Oare ce-i mai bun pentru alegerea unui loc de munca?

1. Sa ai un loc de munca stabil (eventual bugetar), cu carte de munca, fara pretentii la plata dar cu o pensie sigura?
2. Sa ai un loc de munca foarte bine platit dar sa ai tot timpul ocupat si sa existe posibilitatea ca oricand si oricum sa fii concediat?
3. Sa fii liber-profesinist atat timp cat te tin puterile, fara posibilitatea castigarii unei pensii sau rente in momentul retragerii?
4. Sa ai un loc de munca si sa dezvolti in paralel, o perioada limitata de timp, o afacere proprie, ca apoi sa obtii pensii, indiferent varsta si vechimea in campul muncii?

Sa ai un loc de munca BINE PLATIT in functie de ceea ce faci(corect platit) care sa iti asigure un trai decent in zilele de astazi fara sa te zbati in saracie si mizerie de pe o zi pe alta si sa ai posibilitatea unei pensii dupa ce ajungi la varsta pensionarii pentru ca atunci nu mai interesezi pe nimeni,iar daca nu ai o pensie esti ca si mort fara alt sprijin.

Parerea mea.

Ok, parerea ta...Acum vine si a mea, tineti-va bine :
-in primul rand , in ziua de azi , statul sau firma la care esti angajat nu se mai baga sa-ti faca o pensie sigura, indiferent de salar sau anii prestati in campul muncii.Tineti cont de faptul ca suntem in Era Informatizarii si nu in Era Industriala , cum am fost pana prin anii '90.Atunci statul, cu legile si conducatorii fabricilor se obligau sa ofere un loc de munca, sigur, platit(bine sau nu , asta depinde) , iar la sfarsitul a 25-30 ani de munca ofereau o pensie sigura.Cel putin asa a crezut si bunica-mea...Insa acum, legile se schimba de la o guvernare la alta si nimic nu mai e sigur.Spuneti-mi si mie ce pensie sigura au majoritatea batranilor din ziua de azi, care trebuie sa plateasca medicamente, intretinere si alte cele si pe langa asta mai trebuie sa mai si manance ceva mai bun, ca , deh!, la varsta lor au nevoie de minerale si vitamine...ce sa mai zic de imbracat?? Deci, conceptul de pensie sigura nu mai exista.
-in alta ordine de idei: ce loc de munca e stabil la noi in tara in ziua de azi?? Si nu numai la noi...Nu vedeti ca patronii si chiar sefii marilor corporatii nu fac nici carte de munca , nici contract, pt ca asta inseamna prea multe taxe si impozite platite statului.Nu zic ca toti sunt asa, dar asa sunt majoritatea.Ca sa nu mai zic de pile si nepotisme, caci se mai intampla uneori ca sa vina altul mai bun ca tine sau mai tanar si dispus sa indure cam orice din partea angajatorului si atunci tu esti aruncat afara ca o masea stricata.Deci, am abolit si ideea de loc de munca sigur...
-din orice loc de munca exista posibilitatea sa fii concediat oricand si fara preaviz.Iar in zilele noastre a avea servici nu prea echivaleaza cu a avea timp liber, deci lucrezi-esti ocupat...E inevitabila chestia asta, pt ca, poti fi intr-o corporatie mare, dar atunci poate vrei macar sa ramai pe locul pe care esti si automat te dedici muncii, fie ca vrei, fie ca nu. si la fel e si cand lucrezi intr-un bar sau mai stiu eu pe unde.Daca e servici bun, atunci stai peste program ca sa vada sefu' ca-ti meriti banii,daca nu e cine stie ce servici , atunci esti angajat ca sa lucrezi cel putin 10 ore pe zi, pt niste amarati de banuti, iar timp liber tot n-ai.
-A fi liber profesionist inseamna sa lucrezi tu pt tine.In momentul in care esti liber profesionist nu ai angajati.In acest fel, daca nu muncesti, nu mananci, pt ca nu munceste nimeni altcineva in locul tau.Iar ca liber profesionist iti poti baga anii de munca pe cartea de munca si la sfarsit sa ai pensie...dar asta ti-o acorzi tu, nu cine stie ce patron...Desigur ca tot tu platesti taxele la stat...Care ustura al naibii de rau...Stiu, pt ca taica-miu e liber profesionist...Si tot degeaba...
- sa ai un loc de munca si in paralel pt o perioada scurta de timp o afacere???Scuza-ma ca te intreb, dar cum poti sa zici asa ceva??Daca ai inceput o afacere, chiar daca ai norocul sa mai ai timp si rabdare la un loc de munca, de ce sa o ai pt o perioada scurta de timp? De ce sa nu te extinzi?De ce sa nu incerci sa maresti profitul, pt a nu mai fi nevoie sa muncesti la job-ul respectiv? Sa poti pleca in vacante cand vrei, sa ai mai mult timp pt tine si familie si tot asa...

Din cate mi se pare mie , tu dezbateai subiectul referitor la profiturile si siguranta si beneficiile pe care le obtii in diferite stadii. Hai sa va mai zic ceva:
Venitul este de 3 feluri:
1.VENIT CASTIGAT PRIN MUNCA: acesta e un venit rezultat de pe urma unui stat de plata, ceea ce inseamna ca muncesti la patron.Oricum, pt acest venit se percep cele mai mari taxe si in mana iti ajunge cat sa nu mori de foame(vorbesc de majoritate , nu de directori)
2.VENIT SUB FORMA DE PORTOFOLIU: acest venit e obtinut prin detinerea unor hartii de valoare, cum ar fi: actiuni, obligatiuni, fonduri mutuale, etc.Acest venit e forma cea mai cunoscuta de venit rezultat dintr-o investitie.
3.VENIT PASIV: acesta e rezultat din detinerea de proprietati, drepturi de autor sau brevete sau contracte de licente. Insa, daca tot veni vorba de locuinte, e mai avantajos modul de impozitare decat la un stat de plata....
Ei, acum spuneti si voi , care venit v-ar conveni sa-l aveti ? Si ce statut ati prefera pe scara sociala: simplu angajat, fara nici un viitor sigur, liber profesionist fara pic de viata particulara sau patron??
Mai multe va mai zic daca mai vreti...dar mai pe dupa amiza ca-s rupta de somn

Vremurile ca un loc de munca sa fie si sigur si mai ales bine platit (corect) au cam apus, sau nu stiu daca au fost vreodata, dar exista alte variante foarte atragatoare (4). De cativa ani am sansa sa stau de vorba cu foarte multi oameni, din diferite clase sociale. Ceea ce m-a surprins foarte tare este ca majoritatea nu-si doresc cu adevarat ceva. Toti spun "daca as avea bani stiu eu ce-as face cu ei", putini spun "fac..... pentru ca pe data de .......trebuie sa merg sau sa fac sau ......". De ce n-ai ca sa faci? Si aici sunt insiruite o serie lunga de acuzatii, dar nicidecum persoana in cauza. Putini sunt cei care FAC pt. ca stiu de ce o FAC. Important este sa ai un vis, un tel si daca-l vizualizezi cu siguranta vine si raspunsul pt. rezolvarea lui. Si-i foarte simplu si adevarat! (din propria experienta)
Fiecare detine un "centimetru cub" de sansa care apare din cand in cand. Omul luptator este constient de asta si principala lui sarcina este sa fie vigilent si cand ii sare in fata "centimetrul lui cub de sansa", sa aibe viteza necesara si curajul sa-l prinda.
Si-ar mai fi o problema (sunt multe), incearca sa constientizezi vanzarea muncii tale. S-ar putea sa te sperie cuvantul "vanzare", dar asta-i adevarul gol golut. Multi contesta, dar tu vinzi ceea ce stii sa faci, dar nu stii sa vinzi pt. ca "a fi vanzator" este doar cel de la taraba. INEXACT TOTAL! Vanzarea este o tehnica, cu parere de rau, nestudiata in scoli, dar fara de care dam gres in viata. Nu ti se pare asa de grav? Crezi ca sunt alte lucruri mai importante? Dintr-o statistica proportia este de 95% a oamenilor care gandesc gresit, si acestia sunt cei nereusiti, care resping noul sau orice alta gandire care nu corespunde cu a lor. Aceasta-i manipularea! In realitate vanzarea este cea mai des intalnita activitate umana cu care ne intalnim pas cu pas. De fiecare data cand intram in legatura cu cineva vindem dorintele (ceea ce facem noi este o vanzare, ne vindem ideile noastre), calitatile, de fapt ne vindem pe noi insine...... Ai convins o fata (baiat sa mearga la undeva? Ai facut o vanzare! Ne-a convins sa ne inscriem? A facut o vanzare! M-ati convins sa va dau explicatii? Ati facut cea mai mare vanzare din viata voastra!!
................
Si acum va dau un test cu 2 variante de venit lunar: 100,000 $/luna sau 1 penny/zi ce creste zilnic in progresie geometrica?

Igaby,
Lacomul se arunca la 100 000/luna, precautul/prevazatorul la acel penny. Asta e ca bobul de griu si tabla de sah.
Eu merg pe ideea ca un scop propus si clar definit e pe jumatate indeplinit doar datorita faptului ca ti-ai propus sa realizezi acel scop. Lipsa unui scop insemna lipsa perspectivei, moarte clinica, criogenie, cum vreti sa-i ziceti. Dar e foarte important sa-ti stabilesti teluri cit mai realizabile si in pasi cit mai mici.

...cel mai naspa e sa ai afacere proprie...castigi, dar de bani se bucura altii (famelia si rubedeniile), ca tu n-ai vreme nici sa respiri...Asta-i marea pacaleala...

Nicodim, măcar îţi rămâne satisfacţia că o duc cei la care ţii mai bine
În altă ordine de idei, bine venit topicul ăsta că tot sunt într-un impas şi îmi pun aceiaşi întrebare...
Momentan nu ştiu ce să zic... Părerea mea actuală este că ideal este să te "distrugi" muncind până pe la 30-35 într-un ritm infernal şi după aceea să ai parte şi de un pic de timp liber, poate de jucat cu puştiu' tău....
Şi dacă eşti băftos şi cu gene bune şi ajungi la vârsta pensionării, ideal ar fi să fi avut un serviciu foarte bine plătit care să-ti fi permis o contribuţie babană la asigurari private... Pentru că după cum arată datele demografice, generaţia mea (dacă ajunge la pensie) o să aibă parte de vremuri foarte grele... (aruncaţi un ochi în National Geographic că are un mini-articol pe tema asta de te trec toţi fiorii...)

Si totusi, poti sa si muncesti sa te si bucuri de ce ai obtinut.
important este sa iti fixezi niste obiective clare si sa nu uiti de ele, altfel te ia valul

Lumea e a celor ce vor, nu a celor ce pot...

La problema ridicata de Igabi:
Am vrut sa dau raspuns dar am vazut apoi comentariile afroditei si igabi (2). Avand 95% aceleasi pareri, dar obtinute din alte experiente, nu ma repet.
Totusi intrebarea din titlu nu are legatura cu cele 4 puncte. Poate trebuia pus in loc de alegere loc munca, alegere activitate lucrativa.
Privitor la cele 4 puncte, cred ca alegerea trebuie facuta in functie de "firea" fiecaruia, si de ceea ce doreste de la viata, dar si de la cariera.
Daca esti o persoana mai comoda, care nu vrea sa riste, e bine sa alegi un loc de munca (nu mai e nici un loc de munca sigur-trebuie procedat ca atare-nu conteaza ca e la stat, privat mic, privat mare, corporate multinat).
In continuare, tot la aceeasi categorie, te imparti in 2: ori vrei ceva"caldutz" si ramai stabil in acelasi post (dar si salariu corescunzator), ori esti ambitios si tragi tare sa urci pe scara ierarhica (muncesti corespunzator 10-14 ore), unde poti ajunge director printr-un minister, sau director regional la o corporatie multinationala. Asta e maxim.
Daca esti o persoana activa si dornica de risc (neaparat trebuie sa ai in sange, sau sa-ti cultivi puterea de a risca) incepi o activiate "privata' : freelancer (persoana fizica autorizata) - asta se recomanda daca ai bani mai putini, si vrei totusi sa faci ceva legal (ai "ceva" in cap-si crezi in acel ceva, o nisha, ceva), sau iti deschizi un srl. Actele costa cam la fel pentru ambele, dar la srl tre sa ai contabil, raportati lunare etc., dar poti avea si impozit 1,5% pe venit-foarte avantajos daca faci servicii. Daca altceva e bine sa platesti impozit pe profit 25%, dar ai posibilitatea si la toate deducerile legale. TVA-ul e un lucru bun. Munca este multa la un srl, cam ce au descris baietii mai 'nainte.
Deci alegerea e a fiecaruia. Toate variantele aduc satisfactii daca te dedici cu adevarat. Toate astea vi le-am spus din experienta proprie (eu am trecut prin toate), deci nu din carti sau din auzite. Umila mea parere e ca nu poti avea si bani multi si timp nesfarsit pentru distractii (timpul fizic nu i-l ai!), dar iti permiti alte chestii interesante (is good to be a king!-hehe). Un ultim aspect: stresul ca "privat" e fabulos de mare, si poate lasa urme, oricum te obisnuiesti sa-l stapanesti, altfel dai in tralala. acelasi stres e si la multinationale (exploatat e orice dintr-o organizatie, nu conteaza marimea ei sau functia).
Cel mai important e sa faci (cum a zis Afrodita), nu sa zici ca pot/vreau (in acest fel prevaleaza staruinta in a munci, in defavoarea "inteligentei" de a sta si a privi cu altii mai putin dotati au facut mai mult decat tine, care esti de fapt mai destept, nu?)
Astept comentariile (dar si sfaturile) voastre cu mult interes, FM

Se intampla ca in Romania sa existe oameni competenti care lucreaza
pe salarii de nimic, fie pt ca :
- sunt pasionati de meseria lor
- nu stiu sa se vanda (cum bine a zis cineva)
- lucreaza la stat( unde grilele de salarizare sunt mizere)
Invatam de ceva vreme incoace ca nici un angajator nu poate sti ce potential
avem daca nu il facem cunoscut.Acest lucru incepe in primul rand printr-o buna
capacitate de autoevaluare, pentru a stabili planul de lupta : Ce stiu?
Ce pot? Ce vreau sa fac? Ce pot sa fac? Cum pot sa-mi ating scopul?.
Sunt intrebari care te ajuta sa nu te arunci orbeste pe piata muncii. In plus
stiind ce poti, sti si cat pot sa ceri pentru asta.Intervin aici si strategiile de negociere
si persuadare.In relatia cu potentialul angajator( sau cu actualul) esti intr-o lupta
continua chiar daca uneori nu pare asa.
Cat despre tendinta de a munci pentru a acumula cat mai mult tine si de principiile
fiecaruia. Unii oameni sunt caracterizati de " a avea" si nu de " a fi".
Nimeni nu poate garanta ca stabilitatea financiara este conditia necesara si
suficienta pentru atingerea fericirii.

Oameni buni , lăsaţi-mă să-mi dau şi eu cu părerea!

Bine e oricum, cu condiţia să te ştii bucura de ceea ce ai sau poţi avea. Mai bine zis, să te poţi mulţumi cu ceea ce ai.Cu cât ai mai mult, exigenţele tale cresc în mod proporţional şi mulţumirea ta rămâne constantă, sau poate chiar să scadă.
Evident că ideal ar fi să nu depinzi de nimeni din punct de vedere material. Dar asta nu însemnă nimic altceva decât că ţi-ai luat o grijă de pe umeri.
Credeţi-mă pe cuvânt, cel mai important lucru este să nu-ţi fie ruşine atunci când te priveşti în oglindă.Restul , banii, succesul, vin de la sine atunci când există determinarea necesară. Iar fericirea este apanajul nebunilor.

vorbind de persoane respectabile, e normala chestia cu privitul in oglinda. interesanta chestia cu fericirea e apanajul nebunilor. cum am putea descrie fericirea?

Nu cred ca exista o definitie universal valabila a fericirii.
Fiecare om are definitia sa pentru aceasta notiune.

Eu nu vorbesc de fericire ca despre nirvana, ca despre ceva ce poate fi atins prin meditaţie sau mai ştiu eu ce practici ale unor iniţiaţi (ca integrarea în absolut, că tot e la modă zilele astea ). Mă gândeam la o mulţumire sufletească deplină, pe care nu o poţi obţine atâta timp când eşti conştient de lumea care te înconjoară, când vezi atâta mizerie morală, nedreptate şi prostie în jurul tău.
Mai spuneam pe nu ştiu ce forum că degeaba încercăm zi de zi să ne găsim fărâma de fericire la care am avea dreptul, dacă seara cănd venim acasă deschidem televizorul şi vedem cine conduce ţara asta. Se duce dracului orice speranţă de fericire.
De aia ziceam că trebuie să fii nebun pentru a putea fi fericit.

care ar fin definitia ta? (daca nu e un secret)

Ati amortit de tot cand fu vorba de fericire. fericire pe care o cautati totusi...

Ar trebuie fiecare sa poata da o definitie fericirii, deoarece este in functie de idealurile fiecaruia. Dupa cum nici un om nu are amprentele la fal cu ale altuia, nici un om nu poate vedea fericirea identic cu altul. Apropiat da, acesta fiind propriul sau ideal de fericire.
Si, stiti ceva? Eu astazi sunt un picut fericita, deoarece pot discuta cu voi pe forum.

Poate ca fericirea "se compune" din momentele in care ne simtim impliniti, sau
doar linistiti. Poti fi fericit ca ai reusit sa vezi ceva la care visai de mult, sau ca
ai vazut un colt de cer intr- o anume zi, si ,farama aceea de azur iti da o stare de
bine. Poti fi fericit ca ai reusit ce ti-ai propus, trecand peste toate obstacolele,
ca esti langa persoana iubita, ca ai parintii in viata...
Nu cred ca fericirea poate fi o stare permanenta, poate in asta si consta farmecul ei
aparent inaccesibil.

Ati dat niste definitii care m-au pus pe ganduri....

astazi fericirea reprezinta pentru mine o prietena regasita dupa... 20 de ani ! Mai ceva ca in Dumas!
si mai inseamna si miros de tei intrat pe fereastra, si tors de pisici care de o saptamana nu au mai fost bagate in seama, si faptul ca am gasit iar un pic de timp sa conversam...

Contraste,

te invidiez ca mai reusesti sa profiti de bucuriile normale pe care eu m-am cam obisnuit sa le sar....

Da, omule liber (FREEMAN), dar sa vezi CONTRASTE cand sunt suparata!
Numai ca firea mea este de om vesel, si pus pe sotii. Si mai ales nu uit sa ma bucur de fiecare clipa a vieti, ca si cum ar fi ultima. Intr-adevar, ma si consider un om structurat normal, asa ca e firesc sa am reactii normale. Hai, bucura-te alturi de mine!

Omu' Liber catre Contraste:

Ma bucur pentru tine. Alaturi de tine, baniuesc ca e mai greu...hehe, sau te refereai "alaturi" prin intermediul netului?
Cum sunt Contrastele suparate?

Salutici

Mogaldeatza:

Logoul tau cu v-a fi mai bine...
Oare nu traim in cea mai buna dintre lumile posibile (fiecare dintre noi) ?