o intamplare adevarata:(din cate am auzit
)
La Medicina, pe vremea raposatului, cica era un profesor, nici prea tanar nici prea batran (40 de ani sa zicem), care preda un curs de filosofie marxista (parca ce altfel de filosofie se putea preda atunci). In fine sa trecem peste asta, era un prof foarte exigent si datorita acestui lucru toti studentii se prezentau la fiecare curs. Se ajunge dupa un semestru de chin si la ultimul curs, amfiteatrul plin ochi asteptandu-l pe Aristotel (asta era porecla profesorului). Cand mai erau aprox. 2 min si 38 s pana la trecerea sfertului academic, si toata gloata era pe picior de plecare intra si Aristotel, se indrepata tinta spre catedra si incepe sa isi scoata diferite lucruri din gentuta lui de filosof.
Printre obiecte se hotaraste la un borcan ordinar de 800g si, cu miscari de iluzionist arata asstentei ca borcanul este gol.
Il pune pe catedara si il umple cu pietrecam de marimea unor nuci. Dupa ce borcanul este plin, se adreseaza asistentei: "Este plin?"..lumea raspunde in cor:"DA!!!!!!".
Pentru a demonstra contrariul profu' mai adauga pietricele care isi gasesc loc printre cele mai mari, si intreaba din nou: "Este plin?"...sala, cu zambetul pe buze: "Daaa!!!",
pt a demonstra din nou contrariul profu' mai adauga si nisip care umple efectiv borcanul...si multumit spune: "Abia acum este plin" si incepe sa explice:
"Borcanul acesta este ca viata noastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea, copiii nostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata noastra este completa. Pietricele mai mici sunt acele lucruri care conteaza: slujba, cariera, casa, masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pt pietricele. La fel se desfasoara si viata noastra, daca ne pierdem timpul si ne consumam energia cu lucrurlie mici. Nu vom avea niciodata spatiu pt. lucrurile importante. Trebuie sa dam atentie lucrurilor mari care sunt esentiale pt. fericirea noastra. Jucati-va cu copii, petreceti mai mult timp cu familia, mergeti la plimbare cu partenerul/partenera, la teatru la concerte sau la dans. Va ramane destul timp sa mergeti la serv, sa va ocupati de cariera sa faceti curatenie in casa sau sa dati o petrecere. Stabiliti-va prioritatile, aveeti grija de pietrele mari in primul rand...restul e doar nisip." Dupa astfel de discurs profu' isi savura momentul, asistenta fiin knock-out.......mai putin un student, submediocru la invatatura dar inegalabil la bancuri...Acesta se ridica din banca, cu o cutie de bere in mana vine la catedra si toarna tot continutul acesteia in borcan. Berea a completat absolut toate spatiile ramase libere in borcan.
Studentul "Dom' prof abia acum putem spune ca borcanul este plin!!!"
Aristotel nu prea multumit intreaba: "Si morala?"
Studentul: "Morala e simpla, domn prof, Nu conteaza cat de plina este viata, intotdeauna ramane loc de o bere!!!!!!"
...si asa a fost invins Aristotel de un stud submediocru....iar cei care au inteles cu adevarat mesajul studentului s-au dus sa puna in practica pilda acestuia.....