QUOTE(Rehael @ 7 Aug 2008, 10:00 PM)
Dar despre manastiri desfiintate si biserici daramate ai auzit?
Fireste. Asa cum am auzit si despre biserica Cretzulescu, care trona chiar in fata balconului in care Ceausescu isi tinea cuvantarile. Asa cum am auzit si despre biserica ridicata in anii comunismului in satul bunicilor mei din Oltenia.
In timpul fostului regim nu s-a intamplat, din cate stiu eu, sa fie demolata o biserica, iar cladirile din jur sa supravietuiasca. Pur si simplu se "radea" totul la rand, fara a se tine cont ca este vorba de biserici, de constructii cu valoare istorica, de monumente... De ranile astea Bucurestiul nu se va vindeca niciodata. Cine a vazut Praga sau Budapesta poate trage linistit concluzia ca altii au avut comunisti mai destupati la cap decat ai nostri.
QUOTE
Despre reducerea personalului monahal, arestarea preotilor si decimarea lor in inchisori ai auzit?
In anii '50, da. Am auzit despre reducerea personalului monahal si despre problemele preotilor care s-au opus regimului.
In anii '80 mergeam cu scoala in excursie la Varatec, Agapia, Neamt...
QUOTE
Despre educatie ateista facuta in scolile publice unde se cauta in primul rand ridiculizarea credintelor ai auzit? Despre scaderea notei la purtare copiilor care au participat la slujba religioasa din ziua de Pasti ai auzit?
Nu, despre asta nu pot depune marturie. In scoala nu am auzit nici o ironie la adresa religiei. Colegii participau la slujba de Inviere fara nici o problema. De Paste toti aveam in pachetelul de acasa oua rosii pe care le ciocneam in pauze.
QUOTE
Prima biblie pe care am gasit-o eu a fost cea hazlie pe care i-ai dat-o lui Ioan.
Eu pe-asta n-am gasit-o decat pe internet, acum cativa ani. Acasa, in Bucuresti, aveam o biblie tiparita in anii '20 pe o foaie extrem de subtire si lucioasa, undeva in Anglia. In Oltenia bunicii aveau o biblie si niste carti de rugaciuni tiparite la editura Patriarhiei, daca tin bine minte, chiar in anii "Epocii de Aur". Sau era invers, nu mai stiu.
QUOTE
la mine acasa, dintr-un motiv anume despre care se vorbea soptit, icoanele care le aveam erau tinute intr-un sertar
La mine, atat la Bucuresti, cat si la tara, icoanele si candela erau pe perete, in sufragerie. Bunica se ocupa sa puna ulei si sa o aprinda in fiecare duminica, chiar si atunci cand uleiul era rationalizat.
QUOTE
Eu zic ca o buna parte din adevaratul BOR a fost dus la temnita si inlocuit cu securisti si falsi preoti
Cat la suta dintre preoti au fost inchisi? Daca este adevarat ce spui ar trebui ca BOR sa nu mai fie atat de reticenta la liberalizarea accesului la dosarele ierarhilor. S-ar afla care dintre preoti a fost securist ori turnator, ar fi eliminat din sistem, iar cei ramasi ar sti toata lumea ca sunt "curati". Asa, planeaza suspiciunea asupra tuturor, inclusiv poate asupra celor care nu merita. BOR nu ar avea decat de castigat daca nu s-ar mai impotrivi accesului la dosare.
QUOTE
nu patriarhul l-a arestat si trimis pe cardinal la inchisoare pentru ca a refuzat ortodoxia
Nu l-a arestat el; el doar l-a tinut in captivitate. Nu a fost decat gardianul din slujba regimului.
In dosarul de cadre al altui patriarh, adica Teoctist, scrie ca:
A sprijinit, in toate ocaziile, actiunile initiate de organele locale de stat. A fost membru al Comitetului de lupta pentru pace din Bucuresti, aducind o contributie bine apreciata la indrumarea preotilor in a sprijini aceasta actiune. A scris articole cu orientare progresista in revistele teologice.
Ca episcop-vicar patriarhal, episcop al Aradului, mitropolit al Olteniei si al Moldovei si Sucevei, a primit diferite delegatii straine care se interesau de situatia cultelor din Romania. Cu aceste ocazii a prezentat in mod corect realitatile din tara noastra, atit pe linie bisericeasca cit si realizarile poporului roman pe plan economic, social si cultural.
In predicile tinute cu prilejul serviciilor religioase ce le oficiaza si a vizitelor canonice din parohii, indeamna preotii si credinciosii sa participe la actiunile initiate de organele de stat, sa aiba o comportare moral-cetateneasca corecta.
A facut parte din diferite delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane, care au vizitat biserici din mai multe tari.
In activitatea sa manifesta, uneori, o atitudine dura in relatiile cu preotii si cu ceilalti ierarhi.
Ca patriarh, Teoctist Arapasu este apreciat prin indrumarea perseverenta pentru buna gospodarire a eparhiilor, prin grija fata de monumentele istorice, prin atitudinea de justa orientare a clerului in activitatea social-obsteasca, pentru slujirea cu devotament a patriei, cerind permanent clerului si credinciosilor sa participe activ la dezvoltarea economica-sociala a tarii, la infaptuirea politicii de pace, de prietenie si larga colaborare cu toate popoarele.
A fost decorat cu ordine si medalii ale R.S. Romania.
Din 1975 a fost ales deputat in Marea Adunare Nationala in toate legislaturile.Este cumva vorba aici despre conducatorul unui cult oropsit de catre regimul politic al vremii? N-as prea crede!
QUOTE
Daca vorbim despre ateii comunisti, nu.
De ce tii sa vorbesti despre ateii comunisti? Printre atei, comunistii sunt o minoritate. Asa cum sunt si printre
credinciosi. Comunismul este o atitudine politica, nu religioasa, iar intamplator comunismul si crestinismul au multe in comun: sacrificiul pentru binele celorlalti, egalitatea economica intre membrii societatii, liderul providential etc. Deci, care sunt motivatiile care stau in spatele dorintei tale de a aborda subiectul comunistilor mai degraba decat, sa zicem, al
umanismului secular? Probabil ca nu urmaresti decat sa ne acuzi, pe toti ateii, de ceea ce s-a intamplat in comunsim. Este o atitudine la fel de justificata ca si a celor care ii acuza pe toti crestinii de ceea ce au facut nazistii...
Hai sa lasam deoparte discutia despre politica si sa revenim la subiect. N-are rost sa ne jignim unul pe altul (mai mult sau mai putin) printre randuri din cauza apartenentei/neapartenentei la o religie sau alta. In fond, nu este nici meritul si nici vina noastra pentru ceea ce (nu) credem. Totul tine (supriza mare!
) de chimie. O serie de articole aparute in anul 2005 in revista
Science et vie spuneau ca "
religia nu va disparea niciodata" pentru simplul motiv ca o parte a creierului nostru e "programata" sa creada (caracter care a avantajat evolutia speciei), iar credinta are baze biochimice... Cercetarile unei suedeze, Jacqueline Borg, au aratat ca persoanele religioase au un nivel crescut de serotonina. Serotonina, in cantitati mari, poate provoca aceleasi efecte ca si drogurile psihedelice (LSD etc) adica halucinatii, sentiment de fuziune cu lumea, modificarea perceptiei... Exact ceea ce credinciosii afirma ca "
simt" in stare de exaltare religioasa. Concluzia cercetatoarei este ca "
Sistemul de productie al serotoninei ar putea sa fie considerat ca una din bazele biologice ale credintei religioase." Un alt articol din aceeasi serie scrie despre studiile asupra structurii creierului uman: se pare ca o anumita zona a cortexului functioneaza mai lent in timpul rugaciunilor si a celebrelor "
fuziuni mistice" cu lumea. Acest rol a fost pus in evidenta de un neurobiolog, Andrew Newberg, atunci cand a analizat activitatea cerebrala a unor calugari budisti in timpul meditatiilor. Acesta nu e insa singura zona a creierului implicata, alte cercetari au aratat ca stimularea electromagnetica a lobilor temporali declanseaza senzatia de a avea alaturi o prezenta divina...
Credinta pe post de anxiolitic, aceasta este tema unui alt articol din acelasi nr al Science et Vie. Se pare ca dupa atentatele din 2001 a avut loc o crestere a religiozitatii populatiei americane, crestere ce a fost pusa pe seama cresterii anxietatii. Acest fenomen face parte dintr-un mecanism mai complex, pus in evidenta in anii '70 si care se numeste "
iluzie de control": atunci cand un individ este expus unei situatii in care evenimente negative incontrolabile pot surveni in orice clipa, utilizeaza aceasta stratagema numita "
iluzie de control". Aceasta consta in a se convinge pe sine insusi ca are o putere asupra lumii inconjuratoare si ca ea ii va permite sa evite evenimentul negativ. Iluzia de control se manifesta de exemplu cand un sportiv isi imbratiseaza medalionul inaintea unei competitii. Religia e deci o "
iluzie de control" ca toate celelalte. Prin aceasta "pirueta cognitiva", omul cauta sa evite o stare psihologica defavorabila. Cu alte cuvinte incearca prin toate miloacele sa evite... frica.
In acelasi timp, apartenenta la o comunitate religioasa permite integrarea intr-un grup social si astfel contribuie si ea la reducerea anxietatii. Originea acestui fapt trebuie cautata in timpurile de inceput ale umanitatii unde oamenii traiau in grupuri mici. "Astfel se explica de ce o fiinta umana se simte bine in interiorul unui grup", spune Boris Cyrulnik, profesor de etologie.
Pana la urma religia nu e opiumului poporului ci vitamina celui slab...
Sa ne imaginam ca un iepuras pe camp e dotat dintr-o data cu spirit critic si cu ratiune. Aude un zgomot in tufis si in loc sa o ia imediat la fuga incearca sa analizeze: de unde vine, e un zgomot de vulpe sau e doar vantul etc. Pana cand sa afle adevarul e deja prea tarziu. In schimb iepurasul care a reactionat conform emotiei provocate de zgomot are mai multe sanse sa lase in urma lui mici iepurasi care sa-i perpetueze genele fricoase si lipsite de spirit critic. In mod analog si la oameni, credintele religioase au oferit in decursul evolutiei un avantaj in lupta pentru supravietuire. Religia este un mecanism prin care evolutia a maximizat sansele stramosilor nostri de a se perpetua, de a-si transmite mai departe genele.
Ramane de discutat in ce masura in ziua de astazi religia mai reprezinta sau nu un astfel de avantaj. Avand in vedere numarul in crestere al celor fara religie s-ar putea trage concluzia ca rolul religiei s-a incheiat, ca acum alte mecanisme sunt mai importante pentru supravietuire si perpetuare. Avand in vedere faptul ca, cu toata aceasta crestere, numarul celor fara credinta este totusi foarte mic, pe plan mondial, fata de numarul credinciosilor, s-ar putea trage concluzia ca dimptriva, rolul religiei nu s-a incheiat, ca este in continuare necesara pentru multi dintre semenii nostri. Asa ca fiecaruia nu-i ramane decat sa stabileasca in mod individual daca are sau nu nevoie de misticism. De fapt, pentru a fi mai exact, fiecare dintre noi trebuie sa-si "duca crucea" atitudinii fata de credinta la care il obliga reactiile chimice din propriul corp.
In concluzie, m-as bucura daca am putea sta de vorba fara a-i aduce in discutie pe comunisti, nazisti, martiri, inchizitie, victime, calai etc. Nu numarul de oameni dispusi sa moara (ori sa ucida) pentru o cauza anume face ca respectiva cauza sa fie una demna de stima.