Ganduri, opinii, amintiri din viata denisei_d veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!

Doamne, ce rapid ai fost! Acum nu mai pot da inapoi - nu eram foarte hoatarata. Multumesc!

Se ridica toata ceata
Prin acest jurnal, curand!
Denisse: Buna dimineata!
Vreau sa scrii aici, razand!

Un prieten, tracand printr-o perioada destul de dificila a vietii, m-a intrebat daca exista fericire pe lumea asta, daca poti fi fericit cand trebuie sa te lupti zi de zi cu mizeria cotidiana, daca exista o formula a fericirii. (E inginer, nu intamplator a folosit cuvantul "formula").
Am incercat sa-l conving "inginereste" ca da, stiind din proprie experienta ce mult conteaza o bruma de speranta in astfel de momente.
_______________________________________________________________

Aritmetica fericirii

Ipoteza :
Se da o zi ca oricare alta. Prima zi din restul vietii tale.
Cerinte:
Se cere sa demonstrezi ca poti fi fericit pana la sfarsitul zilelor.
Demonstratie :
Se ia ziua si se imparte in 24 de ore total separate : se pun jumatate din ele – 12 – deoparte, pentru odihna. Desigur , nu vei dormi 12 ore, dar vezi, aici e tot secretul – vei dormi doar 7 ore si vei pacali timpul asta viclean cu 5 ore de rezerva. Ia cealalta jumatate de 12 ore , considera-le ca entitati total separate si bucura-te de gustul fiecareia. Vei da si de unele amare ca pelinul dar mereu urmeaza altele, care pot fi mai bune. Daca in timpul unei zile ai zece ore proaste nu lasa pe nimeni sa se atinga de a unsprezecea, respinge orice incercare a lumii exterioare sa ti-o intineze. In cea de-a unsprezecea ora fa ceva pentru tine, ceva ce iti bucura sufletul – stai cu cel pe care-l iubesti, citeste o carte buna, cateva versuri, asculta muzica, roaga-te Dumnezeului in care crezi, scrie cateva cuvinte din inima pe un colt de hartie. Invata sa fii fericit. Poate nu reusesti din prima clipa, poate suna telefonul, bate cineva la usa, dar in acea ora vei gasi o secunda macar in care vei zambi. Astfel vei putea spune ca ai fost fericit azi, chiar si pentru o ora, sau numai pentru o secunda. Pe cea de-a douasprezecea ora tine-o de rezerva, in cazul in care nu ai stiut sa te bucuri de a unsprezecea. Si nu uita , mai ai 5 ore pe care le-ai sterpelit timpului inca de la prima impartire. In plus, in cele 7 ore de somn, poti visa frumos.
Concluzie :
Daca reusesti sa zambesti macar o data pe zi – poti spune ca ai fost fericit azi, fie numai si pentru o clipa. Iar daca vei face acest lucru mereu, zi de zi, vei putea spune ca ai fost fericit in fiecare zi a vietii tale. Cati se pot lauda cu asta ?

Q.E.D.
________________________________________________________________

Ceea ce nu i-am spus prietenului meu este ca aceeasi demonstratie se poate folosi si pentru nefericire. Pana la urma este alegerea fiecaruia – ce faci cu acea ora sau secunda cruciala din zi – te bucuri de ea, sau iti plangi de mila ?

Din cand in cand ne mai intalnim si ma intreaba : ce ai facut azi cu secunda ta? Si zambim. Uneori este singurul zambet pe ziua aceea. Uneori aceea este "secunda".

Multumesc, Omule Bun, stiam eu de ce te iubesc. Mi-ai daruit deja "o secunda".

Sunetul telefonului
sparge linistea noptii
in milioane de cioburi.
Lumea nebuna navaleste
in odaia intunecata,
trenurile circula pe sub pat ,
avioane se lovesc
de lampa de pe birou ,
un caine urla
pe raftul de sus al dulapului,
sirene de vapoare
se aud dintre paginile cartii
cazute langa noptiera,
potopul se revarsa peste
foile ingalbenite ale scrisorii
abia incepute,
pagini ingalbenite de teama
de a primi darul vorbirii.
Inchid fereastra
inchid ochii
inchid inima
inchid venele si arterele
inchid sufletul
inchid cerul.
Inchid.
In sfarsit, liniste…
Sterg cu palma urmele
de apa sarata de pe foile galbene.
Cuvintele, acum scurse
in dare prelungi,
au devenit mute.
Altcineva,
la capatul pamantului,
deschide o fereastra
si respira adanc razele lunii.

Multumesc, prietene. Din cand in cand mai treci pe aici si mai adu-mi si mie aminte de teoria de mai sus, te rog. Caci uneori o mai uit prin cine stie ce colturi.

Rotile dintate ale timpului, abil angrenate, ne macina salbatec...
Culorile nu au ochii, ochii, in schimb, au culori : albastru, verde, negru....uneori iau culorile curcubeului, de atata asteptare...

E bine...E bine cand in sfarsit primesti telefonul asteptat...cand mai primesti unul, pe care nu-l mai asteptai...cand niste oameni minunati iti trimit niste mesaje nesperate. E bine cand o vorba buna soseste exact la momentul potrivit...Tare bine...

Stau in statie, asteptand autobuzul catre casa,ca de obicei cu ochii in pamant.
Vantul taios care bate dinspre lac aduce miros de balta statuta.
Ridic privirea: in jurul meu o doamna vizibil obosita, un tanar elegant, o domnisoara visatoare, doi tineri fumand ingandurati. In momentul acela realizez ca azi am strabatut Bucurestiul in lung si in lat, cu treburi, dar nu-mi amintesc nici un chip, de parca nu am intalnit pe nimeni in drumul meu. Am mers adancita in ganduri si nimic din jur nu mi-a atras atentia. Chiar nu am intalnit nici un copil, o figura interesanta, nu a ras nimeni pe strazi astazi?
Ciudat...Cu cat un oras este mai mare cu atat ne pierdem mai usor in el, cu atat suntem mai singuri, mai izolati...
Cetate a umbrelor...Eu insami o umbra...
Poate totusi va ninge iar...

Si azi voi inchide ferestrele... Prea mult zgomot...

Obisnuiam sa merg intotdeauna zece pasi mai departe decat era nevoie. Doar pentru a ma asigura, pe mine si pe altii, ca pot ! Motto-ul meu era ca niciodata nu ti se da mai mult decat poti duce. Da, dar nu te obliga nimeni sa duci povara tuturor. Nici macar nu mai constientizam ca ceva nu era in ordine. Iar ceilalti erau multimiti ca exista cineva care sa puna lucrurile in miscare pentru ei. Am platit scump…
Acum, ma multumesc sa cad la pace cu mine insami. Iar cand privesc in urma realizez ca, fara sa imi dau seama, am facut mult mai mult decat cei zece pasi de odinioara.
Se poate merge si la pas, nu doar cu sufletul la gura…As fi vrut insa sa aflu asta ceva mai devreme.
Am invatat sa savurez si oboseala de la sfarsitul unei zile pline. Azi nu m-a suparat nimeni, nu m-a deranjat nici o vorba, nici un zgomot... Nu a fost o zi frumoasa, a fost o zi calma...Voi lasa ferestrele deschise la noapte...

Am uitat… Pentru o vreme toate merg bine, necazuri exista dar gasim in noi forta necesara sa trecem peste ele… Am uitat insa ca nu dureaza. Ca regula este sa fii pus mereu la incercare. Stiu ca ma voi descurca, stiu ca voi trece peste toate , ca maine voi rade ca si cum nimic nu s-a intamplat. Stiu ca ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici, stiu ca nu exista problema fara solutie. Doar ca uneori pare prea mult… Am nevoie doar de o pauza… inainte de a o lua de la capat. In seara asta nu mai am putere. Maine. Poate maine.


Edit. Tocmai am citit primul mesaj pe care l-am postat aici. Parca stiam ca voi avea nevoie de el.

denise, vreau si eu sa-ti daruiesc o secunda, ba nu, o clipa de liniste, un moment la granita dintre fericirea pe care o cauti si nefericirea pe care nu o vei gasi...

Denise, lasa ca razbesti tu pana la urma, ca esti femeie puternica si stii ce vrei

stii folcloru' romanesc: Dupa ploaie si furtuna va veni si vreme buna!!!

Mia si Nicodim, va multumesc foarte mult...Sa stiti ca e adevarat ce se spune, necazurile vin in grupe de cate trei. Unul dupa altul! O sa rezov eu grupul asta cumva, si ma pregatesc pentru urmatorul. Intre timp - ma fac ca nu le observ!

3?? Aseara ziceai de 2 Sper sa treaca cat mai repede cu putinta...

Nope, trei, mari si late, numai bune sa bage omul in spital. Si nu prea au cum trece... Dar nu vreau sa mai vorbesc despre asta. Multumesc, oricum!

Vorbesti, nu vorbesti, au sa treaca...faci pariu cu Olteanu??? Unu la douazeci, adica tu o bere si eu o naveta.

Denise....daca nu e vorba de sanatate, nu are rost sa-ti faci probleme. Uite signatura mea.....

Sorin.

Nici o problema Sorin, ti-am zis: am impresia ca am ceva sange de olteanca in mine. Atunci eram in stare de soc- prea venisera toate una dupa alta. Multumesc de incurajari!

Sunt foarte bune vremurile de necazuri. Asa reusesti sa-ti cunosti limitele, sa stii cat de puternic esti, cat de mult te-ai schimbat in ultimul timp. Inveti multe despre propria persoana. Si inveti multe despre cei care te inconjoara. Cei care iti sunt prieteni adevarati, cei pe care poti conta. Si cine te cauta doar pentru ca esti o companie pe placul lor, ca ai rabdare sa-i asculti , dar ei nu au interesul de a te asculta. Ca o sita care separa graul de neghina. Sunt bune vremurile acestea, pun in lumina anumite lucruri altfel invizible. Un clarobscur…


Azi a fost o zi frumosa, insorita, iar Gradina Botanica arata bine… Un loc in care gandurile se limpezesc mai usor. Sau se insenineaza.

Iubita, eu sper ca stii ca sunt aici langa tine de cate ori ai nevoie de un umar si o ureche, da? Te astept...Cand poti, cand vrei, cand simti nevoia... Si sper din tot sufletul sa-ti rezolvi necazurile cat mai repede si cat mai "ieftin" Pup iu cu foarte mult drag , mi-e dor de zilele cand vorbeam cu orele

afrodita, multumesc, dar nu mai e cazul, sunt bine...

E lucru hotarat- nu pot tine un jurnal. Nu am mai trecut de mult pe aici. La urma urmei la asta ma pricep cel mai bine: sa NU spun anumite lucruri. Intotdeauna ramane ceva nespus, ceva ascuns, ceva poate nedefinit, dar ramane o usa inchisa. De cele mai multe ori nici eu nu stiu ce se ascunde in spatele ei. Nu o deschid nici macar pentru mine.

Imi plac serile... Cand tragi perdeaua peste ziua scursa cu greu sau in viteza nebuna. Cand nu te mai gandesti daca a fost o zi buna sau nu, daca tu ai fost la inaltime, daca ai fi putut proceda altfel... Exista un moment in fiecare seara in care poti spune: ziua de azi este deja trecut, maine se afla la milioane de ani departare, aici si acum nu exista nimic, decat o nesfarsita liniste.
"Nu va ingrijorati de ziua de maine. Ajunga zilei necazul sau!" . Si necazul, si bucuria...
Azi s-a intamplat sa fie o zi buna, iar acum e liniste...

Pentru TriRegnum:

Tare sunt singur , Doamne si piezis!
Copac pribeag uitat in campie,
Cu fruct amar si cu frunzis,
Tepos si aspru-n indarjire vie.

Tanjesc ca pasarea ciripitoare
Sa se opreasca-n drum.
Sa cante-n mine si sa zboare
Prin umbra mea de fum.

Astept crampeie mici de gingasie,
Cantece mici de vrabii si lastun
Sa mi se dea si mie.
Ca pomilor de rod cu gustul bun.

Nu am nectare roze de dulceata,
Nici chiar aroma primei agurizi,
Si prins adanc intre vecii si ceata,
Nu-mi stau pe coaja moile omizi.

Nalt candelabru, streaja de hotare,
Stelele vin si de aprind pe rand
In ramurile-ntinse pe altare –
Si te slujesc ; dar Doamne, pana cand ?

De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte
Si de-a rodi metale doar, patruns
De grelele porunci si-nvataminte,
Poate ca Doamne, mi-este de ajuns.

In rostul meu Tu m-ai lasat uitarii
Si ma muncesc in radacini si sanger.
Trimite Doamne, semnul departarii,
Din cand in cand, cate un pui de inger.

Sa bata alb din aripa la luna,
Sa-mi dea din nou povata Ta mai buna.

(Arghezi -Psalm)

SUPER
10x Denise_D

Unul din nenumaratele e-mailuri primite azi:

Doi ingeri calatori s-au oprit sa-si petreaca noaptea in casa unei familii instarite. Familia a fost rea si a refuzat sa-i lase pe ingeri sa innopteze in camera de oaspeti.In schimb le-au oferit o camaruta in subsol. In timp ce isi faceau paturile, ingerul cel batran a vazut o gaura in perete si a reparat-o imediat. Cand ingerul cel tanar l-a intrebat de ce, celalalt inger i-a rapuns: "Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi". In noaptea urmatoare ingerii au ajuns sa se odihneasca in casa unui om foarte sarac, dar foarte ospitalier, taran ce locuia impreuna cu sotia lui. Dupa ce au impartit cu ei putina mancare ce o aveau, ei i-au lasat pe ingeri sa doarma in patul lor, unde se puteau odihni in voie. Cand s-au trezit a doua zi ingeri i-au gasit pe taran si pe sotia lui plangand. Singura lor vaca, al carei lapte era singurul lor venit, murise pe camp. Ingerul cel tanar s-a infuriat si l-a intrebat pe cel batran, cum se poate intampla un asemenea lucru? "Primul om avea tot,si totusi l-ai ajutat", aspus el. "A doua familie avea atat de putin, dar era in stare sa imparta totul, si tu i-ai lasat vaca sa moara". "Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi", i-a raspuns ingerul cel batran. "Cand am stat in subsol am observat ca in gaura din perete era depozitat aur. De vreme ce stapanul era obsedat de lacomie si era incapabil sa-si imparta bogatia cu altcineva,am astupat zidul ca sa nu o gaseasca". "Noaptea trecuta cand am dormit in patul familiei de tarani ingerul mortii a venit dupa sotia lui. I-am dat in schimb vaca. Lucrurile nu sunt intotdeauna cum par a fi". Uneori chiar asa se intampla cand lucrurile nu se desfasoara asa cum ar trebui. Daca ai credinta, e nevoie doar sa crezi ca orice intamplare e intotdeauna in avantajul tau. S-ar putea sa nu stii pana foarte tarziu... Unii oameni intra in viata noastra si pleaca repede...Unii ne devin prieteni si stau aproape de noi...lasandu-si minunatele amprente asupra inimii noastre... si noi nu mai suntem aceeasi pentru ca ne-am facut un prieten bun!!! Ieri a trecut. Maine este un mister. Astazi este un dar. De aceea se cheama prezent! Cred ca viata aceasta este deosebita... traieste si savureza fiecare moment... Aceasta nu este o repetitie generala!

Oare de ce doar ingerii batrani pot vedea dincolo de lucruri?

Fara sa vreau gandul ma duce catre victimele din Spania, Israel, Irak... Mi-e greu acum sa vad dincolo de lucruri. Ce posibila explicatie imi scapa? Daca exista vreuna...

Una din zilele acelea in care nu am chef de nimic. Stau in fata monitorului, arar scriind cate o fraza, iar prezenta celor din jur ma irita . M-am trezit bine dispusa, se anunta o zi frumoasa, linistita, dar discutiile colegilor mi-au risipit orice buna-dispozitie. Chiar daca nu iau parte la ele , tot le aud. Nimic important, lucruri marunte , dar agasante...
Imi vine sa inchid PC-ul sa-mi iau geanta si sa ies pur si simplu pe usa. Sa merg la gara si sa iau primul tren, indiferent unde duce. Sa nu mai stiu nimic de nimeni. Si nimeni de mine. Vreau fete necunoscute in jurul meu, oameni a caror poveste nu am mai auzit-o . Locuri pe unde nu am mai fost... Stiu ca nu pot. Nu inca...
O fi primavara, o fi rutina asta de care reusisem sa scap pentru un timp, dar care incet-incet iar castiga teren ...
Cunosc starea aceasta...ultima oara cand am fost asa am facut un lucru nebunesc (pentru ceilalti) dar pe care eu nu l-am regretat niciodata. Cine stie...

Asa e viata si cu bune si cu rele. Am si eu astfel de momente in care nu mai am chef de nimic si atunci sunt un nesuferit, ma cert cu toti. Si chiar si tu ai denise_d astfel de momente, chiar si tu, pe care eu te consider o fata mereu plina de viata si vesela. Si ca sa-l citez pe Caragiale: "Ai putintica rabdare", caci dincolo de nori e Soare.

Ploua...


“Acum
imi tai in inima o fereastra
si te zaresc la fel privind
afara
spre ploaia primaverii
de atunci… »
(E. Jebeleanu)

" Verde crud,verde crud...
Mugur alb,si roz si pur
Vis de albastru si azur
Te mai vad,te mai aud!

Oh,puncteaza cu-al tau foc,
Soare,soare...
Corpul ce intreg ma doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de rachita,
Primavara,
O copila poposita la fantana
Te ingana
Pe campia clara...

Verde crud,verde crud...
Mugur alb,si roz si pur,
Te mai vad,te mai aud,
Vis de albastru si azur."

(Note de Primavara de G.Bacovia)

Multumesc Jubilee, Bacovia este unul din preferatii mei ... Iar primavara asta chiar e frumoasa.

Hristos A Inviat!
Ma bucur c-ai revenit si la jurnal...chiar ma intrebam cand mai scri cate un rand (scuza-mi interventia )

Multumesc Farga^. Daca vezi ca nu mai dau nici un semn, nu te sfii...esti invitatul meu Daclar coltisorul acesta deschis oaspetilor, caci eu cam uit de el, recunosc. Jurnalele nu sunt punctul meu forte... Ma simt mai bine cand am un dialog cu cineva drag.

ok New entry : nothing is said everythings been thought.
Ca de obicei, de altfel... Ii invidiez pe cei care reusesc sa-si puna gandurile pe hartie. Promit sa incerc...altadata...

Evitand abil emotiile, inimile noastre in tonuri confuze
Pierdute in trecut – scanand eficient viitorul –
imagini ale acestor zile pretioase se dezvaluie precum un curcubeu
Uneori ascunse in nori – adeseori in plina lumina
a dupa-amiezelor de vara.
Amintiri, atatea amintiri, si fiecare tanjind dupa clipa sa de glorie.

“Hai să mergem pe muntele unde locuieşte Dumnezeu,” spuse un cavaler unui prieten de al său. “Vreau să dovedesc că tot ce ştie El să facă e să ne ceară să facem ceva, în timp ce nu face nimic pentru a ne uşura de responsabilităţi.” “Bine, voi merge pentru a-mi demostra credinţa,” spuse celălalt. Ajunseră noaptea în vîrful muntelui - şi auziră o voce din întuneric: “Încărcaţi pietre pe caii voştri .”
“Vezi?!“ spuse primul cavaler. “După aşa un urcuş, vrea să ne facă să mai şi cărăm aşa o greutate. Nu o să-l ascult!” Al doilea făcu întocmai cum i s-a poruncit. Cînd ajunseră la poalele muntelui, era în zori şi primele raze de soare străluceau pe pietrele pe care cavalerul credincios le luase: erau diamante adevărate.
Spune maestrul: “Hotărîrile lui Dumnezeu sînt misterioase, dar sînt întotdeauna în favoarea noastră.”
MAKTUB - PAULO COELHO
Iar noi ne plangem atat de des ca povara este prea mare pentru puterile noastre limitate. Poate ar fi bine sa ne mai uitam in desagi, cine stie, fara sa stim poate caram dimante.

Am inceput sa-l uit
de cum am asternut primele cuvinte,
stergand
fiecare vorba scrisa de el , cu fiecare litera
indepartand urma degetelor sale.
Ce bine ar fi daca l-as putea inveli intr-un cuvant
si trimite undeva departe!
De parca as pierde dreptul asupra inimii lui
in momentul in care as rosti sentimente.
Asa ca , desigur, ma opresc, si incep sa pun cuvintele
inapoi in inima, acolo unde le este locul,
curatind cu grija fiecare litera in parte
de urmele revoltei trecatoare,
cu un acut sentiment de vinovatie.
Apoi, parcurgand paginile, recuperand
cat de mult posibil din ramasitele culese,
citesc iar si iar,
realizand in cele din urma, trista
nevoie de a invata pe de rost.

Imi cer sincer scuze daca ma bag iar unde nu-mi fierbe oala ...

Can u see me now? Can u see me now? Can u see?

All this weeping in the air, I can tell were about to fall through floating forests in the air
Across the rolling open sea.
Now I kiss and run through air. Leave the past find nowhere,
Floating forests in the air clowns all around you.

Clowns are here to let u know where u let your senses go.
Clowns all around you its a cross i need to bear.
All this black and cruel is fair, this is an emergency
Don't you hide your eyes from me, open them and see me now.

See me here in the air not holding on to anywhere
But holding on so beware I have secrets I wont share.
See me here wishing you if I don't deny I do contemplate our wish away.
If I ask u not to stay, clowns are here to let u know where u let your senses go,
Clowns all around you it's a cross I need to bare.

All this black and cruel is fair,
This is an emergency don't you hide your eyes from me
Open them and see me now.

Can u see me now? Can u see me now? Can u see? Can u see? Can u see?

Bine-ai venit halcyon! Multumesc!
________________________________
Ganduri uzate si fugare
danseaza intre emisfere.
Mangaiate usor
de vantul matasos
visele inoata catre luna
doar pentru a se topi
in cerul patinat de vreme

Priveste atent oceanul in fiecare dimineata. Observa minutios talazurile in lumina lunii. Inregistreaza zilnic in vechiul sau computer cantecele de dragoste ale balenelor, in speranta ca intr-o zi se vor arata sirenele care-i stapanesc visele.
Curioasa, in sfarsit o sirena cu parul verde si buze sarate soseste pe tarmul sau pustiu. Zambeste la sunetul cantecelor adunate de el cu atat grija in singuratate, de atatea veacuri.
Complice, computerul ovationeaza intalnirea memorabila, lasand sa curga in voie sunetele vrajite. Pana cand intr-o zi, gelos pe atentia acordata exclusiv zanei acvatice, cu tastatura abandonata si monitorul aruncand straluciri inutile, se razvrateste si arunca in aer zgomote metalice, scrasnite, afisand placid ecranul albastru al mortii. Speriata, sirena fuge in adancurile tainice ale oceanului.
Ramas singur, eroul nostru se usuca, stergand cu miscari mecanice apa sarata de pe trup, escaladeaza scaunul ergonomic si incepe sa atinga absent vechile taste reci.
Computerul zambeste virtual si sterge din memorie toate cantecele de dragoste.
Dar faptura fugara si-a amintit muzica apelor. Sirenele au invatat sa cante ...
Priveste atent oceanul in fiecare dimineata. Observa minutios talazurile in lumina lunii. Inregistreaza zilnic in vechiul sau computer cantecele sirenelor, in speranta ca intr-o zi se va arata sirena care-i stapaneste visele.

Tinea in mana ultima petala a trandafirului...Se uscase si nu trecusera decat 3 zile. " Daca te iubeste atunci va tine mult" asa i se spunea inca de cand era mica...
Love will come...

@Farga^ Cate flori presate stau uitate in tomuri vechi ... Unele si-au pastrat parfumul.

__________________________________________________
Cu privirea pierduta rumega amintiri, inceputuri ... sfarsituri ... o multime de “daca...” ...
“Nebuna”, o striga plozii din vecini. Uneori, noaptea, pe strazile pustii, isi striga durerea catre luna.
Sta la usa mereu in miscare a supermarket-ului, un pardesiu gri inchis legat cu un cordon de halat inflorat, in ciuda mercurului dilatat din ultimele zile, o boccea in care tine la un loc coji de paine, sticle goale, carpe ... tot avutul. De luni pana vineri, din zori pana dupa-amiaza. Traficul goneste asurzitor pe langa ea, trecatori grabiti, incarcati de cumparaturi, moneda ocazionala aruncata fara a risipi o privire spre cea care o primeste, ploaia prelingandu-se adeseori pe aceasta fiinta nemiscata, de culoarea pietrelor.... Timpul curge altfel pentru ea.. “Dati de o paine”... Dincolo de trasaturile imbatranite inainte de vreme se ghiceste un anumit grad de educatie... Coatele acum tremurande s-au rezemat candva pe bancile unei scoli.
Odata a fost si ea copil, cu basme in priviri, visand la o casa alba, la o familie ... Cand i s-a stins lumina? Ce a impins-o dincolo de linia unde incep tenebrele?
Am vazut-o prin cartier... cautand prin containerele de gunoi resturile de la ospetele altora... Rascolind prin secretele ascunse in pungi de plastic, scotandu-le la lumina ...
Eram pierduta in propriile ganduri ... O atingere usoara, abia simtita, ca un fulg de nea, m-a oprit din drumul meu desenat cu creta ...
I-am intalnit privirea. Pierduta. Ratacita. Flamanda. Speriata. In cautarea drumului spre casa...

..........
Trec strada.
In lumea simultana se darama-un zid.
In lumea simultana, alta, tocmai se cucereste
turnul de la Malta
si-n cealalta lume simultana
tocmai explodeaza o bomba.
Si inca-n lumea cealalta
a celeilalte,
oceanul
e linistit si fara vant,
incat atuncea cand trec strada
si calc cu talpa mea pe lucruri,
in lumea simultana cealalta,
ca si Iisus ma plimb pe ape.
......
(Nichita Stanescu)
____________________________
In lumea asta, intamplatoare, e vara si canta greierii... Noapte buna!

Poate că mă visează cineva –
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc...
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple
Ceva.

(Ana Blandiana)
____________________________
Nici n-am fost... a adiat doar vantul.

Denise, am vrut sa fiu prima care-ti ureaza La Multi Ani aici, in weblog. Ma ierti ca mi-am permis, insa am vrut sa-ti dedic o melodie... Am ales-o pt ca vocea ta se face auzita in momentele-cheie pe forum. Sau macar in jurnalul meu. Si cuvintele tale isi gasesc mereu calea spre suflet.

Eimear Quinn - The Voice

I hear the voice on the wind
And I hear you call out my name

Listen my child you say to me
I am the voice of your history
Be not afraid - come follow me
Answer my call and I´ll set you free

REFRAIN
I am the voice in the wind and the pouring rain
I am the voice of your hunger and pain
I am the voice that always is calling you
I am the voice and I will remain

I am the voice in the fields when the Summer´s gone
The dance of the leaves when the Autum winds blow
Never do I sleep throughout all the cold Winter long
I am the force that in Springtime will grow

I am the voice of the past that will always be
Filled with my sorrows and blood in my fields
I am the voice of the future
Bring me your peace, bring me your peace
And my wounds they will heal

La Multi Ani si tot ce-ti doresti!

Nu am de ce sa te iert, Moira, inca o data mi-ai arata ca esti o fiinta sensibila!
Multumesc pentru urari, intr-adevar ai fost prima, spre disperarea unui amic, care m-a trezit dimineata la 7:30 ... Totusi, e un mod frumos de a incepe o zi.
Si multumesc pentru melodie, nu o stiam, dar am facut rost de ea si o ascult intr-una de atunci. Am spus eu ca avem gusturi asemanatoare.
Acum, scuze, dar "vocea" trebuie sa dea o fuga pana la bucatarie sa verifice cuptorul. Musafirii...
PS. Nu am uitat: cum ramane cu vila?

Denise_d, nu vreau sa ratez ocazia sa-ti urez si eu:

Un sincer si calduros LA MULTI ANI!!!