricelului).Dar nu numai atat...ce va gandi el in timpul caderii,sau daca ar zbura in loc sa cada...ce impact ar avea acest lucru asupra ratiunii lui?
Curiozitatea determina reactii in lant in constiinta omului pentru ca omul spre deosebire de soricel are asteptari,are atitudini decise voit,rational...si poate mai are si altceva.

Deci nu aveam de gand sa fac din soricel filosof .Prin ceea ce am vorbit pana acum despre curiozitate,reisea doar ca este o nevoie cu un grad mai mare de determinare decat celelalte nevoi,intrebarea initiala fiind: Care germen a inmugurit primul: intrebarea "de ce?" sau spiritul tehnic sustinut de o inteligenta adecvata? Am raspuns si am argumentat.Si inca o data zic ca nici nu mi-a dat prin gand sa reduc omul la o nevoie.Sau sa il asez pe aceiasi masa cu soricelul.

QUOTE
Credulitatea, pasiunea, violenta, acestea sunt doar cateva din coordonatele care s-au modificat in timp. Gandirea, si in consecinta filozofia s-au adaptat.


Inteleg ce ai vrut sa spui...dar a reiesit cu totul altceva .Credulitatea, pasiunea, violenta...ce sunt astea?Sentimente?Vicii?Cert nu sunt gandire.Care e raportul:credulitatea,pasiunea,violenta influenteaza ratiunea,sau ratiunea le influenteaza pe ele?Hm.
Nevoile s-au conservat,cred ca toata lumea e de acord cu afirmatia aceasta.Conform ipotezei existentei unui adevar unic care sa se conserve,trebuia sa se conserve problematica pentru ca ipoteza sa fie verificata...si iata s-a pastrat.Problema devenirii se punea si in civilizatia pietrei si in evul mediu ,in epoca moderna si contemporana...nu conteaza ca limbajul si informatiile erau diferite.

QUOTE
Nu pot sa spun nimic despre ceva ce s-ar intampla daca eu n-as gandi. Cum nu pot sa spun nimic despre teoria numerelor daca matematica n-ar exista?
O axioma, insa, este falsificabila, si atunci cade o intreaga structura, un intreg sistem. Pot oricand sa concep o geometrie (un sistem formal) in care prin doua puncte trec mai multe drepte distincte.


Si de ce nu ai construi o astfel de geometrie?CE TE OPRESTE?Ai forma o noua logica...(iar in cazul asta fiecare om ar putea forma o logica noua)...numai ca acea logica CREATA trebuie sa se potriveasca unei alte logici(regularitate ontologica-cum AM CONVENIT sa o numim)...care nu e o invetie de-a nostra...trebuie sa se potriveasca unui adevar.UNIC.Daca axioma aceea ar fi falsificabila...atunci inseamna ca are valabilitate doar in prezenta unei fiinte inteligente,de exemplu ,in prezenta ta,daca tu ai lipsi prin doua punte AR PUTEA trece si mai multe puncte distincte fara nici o problema.N-as putea suporta o astfel de lume.

QUOTE
Problema este rezolvata


NU e nicidecum rezolvata.E ratiunea umana care incearca sa atinga regularitatea ontologica.Toata matematica in sine e o axioma,care ar putea fi pura creatie,inovatie...sau sa aiba existenta independenta.De fapt problema rationala a existentei sau inexistentei lui dumnezeu este in traducere matematica aceiasi cu in/existenta matematicii ca logica independenta de om.Ca matematica a avut ca start empiricul,lumea...o accept si chiar am avut multiple polemici despre problema asta...dar matematica s-a departat de epirism asa cum un sportiv pleaca de la o linie si se departeaza de ea,apoi se va intoarce la aceiasi linie,dar care valoric nu este aceiasi:una e de plecare ,alta de sosire.
Iar matematica ajunge destul de greu la linia de sosire care nu coincide cu rezultatul pe care il pui imediat dupa semnul egal.
...oricat m-as stradui nu as putea vedea in oamenii ,functii matematice.

QUOTE
Godel ne aratat ca un sistem formal este ori incomplet, ori inconsistent.
Oricine a inteles asta, renunta la a demonstra axiome. Ori se va propti intr-o alta axioma, ori isi va subrezi intreg esafodajul


Godel a facut ce ii cerea timpul lui,treapta la care ajunsese atunci stiinta.Timpul nostru nu ne cere sa ramanem la Godel ,nici sa facem abstractie de el,ci sa mergem inainte...chiar daca ideile noastre risca sa para ,sau chiar sa fie aberatii.SI Godel a riscat asta odinioara.

QUOTE
Cum se justifica, cum se materializeaza acest scop al ratiunii, de a gasi o alta ratiune (guvernatoare)?


Ratiunea guvernatoare era regularitatea existentiala.Prin stiinte(absolut toate) si arte,prin religii si filosofie,prin experientele personale.(dorinta de a cunoastere si autocunoastere).

QUOTE
Sunt oameni lipsiti de pasiuni intelectuale, lipsiti de intrebari existentiale. Ratiunea lor ce scop are? Sunt ei anormali dpdv al fiintelor inteligente?


Este o prejudecata,toti oamenii gandesc.SI au probleme existentiale.Chiar si fata aia draguta ,cam despuiata si spoita,care fumeaza ca un turc,si pare ca singurul interes al ei este distractia,sau baiatul care asculta manele si are un magazin de lanturi la gat...se gandeste.Se opreste la un moment dat in vartejul trairii care l-a prins si se intreaba:ce naiba caut aici?Ce sens au toate astea?Impresia ca ei nu s-ar gandi la asa ceva iti e data de imagine.Nu judecati dupa aparente.Eu n-am intalnit nici un om care sa nu aiba astfel de procese de constiinta.Ca sa ai scop(cel de care am vorbit mai sus),nu este nevoie de cine stie ce "pasiuni intelectuale".Nu e nevoie sa fii pasionat de citologie sau mai stiu eu de ce...Trebuie sa gandesti un pic(si nici un om nu are scapare de la asta) si sa traiesti un pic.E de ajuns.IAr daca vroiai puteai sa ma incurci ,si sa ma faci sa imi ridic mii de intrebari aducand in discutie idiotii.Si ti-as fi dat urmatorul raspuns:si ei isi formeaza o parere despre lume ,dar una juvenila...simpla.Cred ca ludica ,ar caracteriza-o mai bine.Insa jocul nu va fi unul haotic ,ci unul cu reguli.Deci nu conteaza coeficientul de inteligenta:toti pot intelege cumva lumea.

QUOTE
Quarcii sunt sau nu o fabulatie?


Broasca testoasa care poarta pamantul pe carapacea sa,este sau nu o fabulatie?Incearca sa explice miscarea Pamantului...dar nu poate fi considerata ca apartinand fizicii.Broasca aceea nu s-a descoperit niciodata...eu vorbesc de existenta fizicii abia cand s-a desprins de mitologie si filosofie.De aceea Democrit ,epicur,lucretiu nu sunt considerati fizicieni,ci doar filosofi.In vremea lor,atomii au fost pura fabulatie,la fel au fost si electronii,acum sunt quarcii.
Diferenta fabulatiilor este urmatoarea:broasca testoasa nu e de gasit,pe cand atomii sunt.Nu mai este nici o posibilitate sa gasim broasca testoasa,pe cand posibilitatea de a gasi quarcii exista.

QUOTE

Presupun ca te referi la ratiune ca regularitate exterioara. Ei bine, exista teorii ale informatiei. Care deja presupun informatia existenta.


PRESUPUN-foarte bine spus.Se comporta ca si cum informatia ar exista.
Stiintele si artele presupun existenta unei lumi(le trebuie material de prelucrare).DAr nu importa necesar existenta regularitatii ontologice.Aceasta existenta este o altfel de presupunere,nu una necesara,ci ceea ce numim in mod obisnuit presupunere-ipoteza.Exista si o altfel de presupunere :axioma.Difretenta este ca IN MOD OBISNUIT nu ne asteptam ca o ipoteza sa fie sau nu verificata,lucru care nu e valabil si pentru axioma.De aceea stiinta nu este determinata numai de existenta unei lumi in care sa se desfasoare,si de la care sa porneasca,si ca axioma regularitatii (a adevarului unic) sa fie intr-adevar axioma si nu ipoteza.

QUOTE
a) drumul catre un Adevar Unic are "bucle"  nu exista Adevar Unic, ne rotim ca bezmeticii in tot felul de explicatii potrivite "vremurilor"


Drumul catre un adevar unic inexistent,are bucle potrivite timpului?ASta nu inseamna cumva ca formulam in mod diferit acelasi lucru?
Nu crezi ca buclele acelea ajuta omul pentru a intelege?Daca i-ai vorbi unui roman in latina nu ar intelege nimic(daca nu ar fi pasionat de latina).

QUOTE
BIserica s-a simtit amenintata de stiinta.

Mi-ai dat cateva exemple de "amenintari" pe care deja le-am discutat. Nu consider ca amenintarea Bisericii a fost stiinta, ci revolutia ideilor (de multe ori chiar in plan religios).


Binenteles ca disputa intre biserica si stiinta s-a desfasurat pe plan ideatic...nici nu vad o alta metoda de conflict intre ele,ar fi chiar haios si grotesc sa se bata un om cu un altul ,numai pentru ca unul reprezinta Biserica iar altul Stiinta.Intotdeauna revolutia a venit prin noutate,si intotdeauna vechea gandire nu a renuntat usor;usor explicabil.
Daca vei continua sa sustii ca numai prin filosofie s-a realizat coflictul ,va trebui sa accepti ca si ideile religioase si cele stiintifice ,sunt filosofice... or,mie mi se pare ca totusi exista diferente intre ele daca nu de esenta ,de aparenta ,sigur...in istorie pentru a se apara de noua explicatie in cadrul buclei,vechea explicatie,cea religioasa a trebuit sa se apere cumva,daca nu cu fapte cu vorbe(oamenii de stiinta=diavoli,ideile lor=erezii),stiinta ca sa depaseasca prezentul istoric(religios),a trebuit sa considere explicatia religioasa ca fiind insuficienta, ...si uneori chiar nociva.

QUOTE
Inchizitia a fost o institutie introdusa pentru oprirea abuzurilor din partea fanaticilor.


Initial a fost introdusa pentru a opri coruptia din interiorul clerului...dar lucrurile se degradeaza in istorie.Daca l-a inceput clerul a fost tinta,apoi telul a devenit oprirea raspandirea eretismului.

QUOTE
...acelasi om medieval avea un spiritul de supunere in sange.
Pe oameni (gloata) nu-i interesa adevarul.
Nu cred ca putem vorbi de o viabilitate a universului in mentalitatea omului medieval.


Ba da,pe omul din evul mediu il interesa Dumnezeu.El era Cuvatul.Legea .Adevarul.Biserica si preotul,moduri de transmitere a cuvantului domnului.Daca exista acest spirit de supunere ,exista pentru ca omul credea prea mult in divinitate,de fapt mai mult in pedeapsa divina.DE aceea la baza credulitatii de care ai vorbit sta FRICA.Dar nu poti sa reduci omul evului mediu la omul strict religios,sa nu uitam ca atunci are loc emaniparea omului de sub tutela bisericii,si o "reintoarcere catre sine si pamantul sau".Faptul se poate cu usurinta observa in curentele artistice: umanism ,renascentism...si baroc.La baza lor sta o ideologie(desi sunt curente artistice).Si revenind la o intrebare anterioara(privitoare la credulitate,pasiune,violenta),mai poti sa sustii ca acestea determina gandirea,sau ca ele sunt determinate de masura in care ratiunii ii este permis sau nu sa se manifeste?
Ulise
QUOTE
Godel ne aratat ca un sistem formal este ori incomplet, ori inconsistent.


Nu a aratat chiar asta. Prima teorema de incompletitudine a lui Godel spune ca in orice "sistem formal de axiome
si reguli de procedura" suficient de larg (putem lua ca exemplu aritmetica) si care se presupune a fi necontradictoriu
exista propozitii P astfel incat nici P nici (non)P nu sunt DEDUCTIBILE prin procedee admise in cadrul sistemului. A doua teorema spune ca insasi consistenta unui astfel de sistem este nedecidabila. Dintr-o anumita perspectiva teoremele lui Godel sunt similare cu probleam opririi unei masini Turing.
Ce vreau sa subliniez, iar asta este foarte important, ca rezultatul lui Godel nu se pronunta asupra ADEVARULUI lui P ci exclusiv ca P nu e DEDUCTIBILA. In fapt, demonstratia teoremei produce o astfel de propozitie ADEVARATA dar nedeductibila!!
Punctul de vedere al formalismului in matematica era ca se poate face abstractie de SEMNIFICATIA afirmatiilor matematice, considerandu-le doar ca siruri de simboluri ale unui sistem matematic formal. Godel a spulberat sperantele
lui Hilbert in existenta unui astfel de formalism pentru matematica.
Dintr-o perspectiva (pseudo?)filosofica un corolar al teoremei lui Godel este ca notiunea de "demonstrabil" este mai slaba decat cea de "adevarat". Sunt foarte multe aspecte foarte interesante in jurul acestui subiect, despre ce inseamna adevar, intelegere, demonstratie, computabilitate, complexitate....

my 2 cents....
Catalin
QUOTE ("Lumashel")

Cred ca tocmai ai dat nastere unui nonsens...unui paradox.DAca EXISTENTA ratiunii nu poate fi falsificabila inseamna ca nu e adevarata.(si ce se intampla cu axiomele ,din punctul tau de vedere sunt sau nu falsificabile?)


Cred ca te incurci in termeni. Falsificabila inseama ca predictiile pot fi testate si dovedite false (daca sunt false). Daca predictiile se implinesc intr-un numar peste cel asteptat statistic, atunci teoria respectiva este credibila. Ratiunea este testata in mod continuu. Fiecare aplicare a ei reprezinta o testare. Pana acum n-a picat nici macar o data vreun test. Axiomele sunt si ele falsificabile. De exemplu faptul ca viteza luminii este aceeasi indiferent de sistemul de referinta. Axioma asta, inainte de a fi adoptata, a fost testata. Uneori axiomele sunt chiar falsificate si atunci sistemul este ori abandonat ori imbunatatit astfel incat sa fie mai general si mai apropiat de realitate.
gypsyhart
Pentru Catalin...
"Ratiunea este testata in mod continuu. Fiecare aplicare a ei reprezinta o testare. Pana acum n-a picat nici macar o data vreun test".
Ce reprezinta pentru tine ratiunea?
Catalin
A trage concluzii din premise folosindu-ne de silogisme.
gypsyhart
Pentru Catalin
Hai sa iti dau un exemplu de test picat:
P1:Un om care plange este un om trist.
P2: Eu plang.
Concluzia: Eu sunt un om trist

Stii de ce?
smile.gif
Catalin
laugh.gif

Ok, reformulez!

Ratiunea = a trage concluzii din premise adevarate folosind silogisme.
gypsyhart
laugh.gif
Nu ai inteles
Catalin
Ba am inteles foarte bine! Premisa P1 e falsa. Daca ar fi adevarata ar fi si concluzia adevarata.
gypsyhart
Hai sa reformulez eu
P1: Un om care plange este un om trist (adevarat)
P2: Eu sunt om si eu plang (adevarat)
Concluzia (falsa): Eu sunt trist
Este falsa pentru ca IN MOMENTUL IN CARE AFIRM "EU SUNT TRIST" EU NU MAI PLANG.
Catalin
QUOTE

Este falsa pentru ca IN MOMENTUL IN CARE AFIRM "EU SUNT TRIST" EU NU MAI PLANG.


Nu prea inteleg ce vrei sa spui... in momentul in care tu nu mai plangi premisa P2 a devenit falsa! Normal, nu mai ai control asupra rationamentului.
gypsyhart
Ceea ce vreau sa spun este urmatorul lucru: logica (ratiunea) nu poate sa tina pasul cu realitatea.
Catalin
Nu inteleg pe ce te bazezi. Oricum, exemplul tau nu constituie un test picat de ratiune. Cat timp premisele au fost adevarate, si rationamentul a functionat ireprosabil. Ori eu nici nu am afirmat altceva!
gypsyhart
Pentru Catalin
"Cat timp premisele au fost adevarate, si rationamentul a functionat ireprosabil"
Testul picat de ratiune este acesta: considera adevarate lucruri care nu mai sunt adevarate. Exact ca in exemplul pe care ti l'am dat. De fapt eu nu spun ca ratiunea este inutila sau ca nu exista. Spun doar ca este limitata. Si daca o utilizezi unde nu e cazul se numeste ignoranta.
noi
Un om care plange nu este neaparat un om trist. Poti sa plangi de fericire.
Catalin
QUOTE

Testul picat de ratiune este acesta: considera adevarate lucruri care nu mai sunt adevarate


Inseamna ca nu intelegi ce inseamna ratiune... nu are legatura cu calitatea premiselor. De asta sunt responsabile alte discipline. Ratiunea nu face decit sa lucreze cu premise. Si lucreaza ireprosabil. Dar daca materialul nu e bun munca e fara folos!

QUOTE

De fapt eu nu spun ca ratiunea este inutila sau ca nu exista. Spun doar ca este limitata. Si daca o utilizezi unde nu e cazul se numeste ignoranta.


Ok, si cine decide unde e cazul sa o folosesti si unde nu e? nu trebuie sa decida cei care se pricep la ratiune?
gypsyhart
Propozitia p1 o consideram adevarata prin conventie.
Propozitia p2 o consideram adevarata prin raportare la realitate.
Concluzia o consideram falsa prin raportare la realitate, desi logic ar trebui sa fie adevarata.

Spui ca ratiunea nu face decat sa lucreze cu premise. Daca acestea sunt ok si rezultatele sunt ok.
Sunt de acord cu o singura precizare. Singurele premise care nu creaza probleme sunt cele care nu fac referire la fapte reale. Propozitiile abstracte.

"Cine decide unde folosesti ratiune si unde nu?" Tu.
Catalin
Cat timp p1 si p2 sunt adevarate, concluzia e adevarata! Cand una dintre ele nu mai e adevarata, nu mai putem spune nimic! Ce e asa complicat de inteles? huh.gif
Ahriman
Oamenii se complac in discutii care uneori nu duc nicaieri pentru a-si mai omora timpul,pentru a-si exersa acesta marca a inteligentei fiintelor superioare:limbajul!
Adevarul este reinventat in fiecare moment;ce a fost adevarat acum poate sa nu mai fie adevarat peste 5 minute;depinde de fiecare din noi de a accepta ce este adevarat sau nu, de a defini ceea ce este adevarat sau nu.Ceea ce poate fi adevarat pentru cineva poate ca nu e pentru persoana care sta chiar langa el.
Si, pana la urma,asa cum zicea un serial celebru,Adevarul e dincolo de noi! devil.gif
gypsyhart
QUOTE (Catalin @ 4 Mar 2004, 12:16 PM)
Cat timp p1 si p2 sunt adevarate, concluzia e adevarata! Cand una dintre ele nu mai e adevarata, nu mai putem spune nimic! Ce e asa complicat de inteles? huh.gif

Ai dreptate.
Eu am gresit.
Testul nu este picat de instrument (logica), ci de cel care foloseste instrumentul.
Am vrut sa sugerez ca cel care foloseste logica este in afara ei. DE ce am vrut sa sugerez acest lucru? Pentru ca felul in care scrie Catalin imi sugereaza ca el nu observa acest lucru. Am mai discutat si in alta parte despre asta, nu mai revin.
Catalin
QUOTE

Testul nu este picat de instrument (logica), ci de cel care foloseste instrumentul.


Asta e cu totul si cu totul altceva. Sunt de acord cu tine!

QUOTE

Am vrut sa sugerez ca cel care foloseste logica este in afara ei. DE ce am vrut sa sugerez acest lucru? Pentru ca felul in care scrie Catalin imi sugereaza ca el nu observa acest lucru


Ba observa, sa stii... asa ca poti sa te linistesti! laugh.gif
Wluiki

Ulise,

Acel sistem formal (axiomatic cum bine ai completat) nu reprezinta orice sistem formal, cum s-ar intelege din exprimarea mea vaga. Aritmetica este un bun exemplu a ceea ce un astfel de sistem formal ar putea fi.

Un astfel de sistem este incomplet pentru ca ar cuprinde (dupa cum spune prima teorema) o propozitie a carei valoare de adevar nu poate fi stabilita (dedusa din celealalte propozitii). Asadar am justificat in mod direct prima parte a afirmatiei mele. Totusi nu imi place aceasta abordare si voi aduce in discutie esenta argumentatiei lui Godel.

Demonstratia sa la un moment dat evidentiaza o expresie (am sa-i zic E) care intr-un un limbaj formal, descriptiv, metamatematic (folosind o anumita corespondenta, vezi numarul lui Godel) suna cam asa "E nu este demonstrabila" (adica formula E, dpdv matematic isi neaga propria demonstrabilitate). Daca E nu poate fi demonstrabila in sistem, atunci ramanem la paragraful de mai sus, adica sistemul este incomplet. Daca E este demonstrabila, atunci trecem la pasul urmator al demonstratiei in care folosindu-se de faptul ca E este demonstrabila daca si numai daca negatia lui E este demonstrabila rezulta o evidenta inconsistenta. Daca atat E cat si negatia lui E sunt demonstrabile, sistemul este inconsistent.

Este daca vrei o alta forma a paradoxului mincinosului.

Si intr-adevar, demonstrabilitatea este o notiune mai slaba decat adevarul. Dar in discutia pe care o aveam cu Lumashel, demonstrabilitatea era sub incidenta criticii. Poate ca am exacerbat natura sistemului fortand analogia cu matematicile lui Godel. Asta ramane de discutat.



Lumashel,

QUOTE
Mintea omului de acum zece mii de ani iti este la fel de deschisa ca cea a omului de acum 10 ani.Diferenta este de context.Cunosti mai bine contextul omului de acum 10 ani,mai mult banuiesc ca acum 10 ani traiai.DEci ai trait contextul respectiv,si poti risca o generalizare cu privire la imactul "prezentului"de atunci asupra constiintei umane.
Deci contextul iti este cel mai deschis pe masura ce ne apropiem de la epoca de piatra la anul 2004(daca retin bine), nu mintea omului.

Singurul lucru de care putem sa fim siguri (si asta cu oaresicare reticenta) este ratiunea, procesele sale deductive, inductive si abductive, poate chiar si mecanismele psihice. Si toate acestea, interpoland pe traiectoria imaginara evolutiva de la maimuta la om.
Dar cum ai spus, tu, contextul, adica sistemul de valori, premizele, si consecinta rezultatele (ganduri, trairi) mintii preistorice ne sunt total necunoscute. Cu alte cuvinte, imi reformulez exprimarea, nu pot sa spun ce gandea un om acum zece mii de ani.

QUOTE
Nici n-am sustinut altceva:evolutia rationamentului.
In sensul de complexitate, da. Natura rationamentelor a ramas tot aceeasi. Altfel ar trebui sa redefinim ceea ce intelegem prin inteligenta. smile.gif

QUOTE
Daca iti displace sa te transpune in pielea omului din epoca de piatra ,poate iti va placea sa te transpui in propria ta piele.Esti in fata unui monitor si citesti un mesaj .Lasam la o parte nevoile fizice...nu simti nevoia rationala de a gasi o coerenta in randurile acestea?Si nu esti curios sa vezi unde vreau sa ajung Wluiki?
Fara suparare, nu! tongue.gif

Toata argumentatia ta se sprijina pe faptul ca omul, animalic este curios. Iar din exemplul tau inteleg ca in animale exista acest germen al filozofiei, acest "de ce?". Adica soricelul se intreaba "de ce am dat cu botu' de pisica asta?" biggrin.gif
Care este diferenta dintre "de ce?"-ul uman si cel animal (eu zic ca nu exista, dar in fine ... ) ?
In plus ca, desi ma vei putea acuza de masturbare semantica, a fi curios, nu inseamna in mod necesar a cauta explicatii (intrebarea "de ce?", este o intrebare care scormoneste - intelegi acum de ce zic anxietate?). Cainele vrea sa vada ce se intampla, nu sa afle de ce se intampla.

Nu te-ai gandit niciodata ca pentru (e speculatie pura ce urmeaza) a ajunge la acea inteligenta care sa-i permita niste intrebari cum ar fi acest "de ce?", omul a trebuit sa-si antreneze mintea? Si cum a facut-o?


QUOTE
Inteleg ce ai vrut sa spui...dar a reiesit cu totul altceva .Credulitatea, pasiunea, violenta...ce sunt astea?Sentimente?Vicii?Cert nu sunt gandire.Care e raportul:credulitatea,pasiunea,violenta influenteaza ratiunea,sau ratiunea le influenteaza pe ele?Hm.
Prin ratiune se ajunge la credulitate sau credulitatea viciaza ratiunea? Analog pentru orice element care face parte din enumerarea de mai sus.

QUOTE
Nevoile s-au conservat,cred ca toata lumea e de acord cu afirmatia aceasta.Conform ipotezei existentei unui adevar unic care sa se conserve,trebuia sa se conserve problematica pentru ca ipoteza sa fie verificata...si iata s-a pastrat.Problema devenirii se punea si in civilizatia pietrei si in evul mediu ,in epoca moderna si contemporana...nu conteaza ca limbajul si informatiile erau diferite.

Existenta unui adevar unic nu este o nevoie. De ce crezi ca am pornit exemplele mentalitatii diferitelor epoci? Omul vechi accepta mult mai multe idei contradictorii decat omul modern. Omul vechi accepta mult mai multe idei fara valoare de adevar, sau cu valoare de adevar foarte usor schimbatoare. Ganditorii acelei vremi, intr-adevar, isi ridicau intregi sisteme pornind de la Adevar, Absolut, Frumusete, Divin. Insa vulgul, fugea de aceste notiuni. Putem vorbi chiar de o atitudine anti-adevar in sensul in care din experienta s-a vazut ca frumusetea, bogatia, si chiar si adevarul sunt sursa nefericirii. Este vorba de un pesimism generalizat, un protonihilism daca vrei. Exista comunitati care devin reticente. Exista chiar si comunitati in care nu se pune problema devenirii omului (fataliste, sau organizate in caste).
Dar nu este vorba numai de pesimismul sau fatalismul unor societati. De exemplu, astazi, constructivismul radical ne propune imaginea omului ca sistem autoreferential si autopoietic, asadar, tot ceea putem cunoaste este doar propria noastra persoana. Cu alte cuvinte, cati oameni atatea adevaruri. Iar acest ultim exemplu de refuz, de dezinteres in privinta adevarului nu este motivat psihologic, traditional / cultural, ci rational, fenomenologic.

QUOTE
Si de ce nu ai construi o astfel de geometrie?
De la Riemann incoace, s-au construit destule geometrii neeuclidiene.
Imagineaza-ti un plan (ca pe o foaie de hartie), pe care il curbam sub forma unei sfere. Mai bine sub forma unui geoid, pentru a folosi niste repere convenabile. Acest geoid imagineaza-ti-l ca pe o planeta. Ei, haide sa consideram cei doi poli ai acestui geoid. Cate linii (linii pe suprafata planului curbat) trec prin cei doi poli? O infinitate, nu? Toate liniile longitudinale. Am construit acest sistem prin demolarea unei axiome si a unei mari parti a geometriei euclidiene?


QUOTE
Ca matematica a avut ca start empiricul,lumea...o accept si chiar am avut multiple polemici despre problema asta...dar matematica s-a departat de epirism asa cum un sportiv pleaca de la o linie si se departeaza de ea,apoi se va intoarce la aceiasi linie,dar care valoric nu este aceiasi:una e de plecare ,alta de sosire.
Pai daca s-ar departa, atunci rezultatul obtinut dupa o lunga si abstracta cursa n-ar avea nici-o relevanta in realitate. Dar de multe ori, se pare ca exista aceasta relevanta a concluziei. Eu zic ca exista o permanenta priza intre matematica si realitate. Daca n-ar mai exista, atunci si-ar pierde scopul enuntat de tine (ratiune umana in cautarea ratiunii ontologice). Adevarul pana la urma se probeaza prin feedback-ul realitatii. Corespunde sau nu realitatea cu ce am afirmat?
Totusi, nu am gasit raspunsul intrebarii initiale. Care este scopul omului? Caci daca scopul ar fi acest "adevar unic" cum ii spui tu, aceasta atingere a ontologiei, atunci toti ar fi filozofi, savanti, matematicieni. Dar nu se intampla asa.

QUOTE
Godel a facut ce ii cerea timpul lui,treapta la care ajunsese atunci stiinta.Timpul nostru nu ne cere sa ramanem la Godel ,nici sa facem abstractie de el,ci sa mergem inainte...chiar daca ideile noastre risca sa para ,sau chiar sa fie aberatii.SI Godel a riscat asta odinioara.
De acord, insa in ziua de azi, ceea ce a spus Godel inca este adevarat. Cum este si geometria lui Euclid, trigonometria lui Hiparh sau calculul diferential al lui Newton.

QUOTE
Ratiunea guvernatoare era regularitatea existentiala.Prin stiinte(absolut toate) si arte,prin religii si filosofie,prin experientele personale.(dorinta de a cunoastere si autocunoastere).
Nu neg cunoasterea. Insa sunt multe stiinte care cauta adevarurile relative (ti-am dat deja exemplul constructivismului care este aplicat si in sociologie, in pedagogie, in cibernetica, in economie etc.). Iar pictorul sau cantaretul, chiar crezi ca urmaresc cunoasterea? De cate ori m-am "manifestat artistic" (cantat, desenat, decorat etc.) am facut-o pentru propria desfatare, pentru desfatarea altora, din ambitia de a crea sau uneori doar ca sa-mi alung plictiseala.
Si reiau intrebarea fara de raspuns pentru mine (deocamdata). Da, avem savanti, avem matematicieni, avem filozofi, care daca au o anumita orientare (se incadreaza intr-un anumit curent), vor face totul pentru a merge spre descoperirea unui Adevar Universal. Ii ignor pe toti ceilalti care considera ca nu exista Adevar (savanti, filozofi etc.).
Dar ce facem cu gloata? Astia ce scop au? Sau umanitatea, ca entitate, colectivitate, istoric, statistic?

QUOTE
Este o prejudecata,toti oamenii gandesc.
De asta eram convins biggrin.gif

QUOTE
Eu n-am intalnit nici un om care sa nu aiba astfel de procese de constiinta

Pot trai perioade suficient de lungi in care nu imi pun intrebari. Pur si simplu. Stii cum este sa traiesti, preocupandu-te doar de rezolvarea unor aspecte cotidiene, si totul fiind dicat de fiziologic? Sa pendulezi intre placerea ochiului si placerea gustului, intre placerea somnului si placerea stranutului? De ce sa nu le acord acest privilegiu si altora? smile.gif
Si chiar cand iti pui intrebari, raspunsurile de multe ori vin, intru implinirea scopului. Este un fel de moralitate, o ratiune practica. O sa incerc sa dezbat mai incolo.
Pana la urma este vorba de o anumita imagine a lumii, pe care unii vor s-o aiba, unii nu. Soricelul ala, cu toata curiozitatea sa, nu vrea sa aiba imaginea lumii. Nu toti vor sa cunoasca lumea. Citand un personaj din mediul rural: "ce-mi trebuie mie?". Exista oameni care traiesc o viata intreaga intr-un loc, intr-o casa, cu un anumit ritm de viata, monoton, blajin, si nu-s idioti. Bucuria imediata in stransa combinatie cu moralitate, cu o intelepciune sapientiala, care nu este nicidecum aristotelica, sunt suficiente de multe ori.

QUOTE
sa explice miscarea Pamantului...dar nu poate fi considerata ca apartinand fizicii.
Epiciclurile ptolemeice au apartinut astronomiei, modelul atomic al lui Bohr fizicii. Chiar nu inteleg observatia.

QUOTE
Nu mai este nici o posibilitate sa gasim broasca testoasa,pe cand posibilitatea de a gasi quarcii exista.
De unde stii ca nu este nici o posibilitate sa gasim o broasca testoasa? Una imensa, cat toata lumea biggrin.gif
Quarcii au fost gasiti (experimente care au confirmat, normal prin intermediul unei formule). Eu zic ca posibilitatea de a vedea un quarc la televizor este egala cu cea de a vedea acea broasca testoasa. (probabil ca nu este egala, dar nu cred ca cineva poate sa demonstreze contrariul tongue.gif)

QUOTE
De aceea stiinta nu este determinata numai de existenta unei lumi in care sa se desfasoare,si de la care sa porneasca,si ca axioma regularitatii (a adevarului unic) sa fie intr-adevar axioma si nu ipoteza.
Trecand peste faptul ca nu se poate demonstra ca o anume stiinta x este corecta, in sensul in care ea ne prezinta noua acea regularitate externa, nu toate stiintele pornesc de la ipoteza adevarului unic, si nici toate paradigmele sub care ele se dezvolta. Exemple: sociologie, psihologie, pedagogie, cibernetica

QUOTE
Drumul catre un adevar unic inexistent,are bucle potrivite timpului?ASta nu inseamna cumva ca formulam in mod diferit acelasi lucru?
Nu crezi ca buclele acelea ajuta omul pentru a intelege?Daca i-ai vorbi unui roman in latina nu ar intelege nimic(daca nu ar fi pasionat de latina).
Inseamna ca avand niste premize formulezi o teorie, cu noi premize formulezi o alta teorie, si cu si mai noi premize, reformulezi prima teorie. Nu "buclele" faciliteaza intelegerea. Ci noile premize. Buclele sunt doar consecinta. Ideea era ca atata timp cat mai "buclam" pe aici pe acolo, inseamna ca Adevarul asta Unic e cam lunecos. Eu unul m-as fi asteptat la ceva asimptotic wink.gif

QUOTE
Intotdeauna revolutia a venit prin noutate,si intotdeauna vechea gandire nu a renuntat usor;usor explicabil.
Daca vei continua sa sustii ca numai prin filosofie s-a realizat coflictul ,va trebui sa accepti ca si ideile religioase si cele stiintifice ,sunt filosofice... or,mie mi se pare ca totusi exista diferente intre ele daca nu de esenta ,de aparenta ,sigur...in istorie pentru a se apara de noua explicatie in cadrul buclei,vechea explicatie,cea religioasa a trebuit sa se apere cumva,daca nu cu fapte cu vorbe(oamenii de stiinta=diavoli,ideile lor=erezii),stiinta ca sa depaseasca prezentul istoric(religios),a trebuit sa considere explicatia religioasa ca fiind insuficienta, ...si uneori chiar nociva.

Stiinta n-a existat in sens strict, pana la Kant. Iar de la Kant nu se mai poate vorbi de erezie pedepsita de Biserica.
Inainte este vorba despre altceva. Am discutat deja un caz, pe cel al lui Bruno si am mai risipit din certitudinea asupra motivului arderii sale pe rug. Ca sa nu mai reiau aceleasi idei (iar argumentatia lor s-ar intinde prea mult) iti recomand pentru o imagine a gandirii (implicit a asa-zis-ului conflict stiinta-religie) la sfarsit de Ev Mediu, cartile lui Culianu despre epoca Renasterii sau studiul lui Huizinga - Amurgul Evului Mediu. Despre Inchizitie si erezii in general, dar bineinteles ca nu numai, ii poti consulta cu incredere si pe Eliade, sau chiar si pe Dramba. Mai sunt si alte lucrari, daca chiar te intereseaza, iti fac recomandari cu larga inima.

QUOTE
Initial a fost introdusa pentru a opri coruptia din interiorul clerului...dar lucrurile se degradeaza in istorie.Daca l-a inceput clerul a fost tinta,apoi telul a devenit oprirea raspandirea eretismului.
Aici te inseli. Odata cu secolul XI, cand au aparut miscarile de reformare a Bisericii, au aparut si miscari eretice precum cea a patarinilor (Toscana, Milano, sec XI), miscarea saracilor din Lyon (astazi Biserica Valdeza), au aparut si ordinele calugaresti (franciscani, dominicani) dar si ereziile maniheiste - bogomilismul bulgar prin secolul IX, catarii prin sec XI, si albigenzii prin sec XII, care au cuprins regiuni intinse din Europa Catolica (Franta, Italia). Biserica Catolica a inecat aceste erezii in sange. Cruciada impotriva albigenzilor (pretextul fiind asasinarea unui trimis al papei, un cistercian) este declarata in 1208 de papa Inocentiu al III-lea. Lupta se duce de fapt intre Simon de Montfort (despre care ne-au ramas transmise niste episoade ce-l descriu ca pe un om fanatic, extrem de crud) care sustinea interesul Frantei Catolice si seniorul local (regiunea Toulouse) sustinut de Petru al Aragonului. Insistentele ulterioare ale papei nu au fost luate in considerare, conflictul deja intrand in sfera politicului si a orgoliilor. Pacea a fost incheiata in 1229, prin aceasta pace Franta obtinand regiunea Toulouse. Rezultatul religios este nesemnificativ.
In 1233, la 4 ani dupa incheierea pacii, papa Grigore al IX-lea, prin bula papala, a constituit tribunalul Inchizitiei, un mod de investigare legala a acestei erezii, sistem lasat in mana dominicanilor.

QUOTE
Ba da,pe omul din evul mediu il interesa Dumnezeu.El era Cuvatul.Legea .Adevarul.Biserica si preotul,moduri de transmitere a cuvantului domnului.Daca exista acest spirit de supunere ,exista pentru ca omul credea prea mult in divinitate,de fapt mai mult in pedeapsa divina.DE aceea la baza credulitatii de care ai vorbit sta FRICA.Dar nu poti sa reduci omul evului mediu la omul strict religios,sa nu uitam ca atunci are loc emaniparea omului de sub tutela bisericii,si o "reintoarcere catre sine si pamantul sau".Faptul se poate cu usurinta observa in curentele artistice: umanism ,renascentism...si baroc.La baza lor sta o ideologie(desi sunt curente artistice).Si revenind la o intrebare anterioara(privitoare la credulitate,pasiune,violenta),mai poti sa sustii ca acestea determina gandirea,sau ca ele sunt determinate de masura in care ratiunii ii este permis sau nu sa se manifeste?
Iti repet invitatia unei bibliografii adecvate.
Cuvantul, Legea, Adevarul erau date de senior, nu de Dumnezeu. Senior care se schimba, senior care se razgandea. Insa supusenia era absoluta.
Adevarata supunere a omului medieval este cea feudala, nu cea religioasa. Caci omul medieval este francul, longobardul sau frizonul. Este un indoeuropean, un pagan, care isi poarta niste traditii ancestrale pe care crestinismul, nici acum, dupa 1500 de ani, nu a reusit sa le inglobeze in intregime sau sa le distruga. Este un om practic, un om al civilizatiei. Spre deosebire de omul semit, care este un om religios, un om al culturii. Generalizez si ignor multe aspecte, dar astea sunt niste coordonate grosolane, prin care intentionez sa adaug niste nuante definitorii portretului medieval. Daca procedeul este incorect, te rog sa ma apostrofezi.
Vorbind de arta, am sa opresc asupra literaturii, care nu necesita o tehnologie, fiind o oglinda buna a spiritualitatii populare (de multe ori trecuta, ce-i drept, prin pana unui scriitor al vremii). De la Beowulf la romanele si poeziile lui Chretien de Troyes, de la cantecul Nibelungilor la Parzivalul lui von Eschenbach, de la cantecul lui Roland la legenda lui Tristan si a Isoldei, nu vad o amprenta religioasa sufocanta.

Ai retinut din mentalitate doar aspectele negative. Omul medieval se bucura si se intrista in aceeasi masura, si mai mult, putea sa oscileze brusc intre cele doua extreme. "Intre groaza cea mai cumplita si bucuria cea mai copilreasca, intre cruzimea infioratoare si induiosarea de hohote de plans, poporul isi croieste drum, ca un urias cu cap de copil. Intre renuntarea completa la toate bucuriile lumesti si goana frenetica dupa bunuri si placeri, intre ura cea mai intunecata si bonomia cea mai zambitoare, poporul traieste intre extreme." Johan Huizinga - Amurgul Evului Mediu, ed. Humanitas 2002, p. 31
Tu spui ca acestea se datoreaza ratiunii si nu o conditioneaza? Un psiholog ne-ar putea edifica, insa eu nu cred ca o stare de frica (ca tot ai pomenit de ea) este provocata rational, dar cred ca ratiunea imi este alterata de frica. Am mai facut aceasta punctare si mai sus, cand mi-ai adresat aceeasi intrebare.

In sensul discutiei noastre, am sa ma opresc in aceeasi carte la capitolul "Formele de gandire in viata practica" si spicuiesc: " ... in viata obisnuita acele (n.m. - de gandire) forme actioneaz naiv si spontan, neimpovarate de lestul neoplatonicismului sau al altor curente" (p. 327) Precizare care mi se pare esentiala, in privinta speculatiilor asupra a unor sisteme de valori pe care le-ar putea avea omul medieval.

Trecand peste modul de gandire care se prezinta infantil, este vorba de o reducere a fiecarui concept in mici subconcepte, de formare a unei ierarhii, si care tine sa-i atribuie oricarei existente un nume (si aici ar fi ceva de discutat) - un antropomorfism primitv, ajungem la finalitatea gandirii. Ei bine, omul tine ca in orice lucru sa gasesca o moralitate, o lectie implicita, pe care el o considera ca fiind cea mai importanta. Dar exact aceasta moralitate, care este scopul gandirii practice (vorbim de oameni de rand, ok?), este si cea cu valoare de adevar variabila. Caci premizele, sunt ca uneori si in ziua de astazi, textele biblice, sau legendele. Daca incerca sa-l convinga pe cineva sa se insoare, ii insira toate casatoriile fericite, daca voia sa-l convinga sa nu o faca, ii insira casatoriile nefericite, pentru indurare, ii insira din cazuri biblice de iertare, pentru intransigenta, cazuri cu semnificatia opusa. Este vorba despre o naiva jurisprudenta. Adevarul in acest caz este cel moral, care la randu-i este subscris unui scop. Un adevar dictat de un scop (lumesc) este un Adevar Unic?
Acest mod de a gandi este cristalizat in proverbe care circulau, mai ales in acea perioada intr-un mare numar si reprezinta sinteza intelepciunii populare. "Tacerea este de aur" vs "Vorba nu te costa". "Calul de dar nu se cauta la dinti" vs "Fii atent la greci cand iti fac daruri". Cred ca esti de acord cu mine, ca adevarurile astfel exprimate nu pot fi ipostazele unui adevar Unic.
Exista bineinteles, aspecte ale acestei gandiri practice care pot sprijini ideea unui unic adevar, rigurozitatea legii, generalizarile frecvente (desi cum am aratat mai sus, pot coexista contradictorii, dupa intentia celui care o face).

Ce am vrut sa arat in paragraful de mai sus este ca omul (medieval in exemplul meu, dar se aplica si la suficient de multi indivizi din alte epoci) nu isi face scop (chiar si ala inalt) din gasirea unui Adevar Unic. Adevarurile mici, relative, utilitariste as putea adauga, sunt suficiente pentru linistea interioara. Atunci revin cu intrebarea: Care este scopul Omului?

Si sa nu uit de Nietzsche: renuntarea la judecati gresite ar face viata imposibila!
Lumashel
QUOTE
Singurul lucru de care putem sa fim siguri (si asta cu oaresicare reticenta) este ratiunea, procesele sale deductive, inductive si abductive, poate chiar si mecanismele psihice.


Imi permit sa reformulez adaugand ceva:singurul lucru de care putem fi siguri este existenta ratiunii ,nu si functionalitatea ei,eficienta.Evolutia pe care o putem observa in istorie cu privire la valori,la definirea anumitor concepte,nu ne da dreptul sa spunem ca ratiunea umana ar fi eficienta...nici macar tehnologia ultrasofisticata,creata de inteligenta umana ,nu ne poate garanta lucrul acesta.
QUOTE
Altfel ar trebui sa redefinim ceea ce intelegem prin inteligenta.


Dar tu ce intelegi prin "inteligenta"(umana)?
QUOTE
Fara suparare, nu!


Bineninteles ca e fara suparare,insa stiu sigur ca in momentul in care citesti ceva(orice),cauti o coerenta...hai ,sa zicem ca nu e datorata curiozitatii.Atunci ce o poate determina?

QUOTE
Toata argumentatia ta se sprijina pe faptul ca omul, animalic este curios.


Nu am pomenit nimic de "omul animalic"...am pomenit in schimb de nevoi,nevoi pe care le are si animalul,de aici s-a tras concluzia ca nevoia e partial sinonima cu animalul.De fapt concluzia aceasta este impamantenita...chiar daca nu sunt de acord cu ea,o voi lasa deocamdata in pace.
Am spus ca oamenii sunt curiosi,si animalele sunt curioase.
Banuiesc ca nu ai nimic impotriva punctului de la care am plecat(curiozitatea ca nevoie)ci impotriva relatiei dintre curiozitatea umana si cea animala.

QUOTE
Care este diferenta dintre "de ce?"-ul uman si cel animal (eu zic ca nu exista, dar in fine ... ) ?... a fi curios, nu inseamna in mod necesar a cauta explicatii


Curiozitatea a aparut in discutie pentru a explica ce a fost mai intai intrebarea "de ce?" sau creatorul de tehnica,filosoful sau omul de stiinta.Cred ca m-am complicat cu explicatia...puteam foarte simplu sa spun ca stiintele sunt pentru filosofie,ceea ce compasul este pentru matematica,microscopul pentru biologie,luneta pentru astronomie,etc.Nimic din acestea nu ar exista daca nu ar exista problematica.(de data aceasta m-am exprimat mai clar,wluiki?)
...dar revenind la curiozitate...in animale nu exista nici o forma a germenului filosofiei.Pentru ca animalele spre deosebire de om nu cauta explicatii.Instrumentele sunt metode de a gasi explicatii.Animalele nu au stiinte si nici fabrici in care sa isi produca unelte.Este evident.La animale curiozitatea e un mod de a exista.(sau hai sa zicem...traiesc,e un termen mai potrivit decat a exista).La om curiozitatea e un punct de plecare pentru a evolua(in stiinta ,tehnica si tehnologie),pentru a-si mari sfera de cunoastere.
"De ce?"e cea mai complexa intrebare:exprima curiozitate si dorinta de a intelege mecanismul subiectului intrebarii,si de a manipula astfel mecanismul.Prima parte e valabila animalelor,pe cand omului ii e valabila in totalitate.Soricelul nu vrea sa inteleaga cum functioneaza mecanismul de deschidere al cutiei ,el vrea doar sa il declanseze,pe cand un copil vrea sa inteleaga...soricelul va fi uimit ca pisica e acolo,dar nu-si va pune intrebari cu aparitia ei ,pe cand un copil s-ar intreba ce cauta animalul in cutia urmatoare.
E diferenta dintre a sti si a intelege(ex:poezia recitata de un papagal si un copil de patru ani).
LA animal curiozitatea are rolul de a mari teritoriul unde poate trai,la om e mai mult de atat... intre ele se afla deosebirea dintre expansiune teritoriala si descoperire(expansiune gnostica):un ex.:marile descoperiri geografice(reprezinta sau nu amblele tipuri de expansiuni,pe cand expaniunea unui urs in conditiile in care hrana din padurea sa s-a terminat,reprezinta numai un singur tip de expaniune) .

QUOTE
Nu te-ai gandit niciodata ca pentru (e speculatie pura ce urmeaza) a ajunge la acea inteligenta care sa-i permita niste intrebari cum ar fi acest "de ce?", omul a trebuit sa-si antreneze mintea? Si cum a facut-o?


Ca sa isi permita intrebari,nu;ca sa-si permita raspunsuri,explicatii(bazate pe rationamentele de care vorbeam),da.Si ca sa-si antreneze mintea pentru a raspunde,si-a restrans intrebarile,specializandu-le:reiau exemplul devenirii.Pentru a raspunde ,omul a segmentat problema ei:acum vorbim de istorie,de evolutia celulei,de miscarea definita prin puncte initiale si finale,de evolutie spre echilibru,de viata si persoana noastra(devenire subiectiva),etc.

QUOTE
Prin ratiune se ajunge la credulitate sau credulitatea viciaza ratiunea?


Dar ai reformulat intrebarea mea!Si ti-am raspuns la ea...am spus ca pasiunea ,violenta,credulitatea(ignoranta,diplomatia,etc-toata fiind atitudini),apar in masura in care lasi sau nu ratiunea sa se manifeste.De obicei ingradirea si libertatea manifestarii ratiunii au fost hotarate de contextul istoric,de sistemul politic,insa ,apropo de antrenarea mintii,chiar daca traiesti intr-un sistem politic represiv,tu ca individ cu inteligenta "antrenata",nu poti sa iti asezi ratiunea in armonie cu acel sistem politic,ci il depasesti.

QUOTE
Existenta unui adevar unic nu este o nevoie.


Da ,ai dreptate.E o necesitate,nu o nevoie.

QUOTE
Omul vechi accepta mult mai multe idei contradictorii decat omul modern.


... credeam ca daca am sugerat faptul ca istoria a fost o individualizare din ce in ce mai pregnanta,o specializare gradata,se va intelege ca, cu cat stiintele care se ocupau de cunoastere erau mai omogene,cu atat erau mai contradictorii ideile.Segmentarea a provenit tocmai pentru a depasi contradictiile.Totul tinde spre gasirea punctului care nu e compusul unui conflict intern dintre "rau si bine",pozitiv si negativ.Se incearca o mutare a conflictului intern ,in exterior.(lucru ce poate fi usor observat si in caz individual).

QUOTE
Omul vechi accepta mult mai multe idei fara valoare de adevar, sau cu valoare de adevar foarte usor schimbatoare.


Ce ciudat suna "omul vechi"!...
Probabil te referi din nou la "gloata"veche...adica,defintie personala, la cei care nu cauta sa innoiasca ,ci se multumesc cu prezentul....Si care ar fi un exemplu concret de o astfel de idee fara valoare de adevar?

...problema pusa de tine e urmatoarea:daca scopul e unic,acela de a atinge adevarul ,care e scopul celor care nu se preocupa de adevar?
Uite cum se prezinta problema:e real faptul ca omenirea deceptionata a renuntat sa mai viseze la un ideal.La Adevarul unic.Ca in limbajul omului obisnuit(o sa ma rezum la zilele noastre),termenul acesta e rar intalnit sau poate deloc.Ca au aparut curente care promoveaza adevarul personal,nu pe cel unic.Ca exista oameni carora stiinta nu le este deschisa ,pe care nici nu ii intereseaza ratiunea lumii...care se gandesc numai cum sa isi procure painea de maine sau punga de aurolac,ca altii pur si simplu nu sunt interesati chiar daca financiar isi permit sa studieze....
in conditiile acestea ar parea ca adevarul este daruit numai unei parti privilegiate din omenire,unei minoritati,unei elite.Iar accesul la adevarul unic,prin chiar definitia sa ,inseamna ca apartine tuturor.Or rezultatul ar fi o gigantica absurditate.

FAcand o corelatie intre ceea ce s-a intamplat in stiinte(fragmentarea),nu pare natural ca acelasi lucru sa se intample si cu adevarul unic?CA ratiunea existentei sa se particularizeze,sa se fragmenteze si in acelasi timp sa para ca se neaga pe sine?

Dupa cum am zis daca nu toti se gandesc la o ratiune ontologica,la un scop si sens universal,toti oamenii se gandesc la scopul si sensul vietii lor,chiar si omul care nu stie ce este aceea literatura sau matematica?Intelegi acum ,Wluiki,unde vroiam sa bat cand am spus ca "toti oamenii gandesc"?Astfel fiecare in parte are sarcina de a-si trai viata cu sens,fara a fi necesara constientizarea a ceea ce inseamna asta.(participarea la ratiunea exterioara)
QUOTE
Caci daca scopul ar fi acest "adevar unic" cum ii spui tu, aceasta atingere a ontologiei, atunci toti ar fi filozofi, savanti, matematicieni.


Cei care aleg sa gaseasca adevarul unic,de fapt isi aleg un scop al vietii lor.IAr scopul acesta se intampla sa aiba un grad de generalitate mai mare decat al altora.

QUOTE
Eu zic ca exista o permanenta priza intre matematica si realitate.


Desfaurarea unui calcul matematic nu mai tine cont de ceea ce se intampla cu referentul numarului in realitate.Stii ca la copii li se dau exemple cu obiecte concrete,pentru a intelege:un mar si cu un alt mar fac doua mere.Dar apoi nu mai lucreaza cu mere ci cu numere,imagineaza-ti cum ar fi sa faca niste calcule simple de adunare,dar cu numere mari,si sa vada in loc de numere ,mere.Matematica,pentru a ajunge la un rezultat se desprinde de realitate.Faci tu,te rog,legatura dintre ecuatia algebrica :x(x+56)x radical de ordinul trei din1/4x-1=0 si realitate?!.Ar putea fi o problema de geometrie plana sau in spatiu,dar dificultatea de legatura ar ramane aceiasi.Matematica e prea abstracta.Pentru a putea fi utila,aplicata si verificata de realitate,ea trebuie sa serveasca o problema reala:de exemplu probleme de arhitectura:ce unghi ar trebui sa aiba scara respectiva cu peretele pentru a nu se prabusi,biologie(legile mendeliene =calcul matematic probabilistic),fizica.
Matematica nu e legata de realitate decat prin axiome ,ce pot fi cu usurinta verificate in realitate.Si de celelalte stiinte.

QUOTE
De acord, insa in ziua de azi, ceea ce a spus Godel inca este adevarat. Cum este si geometria lui Euclid, trigonometria lui Hiparh sau calculul diferential al lui Newton.


Teoria spatiului cu cinci dimensiuni de ce nu s-a pastrat?(chiar sunt curios daca sistemele neeuclidiene se vor pastra...sau vor ramane asa cum e ramas si spatiul acela, la:"a fost odata".)

QUOTE
De cate ori m-am "manifestat artistic" (cantat, desenat, decorat etc.) am facut-o pentru propria desfatare, pentru desfatarea altora, din ambitia de a crea sau uneori doar ca sa-mi alung plictiseala.


Deci se pare ca acea manifestare artistica nu a fost neconditionata.
Ideea de arta neconditionata era o gluma buna.Esenta artei tocmai aceasta este:are scop.

QUOTE
Epiciclurile ptolemeice au apartinut astronomiei, modelul atomic al lui Bohr fizicii. Chiar nu inteleg observatia.


Ptolemeu si Bohr operau cu concepte verificate.Ptolemeu stia ca traim pe un Pamant si constata existenta Soarelui,Bohr stia ca atomul exista.Greseala lor nu provine de aici.Pe cand amerindienii vazusera broaste testoase pe Pamant banuiesc,dar care dintre ei le vazusera si in afara pamantului.
(Exemplul broastei testoase a fost dat in contextul legaturii dintre fizica si mitologie.)

QUOTE
De unde stii ca nu este nici o posibilitate sa gasim o broasca testoasa? Una imensa, cat toata lumea .


Sa sustina PAmantul...sigur nu mai e nici o posibilitate.(imagini furnizate de sateliti).

QUOTE
Quarcii au fost gasiti (experimente care au confirmat, normal prin intermediul unei formule).


Serios...habar nu aveam.
CZ:Fabulatii verificate de realitate si care o explica(facand apel si la matematica) relativ bine=fizica.Cred ca m-ar impusca multi datorita acestei definitii...
DAr verificarea aceea ne poate garanta noua ca toata cunoasterea nu e pana acum numai o fabulatie???Am revenit la intrebarea aceasta.

QUOTE
Trecand peste faptul ca nu se poate demonstra ca o anume stiinta x este corecta, in sensul in care ea ne prezinta noua acea regularitate externa, nu toate stiintele pornesc de la ipoteza adevarului unic, si nici toate paradigmele sub care ele se dezvolta. Exemple: sociologie, psihologie, pedagogie, cibernetica



Intr-adevar ,am largit prea mult aria...era valabil numai in cadrul unora dintre stiintele naturii.

QUOTE
Nu "buclele" faciliteaza intelegerea. Ci noile premize.


Asta ar insemna ca sarmanii "oamenii vechi"au trait degeaba,pentru ca nu aveau posibilitatea de a intelege decat foarte ,foarte greu,cum nici noi nu avem acces la intelegere pentru oamenii din viitor,pentru ca nu avem permisele noi.Si se naste din nou o aberatie conform careia obtinerea intelegerii e privilegiata.
Pe cand lucrurile sunt mai simple:omul se poate margini la a intelege ca are nevoie de sens,lucru inteles si de "oamenii vechi" si de oamenii noi".Cei care au vrut sa respinga un scop al vietii lor,si-au facut paradoxal din respingerea aceasta un scop.

QUOTE
Ideea era ca atata timp cat mai "buclam" pe aici pe acolo, inseamna ca Adevarul asta Unic e cam lunecos.


Nicidecum.Fragmentarea cunoasterii da nastere la noi premise,iar acest lucru nici nu exclude ratiunea existentei ,nici nu o transforma in tobogan.Daca era ceva asimptotic,mureai de plictiseala,si fara sa te supere comparatia,ca si soricelul in cutia goala.

QUOTE
Stiinta n-a existat in sens strict, pana la Kant. Iar de la Kant nu se mai poate vorbi de erezie pedepsita de Biserica.


De unde pana unde?Algebra este o stiinta...kant nu a trait in polisurile grecesti.Hipocrate nu a pus bazele medicinii?Sau medicina nu e o stiinta.
Copernic nu a luptat pentru stiinta?Pana la KAnt existau numai idei stiintifice,nu stiinta ca atare,nu?
CAnd ai spus "stiinta in sens strict",banuiesc ca ai avut in vedere o anumita purificare...purificare,desprindere de ce anume?...sa nu imi spui de filosofie,caci ar fi intr-adevar nostim...

QUOTE
Aici te inseli


Clar ca ma insel,nepermis de mult!Inchizitia nu a fost instituita pentru a curati sufleteste clerul,ci pentru a-i ascunde putreziciunea.Iar cand am pomenit de oprirea raspandirii "eretismului "ma refeream la cel stiintific.Nu aveai de unde sa ghicesti,intr-adevar.
O sa incerc sa ma exprim clar.
Toate ereziile insirate de tine reprezinta revolutii impotriva Papei a carui suveranitate numai spirituala nu era.Papa deveise un tiran.Religia catolica avea mai multe reguli decat statul.Toate ereziile acelea mai reduc din "normele morale"promovate de religie care devenisera de-a dreptul sufocante.Reduc cultul sfintilor,neaga sfintenia clerului...Daca imi aduc bine aminte,catarii considerau ca nimeni nu are dreptul la proprietate privata.Nu te-ai intrebat de ce?
Eretici erau toti cei care se abateau de la dogma crestina.Si dintre acestia faceau parte si oamenii de stiinta(sau daca nu accepti termenul-cu idei stiintifice)biggrin.gife ce crezi ca numai pe patul de moarte Copernic si-a tinut in mana lucrarea sa publicata?Treisprezece ani,parca, s-a intarziat publicarea ei.Oare din ce cauza?Nu era sigur Copernic de teoria sa sau ii era frica.Lui GAlilei de ce i-a cerut papa sa respinga teoria coperniciana?De ce a fost alcatuit Indexul?Lucrarile lui Copernic au fost incluse in Index,stiai?

Wluiki,una e sa spui ca in esenta nu a existat un conflict intre ideile stiintifice si cele religioase,si alta e sa sustii ca nu a existat la suprafata,cand faptele istorice demonstreaza contrariul.

QUOTE
Iti repet invitatia unei bibliografii adecvate.
Cuvantul, Legea, Adevarul erau date de senior, nu de Dumnezeu. Senior care se schimba, senior care se razgandea. Insa supusenia era absoluta.


Multumesc pentru recomandari.
DAr am o intrebare,care era sursa puterii acelor seniori?Feuda,nu?Dar ce crezi ca argumenta "supusenia absoluta".Doar nu crezi ca de nebuni,oamenii aceia indurau.Nici de nevoi,nu faceau asta.Ci pentru a li se deschide portile raiului.Nu stii de ce Niezsche era asa de revoltat impotriva crestinismului?Pentru ca promova umilinta,suferninta.Oamenii aceia erau loiali seniorilor pentru ca era predicat stilul de viata ascetic,fara bucurii.De ce crezi ca Renasterea cu al sau "drept la fericire"a avut un impact asa de mare asupra mentalitatii vremii.
Si apoi seniorii aceia cui crezi ca erau supusi?Sa nu imi spui ca puterii monahice?Seniorii (care au fost la inceputul evului mediu numai nobili) erau cei care isi puteau cumpara acte de indulgenta,nu omul care muncea pentru el.Dupa cruciade,seniorii aceia s-au rarit considerabil,proprietatile lor funciare intrand in posesiunea Bisericii,unii chiar le-au daruit benevol pentru iertarea pacatelor.Pana la Reforma,Biserica e cea care conduce,de aceea clerul se denatureaza din cauza bogatiei,de fapt aceasta este si una din cauzele reformei si contrareformei.

QUOTE
Vorbind de arta, am sa opresc asupra literaturii, care nu necesita o tehnologie, fiind o oglinda buna a spiritualitatii populare (de multe ori trecuta, ce-i drept, prin pana unui scriitor al vremii). De la Beowulf la romanele si poeziile lui Chretien de Troyes, de la cantecul Nibelungilor la Parzivalul lui von Eschenbach, de la cantecul lui Roland la legenda lui Tristan si a Isoldei, nu vad o amprenta religioasa sufocanta.



Ai facut exact ca si cu argumentele pro/contra insuratorii.
In folclorul romanesc se observa amprentele crestinismului care au predominat inca de cand a aparut aici,adus prin Dobrogea care apartinea Imp Roman,pana hat departe in epoca moderna.
Dar in cronici se observa.Se observa si in beletristica istorica,de pilda a lui Sadoveanu.
...ca sa nu ma opresc aici,ai citit "Litera stacojie"?Sau pentru a vedea niste influente tarzii ale scolii iezuite:"Portretul artistului la tinerete"?

QUOTE
Ai retinut din mentalitate doar aspectele negative. Omul medieval se bucura si se intrista in aceeasi masura, si mai mult, putea sa oscileze brusc intre cele doua extreme.


Crezi ca ce ai spus mai sus ii este caracteristica numai omului medieval,sau omului in general.(crede-ma,nu am uitat ca vorbim de oameni ,si nu numai de informatie pura,de statistici).


QUOTE
Ei bine, omul tine ca in orice lucru sa gasesca o moralitate, o lectie implicita, pe care el o considera ca fiind cea mai importanta


Tu imi descrii o lume ideala...de-ar cauta omul o invatatura morala in orice!Omul cauta coerenta,nu pilde.

A
QUOTE
devarul in acest caz este cel moral, care la randu-i este subscris unui scop. Un adevar dictat de un scop (lumesc) este un Adevar Unic?


Mergem in alt domeniu.AL eticii.
Adevarul unic apartine lumii exterioare si naturii omului(care tot prin natura sa si-l personalizeaza),nu unei morale pe care se bazeaza o societate,care sa iti sugereze comportamentul .Societatea a fost creata de om.Morala de care vorbesti tu ii asigura trainicia.
Insa Legea moarala e cu totul altceva,si e simpla(nu se aplica societatii decat prin degradare):sa faci Binele.Binele nu poate fi decat cel directionat spre adevarul unic(rationalitatea exterioara),nu impotriva ei.Adevarul unic fiind sinonim cu sensul,a actiona impotriva ei,a fi imoral,ar insemana sa traiesti fara sens.Iar ca sa traiesti cu sens iti trebuie un scop(chiar si lumesc).Vezi,totul se leaga!
Bineinteles trebuie sa existe si o deficienta...din cauza a ceea ce a incercat sa-i demonstreze gypsyhart lui Catalin(apropo,multumesc de corectare),si ce ai incercat tu sa demonstrezi prin ideile lui Godel.
Un rol al discutiilor filosofice este de arata deficientele.






Ulise
QUOTE
Desfaurarea unui calcul matematic nu mai tine cont de ceea ce se intampla cu referentul numarului in realitate.Stii ca la copii li se dau exemple cu obiecte concrete,pentru a intelege:un mar si cu un alt mar fac doua mere.Dar apoi nu mai lucreaza cu mere ci cu numere,imagineaza-ti cum ar fi sa faca niste calcule simple de adunare,dar cu numere mari,si sa vada in loc de numere ,mere.Matematica,pentru a ajunge la un rezultat se desprinde de realitate.Faci tu,te rog,legatura dintre ecuatia algebrica :x(x+56)x radical de ordinul trei din1/4x-1=0 si realitate?!.Ar putea fi o problema de geometrie plana sau in spatiu,dar dificultatea de legatura ar ramane aceiasi.Matematica e prea abstracta.Pentru a putea fi utila,aplicata si verificata de realitate,ea trebuie sa serveasca o problema reala:de exemplu probleme de arhitectura:ce unghi ar trebui sa aiba scara respectiva cu peretele pentru a nu se prabusi,biologie(legile mendeliene =calcul matematic probabilistic),fizica.
Matematica nu e legata de realitate decat prin axiome ,ce pot fi cu usurinta verificate in realitate.Si de celelalte stiinte.


Nici nu stiu de unde sa incep......In primul rand, MATEMATICA ESTE REALITATE. Conceptele si ideile matematice
au o existenta independenta de cei care le studiaza. Faptul ca ultima teorema a lui Fermat este intradevar o teorema
era realitate inainte ca Wiles sa o demonstreze. Admit ca aceasta realitate are o alta structura decat, de exemplu,
existenta unui mar sau unui bolovan, dar fara indoiala ESTE REALITATE.
Nu inteleg de fel ce vrei sa spui cu "Matematica este PREA abstracta". Este "PREA abstracta" pentru ce scop? E ca si cum ai spune "Acest mar este PREA rosu." Fara indoiala ca matematica este abstracta, in principal din doua motive. Primo: rezultatele ei sunt universale. Secundo: "burden of proof" a facut ca metodologia ei sa fie complet diferita de cea a oricarei alte stiinte.
Mai zici "...pentru a putea fi [matematica] VERIFICATA de realitate [fizica] ....." ohmy.gif. Matematica nu are cum sa fie
verificata de realitatea fizica! Mai bine zis nu are cum sa fie INFIRMATA! Un anumit rezultat poate fi inutil pentru un anumit scop, de exemplu Fermat Last Theorem nu ma ajuta la fiert cartofi dar nu vad cum realitatea fizica imi poate spune ca FLT e falsa!? Chiar si rezultatele care se pronunta asupra realitatilor fizice, cum ar fi wave equation, nu sunt "verificate" de
realitate, tot ce poti sa te intrebi daca reprezinat un model suficient de "bun" al fenomenului fizic pe care-l studiaza.

QUOTE
  "Pentru a putea fi utila,aplicata si verificata(??) de realitate,ea [matematica] TREBUIE sa serveasca o problema reala"


G.H. Hardy era perfect multumit, chiar mandru ca Teoria Numerelor nu avea nici o aplicatie, nici atunci nici in viitor (credea el). Pentru el principalul criteriu al rezultatului matematic era frumusetea. Dar sa facem putin abstractie de "frumusete" si sa ne ocupam de utilitate, de acest TREBUIE. Putintica istorie: matematica a aparut intradevar ca o
necesitate practica si, cu putine exceptii, asta a fost paradigma dominanta. Napoleon a fondat Ecole Polytechnique pentru ca
stiinta dezvoltata acolo sa-i fie de folos in campaniile sale. Matematica era sluga fizicii. Aproape in acelasi timp scoala germana aborda o paradigma diferita, in care matematica devenea scop in sine si nu se ocupa doar de problemele fizicii. Gottingen devenise centrul universului matematic (Gauss, mai apoi Dirichlet, Riemann,etc....). Unde am vrut sa ajung: care paradigma este mai utila in termeni strict practici? Este cercetarea de dragul cercetarii sau de dragul frumusetii matematice UTILA?
FARA INDOIALA!! matematica este un demers relativ ieftin iar ocazional produce rezulatate de un enorm potential economic.
WT Gowers (un matematician de la Cambridge spunea): "If you were to work out what mathematical research has cost the world in the last 100 years, and then work out what the world has gained, in crude economic terms, then you would discover that the world has received an extraordinary return on a very small investment." E foarte greu pentru a decide ce anume va fi util; e probabil imposibil. Si, pentru a fi mai convingator, niste exemple in care "pure research" s-a dovedit de o utilitate incontestabila. Geometria non-Euclidiana (Gauss, Bolyai, Lobachevsky) a pavat drumul pentru Riemannian geometry, care parea la timpul ei un exemplu clar de matematica pura; mai tarziu s-a dovedit a fi exact ce avea nevoie Einstein pentru teoria
general a relativitatii. Algoritmul RSA pentru public-key criptography care sta la baza securitatii pe internet este o aplicatie a teoriei numerelor (cu siguranta Hardy nu s-ar fi asteptat la asa ceva). Geometria necomutativa inventata de Alain Connes in anii '80 e fundamentala in String Theory. Si exemplele ar putea continua. Ce vreau sa subliniez
este ca al tau "TREBUIE", chiar privit strict din punct de vedere practic, este imposibil de apreciat la un moment dat.

QUOTE
Matematica nu e legata de realitate decat prin axiome ,ce pot fi cu usurinta verificate in realitate.


nonono.gif Sorry, dar afirmatia asta este o enormitate. Era poate o paradigma acceptata pe vreamea lui Euclid dar acum....no way.


Intereesant dialogul dintre tine si Wluiki, sper sa continue.

Numai bine!
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.
Invision Power Board © 2001-2024 Invision Power Services, Inc.