Si in opozitie cu topicul de intamplari amuzante, ce v-a intristat din cele observate in spatiul public?

Pe mine, omuletul turmentat (acelasi din topicul cu intamplarea amuzanta), caci desi era comic sa-l privesti cum se chinuia sa ramana treaz pana acasa, m-am gandit ca viata lui nu e tocmai una grozava, daca e turmentat la ora respectiva, si sunt multi ca el (la limita saraciei, nefericiti pentru ca pur si simplu au prea multe necazuri si care au uitat ca poate a existat in viata lor o perioada senina, frumoasa, in care simteau ca pot avea/face tot - tineretea), ca probabil de pe urma betiei sale (probabil nu unica) sunt si altii care sufera, imi imaginam o sotie (din specia gospodinei romanesti) fara idealuri, sau cu idealuri ucise de viata plina de vicisitudini,... ati cam prins ideea.

Oricum omul aceasta m-a intristat mai mult decat m-a amuzat.

Ma intristez mai mereu cand vad copii de 14 ani cu picioarele goale si in ttricou (pe vremea asta !!) in metrou, cu cate alt copil in brate si care vin bineinteles la cersit. M-a impresionat faptul ca baiatul de care vorbesc, dupa ce a luat banii din vagon a inceput sa se joace cu ala micu, il facea sa rada si il pupa. Ala mic era foarte vesel. Nu pot sa raman indiferenta la asemenea lucruri....

Un om pe la 40 de ani care se pare ca furase si era inconjurat de patru vanzatoare care baricadesera iesirea si il impingeau inapoi inauntru.
Si nu atat actul in sine cat un detaliu: pachetul de biscuiti din aceia simpli (3000 de lei pachetul) care-i scape din haina...
Atat am observat eu, furase mai mult, dar daca se fura pachete de biscuiti de 3000 de lei...

Azi m-a intristat ... imprimanta. O luase razna. Dar imi revin eu.