Lectura placuta!
Versiune completa:Jurnalul Lui Greenhorn
Ganduri, opinii, amintiri din viata lui greenhorn veti putea citit in cadrul acestui Jurnal.
Lectura placuta!
Lectura placuta!
azi am facut teme acasa. va cer iertare tuturor. nu se va mai intampla... si nu am nici o scuza... nu era nici chimie, nici romana... nu este mai putin grav nici daca spun ca am fost obligat, nici daca spun ca mi-am neglijat toate celelalte indatoriri... maine o sa ma trezesc dimineata devreme si o sa ma simt prost pentru asta. nu m-ar incalzi cu nimic sa stiu ca am consumat cinci pagini si ceva pix de reclama dar... nu stiu. habar nu am de ce-mi bat capul. macar daca as face ceva vreodata.
si asa ajungem la una dintre problemele mele perene - nu stiu ce vreau. habar nu am ce vreau sa fac, cum vreau sa fiu dar ceva in starea mea curenta nu reuseste sa ma satisfaca pe deplin... rutina poate ca ma macina cel mai tare... nimic nu ma mai stimuleaza... si ma simt singur, foarte singur... nu vreau sa ma mai judece nimeni. e greu sa te judeci singur, daramite sa mai judeci si pe altcineva si sa pretinzi ca esti obiectiv.
poate ca visez frumos... nu imi amintesc mereu visele... doar cele semiconstiente. imi place sa am oarecare control asupra lor dar mai mereu stric magia. e atat de urat sa strici un vis... tot ce am se afla inghesuit intr-un litru jumate materie... materie- nu-mi place cuvantul cu toate implicatiile lui dar trebuie sa ma fixez bine in realitate. as putea sa aberez mult pe tema asta si apoi sa realizez ca ma mint... simt nevoia sa plang dar mi-e rusine sa o fac singur in camera... inca nu sunt asa de slab... daca gandesc prea mult ma deprim. apoi imi trece. poate. nu stiu.
...incerc sa-mi fac putina ordine in cap; sper sa ma ajute jurnalul asta. daca nu nu-i nimic. macar nu mai regret ca nu imi scriu la mate.
o sa incerc sa fiu cat mai sincer dar datorita faptului ca este un jurnal public consecintele ma sperie putin... asa e bine.
si asa ajungem la una dintre problemele mele perene - nu stiu ce vreau. habar nu am ce vreau sa fac, cum vreau sa fiu dar ceva in starea mea curenta nu reuseste sa ma satisfaca pe deplin... rutina poate ca ma macina cel mai tare... nimic nu ma mai stimuleaza... si ma simt singur, foarte singur... nu vreau sa ma mai judece nimeni. e greu sa te judeci singur, daramite sa mai judeci si pe altcineva si sa pretinzi ca esti obiectiv.
poate ca visez frumos... nu imi amintesc mereu visele... doar cele semiconstiente. imi place sa am oarecare control asupra lor dar mai mereu stric magia. e atat de urat sa strici un vis... tot ce am se afla inghesuit intr-un litru jumate materie... materie- nu-mi place cuvantul cu toate implicatiile lui dar trebuie sa ma fixez bine in realitate. as putea sa aberez mult pe tema asta si apoi sa realizez ca ma mint... simt nevoia sa plang dar mi-e rusine sa o fac singur in camera... inca nu sunt asa de slab... daca gandesc prea mult ma deprim. apoi imi trece. poate. nu stiu.
...incerc sa-mi fac putina ordine in cap; sper sa ma ajute jurnalul asta. daca nu nu-i nimic. macar nu mai regret ca nu imi scriu la mate.
o sa incerc sa fiu cat mai sincer dar datorita faptului ca este un jurnal public consecintele ma sperie putin... asa e bine.
curand o sa devina obsesiva chestia cu temele. dar asta este doar un efect. nici inainte nu imi scriam. doar ca sunt dependent de net. vreau sa comunic, vreau sa-i VAD pe altii vorbind. azi nu sunt deloc deprimat.
inca de dimineata am inceput sa fiu in intarziere... se topeste zapada... orele de romana sunt imputite rau. profa are pretentii mari dar nu stie macar sa se exprime. vrea sa para tare culta, sa tina un discurs elevat si spune numai truisme si aberatii. eu le scriu mic intre randuri sa le pot cita cand am chef de caterinca. in general nu merita recitite - "schiteaza pe scurt subiectul care poate sau nu poate fi schitat", "arta in sine inseamna creatie", "luam o eprubeta si o punem pe hartie de turnesol", "recuperarea viitorului"; la prima tin minte ca s-a fastacit rau, dar nu poate sa se opreasca in mijlocul frazei si sa gandeasca ce vrea sa spuna. la a doua banuiesc ca vroia sa spuna altceva dar a uitat cuvantul. nu are rost sa mai comentez. temele au formulari aberante. notarea pastreaza aparentele obiectivitatii... dar sa nu ma bag in astfel de comentarii. este foarte religioasa. pun pariu ca daca ii demonstrez ca ma intereseaza astfel de lucruri si mai citez din cand in cand din biblie sau fac pe bunul crestin imi creste media cu un punct. si apoi pretuieste profesorii de romana excesiv. imi produce repulsie. nu pot sa inghit oamenii cu idei fixe. doua ore de romana. la scoala nu s-a intamplat nimic demn sa fie scris. acasa am ajuns la patru si mi-am pus castile si m-am cufundat pe internet. nu am nici un pic de tragere de inima. nici macar pe net. m-am dus si m-am ras in speranta ca poate vechiul eu e undeva dedesubt. poate daca ma spal bine bine... imi place sa ma rad dar ocupa prea mult timp... arat neglijent, chiar jegos, dar nu imi pasa... nu vreau sa impresionez pe nimeni. [...] prietenii isi dau arama pe fata cand esti la pamant. nu mai am destula incredere in nimeni. de ce trebuie sa ma judece si sa incerce sa-si impuna parerile? eu sunt eu si nu sunt "daca as fi in locul tau"... nici eu nu incerc sa ma apropii prea mult. relatiile nu sunt punctul meu forte. sunt tacut... nu prea povestesc despre mine. in conversatiile banale nu prea pot sa ma bag... sportul, masinile, calculatoarele, filmele, muzica... toate sunt domenii prea putin explorate de mine... ce rost ar avea? barfa nu prea ma incanta, fie ca e vorba de vedete sau de aproapele meu. doar daca se face misto. atunci da. am un anumit fel de a face glume... uneori glumesc vorbind serios, chiar solemn. nu este un umor prea gustat. ce s-a intamplat azi? nimic. o zi fada ca multe altele. parca pe net s-au intamplat lucruri mult mai potrivite spre a fi povestite. maine noapte poate vorbesc despre eul meu virtual.
inca de dimineata am inceput sa fiu in intarziere... se topeste zapada... orele de romana sunt imputite rau. profa are pretentii mari dar nu stie macar sa se exprime. vrea sa para tare culta, sa tina un discurs elevat si spune numai truisme si aberatii. eu le scriu mic intre randuri sa le pot cita cand am chef de caterinca. in general nu merita recitite - "schiteaza pe scurt subiectul care poate sau nu poate fi schitat", "arta in sine inseamna creatie", "luam o eprubeta si o punem pe hartie de turnesol", "recuperarea viitorului"; la prima tin minte ca s-a fastacit rau, dar nu poate sa se opreasca in mijlocul frazei si sa gandeasca ce vrea sa spuna. la a doua banuiesc ca vroia sa spuna altceva dar a uitat cuvantul. nu are rost sa mai comentez. temele au formulari aberante. notarea pastreaza aparentele obiectivitatii... dar sa nu ma bag in astfel de comentarii. este foarte religioasa. pun pariu ca daca ii demonstrez ca ma intereseaza astfel de lucruri si mai citez din cand in cand din biblie sau fac pe bunul crestin imi creste media cu un punct. si apoi pretuieste profesorii de romana excesiv. imi produce repulsie. nu pot sa inghit oamenii cu idei fixe. doua ore de romana. la scoala nu s-a intamplat nimic demn sa fie scris. acasa am ajuns la patru si mi-am pus castile si m-am cufundat pe internet. nu am nici un pic de tragere de inima. nici macar pe net. m-am dus si m-am ras in speranta ca poate vechiul eu e undeva dedesubt. poate daca ma spal bine bine... imi place sa ma rad dar ocupa prea mult timp... arat neglijent, chiar jegos, dar nu imi pasa... nu vreau sa impresionez pe nimeni. [...] prietenii isi dau arama pe fata cand esti la pamant. nu mai am destula incredere in nimeni. de ce trebuie sa ma judece si sa incerce sa-si impuna parerile? eu sunt eu si nu sunt "daca as fi in locul tau"... nici eu nu incerc sa ma apropii prea mult. relatiile nu sunt punctul meu forte. sunt tacut... nu prea povestesc despre mine. in conversatiile banale nu prea pot sa ma bag... sportul, masinile, calculatoarele, filmele, muzica... toate sunt domenii prea putin explorate de mine... ce rost ar avea? barfa nu prea ma incanta, fie ca e vorba de vedete sau de aproapele meu. doar daca se face misto. atunci da. am un anumit fel de a face glume... uneori glumesc vorbind serios, chiar solemn. nu este un umor prea gustat. ce s-a intamplat azi? nimic. o zi fada ca multe altele. parca pe net s-au intamplat lucruri mult mai potrivite spre a fi povestite. maine noapte poate vorbesc despre eul meu virtual.
azi as fi avut chef de munca. totul a mers surprinzator de bine fara sa-mi trezeasca suspiciuni. inca mai sunt in stare. a si pouat putin. ploaia face bine. sunt tare obosit.
in ultima vreme un esec conduce la altul. nu sunt cel mai bun deci nu mai incerc sa fiu. m-am saturat sa fiu pe locul doi sau trei. si in plus nu vreau sa ma specializez. specializarea micsoreaza posibilitatea de adaptare la conditii noi. dar specializarea este apreciata si ea. mi-e frica sa nu pierd o parte din mine amplificand o alta si vrand sa am totul nu am de fapt nimic. ciudat este ca sunt constient de destule aspecte ale "problemelor" mele dar nu iau nici o masura. am nevoie de o motivatie externa dar nu mi-o doresc... de obicei intamplarile negative te motiveaza mai puternic. prefer sa ma inec in banalul meu.
risipesc niste ani care pentru unii sunt cei mai frumosi ani din viata. inca mai e timp... inca. dar nu o sa fiu tanar pentru totdeauna. unele lucruri deja au trecut pe langa mine. cel mai fericit eram poate cand scormoneam in tarana si imi imaginam ca sunt un mare paleontolog, cuvant cam greu pentru vremea aia dar pe care il stiam. aveam o "chestie" cu dinozaurii... zeci de figurine mici din plastic sau mai mari, de cauciuc. urasc de atunci toata abureala comerciala pe acest subiect. dar mi-a trecut mai incolo. oare de ce nu eram acceptat de grup? mi-a fost mereu teama sa nu gresesc deci nu am incercat niciodata. la toate jocurile eram cel mai slab. adica orice joc care presupunea indemanare fizica. acum sunt de o rigiditate blestemata. poate ca inteleg mai multe decat multi dar nu excelez nici in domeniul asta. si ce rost are sa fii bun daca nu esti cel mai bun? oare e mai rau sa fii subestimat sau supraestimat? stiu. nu vorbesc despre nimic concret. este o poveste care se aplica cu mici variatiuni unor perioade diferite din viata mea ("seculara"). ar trebui sa privesc in fata. totul este in fata. sunt inca in primul sfert statistic al ei.
nu stiu de ce dar imi vine in minte un animal micut calcat de masina si facut una cu asfaltul. iar si iar. roata dupa roata. pana ce devine una cu soseaua. o simpla pata.
ce sunt eu pe net? pai pot sa fiu foarte sincer si pot sa mint foarte usor, doua lucruri care in realitate nu se pot separa la un asemenea grad. azi am fost mai mult om. o sa ies usor din matrice pana la urma. trebuie doar sa ma pun pe mine pe primul plan. am nevoie de cineva cu care sa vorbesc. atat. un alt om, carne si oase. sa ma asculte si sa nu ma judece prea dur. sa incerce sa ma sfatuiasca. nu o sa le urmez dar o sa le ascult.
maine cuvantul datorie neindeplinita o sa ma macine iar probabil. acum am constiinta impacata. daca mai era si ingredientul X in fiertura acum nu mai scriam asta. dar nu am nevoie de nimic. poate doar de odihna.
in ultima vreme un esec conduce la altul. nu sunt cel mai bun deci nu mai incerc sa fiu. m-am saturat sa fiu pe locul doi sau trei. si in plus nu vreau sa ma specializez. specializarea micsoreaza posibilitatea de adaptare la conditii noi. dar specializarea este apreciata si ea. mi-e frica sa nu pierd o parte din mine amplificand o alta si vrand sa am totul nu am de fapt nimic. ciudat este ca sunt constient de destule aspecte ale "problemelor" mele dar nu iau nici o masura. am nevoie de o motivatie externa dar nu mi-o doresc... de obicei intamplarile negative te motiveaza mai puternic. prefer sa ma inec in banalul meu.
risipesc niste ani care pentru unii sunt cei mai frumosi ani din viata. inca mai e timp... inca. dar nu o sa fiu tanar pentru totdeauna. unele lucruri deja au trecut pe langa mine. cel mai fericit eram poate cand scormoneam in tarana si imi imaginam ca sunt un mare paleontolog, cuvant cam greu pentru vremea aia dar pe care il stiam. aveam o "chestie" cu dinozaurii... zeci de figurine mici din plastic sau mai mari, de cauciuc. urasc de atunci toata abureala comerciala pe acest subiect. dar mi-a trecut mai incolo. oare de ce nu eram acceptat de grup? mi-a fost mereu teama sa nu gresesc deci nu am incercat niciodata. la toate jocurile eram cel mai slab. adica orice joc care presupunea indemanare fizica. acum sunt de o rigiditate blestemata. poate ca inteleg mai multe decat multi dar nu excelez nici in domeniul asta. si ce rost are sa fii bun daca nu esti cel mai bun? oare e mai rau sa fii subestimat sau supraestimat? stiu. nu vorbesc despre nimic concret. este o poveste care se aplica cu mici variatiuni unor perioade diferite din viata mea ("seculara"). ar trebui sa privesc in fata. totul este in fata. sunt inca in primul sfert statistic al ei.
nu stiu de ce dar imi vine in minte un animal micut calcat de masina si facut una cu asfaltul. iar si iar. roata dupa roata. pana ce devine una cu soseaua. o simpla pata.
ce sunt eu pe net? pai pot sa fiu foarte sincer si pot sa mint foarte usor, doua lucruri care in realitate nu se pot separa la un asemenea grad. azi am fost mai mult om. o sa ies usor din matrice pana la urma. trebuie doar sa ma pun pe mine pe primul plan. am nevoie de cineva cu care sa vorbesc. atat. un alt om, carne si oase. sa ma asculte si sa nu ma judece prea dur. sa incerce sa ma sfatuiasca. nu o sa le urmez dar o sa le ascult.
maine cuvantul datorie neindeplinita o sa ma macine iar probabil. acum am constiinta impacata. daca mai era si ingredientul X in fiertura acum nu mai scriam asta. dar nu am nevoie de nimic. poate doar de odihna.
azi nu am chef sa scriu. nu prea simt nevoia. poate ca nu e destul de tarziu. sau poate a avut efectul scontat.
asta credeam pana mai devreme dar de fapt e o reactie adversa. in loc sa identific cauza starii mele usor depresive am ajuns sa ma complac. deci din lac in put. sper sa-mi treaca pana maine, altfel imi fac sepukku...
azi am fost om ca fiinta sociala. bun. ma gandesc sa mai iau o doza de chestia asta, sa-mi treaca, si apoi pot sa ma concentrez pe alte planuri. in ultimul timp nimic nu se mai misca, nici macar la nivel organizatoric.
13 iunie - ziua in care m-am tuns ( "Unu cu doi va rog")... 13 ianuarie... 7 luni neatins de lama ajunge aproximativ la marimea initiala. dar asta am realizat abia azi. e bine. continuu de unde ramasesem. de ce m-am tuns? am fost prost. am facut ceea ce mi s-a cerut. sclav. am cedat la prima amenintare... de renuntat nu puteam sa renunt. nu atunci. insemna prea mult. astfel a inceput munca mea de sclav care a durat trei saptamani. ba nu. patru. oare dupa asta s-a dus pe garla toata ambitia? nu m-am gandit niciodata la asta. cred ca nu. apoi m-am distrat... plecam dimineata veneam seara. ziua ma jucam de-a medicul dar nu prea ma bagam si la munca. daca e sa trag o linie ies pe zero. mi-au ramas niste amintiri frumoase... cine nu a mers cu alti 14 insi + bagaje intr-un aro de 7 locuri (aro care s-a luat la intrecere cu un Z8 si a si castigat intrecerea) nu stie cat de important e sa fii primul care coboara si ultimul care urca. orezul ca meniu zilnic nu m-a deranjat defel... poate doar ocazionalele bucati de carne... adica nu ca ar fi fost prost gatita sau ceva dar habar n-am ce inseamna sa fie gatita bine. nu prea ma pasioneaza carnea. [...] in ultima zi am fost in eforie langa o terasa unde bagau numai manele. dar niste manele cu adevarat penale. am stat toata ziua acolo singur, fara apa, fara nimic altceva de facut decat sa stau treaz si sa ascult caseta care s-a repetat pe tot parcursul zilei. am inceput sa desir patura din dotare si sa impletesc firele pe care le-am scos. nu mai tineam minte cum se face. de atunci am inceput sa ma joc cu sforile mult mai des... mai tarziu am invatat si niste noduri. asa a ajuns un amic de-al meu sa umble cu funia la gat... nu mai invat pe nimeni sa faca noduri de spanzuratoare. zilele trecute am descoperit un alt mod de a impleti sfoara... iese ceva tare fain. probabil cine a mai pus mana pe andrele ar rade cand ar vedea ce fac dar e doar un joc.
acum mi-a venit cheful sa caut niste sforicele... dap... chiar ca n-am avut nici un chef de jurnal azi... poate maine.
asta credeam pana mai devreme dar de fapt e o reactie adversa. in loc sa identific cauza starii mele usor depresive am ajuns sa ma complac. deci din lac in put. sper sa-mi treaca pana maine, altfel imi fac sepukku...
azi am fost om ca fiinta sociala. bun. ma gandesc sa mai iau o doza de chestia asta, sa-mi treaca, si apoi pot sa ma concentrez pe alte planuri. in ultimul timp nimic nu se mai misca, nici macar la nivel organizatoric.
13 iunie - ziua in care m-am tuns ( "Unu cu doi va rog")... 13 ianuarie... 7 luni neatins de lama ajunge aproximativ la marimea initiala. dar asta am realizat abia azi. e bine. continuu de unde ramasesem. de ce m-am tuns? am fost prost. am facut ceea ce mi s-a cerut. sclav. am cedat la prima amenintare... de renuntat nu puteam sa renunt. nu atunci. insemna prea mult. astfel a inceput munca mea de sclav care a durat trei saptamani. ba nu. patru. oare dupa asta s-a dus pe garla toata ambitia? nu m-am gandit niciodata la asta. cred ca nu. apoi m-am distrat... plecam dimineata veneam seara. ziua ma jucam de-a medicul dar nu prea ma bagam si la munca. daca e sa trag o linie ies pe zero. mi-au ramas niste amintiri frumoase... cine nu a mers cu alti 14 insi + bagaje intr-un aro de 7 locuri (aro care s-a luat la intrecere cu un Z8 si a si castigat intrecerea) nu stie cat de important e sa fii primul care coboara si ultimul care urca. orezul ca meniu zilnic nu m-a deranjat defel... poate doar ocazionalele bucati de carne... adica nu ca ar fi fost prost gatita sau ceva dar habar n-am ce inseamna sa fie gatita bine. nu prea ma pasioneaza carnea. [...] in ultima zi am fost in eforie langa o terasa unde bagau numai manele. dar niste manele cu adevarat penale. am stat toata ziua acolo singur, fara apa, fara nimic altceva de facut decat sa stau treaz si sa ascult caseta care s-a repetat pe tot parcursul zilei. am inceput sa desir patura din dotare si sa impletesc firele pe care le-am scos. nu mai tineam minte cum se face. de atunci am inceput sa ma joc cu sforile mult mai des... mai tarziu am invatat si niste noduri. asa a ajuns un amic de-al meu sa umble cu funia la gat... nu mai invat pe nimeni sa faca noduri de spanzuratoare. zilele trecute am descoperit un alt mod de a impleti sfoara... iese ceva tare fain. probabil cine a mai pus mana pe andrele ar rade cand ar vedea ce fac dar e doar un joc.
acum mi-a venit cheful sa caut niste sforicele... dap... chiar ca n-am avut nici un chef de jurnal azi... poate maine.
Reaper...mi-ai adus aminte de cum gandeam si ce faceam in anii de liceu...pe vremea aia (1992-1996) nu era in Romania atata tehnologie ca acum...nu era nici Hanu Ancutei...asa ca le tineam toate ascunse in mine...Si tot asa: un amestec de ambitie, temeri, singuratate...Si eu aveam problema cu a nu fi pe locul 2...acum n-o mai am...si ma deranja incompetenta altora...acum ma face sa zambesc sau sa-mi amintesc de a mea incompetenta...Oricum, cred ca vei ajunge departe...si sper ca vei reusi sa te bucuri de anii astia 
azi scriu ceva mai devreme ca mi-e somn si maine am zi plina. nu credeam ca cineva chiar o sa raspunda la ce aberez eu pe aici. pe alte jurnale am vazut ca mai exista comunicare cu cititorul. eu momentan vorbesc cu mine. multumesc pentru mesaj Nicodim; a fost o surpriza placuta.
ziua de azi... tragem linie. am evitat ca de obicei orice contact direct intre profesori si lipsa mea de cunostinte. e deja saptamana doi si nu o sa mai tina mult faza. "pe vremuri" ma salva reputatia. acum am noroc de altii mult mai neseriosi. clasa e colectivul in care imi petrec cea mai mare parte a saptamanii. dar dincolo de scoala ei nu exista. majoritatea ma supraestimeaza, ma stereotipizeaza pentru ca nu ma cunosc. nici eu nu ii cunosc pe ei. sunt neinteresanti si au alte interese... mai mult fete in clasa... toate destul de comune ca aspect fizic si ca mod de a privi lumea. tot ceea ce ma fascineaza la ele ca persoane este superficial... acele lucruri marunte care te incanta uneori fara sa stii de ce. apoi ramane doar o impresie. si despre baieti as putea spune acelasi lucru. pe ei ii cunosc mai bine insa. Radu e adventist de exemplu. e cuvantul care il caracterizeaza cel mai bine. e un tip de treaba, inteligent, dar este inadaptat... ii invinuiesc parintii. eu nu am convingeri religioase. sunt undeva intre ateism, agnosticism si paganism, cu evidente influente crestine. dar ma descriu drept ateu. sunt tolerant cu convingerile religioase ale celorlalti si recunosc importanta credintei(desi din alte motive decat ale unui credincios) dar nu sunt de acord cu exagerarile si fanatismul. apoi ar mai fi Enache. despre el sunt multe de spus. din pacate e cam naiv si toti fac misto de el... chiar si eu sunt tentat. desi nu este deosebit de inteligent are o memorie remarcabila... cred ca are acasa dosare cu toate persoanele din oras sau ceva
revin la eu, personaj principal. maine incepe primul "examen" din seria de pe anul asta. primul e de incalzire si e sortit esecului. nimeni nu o sa-mi reproseze nimic. poate doar eu, dar asta nu ar fi rau. apoi urmeaza unul la care tin neaparat sa ma intrec pe mine si unul la care trebuie sa salvez aparentele. pana la urma jurnalul a fost o idee buna. combinat cu putina autosugestie am inceput sa-mi dau interesul pentru una, pentru alta. sa vedem ce aduce ziua de maine.
ziua de azi... tragem linie. am evitat ca de obicei orice contact direct intre profesori si lipsa mea de cunostinte. e deja saptamana doi si nu o sa mai tina mult faza. "pe vremuri" ma salva reputatia. acum am noroc de altii mult mai neseriosi. clasa e colectivul in care imi petrec cea mai mare parte a saptamanii. dar dincolo de scoala ei nu exista. majoritatea ma supraestimeaza, ma stereotipizeaza pentru ca nu ma cunosc. nici eu nu ii cunosc pe ei. sunt neinteresanti si au alte interese... mai mult fete in clasa... toate destul de comune ca aspect fizic si ca mod de a privi lumea. tot ceea ce ma fascineaza la ele ca persoane este superficial... acele lucruri marunte care te incanta uneori fara sa stii de ce. apoi ramane doar o impresie. si despre baieti as putea spune acelasi lucru. pe ei ii cunosc mai bine insa. Radu e adventist de exemplu. e cuvantul care il caracterizeaza cel mai bine. e un tip de treaba, inteligent, dar este inadaptat... ii invinuiesc parintii. eu nu am convingeri religioase. sunt undeva intre ateism, agnosticism si paganism, cu evidente influente crestine. dar ma descriu drept ateu. sunt tolerant cu convingerile religioase ale celorlalti si recunosc importanta credintei(desi din alte motive decat ale unui credincios) dar nu sunt de acord cu exagerarile si fanatismul. apoi ar mai fi Enache. despre el sunt multe de spus. din pacate e cam naiv si toti fac misto de el... chiar si eu sunt tentat. desi nu este deosebit de inteligent are o memorie remarcabila... cred ca are acasa dosare cu toate persoanele din oras sau ceva
revin la eu, personaj principal. maine incepe primul "examen" din seria de pe anul asta. primul e de incalzire si e sortit esecului. nimeni nu o sa-mi reproseze nimic. poate doar eu, dar asta nu ar fi rau. apoi urmeaza unul la care tin neaparat sa ma intrec pe mine si unul la care trebuie sa salvez aparentele. pana la urma jurnalul a fost o idee buna. combinat cu putina autosugestie am inceput sa-mi dau interesul pentru una, pentru alta. sa vedem ce aduce ziua de maine.
mai sunt si altii care citesc dar care nu au destul "tupeu" sa intre asa peste jurnalul omului deci daca a fost sparta gheata de Nicodim hop! sar si eu ca musca`n lapte.stii vorba aia "multi viteji dupa lupta" . oricum ... bafta la primul "examen" si la restul care urmeaza . sunt printre cele mai usoare examene de care ai parte , de care am avut parte ... viata te pune in fata unor examene mult mai grele , sunt oameni care o sa te puna , supuna la niste teste mult mult mai riguroase si mai dureroase dc devin de netrecut ...ce clisee folosesc . putem concluziona: bafta! 
stai calm, si eu iti urmaresc jurnalul (cu aceeasi inflacarare cu care o baba urmareste o telenovela) deci nu esti singur pe-aici... 
multumesc de feedback. clisee. chiar ca. scriam la un moment dat poezie folosind clisee, o scriere facila si un rezultat care pacaleste un neinitiat. dar nu am excelat niciodata in domeniu. am rimele, nu am lirismul... cat despre examenele vietii, par programat genetic sa fac alegeri gresite. dar lucrurile marunte nu conteaza asa de mult.
azi dimineata ma uitam la masina lu' tata - dacia berlina '85, alba cu picatele ruginii; are un aer mitic. ne cunoastem de o viata... avem o poza impreuna de cand eram amandoi foarte tineri, mai ales eu. ma gandeam ca imi va reveni mie, si eu o voi da mai departe copiilor mei... asa rapciugita cum este i-as fi dat jeratic si apoi... dar, apropo de poze... nu prea am vazut poze cu ai mei inainte de "mine"... sunt niste poze de la nunta si cam atat. si cu ei inainte sa fie ei nici atat. nici nu stiu cum s-au cunoscut, care era situatia lor de atunci, nu prea stiu nimic. mi se pare destul de ciudat sa nu stiu toate astea... am gasit intr-o zi un jurnal pe care il tinea mama cand era gravida cu mine, cel putin asa cred. dar nu am citit decat sa-mi dau seama ce este. ma si mir ca mi-am amintit asta. stiu doar ca era ceva imbibat de sentimente fara sa fie explicit. daca stau sa imi caut originile mai departe, spre inceputul secolului trecut, doua ramuri ma duc in grecia, una in bulgaria (dar nu stiu unde anume) si una... nu stiu. dar sunt roman din toate patru partile. eram mandru de asta. istoria ne invata sa fim mandri de originea noastra. realitatea cotidiana lupta cu istoria sa echilibreze totul sau chiar sa transforme mandria in dispret. dar simt ca m-am indepartat nepermis de mult de ziua de azi. am fost la proba, nu prea m-am descurcat dar nu am avut zambetul meu normal din aceasta situatie... vroiam totusi sa-mi demonstrez ceva... asta a fost de dimineata. la doispe si ceva eram pe drumul spre casa... la unu ar fi trebuit sa ajung la o intalnire (in sensul de gathering)... acasa nu ma astepta nimic. asa ca am pierdut vremea asteptand ca o mana invizibila sa imi incalzeasca pranzul. pana una alta s-a umplut casa si s-a facut doua... nu mai aveam chef sa ma duc si nici nu aveam pretext. vorbesti de lup si lupul la usa, deci aveam pretext, deci am plecat. la trei am ajuns acolo cu amicul meu. desigur prea tarziu, in ciuda invitatiei care suna ceva de genul "vino. suntem acolo pana tarziu". lipsit de orice chef m-am invartit prin centru in cautarea locului de intalnire alternativ... in schimb am ajuns prin mall si apoi pana la dracu' in praznic unde am cascat ochii si am ciulit urechile la un ferrari... la intoarcere mergeam cu o sfoara in dinti, impletind si amicul meu vorbea ceva despre demoni ( neinteresant, pueril, dar ma amuza entuziasmul lui ) ... lumea intorcea capetele. m-am amuzat si eu putin. se lasase frig. si uite cum am pierdut neproductiv cea mai buna parte a zilei. macar nu am stat in fata monitorului. monitorul ma amageste. nu imi place sa fiu amagit atunci cand stiu sigur ca este numai o amagire. parca nu demult sapam o groapa langa un lac, undeva printre copaci. ma intreb daca ideea era sa ingrop sau sa dezgrop. oricum a trebuit sa abandonez. nu tin minte cine compara timpul cu o lama - trecutul pe o parte, viitorul pe cealalta iar prezentul pe muchie. sabie? burghiu? nu stiu si evit problema. sunt mult in urma cu cititul. daca as fi mai relaxat... ma gandesc ca am ceva de facut si in loc sa fac ceea ce imi place doar imi aman datoriile... pierd timpul si sunt unul dintre maestrii innascuti la asta. [...] Tori Amos... ascult si inchei inainte sa ma plictisesc. daca nu ma satur azi o sa am pofta maine.
azi dimineata ma uitam la masina lu' tata - dacia berlina '85, alba cu picatele ruginii; are un aer mitic. ne cunoastem de o viata... avem o poza impreuna de cand eram amandoi foarte tineri, mai ales eu. ma gandeam ca imi va reveni mie, si eu o voi da mai departe copiilor mei... asa rapciugita cum este i-as fi dat jeratic si apoi... dar, apropo de poze... nu prea am vazut poze cu ai mei inainte de "mine"... sunt niste poze de la nunta si cam atat. si cu ei inainte sa fie ei nici atat. nici nu stiu cum s-au cunoscut, care era situatia lor de atunci, nu prea stiu nimic. mi se pare destul de ciudat sa nu stiu toate astea... am gasit intr-o zi un jurnal pe care il tinea mama cand era gravida cu mine, cel putin asa cred. dar nu am citit decat sa-mi dau seama ce este. ma si mir ca mi-am amintit asta. stiu doar ca era ceva imbibat de sentimente fara sa fie explicit. daca stau sa imi caut originile mai departe, spre inceputul secolului trecut, doua ramuri ma duc in grecia, una in bulgaria (dar nu stiu unde anume) si una... nu stiu. dar sunt roman din toate patru partile. eram mandru de asta. istoria ne invata sa fim mandri de originea noastra. realitatea cotidiana lupta cu istoria sa echilibreze totul sau chiar sa transforme mandria in dispret. dar simt ca m-am indepartat nepermis de mult de ziua de azi. am fost la proba, nu prea m-am descurcat dar nu am avut zambetul meu normal din aceasta situatie... vroiam totusi sa-mi demonstrez ceva... asta a fost de dimineata. la doispe si ceva eram pe drumul spre casa... la unu ar fi trebuit sa ajung la o intalnire (in sensul de gathering)... acasa nu ma astepta nimic. asa ca am pierdut vremea asteptand ca o mana invizibila sa imi incalzeasca pranzul. pana una alta s-a umplut casa si s-a facut doua... nu mai aveam chef sa ma duc si nici nu aveam pretext. vorbesti de lup si lupul la usa, deci aveam pretext, deci am plecat. la trei am ajuns acolo cu amicul meu. desigur prea tarziu, in ciuda invitatiei care suna ceva de genul "vino. suntem acolo pana tarziu". lipsit de orice chef m-am invartit prin centru in cautarea locului de intalnire alternativ... in schimb am ajuns prin mall si apoi pana la dracu' in praznic unde am cascat ochii si am ciulit urechile la un ferrari... la intoarcere mergeam cu o sfoara in dinti, impletind si amicul meu vorbea ceva despre demoni ( neinteresant, pueril, dar ma amuza entuziasmul lui ) ... lumea intorcea capetele. m-am amuzat si eu putin. se lasase frig. si uite cum am pierdut neproductiv cea mai buna parte a zilei. macar nu am stat in fata monitorului. monitorul ma amageste. nu imi place sa fiu amagit atunci cand stiu sigur ca este numai o amagire. parca nu demult sapam o groapa langa un lac, undeva printre copaci. ma intreb daca ideea era sa ingrop sau sa dezgrop. oricum a trebuit sa abandonez. nu tin minte cine compara timpul cu o lama - trecutul pe o parte, viitorul pe cealalta iar prezentul pe muchie. sabie? burghiu? nu stiu si evit problema. sunt mult in urma cu cititul. daca as fi mai relaxat... ma gandesc ca am ceva de facut si in loc sa fac ceea ce imi place doar imi aman datoriile... pierd timpul si sunt unul dintre maestrii innascuti la asta. [...] Tori Amos... ascult si inchei inainte sa ma plictisesc. daca nu ma satur azi o sa am pofta maine.
Stii de ce nu ma grabesc sa citesc jurnalele noi? Tocmai pt ca stiu ca ma vor fascina, stiu ca ma vor face sa le urmaresc zilnic, ma vor face sa cunosc omul mai bine, ma vor face sa scriu si sa le astept cu nerabdare raspunsurile. Si de multe ori nu imi mai ramane timp de jurnale 
Si asta ma intristeaza.
Insa, iata, mi-am luat inima in dinti si iti scriu, iti scriu pt ca vreau sa stii ca nu esti singur, ca te citesc, ca iti pot da sfaturi daca le vrei (sunt prima la sarit cu gura plina de sfaturi
) sau ca te pot asculta si incerca sa te inteleg.
Ciudat, mi-ai facut pofta sa scriu in jurnalul meu
Bine ai venit la Han! Si multa bafta la examene!!
Si asta ma intristeaza.Insa, iata, mi-am luat inima in dinti si iti scriu, iti scriu pt ca vreau sa stii ca nu esti singur, ca te citesc, ca iti pot da sfaturi daca le vrei (sunt prima la sarit cu gura plina de sfaturi
) sau ca te pot asculta si incerca sa te inteleg.Ciudat, mi-ai facut pofta sa scriu in jurnalul meu
Bine ai venit la Han! Si multa bafta la examene!!
buna afrodita. bine te-am gasit. "examene" poate nu a fost cuvantul cel mai potrivit. nu e nimic important. cat despre pofta de a scrie, imi pare bine ca am jucat si eu un rol acolo
azi imi e dor de ceva... ceva definit destul de vag... poate dor de ceva ce nu am avut... poate doar de cartoon network in romana si jucatul in noroi, cum zicea Twilight... duminica seara este momentul in care constat ca am n termene limita pe care nu le pot indeplini. ma gandesc daca am circumstante atenuante si ma iert. sunt lenes, asta nu se vindeca. si in plus iert repede si "uit" repede. mi s-a spus ca permit unora prea multe. nu stiu sa spun nu. refuz urat si multumesc urat. la capitolul politete stau prost. ma seaca regulile astea stupide. nu imi place de exemplu sa salut pe toti cunoscutii pe strada, mai ales pe cei care pretind mai mult decat ofera la capitolul asta. dar toti suntem orbi... organizare. ce e aia organizare? e unul dintre lucrurile pe care nu imi amintesc sa le fi avut vreodata si acum lipsa asta imi da totul peste cap. ma credeam tare destept. acum neputinta imi demonstreaza ca e departe de a fi asa. nu numai in plan social ci si pur intelectual de multe ori. sunt obosit. si in momentul asta iar mi-e dor... am devenit prea sentimental aici, dincolo de sticla. [...] a trecut mai bine de un an de cand a murit bunica... atunci nu am putut sa plang... pur si simplu nu realizam... credeam ca ma impacasem cu mine si ... [...] poate chiar in momentul in care s-a intamplat cineva imi spunea vorbe de alinare... atunci cred ca am inteles ca nu mai pot face nimic. [...] frig, foame si intuneric... singuratate. nu poti sa exprimi asa ceva in cuvintele astea atat de goale. poate ca este un sacrilegiu.... [...] ma duc sa ma culc... toate sunt desarte.
azi imi e dor de ceva... ceva definit destul de vag... poate dor de ceva ce nu am avut... poate doar de cartoon network in romana si jucatul in noroi, cum zicea Twilight... duminica seara este momentul in care constat ca am n termene limita pe care nu le pot indeplini. ma gandesc daca am circumstante atenuante si ma iert. sunt lenes, asta nu se vindeca. si in plus iert repede si "uit" repede. mi s-a spus ca permit unora prea multe. nu stiu sa spun nu. refuz urat si multumesc urat. la capitolul politete stau prost. ma seaca regulile astea stupide. nu imi place de exemplu sa salut pe toti cunoscutii pe strada, mai ales pe cei care pretind mai mult decat ofera la capitolul asta. dar toti suntem orbi... organizare. ce e aia organizare? e unul dintre lucrurile pe care nu imi amintesc sa le fi avut vreodata si acum lipsa asta imi da totul peste cap. ma credeam tare destept. acum neputinta imi demonstreaza ca e departe de a fi asa. nu numai in plan social ci si pur intelectual de multe ori. sunt obosit. si in momentul asta iar mi-e dor... am devenit prea sentimental aici, dincolo de sticla. [...] a trecut mai bine de un an de cand a murit bunica... atunci nu am putut sa plang... pur si simplu nu realizam... credeam ca ma impacasem cu mine si ... [...] poate chiar in momentul in care s-a intamplat cineva imi spunea vorbe de alinare... atunci cred ca am inteles ca nu mai pot face nimic. [...] frig, foame si intuneric... singuratate. nu poti sa exprimi asa ceva in cuvintele astea atat de goale. poate ca este un sacrilegiu.... [...] ma duc sa ma culc... toate sunt desarte.
... aseara am plans... apoi m-am culcat. nu ar fi trebuit sa vorbesc despre asta dar simteam nevoia sa o spun. nu pot sa imi gasesc cuvintele. e ceva mult dincolo de cuvinte.
Stii? Uneori e bine sa plangi...Si eu am plans aseara..Tot din cauza unor amintiri...A unor amintiri frumoase care vreau sa dispara din mintea si sufletul meu..A unor regrete tardive, a unor intrebari ce incepeau cu "daca"...El nu stie ca am plans...Poate nici nu va afla caci nu-ti citeste jurnalul..Si nici nu cred ca e nevoie sa afle...
E bine sa plangi uneori, caci, o data cu lacrimile simti cum se scurge si durerea din tine..Chiar daca ea , de fapt, se ingroapa undeva in sufletul tau si va reapare cand crezi ca nu mai exista...Insa pe moment plansul face bine..Cel putin mie, dupa ce plang , cand fata inca imi e brazdata de urma lacrimilor, am senzatia ca am renascut...Si mi-e bine...Sper ca si tie ti-e mai bine acum...Toti avem momente "proaste", momente de negura si de abis...Insa trebuie sa iesim din ele...Sper ca esti mai bine acum
E bine sa plangi uneori, caci, o data cu lacrimile simti cum se scurge si durerea din tine..Chiar daca ea , de fapt, se ingroapa undeva in sufletul tau si va reapare cand crezi ca nu mai exista...Insa pe moment plansul face bine..Cel putin mie, dupa ce plang , cand fata inca imi e brazdata de urma lacrimilor, am senzatia ca am renascut...Si mi-e bine...Sper ca si tie ti-e mai bine acum...Toti avem momente "proaste", momente de negura si de abis...Insa trebuie sa iesim din ele...Sper ca esti mai bine acum
Dragul meu Alex...mi-e destul de greu sa scriu aici.Greu si teama...si rusine...pt ca am venit prea tarziu.Am stat cu ochii pe jurnaul asta inca de cand era gol-golut."Te am sub lupa" de la inceput...insa mi-a fost teama sa scriu ceva.Mi-a fost teama si dupa prima postare.Mi-a fost teama ca nu vei avea chef sa vezi ca cineva-si baga nasul raspunzand,sau incercand sa te ajute...Stii ca sunt bestiala in intentii insa in practica o nulitate...asa ca oricat mi-am dorit sa-ti zic o vorba de bine nu am facut-o...
Sunt mai neajutorata ca tine,sunt incapabila sa ma ajut pe mine asa ca nu vad cum as reusi sa ajut pe altcineva.Oricat si-ar dori sufletul meu asta...Mai tii minte?Mi-ai zis de multe ori ca "lasa ca ne facem noi mari"...ce as putea face mai bun decat sa-ti zic acelasi lucru.Ne facem noi mari,o sa uitam sa ne mai scormonim in cap si sa vedem ca suntem imperfecti,o sa intram in cercul vicios al vietii,in rutina si o sa uitam ca eram candva "altfel".Cred ca vom regerta perioada asta,oricat de grea e acum,privita prin ochii prezentului,reprezentand trecutul vom suspina dupa toate problemele care le aveam si care nu ne lasau sa dormim.
Trebuie sa fii constient ca ai potential...Pt ce?Pt ce vei dori tu sa alegi...ORICE.Nu esti unul din gloata,nu esti one of the many,esti pretios,special,bucura-te ca nu esti prins in realitate,ca plutesti si speri(accepta sa speri),bucura-te ca esti iubit.De mine.De cine stie cine altcineva.Nu trebuie sa cauti,vei afla cand trebuie ca f multe persoane te aprecieaza.Ajuta asta?Sincer pe mine NU prea ma ajuta...totul porneste din mine,din clipa in care accept ca sunt asa cum mi se zice.Tu esti pregatit sa accepti?
Conteaza pt tine ca uneori ma opresc din a mai gandi alandala si-mi aduc aminte de tine?Si ma intreb oare ce mai faci?Oare cum te mai simti?Nu fac asta pt multe persoane...cred ca le nuamar pe degetele de la o mana,insa tu esti primul pe lista.De ce?Pt ca ai fost de ajutor,pt ca meriti mai mult decat oricine.Pt ca esti sincer si mai ai o caruta de calitati pe care negi sa le recunosti.
Cred ca am ocupat deja prea mult spatiu.Te las...
Gara,ploaie,o intalnire...
p.s. durerea,iubirea,tristetea,sentimentele in ansamblu sunt dincolo de cuvinte...ce am scris mai sus nu a reusit nici 1% sa exprime ceea ce cred eu despre tine cu adevarat.
am sunat o singura data, scurt. mi-a spus sa astept. am asteptat. mereu intreaba cine este. ar trebui sa mi se para normal de fapt. nu cunosc pe nimeni pe-aici. doua fete singure... am intrat si m-am descaltat meticulos. nu pot sa ma concentrez la astfel de lucruri cand sunt privit. sa-mi analizeze gesturile si sa... sunt putin paranoic, ca noi toti de altfel. cred ca se uita in gol. am schimbat amabilitati la rece, eventual cu un zambet usor. apoi eu am facut doi pasi spre baie, sa rezolv treaba si sa plec. lumina aprinsa. m-am oprit... "trebuia sa..." da. este evident ca nu se poate. mergem in bucatarie si ma asez pe un scaun in colt. ea isi aprinde o tigara. "cum de nu fumezi?" imi spune ca are ceva de citit. eu raspund monosilabic. e pentru scoala. a trebuit sa o citesc si eu... cand vorbesc mai mult pare sa soarba vorbele cu interes mai degraba in expresie... pare absenta... mai vorbim despre una despre alta... avem cunostinte comune. nu multe. totusi evit unele nume. o trimit sa rezolve ea treaba. parca m-as grabi dar nu se cuvine sa plec. oricum nu spune nimic interesant dar... apoi se intoarce... are de fiert niste carne si mai aranjeaza bucatile din cutit. eu nu ma pricep la bucatarie. imi place sa-i privesc miscarile experimentate cu cutitul in mana. ma fascineaza concentrarea. as fi putut sa plec. rezolvasem treaba. am mai stat pana a trecut la urmatoarea faza. atunci m-am ridicat. am spus ceva neinteligibil si am iesit pe hol. iar a stat sa ma priveasca inexpresiv. nu reusim sa comunicam. am iesit. data viitoare o sa trec mai devreme sa nu mai fie si ea acasa. fara prea multe motive.
aseara mi-am dat jos povara. azi nu ma pregatisem pentru nici o ora. la mate am avut noroc. la engleza ne-a pus un film, "bend it like becham"; as vrea sa-l vad pe tot... un film bunicel. apoi am aflat ca imi da liceul bani. multzam. macar atat sa faceti si voi pentru mine. banii ii am in buzunar si sunt ai mei. chiar daca am bani nu cheltuiesc prea mult. nu imi place sa strang. sunt banii mei. oricum nu am avut niciodata bani de buzunar si bani cu explicatii mi-e tarsa sa cer. vorbesc de parca ar fi milioane dar cand ai buzunarele gaurite prinde bine. dar nu vreau nimic. nu imi trebuie nimic. am invatat sa reduc la minim utilizarea banilor... la celelalte ore am avut noroc. un amic a avut o reusita pe care nu o banuia si m-am bucurat alaturi de el. nu ii mai poate reprosa nimeni nimic acum. apoi am venit acasa. de obicei sunt irascibil si ma cert cu frate-miu dar acum prima oara am trecut pe la el... ar fi baiat bun dar se vede ca nu se prea ocupa nimeni de el. ai mei sunt deja batrani, nu au mai crescut un copil, si eu sunt prea stresat. am fost neobisnuit de calm si de relaxat. apoi am fost pe la amicul meu cu o treaba si ne-am lungit la vorba. de fapt era sa plec dar i-am spus una din "enigmele" de pe forum si a trebuit sa ma descalt si sa intru iar si am mai stat vreo ora jumate. fara succes. mi-a povestit niste chestii si am ras impreuna. e un tip tare amuzant si ne cunoastem bine. le avem noi pe ale noastre. apoi am fost acolo [...]
am avut o zi frumoasa azi afrodita, merci. o sa cumpar niste batistute sa le pun in jurnalul meu. si tu, Jubi... iti mai aduci aminte oare prima data cand am vorbit?
Session Start: Thu Jul 24 22:45:46 2003
Session Ident: _Jubilee_
[22:45:46] Session Ident: _Jubilee_ (peepee@net2-71.seanet.ro)
[22:45:46] <_Jubilee_> heya
[22:46:30] <GrReaper> hello there
[22:47:17] <_Jubilee_> GrReaper e de la GreatReaper?
[22:47:17] <_Jubilee_>
[22:47:46] <GrReaper> nope
[...]
[22:55:41] <GrReaper> condu o discutie daca vrei... mie mi-e lene
[22:56:28] <_Jubilee_> ermmmmm.....incerc sa ma tratez de mirc,asa ca evit sa mai discut cu cineva...but my girlfriend told me about you...sooooo
[22:56:45] <_Jubilee_> nu o lua in nume de rau ce am zis mai sus
[22:56:57] <_Jubilee_> am mai zis asta cuiva si.....m-a acuzat ca-s jigodie and stuff
[22:57:17] <_Jubilee_> esti din arte?!
[22:58:36] <GrReaper> nope
[22:58:50] <_Jubilee_> din ovidius?
[22:58:53] <GrReaper> cum adica sa te tratezi de mirc?
[22:59:13] <_Jubilee_> paiiii...sa nu mai intru pe mirc si nici sa-mi mai doresc sa intru
[23:01:46] <_Jubilee_> so...gtg
[23:01:51] <_Jubilee_> enough for tonight
[23:04:05] <GrReaper> k
[23:04:05] No such nick
de fapt asta nu e asa interesanta. nici urmatoarea. e alta pe care o tineam eu minte, tot printre primele.
gara, ploaie, o intalnire... o sa vorbesc alta data despre asta.
zile senine cititorule. daca imi zambesti promit sa-ti zambesc.
aseara mi-am dat jos povara. azi nu ma pregatisem pentru nici o ora. la mate am avut noroc. la engleza ne-a pus un film, "bend it like becham"; as vrea sa-l vad pe tot... un film bunicel. apoi am aflat ca imi da liceul bani. multzam. macar atat sa faceti si voi pentru mine. banii ii am in buzunar si sunt ai mei. chiar daca am bani nu cheltuiesc prea mult. nu imi place sa strang. sunt banii mei. oricum nu am avut niciodata bani de buzunar si bani cu explicatii mi-e tarsa sa cer. vorbesc de parca ar fi milioane dar cand ai buzunarele gaurite prinde bine. dar nu vreau nimic. nu imi trebuie nimic. am invatat sa reduc la minim utilizarea banilor... la celelalte ore am avut noroc. un amic a avut o reusita pe care nu o banuia si m-am bucurat alaturi de el. nu ii mai poate reprosa nimeni nimic acum. apoi am venit acasa. de obicei sunt irascibil si ma cert cu frate-miu dar acum prima oara am trecut pe la el... ar fi baiat bun dar se vede ca nu se prea ocupa nimeni de el. ai mei sunt deja batrani, nu au mai crescut un copil, si eu sunt prea stresat. am fost neobisnuit de calm si de relaxat. apoi am fost pe la amicul meu cu o treaba si ne-am lungit la vorba. de fapt era sa plec dar i-am spus una din "enigmele" de pe forum si a trebuit sa ma descalt si sa intru iar si am mai stat vreo ora jumate. fara succes. mi-a povestit niste chestii si am ras impreuna. e un tip tare amuzant si ne cunoastem bine. le avem noi pe ale noastre. apoi am fost acolo [...]
am avut o zi frumoasa azi afrodita, merci. o sa cumpar niste batistute sa le pun in jurnalul meu. si tu, Jubi... iti mai aduci aminte oare prima data cand am vorbit?
Session Start: Thu Jul 24 22:45:46 2003
Session Ident: _Jubilee_
[22:45:46] Session Ident: _Jubilee_ (peepee@net2-71.seanet.ro)
[22:45:46] <_Jubilee_> heya
[22:46:30] <GrReaper> hello there
[22:47:17] <_Jubilee_> GrReaper e de la GreatReaper?
[22:47:17] <_Jubilee_>
[22:47:46] <GrReaper> nope
[...]
[22:55:41] <GrReaper> condu o discutie daca vrei... mie mi-e lene
[22:56:28] <_Jubilee_> ermmmmm.....incerc sa ma tratez de mirc,asa ca evit sa mai discut cu cineva...but my girlfriend told me about you...sooooo
[22:56:45] <_Jubilee_> nu o lua in nume de rau ce am zis mai sus
[22:56:57] <_Jubilee_> am mai zis asta cuiva si.....m-a acuzat ca-s jigodie and stuff
[22:57:17] <_Jubilee_> esti din arte?!
[22:58:36] <GrReaper> nope
[22:58:50] <_Jubilee_> din ovidius?
[22:58:53] <GrReaper> cum adica sa te tratezi de mirc?
[22:59:13] <_Jubilee_> paiiii...sa nu mai intru pe mirc si nici sa-mi mai doresc sa intru
[23:01:46] <_Jubilee_> so...gtg
[23:01:51] <_Jubilee_> enough for tonight
[23:04:05] <GrReaper> k
[23:04:05] No such nick
de fapt asta nu e asa interesanta. nici urmatoarea.
e alta pe care o tineam eu minte, tot printre primele.gara, ploaie, o intalnire... o sa vorbesc alta data despre asta.
zile senine cititorule. daca imi zambesti promit sa-ti zambesc.
Aoleu, pai daca-mi tragi asa zambet nu-ti mai zambesc pe azi 
Ma bucur ca ti-a fo' mai bine
si ai avut o zi frumoasa...Si eu am o zi draguta, desi mooooooooor de sooooooooomn 
Pup iu si multa bafta!
nu-ti mai zambesc pe azi Ma bucur ca ti-a fo' mai bine
si ai avut o zi frumoasa...Si eu am o zi draguta, desi mooooooooor de sooooooooomn Pup iu si multa bafta!
well. yahoo messengeru' tocmai a abuzat de "fereastra" in care scrisesem... mi-e lene sa-mi amintesc ce am scris si ar suna artificial.
smilie ala era acolo sa intareasca promisiunea, afrodita. un zambet este mai mult decat o contractie musculara... am o perioada destul de buna.
m-am mai uitat pe forum azi si am inceput sa citesc jurnalul lui Nicodim... niste muste roind in jurul felinarelor mi-au pus cateva intrebari...
ar trebui sa-mi fac ordine in camera. asa ceva nu am mai vazut decat in filme, si poate nici acolo. nu imi place sa pun lucrurile la locul lor. un geolog ar analiza straturile de pe biroul meu si ar reconstrui activitatea mea din ultimele zile. la un anumit punct devine haotic pentru ca pentru scoaterea unui obiect din stratul n trebuie deranjate toate celelalte...
tin mai ales la hartiile mele. am maculatura in prostie prin camera... este "arhiva" mea, vorba 'ceea, "scripta manent". asa ca mama are accesul limitat la zonele de depozitate, ea si necesitatea ei de a arunca toate vechiturile nefolositoare. sper sa nu ajung sa strang tot felul de tampenii... deja vorbesc de probleme psihice...
clar nu mai am nimic de spus... spusem deja si acum nu am chef sa ma repet
asta e un mail mai vechi scris cuiva:
"undeva, dincolo de verde si dinocolo de lucire zaceau amandoi pierduti... peste tot aceeasi catifelare palida a plumbului, mladiindu-se greoi in suflul vantului rece... pe jos urme de talpi se incrucisau int-un model elaborat, curgand parca intr-o spirala infinita... apa clipocea lenesa in ochiuri diforme... o lumina oarba, difuza dadea lipea umbrele tremurande de posesorii lor cenusii... peste tot metalul pamantiu se sfarama si se chinuia sub propria greutate... un ras psihotic rasuna prin campul de plumb si se intoarse parca spre infinit intr-un ecou strident... un trup mutilat se contorsiona pentru o clipa in balta de sange caldut... picaturi negre improscara pe metalul rece... undeva din imensitatea neagra se auzira croncanituri... falangele innegrite se chinuiau sa apuce ceva, zgariind mai tot mai adanc in masa cenusie... deasupra spiralele de taciune coborau lin, aidoma unor frunze in vant... si totul se cufunda tot mai incet in tacerea intunericului...
isi musca usor buzele si inghiti saliva amara... muschii fetei ii ramasera intr-o incordare ciudata, obositoare... o pisica neagra, atat de ordinara, ii taie calea... lui insa nu ii pasa de nimic... doar mergea pe strazile animate de aerul diminetii... alteori s-ar fi distrat punandu-se in pielea diversilor trecatori sau macar le-ar fi ascultat conversatiile stereotipe si insipide... il strabateau frisoane, cand reci, cand calde, si hainele i se lipeau de piele intr-o transpiratie bolnavicioasa... intreg universul ii trezea aceeasi senzatie de scarba... rase iar, infundat... moartea... foame, frig si intuneric...
isi ridica privirea si se desprinse incet incet din delir... daca ana are trei mere si mama ii mai da doua mere, cate mere are ana? pasii i se pierdura in multimea de oameni, intre dungile albe si negre, undeva dincolo de fum si de lumini colorate... zgomotul si fumul il inghitira... ramasera doar urmele pasilor pe trotuarul ud, unica urma a trecerii... nici macar pana la urmatoarea ploaie...
"
nu am recitit acum dar probabil ca am spus o multime de tampenii. este totusi un mail. in seara asta nu mai am chef sa scriu nimic.
gara... ploaie... o intalnire. poate maine seara.
smilie ala era acolo sa intareasca promisiunea, afrodita. un zambet este mai mult decat o contractie musculara... am o perioada destul de buna.
m-am mai uitat pe forum azi si am inceput sa citesc jurnalul lui Nicodim... niste muste roind in jurul felinarelor mi-au pus cateva intrebari...
ar trebui sa-mi fac ordine in camera. asa ceva nu am mai vazut decat in filme, si poate nici acolo. nu imi place sa pun lucrurile la locul lor. un geolog ar analiza straturile de pe biroul meu si ar reconstrui activitatea mea din ultimele zile. la un anumit punct devine haotic pentru ca pentru scoaterea unui obiect din stratul n trebuie deranjate toate celelalte...
tin mai ales la hartiile mele. am maculatura in prostie prin camera... este "arhiva" mea, vorba 'ceea, "scripta manent". asa ca mama are accesul limitat la zonele de depozitate, ea si necesitatea ei de a arunca toate vechiturile nefolositoare. sper sa nu ajung sa strang tot felul de tampenii... deja vorbesc de probleme psihice...
clar nu mai am nimic de spus... spusem deja si acum nu am chef sa ma repet
asta e un mail mai vechi scris cuiva:
"undeva, dincolo de verde si dinocolo de lucire zaceau amandoi pierduti... peste tot aceeasi catifelare palida a plumbului, mladiindu-se greoi in suflul vantului rece... pe jos urme de talpi se incrucisau int-un model elaborat, curgand parca intr-o spirala infinita... apa clipocea lenesa in ochiuri diforme... o lumina oarba, difuza dadea lipea umbrele tremurande de posesorii lor cenusii... peste tot metalul pamantiu se sfarama si se chinuia sub propria greutate... un ras psihotic rasuna prin campul de plumb si se intoarse parca spre infinit intr-un ecou strident... un trup mutilat se contorsiona pentru o clipa in balta de sange caldut... picaturi negre improscara pe metalul rece... undeva din imensitatea neagra se auzira croncanituri... falangele innegrite se chinuiau sa apuce ceva, zgariind mai tot mai adanc in masa cenusie... deasupra spiralele de taciune coborau lin, aidoma unor frunze in vant... si totul se cufunda tot mai incet in tacerea intunericului...
isi musca usor buzele si inghiti saliva amara... muschii fetei ii ramasera intr-o incordare ciudata, obositoare... o pisica neagra, atat de ordinara, ii taie calea... lui insa nu ii pasa de nimic... doar mergea pe strazile animate de aerul diminetii... alteori s-ar fi distrat punandu-se in pielea diversilor trecatori sau macar le-ar fi ascultat conversatiile stereotipe si insipide... il strabateau frisoane, cand reci, cand calde, si hainele i se lipeau de piele intr-o transpiratie bolnavicioasa... intreg universul ii trezea aceeasi senzatie de scarba... rase iar, infundat... moartea... foame, frig si intuneric...
isi ridica privirea si se desprinse incet incet din delir... daca ana are trei mere si mama ii mai da doua mere, cate mere are ana? pasii i se pierdura in multimea de oameni, intre dungile albe si negre, undeva dincolo de fum si de lumini colorate... zgomotul si fumul il inghitira... ramasera doar urmele pasilor pe trotuarul ud, unica urma a trecerii... nici macar pana la urmatoarea ploaie...
"
nu am recitit acum dar probabil ca am spus o multime de tampenii. este totusi un mail. in seara asta nu mai am chef sa scriu nimic.
gara... ploaie... o intalnire. poate maine seara.
de dimineata am scris un eseu ce trebuia predat acum o saptamana si apoi am fugit pana in statie. am ajuns surprinzator de devreme. azi ne punea profa de engleza un film. i-am predat eseu si mi-a spus niste vorbe nu tocmai binevoitoare. ma dezgusta oamenii ipocriti de felul ei. anul trecut ma lauda. acum stiu ca ma defineste drept neserios. dar sunt prea bun ca sa mai pierd timpul cu asta. oamenii specializati sunt inadaptabili. "genii" care scoase din elementul lor devin ridicole. revenind la profa. stiu ca atitudinea mea ii da toate motivele sa se poarte asa dar nu am vazut nici un licar de bunavointa. nu poti sa judeci un om dupa starea de spirit in care te afli. mi s-a mai intamplat asta si cu alti profi. toti pretind de la tine dar nici unul nu incearca sa te inteleaga. si asta dincolo de profesie. cum zicea profu' de economie azi: relatia dintre elev si profesor este o relatie umana. nu poti sa intri intr-o sala, sa predai si sa pleci. dar de fapt nu m-am suparat azi. nu pot sa ma supar pe nimeni. am vazut filmul impreuna cu jumatate de clasa, fiecare la calculatorul lui, cu casti si toate. un film care mi-a placut mult si m-a facut sa ma simt bine : "Bend It Like Beckham"; am savurat muzica buna si elementele de cultura indiana. filmul are desigur lipsurile lui dar l-as mai vedea de cateva ori zilele astea. imi trece mie.
mi se citeste pe fata oboseala dar eu nu o simt. daca nu imi cere nimeni socoteala sunt cel mai fericit. primul razboi mondial mi-a starnit interesul ieri dar acum ma ocup de rezolvarea unor probleme de logica. nu a devenit obsesiva (inca) dar e a treia zi cand ma gandesc la problema celor doisprezece monede. nu am chef sa analizez cazurile in ansamblu si sa le aleg pe cele mai favorabile ca sa le studiez in particular. adevarata problema este ca nu sunt sigur daca exista vreun raspuns.
la sport am jucat un baschet doi la doi cu colegii, de fapt intre noi, netalentatii. de mult timp nu am jucat asa de bine. de obicei sunt foarte rigid si static dar acum... like... wow. a fost mai mult intimidare decat altceva, dar am jucat cu pofta.
usor usor imi pierd interesul pentru vechiul meu forum si ma inradacinez aici. ma uit pe ici pe colo si incerc sa-mi dau seama cum stau lucrurile. am gasit la "bancuri" un articol conceput de un coleg de-al meu si pus de mine pe net (de fapt incercase si el). cand i-am spus nu-i venea sa creada. parerea mea e ca a fost sclipitor cand l-a scris (desi subiectul e putin cam delicat) si in ciuda faptului ca revista noastra era un proiect pentru scoala, andrei folosise cuvantul "proasta" de peste 80 de ori in articol. "pesti de sticla, flori de plastic si mileuri" - parca le si vad.
inca ma confrunt cu lipsa de entuziasm... dar o iau pas cu pas. macar nu mai sunt deprimat, ceea ce e un progres. am aflat rezultatul la primul "examen" - nesperat de bine. dar nu se pune. nu conta ce faceam. sper sa nu le ratez pe celelalte acum. dar consecintele nu ma mai ingrijoreaza. que sera, sera. dar trebuie sa ma pregatesc. unde o fi toata seriozitatea aia de altadata?
parca as mai vrea sa scriu ceva dar nu imi dau seama ce... e acolo inauntru dar vrea sa ramana acolo...
gara... ploaie... o intalnire. sigur nu in seara asta
mi se citeste pe fata oboseala dar eu nu o simt. daca nu imi cere nimeni socoteala sunt cel mai fericit. primul razboi mondial mi-a starnit interesul ieri dar acum ma ocup de rezolvarea unor probleme de logica. nu a devenit obsesiva (inca) dar e a treia zi cand ma gandesc la problema celor doisprezece monede. nu am chef sa analizez cazurile in ansamblu si sa le aleg pe cele mai favorabile ca sa le studiez in particular. adevarata problema este ca nu sunt sigur daca exista vreun raspuns.
la sport am jucat un baschet doi la doi cu colegii, de fapt intre noi, netalentatii. de mult timp nu am jucat asa de bine. de obicei sunt foarte rigid si static dar acum... like... wow. a fost mai mult intimidare decat altceva, dar am jucat cu pofta.
usor usor imi pierd interesul pentru vechiul meu forum si ma inradacinez aici. ma uit pe ici pe colo si incerc sa-mi dau seama cum stau lucrurile. am gasit la "bancuri" un articol conceput de un coleg de-al meu si pus de mine pe net (de fapt incercase si el). cand i-am spus nu-i venea sa creada. parerea mea e ca a fost sclipitor cand l-a scris (desi subiectul e putin cam delicat) si in ciuda faptului ca revista noastra era un proiect pentru scoala, andrei folosise cuvantul "proasta" de peste 80 de ori in articol. "pesti de sticla, flori de plastic si mileuri" - parca le si vad.
inca ma confrunt cu lipsa de entuziasm... dar o iau pas cu pas. macar nu mai sunt deprimat, ceea ce e un progres. am aflat rezultatul la primul "examen" - nesperat de bine. dar nu se pune. nu conta ce faceam. sper sa nu le ratez pe celelalte acum. dar consecintele nu ma mai ingrijoreaza. que sera, sera. dar trebuie sa ma pregatesc. unde o fi toata seriozitatea aia de altadata?
parca as mai vrea sa scriu ceva dar nu imi dau seama ce... e acolo inauntru dar vrea sa ramana acolo...
gara... ploaie... o intalnire. sigur nu in seara asta
am oprit muzica. mi-am dat castile jos. acum scriu.
de dimineata m-am trezit cu nasul infundat si cu o durere de gat. aseara fusesem ok, deci nu m-as fi asteptat. pana la urma nu e nimic mai grav de atat, dar cui ii place sa se stie bolnav?
la scoala se fac niste echipe pentru un proiect si spiritul meu de lider de echipa s-a facut vazut. dar nu pot sa fiu in echipa aia("girls only") si echipa mea provizorie are doar 3 oameni, fara nici un pic de organizare. in ciuda premiselor favorabile o sa fie un esec pentru noi. imi place sa lucrez in echipa dar tin mult la organizare si comunicare. majoritatea echipelor din care am facut parte erau deficitare la cel putin una din doua.
azi am auzit iar niste remarci ironice la adresa seriozitatii mele pe plan "profesional" dar prefer sa le consider niste coincidente atata timp cat nu mi-am auzit numele pe acolo. walk on. m-am ofticat putin azi pentru proverbialele 0,05 sutimi la o lucrare si m-a mirat cat de ambitios eram dupa. imi pare rau ca nu mai am ambitia asta si inainte. incerc sa-mi reprim niste apucaturi cand vine vorba de scoala.
hmm... viata mea personala. despre asta ar trebui sa vorbesc aici in jurnal. ei bine, nu prea exista. mi-e lene sa construiesc castele din carti cand stiu deja ce o sa se intample. amicii mei sunt bagati la gheata de la ultimele "aventuri" in zapada si cred ca o sa mai stea mult pe-acolo. in curand rutina o sa ma inghita cu totul. nu mai am nici un hobby... ascult muzica si imi obosesc ochii pe net. nici macar pe astea doua nu le fac cum trebuie.
azi a fost frig si vant. un vant din ala de ziceai ca te zboara de pe picioare. apoi a nins dar nu stiam. m-am uitat pe geam si am vazut alb. ca e frig nu prea imi place... in schimb ca a nins... raman cu gandul la gara aia... la ploaie... dar sunt prea obosit sa mai scriu. am bagat un paracetamol in mine si imi cam pica capu'... am citit thread-ul lui Tudy despre vise si vreau sa ma culc si sa visez. sunt curios cum o sa fie ziua de maine.
de dimineata m-am trezit cu nasul infundat si cu o durere de gat. aseara fusesem ok, deci nu m-as fi asteptat. pana la urma nu e nimic mai grav de atat, dar cui ii place sa se stie bolnav?
la scoala se fac niste echipe pentru un proiect si spiritul meu de lider de echipa s-a facut vazut. dar nu pot sa fiu in echipa aia("girls only") si echipa mea provizorie are doar 3 oameni, fara nici un pic de organizare. in ciuda premiselor favorabile o sa fie un esec pentru noi. imi place sa lucrez in echipa dar tin mult la organizare si comunicare. majoritatea echipelor din care am facut parte erau deficitare la cel putin una din doua.
azi am auzit iar niste remarci ironice la adresa seriozitatii mele pe plan "profesional" dar prefer sa le consider niste coincidente atata timp cat nu mi-am auzit numele pe acolo. walk on. m-am ofticat putin azi pentru proverbialele 0,05 sutimi la o lucrare si m-a mirat cat de ambitios eram dupa. imi pare rau ca nu mai am ambitia asta si inainte. incerc sa-mi reprim niste apucaturi cand vine vorba de scoala.
hmm... viata mea personala. despre asta ar trebui sa vorbesc aici in jurnal. ei bine, nu prea exista. mi-e lene sa construiesc castele din carti cand stiu deja ce o sa se intample. amicii mei sunt bagati la gheata de la ultimele "aventuri" in zapada si cred ca o sa mai stea mult pe-acolo. in curand rutina o sa ma inghita cu totul. nu mai am nici un hobby... ascult muzica si imi obosesc ochii pe net. nici macar pe astea doua nu le fac cum trebuie.
azi a fost frig si vant. un vant din ala de ziceai ca te zboara de pe picioare. apoi a nins dar nu stiam. m-am uitat pe geam si am vazut alb. ca e frig nu prea imi place... in schimb ca a nins... raman cu gandul la gara aia... la ploaie... dar sunt prea obosit sa mai scriu. am bagat un paracetamol in mine si imi cam pica capu'... am citit thread-ul lui Tudy despre vise si vreau sa ma culc si sa visez. sunt curios cum o sa fie ziua de maine.
" Gara...Ploaie..O intalnire..." a devenit lait motivul jurnalului tau...Tare sunt curioasa despre ce e vorba si daca ai sa scrii vreodata despre asta
Hai ca dau si eu buzna in jurnalul tau, ca musca-n lapte, cum zicea cineva... nu stiu prea bine de ce... am citit tot ce ai scris si am simtit ca trebuie sa spun ceva. Intre timp am uitat ce. Dar asta mi se intampla tot timpul. Am citit conversatia ta cu Jubilee si la No such nick m-au lovit amintirile... Nu mai conteaza ce vroiam sa scriu...
ar trebui sa ma nasc candva peste noapte. in somn. saptispe ani, acelasi vant rece spulberand zapada, aceeasi noapte de vineri spre sambata. pentru mine s-au schimbat multe incat nici nu mi le amintesc pe toate... si totusi e putin. la anu` imi expira termenul. asta e ultimul. habar n-am de ce tot imi repet asta dar sunt convins ca asa e.
azi m-am trezit si mi-am amintit visul. am avut o dimineata lunga. m-am achitat de o promisiune si apoi m-am ras si m-am pieptenat (conform repetitiei din ajun). cred ca lipsa igienei o sa ma omoare pana la urma. m-am uitat in oglinda si mi-am zambit inapoi. asa mai merge. entuziasmul mi-a pierit repede. afara era congel - vantul spulbera zapada in trasee serpuitoare de-a lungul soselei, uneori chiar in vartejuri. dar ieri a fost chiar si mai frig.
primele trei ore mi-am scris pentru urmatoarele trei. abia la fizica mi-am amintit ca trebuia sa-mi servesc colegii, imediat dupa ce profu' se asezase intr-o banca din spate, ca pentru ascultare. mi-au cantat cu mine in mijlocul lor si parca mi-am umplut sufletul cu cantecul lor. mi s-a parut atat de sincer, atat de frumos. nu cred ca atat pentru mine cat pentru ca era profu' acolo au cantat asa... sau poate mi se pare mie. apoi a fost o zi normala, ca multe alte zile. simt insa o schimbare in mine in ultima vreme si de cand tin jurnalul am trecut la o noua faza a acesteia. trebuie sa ma mai gandesc inainte sa ma redefinesc. simt ca am pierdut ceva dar totusi sunt multumit.
o sa ma opresc maine si o sa vorbesc putin cu mine. am iarasi un test dar dupa el cred ca am gasit modalitatea ideala de a petrece ziua. incrucisez degetele si sper sa iasa totul bine. de ce sa risc sa stric ceva deja perfect? ca sa ma conving ca intr-adevar este asa. nu sunt prea convins dar poate ca pana la urma riscul nu este chiar asa de mare.
am fost afara cu amicii si ne-am aruncat prin zapada a la Jackass. a fost fain da' inca sunt putin racit si m-am retras repede. de fiecare data cand se aduna toti si eu lipsesc se mai pune o bila neagra... la urma urmei este vina mea. nehotaratul. imi place de cei care stiu clar ceea ce vor sa faca dar nu imi doresc atat de mult sa fiu in locul lor. nu vreau sa ma pregatesc pentru un viitor improbabil.
stiu doar ca mai aveam multe de spus... multe pe care acum nu reusesc sa le aduc in constient. acum mi-e somn. doar atat.
si, sa nu uit, pentru afrodita: gara... ploaie... o intalnire... (deja devine plictisitor)
azi m-am trezit si mi-am amintit visul. am avut o dimineata lunga. m-am achitat de o promisiune si apoi m-am ras si m-am pieptenat (conform repetitiei din ajun). cred ca lipsa igienei o sa ma omoare pana la urma. m-am uitat in oglinda si mi-am zambit inapoi. asa mai merge. entuziasmul mi-a pierit repede. afara era congel - vantul spulbera zapada in trasee serpuitoare de-a lungul soselei, uneori chiar in vartejuri. dar ieri a fost chiar si mai frig.
primele trei ore mi-am scris pentru urmatoarele trei. abia la fizica mi-am amintit ca trebuia sa-mi servesc colegii, imediat dupa ce profu' se asezase intr-o banca din spate, ca pentru ascultare. mi-au cantat cu mine in mijlocul lor si parca mi-am umplut sufletul cu cantecul lor. mi s-a parut atat de sincer, atat de frumos. nu cred ca atat pentru mine cat pentru ca era profu' acolo au cantat asa... sau poate mi se pare mie. apoi a fost o zi normala, ca multe alte zile. simt insa o schimbare in mine in ultima vreme si de cand tin jurnalul am trecut la o noua faza a acesteia. trebuie sa ma mai gandesc inainte sa ma redefinesc. simt ca am pierdut ceva dar totusi sunt multumit.
o sa ma opresc maine si o sa vorbesc putin cu mine. am iarasi un test dar dupa el cred ca am gasit modalitatea ideala de a petrece ziua. incrucisez degetele si sper sa iasa totul bine. de ce sa risc sa stric ceva deja perfect? ca sa ma conving ca intr-adevar este asa. nu sunt prea convins dar poate ca pana la urma riscul nu este chiar asa de mare.
am fost afara cu amicii si ne-am aruncat prin zapada a la Jackass. a fost fain da' inca sunt putin racit si m-am retras repede. de fiecare data cand se aduna toti si eu lipsesc se mai pune o bila neagra... la urma urmei este vina mea. nehotaratul. imi place de cei care stiu clar ceea ce vor sa faca dar nu imi doresc atat de mult sa fiu in locul lor. nu vreau sa ma pregatesc pentru un viitor improbabil.
stiu doar ca mai aveam multe de spus... multe pe care acum nu reusesc sa le aduc in constient. acum mi-e somn. doar atat.
si, sa nu uit, pentru afrodita: gara... ploaie... o intalnire... (deja devine plictisitor)
Nu, mama, nu devine plictisitor, din contra, chiar ma amuza, cum amani zi de zi sa povestesti..Si zi de zi curiozitatea mea creste si ma tot intreb de ce amani mereu...Si tare mi-e ca nu o sa aflu niciodata povestea asta, ca va ramane pur si simplu lait motivul jurnalului tau..Poate asa ar trebui sa-l redenumesti
nu ploua...
m-am hotarat sa nu mai scriu asa tarziu in jurnal. incerc sa citesc din celelalte jurnale intre timp dar merge greu... nu am rabdare.
tocmai o citeam pe qiu si ma gandeam cat de diferita e camera mea. atat de verticala. atat de claustrofoba. atat de plina de lucruri inutile.
am aflat care este una din probleme. trec prea repede de la una la alta, ma impart in prea multe bucati. trebuie sa aleg un singur lucru asupra caruia sa ma concentrez si pe care sa-l desavarsesc...
e ziua mea si m-am uitat lung la buricul meu. cam atat. o sa-mi fac ordine in camera si mai tarziu o sa ma culc. si maine o sa fie o alta zi.
m-am hotarat sa nu mai scriu asa tarziu in jurnal. incerc sa citesc din celelalte jurnale intre timp dar merge greu... nu am rabdare.
tocmai o citeam pe qiu si ma gandeam cat de diferita e camera mea. atat de verticala. atat de claustrofoba. atat de plina de lucruri inutile.
am aflat care este una din probleme. trec prea repede de la una la alta, ma impart in prea multe bucati. trebuie sa aleg un singur lucru asupra caruia sa ma concentrez si pe care sa-l desavarsesc...
e ziua mea si m-am uitat lung la buricul meu. cam atat. o sa-mi fac ordine in camera si mai tarziu o sa ma culc. si maine o sa fie o alta zi.
LA MULTI AAAAAAAAAANI!! SI TOT CE-TI DORESTI SA SE IMPLINEASCAAAAA!! MA AUZI??
Banuiam io ca e ziua ta, da' voiam sa fiu sigura
Banuiam io ca e ziua ta, da' voiam sa fiu sigura
nebuna mai esti afro! 
multumesc
acum am o chestie mare si rosie in jurnal cine se mai poate madri cu asa ceva?
multumesc
acum am o chestie mare si rosie in jurnal
cine se mai poate madri cu asa ceva?
Buei, nu e chestie ...E o urare facuta cu drag si din inima E altceva decat o chestie, e mult mai mult decat o chestie Si cine te-o fi pacalit oare ca-s fi normala??
La multi ani
Iubi Alex,ma simt kind of wierd and you know why.I`M SORRY.Merit sa nu mai vb cu mine
.Da` postu asta nu se vroia trist...vroiam sa-ti mai zic inca o data LA MULTI ANI!!!si sa-ti las si eu aici un gand frumos.Am uitat pe ziua de azi sa-ti zic cat de mult insemni pt mine?Daca da,gata,ti-am reamintit...
[concurentza cu Jubilee... 
]
La multi ani, voinice!!! [e majoratu'?]
]La multi ani, voinice!!! [e majoratu'?]
ce de lume s-a adunat azi ; macar o bere n-am dat si eu... si, Jubi, big hug
"ce cauti aici? ti-am zis ca puteai sa nu vii." "da... stiu... dar..." "bine. cum vrei tu." [...] "am auzit ce performanta ai avut anul trecut si noi vroiam sa-ti dam o SANSA. realizezi ca daca ai venit acum lucrarile se sigileaza si {bla bla bla}" "da. stiu" "nu vreau sa exista discutii dupa aceea. daca pleci acum te consideri trecut" "daca am venit aici am venit pentru o treaba si daca avem o vorba avem o vorba" "bine... dar nu vreau sa aud nimic dupa."
sunt satul de tot felul de vorbe din astea... chiar m-a scarbit.
cand am ajuns acasa am realizat ca planul unei zile perfecte cazuse. buf. sunt obisnuit. un gust usor amar dar nu mai pun la suflet... alternative zero. simt ca asta este unul dintre lucrurile care e facut sa nu se intample si poate ca este mai bine asa. ies din decorurile artificiale.
viscolea. zapada isi pierde din perfectiune imprastiata asa... nu mai este o patura... pare mai degraba un deseu. mi-a inghetat fata... apoi am luat o decizie discutabila. dar fara risc isi pierde tot farmecul. acum ma ingrijoreaza un termen limita pe care nu am cum sa-l indeplinesc. mizez totul pe noroc. si daca nu o fi sa fie aranjez eu sa iasa bine...
pe la patru au venit sa ma ia. cand e zapada ne adunam mai toti. am plecat doar patru la pod. pana acolo ne-am aruncat de pe garaje in zapada si am inceput sa inghetam. tot batea vantul ala taios. mi-am scos fularul si m-am acoperit mai bine. la pod era zapada mare. mai mult ne-am batut decat sa ne dam cu sania. in momentele astea nu stiu cati m-ar recunoaste dar nu pot sa fiu altfel decat natural. [...] dupa ce m-au ingropat m-au impins cu tot cu zapada peste margine. deja ma obisnuisem cu frigul. da... mereu ne distram bine cand ninge destul. am ajuns acasa dupa o ora si ceva. am intrat direct in baie si am inceput sa ma scutur. aveam zapada pe pulover pana la piept si pe dinafara si pe dinauntru si din pantaloni am scos cativa bulgarasi, cativa mai multi adica. aveam toata imbracamintea uda, absolut toata. am fi vrut noi sa mai fie si o a doua iesire dar nu s-a mai putut. in schimb ne-am strans la un amic si ne-am uitat la "Finding Nemo"... dragut, dar nu se compara cu Ice Age. stiu cui o sa-i spun Dory ... apoi ne-am mai uitat la tv vreo ora pe posturile de muzica. eram noi cinci care de atatea ori ne-am mai intalnit asa... niciodata nu am stat sa analizez grupul in profunzime. ei sunt prietenii mei.
ma simteam obosit azi si pana la urma e de parca as mai fi scazut un an doi, nu as fi adaugat.
e prea noapte sa mai continuu. trebuie sa-mi fac obicei sa scriu mai devreme, sa fiu macar semiconstient.
@Nicodim: numai 17 am facut. mai e timp.
; macar o bere n-am dat si eu... si, Jubi, big hug "ce cauti aici? ti-am zis ca puteai sa nu vii." "da... stiu... dar..." "bine. cum vrei tu." [...] "am auzit ce performanta ai avut anul trecut si noi vroiam sa-ti dam o SANSA. realizezi ca daca ai venit acum lucrarile se sigileaza si {bla bla bla}" "da. stiu" "nu vreau sa exista discutii dupa aceea. daca pleci acum te consideri trecut" "daca am venit aici am venit pentru o treaba si daca avem o vorba avem o vorba" "bine... dar nu vreau sa aud nimic dupa."
sunt satul de tot felul de vorbe din astea... chiar m-a scarbit.cand am ajuns acasa am realizat ca planul unei zile perfecte cazuse. buf. sunt obisnuit. un gust usor amar dar nu mai pun la suflet... alternative zero. simt ca asta este unul dintre lucrurile care e facut sa nu se intample si poate ca este mai bine asa. ies din decorurile artificiale.
viscolea. zapada isi pierde din perfectiune imprastiata asa... nu mai este o patura... pare mai degraba un deseu. mi-a inghetat fata... apoi am luat o decizie discutabila. dar fara risc isi pierde tot farmecul. acum ma ingrijoreaza un termen limita pe care nu am cum sa-l indeplinesc. mizez totul pe noroc. si daca nu o fi sa fie aranjez eu sa iasa bine...
pe la patru au venit sa ma ia. cand e zapada ne adunam mai toti. am plecat doar patru la pod. pana acolo ne-am aruncat de pe garaje in zapada si am inceput sa inghetam. tot batea vantul ala taios. mi-am scos fularul si m-am acoperit mai bine. la pod era zapada mare. mai mult ne-am batut decat sa ne dam cu sania. in momentele astea nu stiu cati m-ar recunoaste dar nu pot sa fiu altfel decat natural. [...] dupa ce m-au ingropat m-au impins cu tot cu zapada peste margine. deja ma obisnuisem cu frigul. da... mereu ne distram bine cand ninge destul. am ajuns acasa dupa o ora si ceva. am intrat direct in baie si am inceput sa ma scutur. aveam zapada pe pulover pana la piept si pe dinafara si pe dinauntru si din pantaloni am scos cativa bulgarasi, cativa mai multi adica. aveam toata imbracamintea uda, absolut toata. am fi vrut noi sa mai fie si o a doua iesire dar nu s-a mai putut. in schimb ne-am strans la un amic si ne-am uitat la "Finding Nemo"... dragut, dar nu se compara cu Ice Age. stiu cui o sa-i spun Dory
... apoi ne-am mai uitat la tv vreo ora pe posturile de muzica. eram noi cinci care de atatea ori ne-am mai intalnit asa... niciodata nu am stat sa analizez grupul in profunzime. ei sunt prietenii mei.ma simteam obosit azi si pana la urma e de parca as mai fi scazut un an doi, nu as fi adaugat.
e prea noapte sa mai continuu. trebuie sa-mi fac obicei sa scriu mai devreme, sa fiu macar semiconstient.
@Nicodim: numai 17 am facut. mai e timp.
am primit bani. atat. e cel mai bun indicator ca ceva nu merge bine. as fi preferat orice lucru marunt dar nu asta... as fi preferat sa nu primesc nimic... banii mereu te obliga sa faci ceva cu ei, sa nu regreti alegerea. eu nu vreau sa fac nimic. pana la urma nu au nici o valoare... a zis mama ca ar trebui sa-mi iau niste blugi. in ultima vreme fac tot ce mi se spune. zice mama imbraca-te cu asta ma imbrac cu asta... inainte ma impotriveam chiar si cand eram de aceeasi parere. acum nu-mi mai pasa. sa mai decida si ei pentru mine.
unul dintre putinele lucruri bune este ca ieri am fost plecat mai toata ziua si nu a trebuit sa raspund la nici un telefon de la rude. urasc chestia asta. am raspuns la destule telefoane de ziua lu' frate-miu. pentru mine telefonul este un obiect mai degraba decorativ. il folosesc doar cand e neaparata nevoie si chiar si atunci cu reticenta. cand eram mic si distrat raspundeam aiurea la telefoane si faceam boacane. cred ca de atunci mi se trage chestia asta. de catva timp nu mai aud sunetul atat de familiar al discului... nu-mi plac tastele astea. get used to it.
ar trebui sa-mi planific luna viitoare mai bine, sa vad care-mi sunt prioritatile si sa ma apuc de treaba. am fost mult prea neserios in ultimul timp.
unul dintre putinele lucruri bune este ca ieri am fost plecat mai toata ziua si nu a trebuit sa raspund la nici un telefon de la rude. urasc chestia asta. am raspuns la destule telefoane de ziua lu' frate-miu. pentru mine telefonul este un obiect mai degraba decorativ. il folosesc doar cand e neaparata nevoie si chiar si atunci cu reticenta. cand eram mic si distrat raspundeam aiurea la telefoane si faceam boacane. cred ca de atunci mi se trage chestia asta. de catva timp nu mai aud sunetul atat de familiar al discului... nu-mi plac tastele astea. get used to it.
ar trebui sa-mi planific luna viitoare mai bine, sa vad care-mi sunt prioritatile si sa ma apuc de treaba. am fost mult prea neserios in ultimul timp.
Azi a fost un fel de "party" la mine. nimic deosebit. la masa am ras putin de "artistii" "industriei muzicale romanesti". putin mai mult. apoi ne-am uitat la punk'd si am facut niste comentarii demne de clasa a V-a. mai incolo am intrat pe irc sa facem misto, ramanand la acelasi nivel. de fapt, chiar la nivelul asta, eram prea avansati pentru populatia undernetului. totusi cred ca ne-am luat si noi o teapa de zile mari. ramane sa verific.
cum zapada e inca mare am iesit afara. pune-te si fa doua ziduri, adevarate transee, ce mai. la momentul asta aveam manusile inghetate in asemenea hal incat nu mai puteam face bulgari... a fost beton. a ramas pe maine seara la 6... cand ninge suntem cei mai fericiti. daca nu prea am avut parte de asa ceva, cand se intampla incercam sa recuperam anii aia. de fapt cred ca aberez aici. asupra cui nu o avea zapada efectul asta?
mai important e faptul ca am facut curat in camera. nu o sa dureze, dar acum imi place. m-am ingrozit (ca de obicei) ce chestii am putut sa matur. o sa incerc sa mai mut una alta zilnic sa se mentina cat de cat aspectul. imi place tot spatiul asta.
"could i have my wasted days back would i use them to get back on track "
iar incep saptamana fara cea mai mica idee de ceea ce ma asteapta (un fel mai interesant de a zice "total nepregatit"). incep sa reanalizez ceea ce cred colegii despre mine. nu ma intereseaza atat de mult parerea lor cat imaginea pe care mi-o creez. asupra a ce sa ma focalizez? inca nu m-am hotarat. este tema pentru saptamana asta. fac planul si ma apuc de treaba. dar de maine... pentru unele lucruri e totusi mult prea tarziu.
ce mic e universul meu... momentan oscilez intre doua camere. nimic altceva nu are importanta. si cineva suparat de-acolo din mine zice, citez "Get a life!"; prea mult efort... totusi un hobby n-ar strica si andrelele lu' mama imi cam fac cu ochiul... vreau sa fac o sosetuta...
cum zapada e inca mare am iesit afara. pune-te si fa doua ziduri, adevarate transee, ce mai. la momentul asta aveam manusile inghetate in asemenea hal incat nu mai puteam face bulgari... a fost beton. a ramas pe maine seara la 6... cand ninge suntem cei mai fericiti. daca nu prea am avut parte de asa ceva, cand se intampla incercam sa recuperam anii aia. de fapt cred ca aberez aici. asupra cui nu o avea zapada efectul asta?
mai important e faptul ca am facut curat in camera. nu o sa dureze, dar acum imi place. m-am ingrozit (ca de obicei) ce chestii am putut sa matur. o sa incerc sa mai mut una alta zilnic sa se mentina cat de cat aspectul. imi place tot spatiul asta.
"could i have my wasted days back would i use them to get back on track "
iar incep saptamana fara cea mai mica idee de ceea ce ma asteapta (un fel mai interesant de a zice "total nepregatit"). incep sa reanalizez ceea ce cred colegii despre mine. nu ma intereseaza atat de mult parerea lor cat imaginea pe care mi-o creez. asupra a ce sa ma focalizez? inca nu m-am hotarat. este tema pentru saptamana asta. fac planul si ma apuc de treaba. dar de maine... pentru unele lucruri e totusi mult prea tarziu.
ce mic e universul meu... momentan oscilez intre doua camere. nimic altceva nu are importanta. si cineva suparat de-acolo din mine zice, citez "Get a life!"; prea mult efort... totusi un hobby n-ar strica si andrelele lu' mama imi cam fac cu ochiul... vreau sa fac o sosetuta...
Mi-ai adus aminte de prima noastra discutie...bine ca am plans ca proasta de fericire,dupa ce am citit postul,asa e altcevaNush ce m-a emotionat...raceala mea de atunci,faptul ca la a3a discutie ti-am destainuit niste lucurui pe care nu le stiu nici prietenii mei cei mai apropiati,sau ca ai pastrat logurile?Cred ca toate la un loc.Da-ti mai aduci aminte de prima noastra intalnire?Era aproape de gara...pacat ca era autogara...
Nu ti-am zis vreodata asta,insa desi stateam cu un rad de scaune in fata ta,trageam mereu cu ochiul in spate,te studiam,erai mai rau sub lupa in ziua aia,de cum esti acum.
sweet, sweet Jubi...
[22:56:59] <_Jubilee_> ok,am tacut
[22:57:26] <_Jubilee_> tralalal
[22:57:30] <GrReaper> devenim prea personali prea repede
[22:57:31] <_Jubilee_> hello there
[22:57:40] <GrReaper> nu e bine
[22:57:52] <_Jubilee_> neah
[22:57:56] <_Jubilee_> n-are nika rau
[22:58:20] <_Jubilee_> eu una.....sunt mai varza,nu-mi dau seama de ce trebuie zis si ce nu si cand si de ce
[22:58:37] <_Jubilee_> vorbeste gura fara mine des
[22:58:44] <_Jubilee_> probabil de-aia tac asa des
[22:58:54] <_Jubilee_> stiu ca-s bolovanca
[22:59:10] <_Jubilee_> i have nothing to do with discretion
[22:59:12] <GrReaper> wow
[...]
[23:34:42] <GrReaper> ma doare sa-mi arunci o bila de biliard in cap
[23:34:48] <GrReaper> nu fizic
[23:34:52] <GrReaper> e doar o bila
[23:34:58] <GrReaper> chiar sa-mi sparga capul
[23:35:02] <GrReaper> nu conteaza
[23:35:04] <_Jubilee_> nu ma mai lasa sa presupun......zii tu ca e asa sau ca nu e asa
[23:35:06] <GrReaper> e doar un cap
[23:35:11] <_Jubilee_> era o gluma...
[23:35:13] <_Jubilee_> tampita
[23:35:18] <_Jubilee_> pt ca ma enervasei
[23:35:33] <GrReaper> dar tot ma doare
[23:35:46] <GrReaper> eu nu as arunca cu o bila de biliard in tine
azi iar am reusit sa evit tot ce ma putea "atinge" pe la scoala. daca stau sa ma gandesc nici fizic nu imi place sa fiu atins, desi nu mereu. doar ca nu imi plac persoanele care nu pot sa-mi vorbeasca de la o anumita distanta (iarasi fizic vorbind). sunt unele persoane care pur si simplu ti se baga in suflet.
maine am trei termene limita nerespectate. unul o sa-mi castige un 4. celelalte doua pot sa-mi piarda increderea unor persoane pe care le respect... cum reusesc oare sa ma bag in situatii din astea? o sa invat sa mai si refuz.
... cristina... nu prea o cunosc. nu cred sa fi vorbit de mai mult de patru cinci ori. e genul de fata care poarta de cand o stiu aceeasi salopeta neagra. poate nu chiar aceeasi, dar e irelevant. e genul de fata care foloseste sintagma "material biologic mort". care se uita cu fascinatie la borcane de formol... care imi povestea despre familia ei ca despre o familie Adams romaneasca. pe coridoare uneori ma ignora total. eu am o mica rezerva in a o saluta... cand nu ma ignora discutia noastra se limiteaza la o fraza, maxim doua. apoi fuge. mereu e pe fuga. zilele trecute ne-am intalnit intr-un colt de liceu... a intins bratele in laturi si am prins-o usor de mana in trecere... e ciudat rau... azi m-am trezit cu un cangur in gluga... si a fugit si de data asta inainte de o a doua replica. nu inteleg de ce nu sta niciodata... de fapt nu inteleg de ce se mai baga in seama... de ce nu ma ignora... ce ar putea sa mai vrea de la mine? sa fiu sincer, nici nu imi face placere dar nici nu ma deranjeaza, cat ma intriga. daca se mai intampla ceva zilele astea o sa stau sa analizez mai serios. poate uit eu ceva...
azi mi-am propus multe si nu am realizat nimic. maine imi propun sa trec nevazut. trei ceasuri rele?! ce coincidenta! bine ca nu cred in chestii din astea. o sa fie bine. cineva undeva ma iubeste...
[22:56:59] <_Jubilee_> ok,am tacut
[22:57:26] <_Jubilee_> tralalal
[22:57:30] <GrReaper> devenim prea personali prea repede
[22:57:31] <_Jubilee_> hello there
[22:57:40] <GrReaper> nu e bine
[22:57:52] <_Jubilee_> neah
[22:57:56] <_Jubilee_> n-are nika rau
[22:58:20] <_Jubilee_> eu una.....sunt mai varza,nu-mi dau seama de ce trebuie zis si ce nu si cand si de ce
[22:58:37] <_Jubilee_> vorbeste gura fara mine des
[22:58:44] <_Jubilee_> probabil de-aia tac asa des
[22:58:54] <_Jubilee_> stiu ca-s bolovanca
[22:59:10] <_Jubilee_> i have nothing to do with discretion
[22:59:12] <GrReaper> wow
[...]
[23:34:42] <GrReaper> ma doare sa-mi arunci o bila de biliard in cap
[23:34:48] <GrReaper> nu fizic
[23:34:52] <GrReaper> e doar o bila
[23:34:58] <GrReaper> chiar sa-mi sparga capul
[23:35:02] <GrReaper> nu conteaza
[23:35:04] <_Jubilee_> nu ma mai lasa sa presupun......zii tu ca e asa sau ca nu e asa
[23:35:06] <GrReaper> e doar un cap
[23:35:11] <_Jubilee_> era o gluma...
[23:35:13] <_Jubilee_> tampita
[23:35:18] <_Jubilee_> pt ca ma enervasei
[23:35:33] <GrReaper> dar tot ma doare
[23:35:46] <GrReaper> eu nu as arunca cu o bila de biliard in tine
azi iar am reusit sa evit tot ce ma putea "atinge" pe la scoala. daca stau sa ma gandesc nici fizic nu imi place sa fiu atins, desi nu mereu. doar ca nu imi plac persoanele care nu pot sa-mi vorbeasca de la o anumita distanta (iarasi fizic vorbind). sunt unele persoane care pur si simplu ti se baga in suflet.
maine am trei termene limita nerespectate. unul o sa-mi castige un 4. celelalte doua pot sa-mi piarda increderea unor persoane pe care le respect... cum reusesc oare sa ma bag in situatii din astea? o sa invat sa mai si refuz.
... cristina... nu prea o cunosc. nu cred sa fi vorbit de mai mult de patru cinci ori. e genul de fata care poarta de cand o stiu aceeasi salopeta neagra. poate nu chiar aceeasi, dar e irelevant. e genul de fata care foloseste sintagma "material biologic mort". care se uita cu fascinatie la borcane de formol... care imi povestea despre familia ei ca despre o familie Adams romaneasca. pe coridoare uneori ma ignora total. eu am o mica rezerva in a o saluta... cand nu ma ignora discutia noastra se limiteaza la o fraza, maxim doua. apoi fuge. mereu e pe fuga. zilele trecute ne-am intalnit intr-un colt de liceu... a intins bratele in laturi si am prins-o usor de mana in trecere... e ciudat rau... azi m-am trezit cu un cangur in gluga... si a fugit si de data asta inainte de o a doua replica. nu inteleg de ce nu sta niciodata... de fapt nu inteleg de ce se mai baga in seama... de ce nu ma ignora... ce ar putea sa mai vrea de la mine? sa fiu sincer, nici nu imi face placere dar nici nu ma deranjeaza, cat ma intriga. daca se mai intampla ceva zilele astea o sa stau sa analizez mai serios. poate uit eu ceva...
azi mi-am propus multe si nu am realizat nimic. maine imi propun sa trec nevazut. trei ceasuri rele?! ce coincidenta! bine ca nu cred in chestii din astea. o sa fie bine. cineva undeva ma iubeste...
a cazut net-ul mai intai, apoi a cazut si curentul... nu credeam sa mai scriu aici in seara asta.
i-am zis lu' mama sa ma invete sa impletesc si ia imi scoate carti despre macrameuri si impletituri din nuiele. trebuie sa-i explic mai pe indelete. pana una alta m-am uitat prin cartile alea si am facut o "torsada (spirala din jumatati de noduri plate)"... nu e cine stie ce. vroiam sa ma apuc direct sa fac un semn de carte dar cand am auzit ca am nevoie de 12 x 1m + 2m sfoara mi-a cam pierit entuziasmul... maine iau andrelele in brate si ma infatisez la mama si-i zic sa-mi arate ce si cum ("show me the ropes")... nu vreau decat sa fac o sosetuta... sau ceva...
din alea trei ceasuri rele unul l-am evitat total, unul l-am atenuat si unul l-am amanat. asta ultimul inca ma ingrijoreaza. trebuie sa ma adun si sa nu las sa se mai stranga atatea intr-o singura zi. ar trebui sa inceapa sa-mi pese...
ma simt de parca as fi spalat toate gandurile care ar fi trebuit sa le scriu aici. asta e bine.
am luat spirala in mana si am incercat sa-mi dau seama de ce mi se pare atat de familiara... o catena de ADN... imi amintesc de o discutie pe care am avut-o mai devreme astazi... cred ca ar trebui sa-mi bag mintile in cap si sa nu mai visez atat de mult pentru ca risc ca toate sa ramana la stadiul asta... sau poate doar ar trebui sa dorm mai mult...
i-am zis lu' mama sa ma invete sa impletesc si ia imi scoate carti despre macrameuri si impletituri din nuiele. trebuie sa-i explic mai pe indelete. pana una alta m-am uitat prin cartile alea si am facut o "torsada (spirala din jumatati de noduri plate)"... nu e cine stie ce. vroiam sa ma apuc direct sa fac un semn de carte dar cand am auzit ca am nevoie de 12 x 1m + 2m sfoara mi-a cam pierit entuziasmul... maine iau andrelele in brate si ma infatisez la mama si-i zic sa-mi arate ce si cum ("show me the ropes")... nu vreau decat sa fac o sosetuta... sau ceva...
din alea trei ceasuri rele unul l-am evitat total, unul l-am atenuat si unul l-am amanat. asta ultimul inca ma ingrijoreaza. trebuie sa ma adun si sa nu las sa se mai stranga atatea intr-o singura zi. ar trebui sa inceapa sa-mi pese...
ma simt de parca as fi spalat toate gandurile care ar fi trebuit sa le scriu aici. asta e bine.
am luat spirala in mana si am incercat sa-mi dau seama de ce mi se pare atat de familiara... o catena de ADN...
imi amintesc de o discutie pe care am avut-o mai devreme astazi... cred ca ar trebui sa-mi bag mintile in cap si sa nu mai visez atat de mult pentru ca risc ca toate sa ramana la stadiul asta... sau poate doar ar trebui sa dorm mai mult...
Oh island in the sun
built to me by my father's hand
all my days I will sing in praise
of your forest waters
your shining sand...
cum de a iesit iarasi totul cu bine? devine suspect.
inca nu am reusit sa o fac pe mama sa ma invete dar maine ma infatisez cu andrelele.
poate revin mai la noapte pe un ton pesimist. sau poate ma uit la finding nemo.
built to me by my father's hand
all my days I will sing in praise
of your forest waters
your shining sand...
cum de a iesit iarasi totul cu bine? devine suspect.
inca nu am reusit sa o fac pe mama sa ma invete dar maine ma infatisez cu andrelele.
poate revin mai la noapte pe un ton pesimist. sau poate ma uit la finding nemo.
trandafiri negri. oare miros a negru?
eu si cu mine. ar trebui sa dorm mai mult si asta am sa si fac. chiar acum. azi am fost mai odihnit si parca eram alt om. lucrurile sunt mereu atat de fragile... motiv de bucurie: m-a invatat mama sa impletesc (basics) si chiar imi place. ma apuc sa fac un fular... pana la sosetute mai am de invatat... am fost vazut prin bucuresti (desi eram acasa)... ma simt ca o vedeta
Cand stii sa impletesi sosetute nu ma inveti si pe mine? Ca eu nu stiu Imi place jurnalul tau
Imi place jurnalul tau
Hop si eu pe aici... Am venit, am citit, am postat
Mi se pare ca visezi mult, poate prea mult... Nu critic, doar stau si imi amintesc de cat de mult visam si eu anul trecut si cum s-au schimbat anul asta toate...
Mi se pare ca visezi mult, poate prea mult... Nu critic, doar stau si imi amintesc de cat de mult visam si eu anul trecut si cum s-au schimbat anul asta toate...
IERI. am dormit si am visat... inainte sa ma trezesc a fost un vis cu culori violente si muzica... la ore a fost eternul "ascunde capul sub banca". iarasi fara probleme. apoi am jucat niste jocuri demne de clasa a 6-a cu colegii in ultimele pauze si nu ma mai opream din ras. ma simt tare bine in ultimul timp desi nu stiu daca jurnalul a fost catalizatorul. sunt mult mai extravertit si ma complac. in camera e curat, am inceput sa-mi fac si patul cat de cat si ma rad la 2 zile. ba ma mai si piepten nu-mi aduc aminte de vreo alta perioada asemanatoare... impaturesc hainele cand le scot. ma schimb cand intru in casa... am redus viteza... cred ca de asta si aveam nevoie. acum poate o sa pot si eu sa gandesc mai limpede.
de dimineata nu am mai intrat pe net si seara nu-mi mai mergea, asa ca ieri am facut o pauza. am invatat un nou mod de a impleti( "pe fata") si imi place mai mult. o sa ma apuc sa fac un fular. m-am jucat "serious sam" putin si apoi, inainte sa ma culc m-am uitat putin la televizor. era un film cu un detectiv si un cantaret "disparut", anii '50, voodoo... atmosfera mi-a placut dar povestea nu a reusit sa ma tina pana la sfarsit in fotoliu.
am aprins candela... desi nu Cred, simt ca trebuie adus un omagiu celor care nu mai sunt printre noi... 30 ianuarie era ziua bunicii... odihneasca-se in pace...
nu am reusit sa ma desprind total de religia crestina... ea zace undeva prin mine, impletita cu propriile mele rationamente drept note de subsol.
23.30. m-am culcat. sambata olimpiada la mate si eu n-am nici o treaba.
nu-mi aduc aminte de vreo alta perioada asemanatoare... impaturesc hainele cand le scot. ma schimb cand intru in casa... am redus viteza... cred ca de asta si aveam nevoie. acum poate o sa pot si eu sa gandesc mai limpede. de dimineata nu am mai intrat pe net si seara nu-mi mai mergea, asa ca ieri am facut o pauza. am invatat un nou mod de a impleti( "pe fata") si imi place mai mult. o sa ma apuc sa fac un fular. m-am jucat "serious sam" putin si apoi, inainte sa ma culc m-am uitat putin la televizor. era un film cu un detectiv si un cantaret "disparut", anii '50, voodoo... atmosfera mi-a placut dar povestea nu a reusit sa ma tina pana la sfarsit in fotoliu.
am aprins candela... desi nu Cred, simt ca trebuie adus un omagiu celor care nu mai sunt printre noi... 30 ianuarie era ziua bunicii... odihneasca-se in pace...
nu am reusit sa ma desprind total de religia crestina... ea zace undeva prin mine, impletita cu propriile mele rationamente drept note de subsol.
23.30. m-am culcat. sambata olimpiada la mate si eu n-am nici o treaba.
@smarandita... am inteles ca e ceva mai greu cu sosetutele alea si nu vreau s-o intreb pe mama ca o sa creada ca am ceva probleme la mansarda... pana una alta am un fular de facut!
@Mia... am citit, nu am postat... cand e vorba de jurnalul cuiva nu gasesc niciodata formularea potrivita... multa bafta anul asta si incearca sa nu mai pui la suflet toate rautatile...
azi dimineata am visat ca eram la shopping cu Andrei... era tare entuziasmat ca gasise un bluzon misto si tot il lauda. eu ii ziceam ca e naspa si nici macar nu il vazusem... [...] vanzatoarea plecase si mi-am pus un tricou si vroiam sa plec dar el m-a oprit. nu se cuvine asa ceva... apoi eram departe si eu imi uitasem ceva in magazin si vroiam sa ma intorc dar el nu vroia sa se intoarca cu mine [...]
m-am trezit, am mancat si la 7.45 am iesit. era vorba ca ne intalnim cu o colega la 8 in fata la liceu dar credeam ca e mai mult in gluma... totusi era cu 2 ore mai devreme. Andrei se pregatea sa plece. era suparat si mi-a reprosat ca mereu intarzii si ca stabilisem ceva, etc, etc... eu am inceput sa-i povestesc tot felul de tampenii sa mai uite de asta. nu prea a mers. cand am ajuns acolo nu ne astepta nimeni. degeaba ma chinuisem sa-i distrag atentia. iar era suparat. ea a aparut exact in momentul in care incepea sa-mi zica vreo doua vorbe. apoi ne-am invartit cam o ora prin zona si cand ne-am intors deja venisera multi. m-am uitat pe liste si ii stiam din diverse locuri mai pe toti din sala mea. de fapt cunosteam o multime de pe-acolo dar nu toti ma stiau si ei pe mine (si putini se mandreau cu asta (nici unu' )) stiam ca nu am nici o treaba la olimpiada si eram hotarati sa facem caterinca. replicile in sine sunt banale dar tonul lor si reactiile starnite m-au tinut cu zambetul pe buze toata dimineata. la cum sunt eu de introvertit, acum ma bagam in seama cu toata lumea, mai ales cu cei pe care nu ii cunosteam... si culmea e ca unii din ei ma stiau. ca sa vezi. cand au venit subiectele ma pufnise rasul... stabilisem sa iesim toti trei unu' dupa altul ca oricum venisem aiurea. la ce prof avem si cat de mult ne invatam noi...
supraveghetoarele - o doamna mai in varsta si o "tinerica" care se tot plimba printre banci. amicul meu in prima banca, eu in ultima. eu clei, el clei. si tipa se aseza mereu langa mine, in spatele clasei. eu, normal, scriam tampenii pe ciorna si ma amuzam. la un moment dat mi se uita peste umar si incepusem sa scriu numere aleatorii si sa ma prefac ca as calcula mental... apoi am jucat singur vreo sapte partide de x si 0 si a plecat. m-am uitat la colegul de banca dar el stia si scria de zor. pana la urma am facut o particica dintr-o problema (erau 4) si am dat foile. am plecat toti trei. daca ia vreunul din noi mai mult de 4 din 27 e minune... "te-am mai vazut eu pe-aici [...] in fiecare an [...]" - nu am inteles prea bine la ce se referea dar s-a tot uitat dupa mine, chiar si cand am plecat. nu cred sa mi se fi parut... daca era mai draguta ziceam si eu, dar... ciudat.
apoi noi astia trei ne-am invartit prin oras putin si ne-am asezat la o shawarma (cu usturoi). ea e o prefacuta. inainte imi placea dar acum imi provoaca repulsie... nici prefacatoria si nici "bataia de joc" nu m-ar deranja atat de mult daca ar mai fi ceva dincolo... dar asta e tot. am vorbit de parca am fi jucat teatru. el ii facea jocurile (desi e si mai inversunat ca mine), ea vroia o confirmare si punea intrebari ocolite si eu ma purtam oarecum mizerabil, dar pe un ton glumet (daca ea ar fi vorbit serios nu mi-as fi permis). pana la urma a dat mai multe informatii decat a primit. imi zice la un moment dat: "pe 14 e bal; nu vrei sa mergem?" (el are mereu replica, deci se fereste sa-l intrebe direct) eu: " de ce? crezi ca nu am cu cine sa ma duc?" (ambiguu dar, evident, in gluma) mi-ar fi placut sa-i spun ca da, vreau sa merg. ce replica ar mai fi avut? prefer sa nu ma risc. mai incolo ne-am despartit de ea si ne-am intors acasa. am discutat putin despre toate astea. sunt curios daca ea isi da seama ce credem noi de fapt despre ea. daca si-ar da seama nu cred ca s-ar purta asa. pana una alta o avem pe cap (mai ales el)...
[sunt chiar curios ce se intelege din textul de mai sus dar, ca de obicei, nu il recitesc.]
acasa m-am asezat la comp putin dupa ce am venit si am recuperat pentru o zi fara net. aveam eu o teorie despre fetele rase in cap dar ar fi interpretabila, asa ca ma abtin. s-ar putea totusi ca reciproca sa nu fie valabila. pana la asta m-a invatat mama sa impletesc una pe fata una pe dos si m-am apucat serios acum. pana la vara termin fularul... apoi am trecut pe la Andrei si am iesit afara... cam frig... am fost numai trei si am plecat repede... cand m-am intors am mai jucat putin serious sam ( ce tampenie de joc!) si mi-am mai luat o doza de net.
chiar a fost o zi plina. ar trebui sa nu mai narez atat si sa mai si descriu dar ar mai fi multe de spus chiar si asa...
"dragoste" pe internet... poate scriu maine despre asta... sau despre gara? vad eu...
@Mia... am citit, nu am postat... cand e vorba de jurnalul cuiva nu gasesc niciodata formularea potrivita... multa bafta anul asta si incearca sa nu mai pui la suflet toate rautatile...
azi dimineata am visat ca eram la shopping cu Andrei... era tare entuziasmat ca gasise un bluzon misto si tot il lauda.
eu ii ziceam ca e naspa si nici macar nu il vazusem... [...] vanzatoarea plecase si mi-am pus un tricou si vroiam sa plec dar el m-a oprit. nu se cuvine asa ceva... apoi eram departe si eu imi uitasem ceva in magazin si vroiam sa ma intorc dar el nu vroia sa se intoarca cu mine [...]m-am trezit, am mancat si la 7.45 am iesit. era vorba ca ne intalnim cu o colega la 8 in fata la liceu dar credeam ca e mai mult in gluma... totusi era cu 2 ore mai devreme. Andrei se pregatea sa plece. era suparat si mi-a reprosat ca mereu intarzii si ca stabilisem ceva, etc, etc... eu am inceput sa-i povestesc tot felul de tampenii sa mai uite de asta. nu prea a mers. cand am ajuns acolo nu ne astepta nimeni. degeaba ma chinuisem sa-i distrag atentia. iar era suparat. ea a aparut exact in momentul in care incepea sa-mi zica vreo doua vorbe. apoi ne-am invartit cam o ora prin zona si cand ne-am intors deja venisera multi. m-am uitat pe liste si ii stiam din diverse locuri mai pe toti din sala mea. de fapt cunosteam o multime de pe-acolo dar nu toti ma stiau si ei pe mine (si putini se mandreau cu asta (nici unu'
)) stiam ca nu am nici o treaba la olimpiada si eram hotarati sa facem caterinca. replicile in sine sunt banale dar tonul lor si reactiile starnite m-au tinut cu zambetul pe buze toata dimineata. la cum sunt eu de introvertit, acum ma bagam in seama cu toata lumea, mai ales cu cei pe care nu ii cunosteam... si culmea e ca unii din ei ma stiau. ca sa vezi. cand au venit subiectele ma pufnise rasul... stabilisem sa iesim toti trei unu' dupa altul ca oricum venisem aiurea. la ce prof avem si cat de mult ne invatam noi...supraveghetoarele - o doamna mai in varsta si o "tinerica" care se tot plimba printre banci. amicul meu in prima banca, eu in ultima. eu clei, el clei. si tipa se aseza mereu langa mine, in spatele clasei. eu, normal, scriam tampenii pe ciorna si ma amuzam. la un moment dat mi se uita peste umar si incepusem sa scriu numere aleatorii si sa ma prefac ca as calcula mental... apoi am jucat singur vreo sapte partide de x si 0 si a plecat. m-am uitat la colegul de banca dar el stia si scria de zor. pana la urma am facut o particica dintr-o problema (erau 4) si am dat foile. am plecat toti trei. daca ia vreunul din noi mai mult de 4 din 27 e minune... "te-am mai vazut eu pe-aici [...] in fiecare an [...]" - nu am inteles prea bine la ce se referea dar s-a tot uitat dupa mine, chiar si cand am plecat. nu cred sa mi se fi parut... daca era mai draguta ziceam si eu, dar... ciudat.
apoi noi astia trei ne-am invartit prin oras putin si ne-am asezat la o shawarma (cu usturoi). ea e o prefacuta. inainte imi placea dar acum imi provoaca repulsie... nici prefacatoria si nici "bataia de joc" nu m-ar deranja atat de mult daca ar mai fi ceva dincolo... dar asta e tot. am vorbit de parca am fi jucat teatru. el ii facea jocurile (desi e si mai inversunat ca mine), ea vroia o confirmare si punea intrebari ocolite si eu ma purtam oarecum mizerabil, dar pe un ton glumet (daca ea ar fi vorbit serios nu mi-as fi permis). pana la urma a dat mai multe informatii decat a primit. imi zice la un moment dat: "pe 14 e bal; nu vrei sa mergem?" (el are mereu replica, deci se fereste sa-l intrebe direct) eu: " de ce? crezi ca nu am cu cine sa ma duc?" (ambiguu dar, evident, in gluma) mi-ar fi placut sa-i spun ca da, vreau sa merg. ce replica ar mai fi avut? prefer sa nu ma risc. mai incolo ne-am despartit de ea si ne-am intors acasa. am discutat putin despre toate astea. sunt curios daca ea isi da seama ce credem noi de fapt despre ea. daca si-ar da seama nu cred ca s-ar purta asa. pana una alta o avem pe cap (mai ales el)...
[sunt chiar curios ce se intelege din textul de mai sus dar, ca de obicei, nu il recitesc.]
acasa m-am asezat la comp putin dupa ce am venit si am recuperat pentru o zi fara net. aveam eu o teorie despre fetele rase in cap dar ar fi interpretabila, asa ca ma abtin. s-ar putea totusi ca reciproca sa nu fie valabila.
pana la asta m-a invatat mama sa impletesc una pe fata una pe dos si m-am apucat serios acum. pana la vara termin fularul... apoi am trecut pe la Andrei si am iesit afara... cam frig... am fost numai trei si am plecat repede... cand m-am intors am mai jucat putin serious sam ( ce tampenie de joc!) si mi-am mai luat o doza de net.chiar a fost o zi plina. ar trebui sa nu mai narez atat si sa mai si descriu dar ar mai fi multe de spus chiar si asa...
"dragoste" pe internet... poate scriu maine despre asta... sau despre gara? vad eu...
cand m-am culcat aveam impresia ca ziua urmatoare este luni si ca eu nu mi-am facut absolut nimic pentru scoala... apoi mi-am dat seama ca mai este o zi intreaga pana atunci.
azi nu am facut ABSOLUT NIMIC. e ca si cand ziua asta ar fi fost o ciudata distorsionare a timpului... mi-am mai pierdut o zi din viata... atat.
azi nu am facut ABSOLUT NIMIC. e ca si cand ziua asta ar fi fost o ciudata distorsionare a timpului... mi-am mai pierdut o zi din viata... atat.
Nu esti singuru', crede-ma
oare sunt impreuna in chestia asta sau actioneaza separat? ce ii determina? este oare mai mult decat ceea ce se vede imediat prin valul de fum? o fi un lant al cauzalitatii in care eu sunt baza piramidei "trofice"? si daca nu este nimic? daca sunt paranoic? ar trebui sa rezist sau sa cedez? cred ca o sa mai fac putin pe prostul (dar cu mare grija sa nu devin unul) si sa profit de situatie. cine rade la urma...
in alta ordine de idei am niste "restante" de cam multisor si se strange latul. de fapt as putea sa generalizez... azi imi scriu macar la o materie pt maine. usor usor poate poate... am devenit mult prea neserios. macar daca mi-as ocupa timpul cu altceva dar n-ai sa vezi. imputit. vine primavara. cunoastem efectul.
"pot exista relatii interpersonale dincolo de aspectele materiale ale existentei?"
ceva de genul asta am incercat sa demonstrez cand m-am bagat in tampenia asta... intr-un timp aveam sentimente foarte puternice pentru ea. apoi am realizat ca ma mintea. am realizat ce vroia de fapt. ii multumesc pentru ca am reusit din nou sa plang. atat. [...] ce copil prost pot sa fiu cand vine vorba de astfel de lucruri! lipsa de experienta se cunoaste. acum ea ma cauta mereu si eu mai mult o ignor decat o resping. stiu ca pentru ea a devenit ceva serios acum si nu ma lasa inima sa i-o spun direct. oare nu sesizeaza distanta si raceala? de fapt si eu as vrea sa ne intalnim dar as vrea sa fie totul clar. tin la ea intr-un alt fel...
am cam multe relatii platonice
in alta ordine de idei am niste "restante" de cam multisor si se strange latul. de fapt as putea sa generalizez... azi imi scriu macar la o materie pt maine. usor usor poate poate... am devenit mult prea neserios. macar daca mi-as ocupa timpul cu altceva dar n-ai sa vezi. imputit. vine primavara. cunoastem efectul.
"pot exista relatii interpersonale dincolo de aspectele materiale ale existentei?"
ceva de genul asta am incercat sa demonstrez cand m-am bagat in tampenia asta... intr-un timp aveam sentimente foarte puternice pentru ea. apoi am realizat ca ma mintea. am realizat ce vroia de fapt. ii multumesc pentru ca am reusit din nou sa plang. atat. [...] ce copil prost pot sa fiu cand vine vorba de astfel de lucruri! lipsa de experienta se cunoaste. acum ea ma cauta mereu si eu mai mult o ignor decat o resping. stiu ca pentru ea a devenit ceva serios acum si nu ma lasa inima sa i-o spun direct. oare nu sesizeaza distanta si raceala? de fapt si eu as vrea sa ne intalnim dar as vrea sa fie totul clar. tin la ea intr-un alt fel...
am cam multe relatii platonice
"Ceausescu n-a murit
Ne vegheaza indarjit
Ceausescu e o scoala
Ceausescu e o boala
E in mine, e in tine
E in blocuri si uzine
Azi il poarta fiecare
Ceausescu-n veci nu moare
Ceausescu n-a murit
Istoria ne-a pacalit
Limba lui de lemn se plimba
Incet prin vechea noastra limba
Ceausescu n-a murit
Istoria ne-a pacalit
Noi suntem vii si mortii
Ceausesti suntem cu totii"
Ada Milea...
Ne vegheaza indarjit
Ceausescu e o scoala
Ceausescu e o boala
E in mine, e in tine
E in blocuri si uzine
Azi il poarta fiecare
Ceausescu-n veci nu moare
Ceausescu n-a murit
Istoria ne-a pacalit
Limba lui de lemn se plimba
Incet prin vechea noastra limba
Ceausescu n-a murit
Istoria ne-a pacalit
Noi suntem vii si mortii
Ceausesti suntem cu totii"
Ada Milea...
era luminat a ploaie... rece dar totusi cald... verde si umed... murdar... dar atat de curat... m-am plimbat prin "ploaie" cateva minute pana a coborat... de mult nu mai simtisem nevoia de versuri... orele de romana si propria mea bataie de joc mi-au taiat cheful de a "canta"... nici nu mai merg pe jos. ma plictiseste sa mergem zilnic impreuna si sa ne intoarcem la fel. dar maine nu vine. cat de mult imi place sa fiu "scuzat" la ore. sunt acolo dar nimic nu ma poate atinge. atunci chiar ca nu imi mai pasa.
pe 13 am un majorat... am impresia ca am fost invitat pentru ca ma bagam in seama ca si cand as fi stiut si m-ar fi durut ca nu am fost invitat. dar nu stiam. uitasem. acum se leaga multe. sa ma duc? sa nu ma duc? apoi pe 14 iar as avea o "chestie", dar, vorba ceea: "Dumnezeu iti da, nu iti si baga in traista."; ar trebui sa ma complac cu situatia? ce pot sa pierd? ce castig? fara prea multa analiza totusi. socoteala de-acasa...
aseara am visat ca mergeam cu Nicodim intr-un club detalii nu imi mai amintesc... sper sa nu inteleaga nimeni nimic gresit.
am vazut mai devreme "Carnivale". vreau si eu HBO acasa!! si vreau sa incep sa ma uit iarasi la tv... imi tot promit ca ma uit la Yo!, la Seinfield, la emisiunea lui Andrei Gheorghe... in seara asta ma lipesc de telecomanda. ca pe vremuri. e nevoie sa ma trezesc. incep sa nu ma mai recunosc.
pe 13 am un majorat... am impresia ca am fost invitat pentru ca ma bagam in seama ca si cand as fi stiut si m-ar fi durut ca nu am fost invitat. dar nu stiam. uitasem. acum se leaga multe. sa ma duc? sa nu ma duc? apoi pe 14 iar as avea o "chestie", dar, vorba ceea: "Dumnezeu iti da, nu iti si baga in traista."; ar trebui sa ma complac cu situatia? ce pot sa pierd? ce castig? fara prea multa analiza totusi. socoteala de-acasa...
aseara am visat ca mergeam cu Nicodim intr-un club
detalii nu imi mai amintesc... sper sa nu inteleaga nimeni nimic gresit.am vazut mai devreme "Carnivale". vreau si eu HBO acasa!!
si vreau sa incep sa ma uit iarasi la tv... imi tot promit ca ma uit la Yo!, la Seinfield, la emisiunea lui Andrei Gheorghe... in seara asta ma lipesc de telecomanda. ca pe vremuri. e nevoie sa ma trezesc. incep sa nu ma mai recunosc.
Reaper, m-ai uns pe suflet pe ziua de azi... 
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.