Ce inseamna prietenie in opinia voastra?
Care sunt atributele unui prieten?
Ce trebuie cineva sa faca ca sa'l puteti considera prieten?
Ce trebuie cineva sa faca ca sa nu'l mai considerati prieten?
Ce asteptati din partea unui prieten?
Ce oferiti voi prietenilor vostri?
Ce lucruri le faceti doar pentru ca cineva va este prieten?
Ce inseamna cel mai bun prieten?
Aveti un astfel de "cel mai bun prieten"?

Si lista ar putea continua...

hm...ciudat...acest topic a venit imediat dupa ce o persoana despre care credeam ca mi-e prieten m-a dezamagit....
ce-nseamna un prieten? in primul rand cineva care te intelege...chiar daca nu poate fi mereu acolo langa tine...uneori doar ideea ca vrea sa stea acolo langa tine conteaza...nu te numesti prieten doar daca esti umarul pe care cineva plange, ci daca stii sa si zambesti impreuna cu celalalt si sa te bucuri pentru fericirea sa... intre prieteni nu au ce cauta prejudecati, minciuni, invidie, ironie sau rautate...un prieten nu te judeca indiferent de ce-ai face, nu se va crede mai bun decat tine, nu te va rani cu pretentii absurde...
cred ca daca cineva ti-e prieten, poti face orice pentru el...asa ca atunci cand ii oferi ceva...ei bine, te oferi pe tine pana la urma...
'cel mai bun prieten'...acea persoana care te cunoaste mai bine decat te cunosti tu, care te intelege indiferent daca razi sau plangi...in fine....intelegeti ideea...
cam atat...stiu ca n-am raspuns la toate intrebarile si ca am fost mult prea melodramatica...dar...poate e ora de vina...

1.Sinceritate neconditionata, altruism, oferta de ajutor neconditionat, respect
2.Sa te ajute, sa te trezeasca la realitate cand gresesti, sa iti ofere sprijin moral si finantiar ( la nevoie ) , sa te respecte, sa te accepte cu toate bunele si relele
3.Toate cele de mai sus si sa fie OM
4.Sunt foarte multe de spus dar e de ajuns sa nu indeplineasca una din conditiile de mai sus.
5.Cele de mai sus adica 1 si 2 ...
6.Incerc sa ofer toate cele de mai sus ... adica 1 si 2
7.Sa il ajut, neconditionat, in orice problema are.
8."omul meu" ( ar fi in plus sa mentionez iar punctele 1 si 2 )
9. DA !


Axel as vrea sa vad si parerea ta.

Mi-e lene sa scriu din nou - mi-am zis parerea aici (click)...

Prietenia este ceva ce credem ca o avem.
Traim o viata spunem ca avem un prieten linga noi de nadejde si la un anumit moment se intimpla ceva ce ne face sa spunem "am crezut in tine toata viata si acum m-ai dezamagit..."
Dar hai sa nu dramatizam.Dezamagirea este un lucru sufletesc normal.Asa e lumea.E greu sa multumesti pe toti, tot timpul.
Un prieten adevarat trebuie sa fie sincer si sa aiba respect fata de tine(de toata lumea defapt).Si cu asta cred ca am spus tot.

Cineva care incearca sa-ti ofere sprijin moral in orice imprejurare, neconditionat, cineva care incearca sa te inteleaga si sa te faca sa intelegi unele lucruri atunci cand singur simti ca nu poti... Cineva care iti da un sfat sincer, nu doar unul formal, cand ai nevoie. Cam asta, pe scurt...e prietenie.

Sinceritatea este cea mai dureroasa. Si un prieten adevarat trebuie sa fie sincer, indiferent de durerea pe care ti-o provoaca. Trebuie sa vina cu sfaturi, trebuie sa incerce sa te ajute. Trebuie sa te inteleaga si sa incerce sa te aduca pe drumul cel bun atunci cand ai luat-o pe aratura. Un prieten trebuie mereu sa fie gata sa te judece la rece, tocmai pentru a iti spune unde si daca ai gresit. Un prieten trebuie sa fie mereu alaturi de tine, dar nu un pupinc*rist, ci o persoana cu picioarele pe pamant, care este gata sa te readuca oricand cu picioarele pe pamant.

Fac si eu ca Nicodim...numai ca el stie cum sa faca smecheria cu "click-ul" si eu nu... Asa ca , pentru ca sint de moda veche, folosesc "copy/paste"-ul...
Prietenia e un lucru mare, poate la fel de mare ca dragostea pe care o implica.
Dupa prea multe suturi in partile moi din partea dorsala, acum nu ma mai avint sa imi etichetez cunostintele si amicii drept prieteni...am pe linga mine doar oameni cu care am anumite afinitati...Oameni care nu sint simpli si oameni care nu sint comuni... dar imi e frica sa ii numesc prieteni...
Pentru mine, prietenia inseamna daruire neconditionata,generozitate, altruism, lealitate...cuvinte MARI.
Pentru mine a fi prieten inseamna puterea de a-l accepta pe celalalt asa cum e, e puterea de a nu judeca , e puterea de a ajuta fara a astepta rasplata... e duritatea de care trebuie sa ne folosim atunci cind stim ca prietenul greseste si ca va avea de suferit de pe urma acestor greseli...e puterea de a-l trage de mineca si ai spune sa deschida ochii... e mina intinsa si umarul oferit cind celalalt se poticneste sau e necajit... e ajutorul pe care il oferi gratuit , chiar daca e doar o vorba buna pentru ca nu PUTEM mai mult, nu pentru ca nu VREM...
Prietenia e curajul de a accepta si a recunoaste ca celalalt poate fi mai bun decit tine...
Un lucru atit de mare prietenia...un lucru atit de dumnezeiesc si atit de uman...

Prieten... e cel mai mare dar pe care il putem primi . Trebuie sa stim sa -l pretuim . Cand un prieten m-a dezamagit , m-a durut ,rau , dar niciodata , NICIODATA nu am incetat sa mai cred in prietenie .Tot timpul m-am gandit : si eu , EU unde am gresit ? Am meritat oare asta ? Si la orice concluzie as ajunge merg mai departe si sper sa gasesc un alt prieten , un alt dar al vietii . Nu vreau sa imi inchid sufletul si sa nu mai cred in prietenie .Vreau doar sa invat din greseli . Frica ne face sa ne inchidem sufletul , teama aia nebuna e a deveni vulnerabili . Prietenia nu ne face vulnerabili, dimpotriva, ne inalta . Oricum s-a terminat o prietenie si oricat m-ar fi durut, a venit un timp in care am cantarit bunul si raul din ce am primit si m-am ales cu ceva ! Sa nu pierdeti niciodata trenul !Si daca da , alergati fara suflare dupa urmatorul ... nu intotdeauna opreste in gara .

Bubule, parerea mea e ca orice tren duce undeva...
Prietenie? E un lucru mare, e un cuvant ce cuprinde atat de multe...
Ce inseamna un prieten? Un om care iti e alaturi si la bine si la greu, un om care te ajuta sa te ridici cand esti cazut, un om care stie sa te asculte cand ai nevoie, cineva care iti ofera umarul sa plangi si plange cu tine sau rade cu tine cand esti fericit...
Ce trebuie cineva sa faca pt a-l considera prieten?? Pt mine cel mai important lucru e sa ma asculte, sa incerce sa ma inteleaga...De exemplu Rose: nu stiu cum face, dar e "mereu acolo" cand am ceva de zis..Nu conteaza ca e bine, ca e rau, ea ma asculta..Apoi ma consoleaza sau imi da sfaturi sau imi mai da cate-o "palma" sa ma trezeasca la realitate cand vede ca o iau pe aratura...Nu stiu cum reuseste fiinta asta sa aiba atata rabdare cu mine!!

despre prietenie s-a vorbit si aici

ref. la tren ... "un bilet de tren ascunde fiecare-n palma sa"

Pentru mine prietenii sunt cei (cele): care nu asteapta nimic de la mine si nici eu de la ei, cu care ma simt bine aproape oricand, fara nici un efort de comunicare (nici de la mine/ nici de la ei), cu care ma pot intalni si peste doi ani si legatura se reia ca si cand ne-am fi intalnit cu o zi inainte, nu imi reproseaza ca nu am dat un semn de viata din moment ce nici ei nu au dat, au un tip asemanator de umor, prefera sa imi spuna un adevar dureros decat sa imi ofere o minciuna frumoasa, ajutatul la nevoie se subintelege... Si pe deasupra si la prietenie exista un "ceva" inefabil, ca si in dragoste (si prietenia e tot o forma de iubire) care aduce doi oameni impreuna (sa fie aceasi frecventa, sa fie feromonii? )... nu poti sa fi prieten cu cineva doar pentru v-ati propus asta...

Plus ca e nevoie si de timp care sa "cimenteze" relatia, combinat cu traiti comune ... necazuri, bucurii, toate puse una peste alta... unii nu fac diferenta intre: amici, colegi, cunostinte ocazionale, parteneri de pahar si Prieteni (mare cuvant)...

spune petre pandrea ca prietenia e posibila doar in cazul pungilor egale...restul sunt convenientze sociale
pe undeva s-ar putea sa aiba dreptate...eu nu am shi nu am avut prieteni niciodata...asha ca nu pot spun ceva despre prietenie decat teoretic...ca parere

ceea ce observ in jur e ca molima aceasta se transforma rareori intr-un panaceu sufletesc
dar intrebarea se pune...are rost sa risc?
nu tzin la nimeni nu urasc pe nimeni shi ma simt foarte bine asha...singuratate shi umbra...vindeca de nevoia oricarei prietenii
sau poate aceasta e singura prietenie adevarata ? singuratatea?

Nu , yuanescu , singuratatea nu e prietenia adevarata , dar e un mod de a trai si e alegerea fiecaruia . Daca tie iti e bine asa , nu-i bai ,in prietenie e ca si in dragoste , apare sau nu , o data , de doua ori in viata sau... niciodata . Poti sa traiesti fara dragoste , asa cum poti si fara prietenie . Dar , pt cei ce au simtit- o si pretuit - o , va salut si va spun :NOROCOSILOR !

Eu sunt o norocoasa . Am un prieten in adevaratul sens al cuvantului si asta din copilarie .
Ce imi place este intelegerea noastra oarba . Cand am nevoie de el , vine (si eu la fel) . Nu intreaba "de ce?" sau "acum?" ... A fost intotdeauna pentru mine prezent si eu la fel , fara a cere nimic in schimb

Mai multe nu are rost sa adaug decat sa subscriu la flu .

Prietenia inseamna un umar atunci cand ai nevoie de el, inseamna rasul cu gura pana la urechi, inseamna sa inveti de la celalalt, iar el sa invete de la tine, inseamna aceeasi lungime de unda, inseamna toate acele momente care ti-au creat amintiri si pe care le povestesti iar si iar, retraind ceea ce s-a intamplat atunci si mai inseamna sa tii cont de cel de langa tine, sa nu fii egoist.

Prietenia in adevaratul sens al cuvantului face mai mult decat toate comorile Universului.

Ca si semnatura mea de altfel

Salut tuturor !!!

Eu unu am o multime de amici, cunostinte si relatii, toate bazate pe simpatie, interes si simbioza !!

Prieteni am doar doi si asta din tipul armatei...acolo e singurul loc unde poti cunoaste sau forma o adevarata prietenie !!

Atunci cand e greu, periculos si acolo unde viata valoreaza ceva, doar cand nu esti singur.

Pt. un prieten, as da si dreapta daca ar fi nevoie si sant sigur ca si invers. Un prieten adevarat e ala cu....care nu ai legatura zi de zii dar stii ca e in umbra, cu bratele deschise si cu pieptul inainte sa te sprijine la orice impas.

Un prieten e acela de e acolo langa tine cand ai nevoie de el.... si stiu cu siguranta ca o sa faca pt. mine cea ce nici tatal meu nu a facut cand am avut nevoie.

Si am avut norocul ca soarta sa-mi aleaga prietenii...unul care m-a carat in spate in timpul focului, iar al doilea e cel ce
l-am tinut in poale cu pumnul bagat in artera femorala mai mult de o jumatate de ora.

Astia cu adevarat prieteni si i-am castigat o data in zece minute si a doua oara intr-o juma de ora.

Si nu am nevoie de mai multi....doi dar adevarati!!
Sa dea Domnul sa aveti si voi parte de o asa prietenie!!!!

Sorin.

Frumos ai scris SORIN
Si eu am trei prieteni ADEVARATI,iar restul sint amici si cunostinte.Dar,asa cum ai spus si tu,nu-mi sint aproape dar stiu 100% ca la "nevoie" nu ar ezita sa ma ajute.Si imi lipsesc f.f. mult......
Asa spun si eu mereu,mai bine putini dar adevarati,decit multi si falsi

Ferice de cei ca noi Vegas sa dea Domnu la toti...

Sorin.

Nu pot sa definesc prietenia... Din (ne)fericire sunt niste cuvinte care se duc dincolo de o definitie...
Nu pot decat sa spun ca acum am doi prieteni... Unul castigat de-a lungul timpului, in liceu si apoi facultate iar altul pe care l-am castigat cu greu pe un peron inzapezit al unei Gari...
Totusi, mi-am dat seama cu durere, ca sunt anumite momente, cand se intampla sa fim singuri impotriva lucrurilor care vor sa ne doboare... Si totcmai de aceea ii apreciez pe cei care stiu ca ar sta langa mine, indiferent de ce s-ar intampla...

Prietenia, dupa parerea mea, nici nu poate fi definita. Pentru ca noi putem zice: prietenul trebuie sa fie asa si pe dincolo, dar in realitate, pe cei pe care ii iubim trebuie sa ii acceptam asa cum sunt. Prietenia este o notiune abstracta, la fel ca si iubirea. O prietenie perfecta trebuie sa stim ca nu vom gasi niciodata. Insa gasim din cand in cand persoane cu care ne potrivim. Pot fi persoane cu care ne place sa ne petrecem timpul, pot fi persoane pe umarul carora sa plangem, pot fi persoane cu care sa ne simtim bine, sa ne "distram", sau pot fi toate la un loc. Dar chiar si persoana pe care o iubim cel mai mult, care spune ca ne iubeste cel mai mult, care ne intelege intotdeauna, care vede prin noi, care ne ajuta atunci cand cadem... tot ne va dezamagi intr-o zi. Asa suntem toti. Totul este bine, pana cand intr-o buna zi ne plicitisim. Si atunci ii intoarcem spatele celuilalt, ne cerem iertare, sau facem tot posibilul ca sa dam vina pe el. Si facem in asa fel, incat ne ranim atat de mult, incat orice impacare viitoare devine imposibila. Si e vina amandorura, si nu e vina nimanui. E greu intr-o prietenie sa spui cine este vinovatul.
Sa mai cred acum ca un prieten adevarat e acela care sta tot timpul langa tine cand ai nevoie de el, ar insemna sa recunosc ca nu am avut niciodata un asemenea prieten. Totusi sunt putin realista si nu uit ca pentru catva timp am avut si eu parte de asa ceva.

Si spun si eu ca si Rose ca scriu aici dupa ce mi-am pierdut prietena cea mai buna.

De la prieteni ma astept la sinceritate, devotament, sa ajute indiferent daca sunt sau nu de acord cu ceea ce fac sau vreau sa fac, sa isi spuna parerea dar nu cu intentia de a dori sa fac cum spun ei, sa ma caute nu doar cand au nevoie ci pur si simplu pentru a vedea ce mai fac, sa sara cand considera ei ca am nevoie chiar daca eu poate ca nu am nevoie. Nu consider prieteni pe cei care ma mint care ma vorbesc pe la spate, care imi inseala increderea spunand ceva ce nu stiu multi si pe cei care ma cauta doar atunci cand au nevoie. Ce ofer eu prietenilor mei ? Ce astept de la ei, asta ofer. Cel mai bun prieten este cel care trece toate .. testele Adica omul care corespunde celor scrise mai sus. Da, am un cel mai bun prieten. De fapt am doi. Femeia pe care o iubesc si un om care m-a ajutat mereu cum a putut. Exact in aceasta ordine.

De la prieteni... astept sa imi accepte prietenia.
Inteleg sa le-o ofer neconditionat si sa ii ajut atunci cind au nevoie.

De ce spui ca nu exista prietenie adevarata? Crezi ca prieteni tai (vorbesc de cei adevarati) sunt alaturi de tine doar cu anumite conditii si in alta situatie ei nu ar fii prieteni cu tine??

Aia nu-ti erau prieteni, erau cel mult amici.

Am avut si eu din astia, pe care ii credeam prieteni si mi-au inselat "asteptarile", desi nu asteptam nimic de la ei decit sa se poarte asa cum m-as fi purtat eu daca erau inversate rolurile, sau cum s-au purtat cei care chiar erau prieteni.

Pe termen lung astia nu valoreaza mult, cam cit vorbaria de-o bere pe care pot s-o ofere.

Eu nu mai am prieteni adevarati, desi am avut candva. Sunt doar amici la care tin. Si se intampla asta pentru ca idealizez prietenia. Un prieten adevarat in conceptia mea e acel cineva care sa te inteleaga si sa te sustina fara sa te judece, sa fie la fel de aproape ca un membru al familiei tale, sa-i poti oferi cel putin aceleasi lucruri in schimb, sa nu fie o relatie de suprafata asa cum am vazut ca se poate intampla. Ii admir pe cei ce au prieteni adevarati si am citit undeva ca prietenia intre barbati e mai trainica decat cea intre femei (o ipoteza interesanta si demna de studiat), m-a intristat insa...
Ca sa vedeti ce fel de amici am si ce ma determina in continuare sa nu mai am asa mare incredere in oameni, sa va zic ce mi-a zis unul dintre ei? Ca daca situatia lor materiala (niste prieteni casatoriti) ar fi diferita de a noastra, in orice sens, atunci cu siguranta ca s-ar raci relatiile si ne-am vedea mai rar Si ei sunt niste oameni la care tin dar asta nu e prietenie... Ce mai puteam sa zic? Am tacut.
Dar cine stie viitorul ce-mi rezerva...

Nico ai perfecta dreptate. Mie mi-a zis un prieten ca situatia materiala te schimba, insa nu e chiar asa, cel putin in ceea ce ma priveste, oricati bani am avut si voi avea, tot acelasi sunt, pe cand altii se schimba. Si daca am bani, tot in aceleasi locuri merg, cu aceeasi oameni. Intotdeauna am incercat sa-mi respect prietenii, insa pe unii se pare ca degeaba... Acum nu pot spune ca nu am prieteni adevarati, care ma sustin, ma ajuta, cu care vorbesc orice..insa...pana cand, pentru ca acestia s-au rarit in ultimul timp...?

Cei care raman dupa ce-s cernuti prin a timpului sita sunt cei adevarati.

Oricum nu poti sa ai cateva zeci de prieteni, bucura-te daca cei "adevarati" depasesc la numaratoare degetele de la o mina.

Din convorbirile lui N. Steinhardt cu Sergiu Al-George:

Cand ii citez de mine mult admirata sintagma a lui Thomas More: I trust I make myself obscure, o aproba intru totul si cu entuziasm. "Sper, trag nadejdea ca-s greu de inteles, ca izbutesc a ma exterioriza nedeslusit, ca vorbesc in bobote: iata dovada adevaratei prietenii si pretuiri: omului in care ai incredere si pe care-l stimezi nu-i spui lucruri simple si clare, nu-i debitezi fraze bine ticluite, ci ii comunici gandurile tale confuze, ii dezvalui simtaminte contradictorii, il faci partas intunecimilor in care te zbati, il duci pana in adancul tulbure al sinei tale. Ori si cititorului tau ori celui caruia esti decis a-i acorda o conversatie lipsita de reticente. Nu te feresti nici de paradoxuri nici de enuntari sublime nici de adevaruri crude nici chiar de fraze sau comparatii ridicole..."

Prietenia a devenit un lucru rarisim, bun de pus la muzeu, si exista mai multe forme de prietenie, spre exemplu prietenia din adolescenta care se rupe in momentul in care ce legati de prietenie se separa, merg la facultati diferite etc..

Acestia sunt amici, dupa cum s-a zis mai sus.

Flu: "Cei care raman dupa ce-s cernuti prin a timpului sita sunt cei adevarati.

Oricum nu poti sa ai cateva zeci de prieteni, bucura-te daca cei "adevarati" depasesc la numaratoare degetele de la o mina." Optimism , daca ramane unul, maxim doi bucura-te!

Se pune problema: noi suntem capabili de o prietenie? Cum ne comportam cu cel/cea pe care o consideram prietena? Se pot baza pe noi la nevoie? Sau ii parasim dupa ce intram la facultate, se schimba preocuparilee, situatia sociala, ori cunoastem alte persoane?

Definitiile din DEX:

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s.m. şi f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecţiune deosebită, bazată pe încredere şi stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s.m. şi f.] – Din sl. prijatelĩ.


AMÍC, -Ă, amici, -ce, s.m. şi f. Prieten. – Din lat. amicus, it. amico.
AMÍC s. v. prieten.