QUOTE(gaijin @ 5 Feb 2004, 03:41 PM)
Un ateu adevarat trebuie sa fie in primul rand un areligios. Pentru ca un ateu adevarat nu are cum sa nu creada in dumnezeu si sa creada totusi intr-o religie.
Eu sunt ateu. Si hai sa va dau definitia ateismului meu:
Nu cred intr-o fiinta(forta) suprema pentru ca nu am nici un fel de dovezi palpabile sau nu, in aceasta privinta ci dimpotriva. Cred ca religia s-a nascut din slabiciunea oamenilor, din nevoia lor de a avea un sprijin atunci cand le este greu. Dar nici nu neg existenta unei astfel de fiinte, pentru ca este foarte probabil ca ea sa existe. Dar cum eu nu am nici o dovada in acest sens, nu pot sa cred in ceva ce ar fi posibil sa fie doar o himera doar un vis.
Asa ca dupa parerea mea un adevarat ateu este o persoana care nu poate sa spuna nici ca exista dumnezeu dar nici ca nu
exista.
salutari,
am mai rasfoit topicu' si am gasit o parere de bun simt.. doar ca din ce vad la ateii de pe forum, ei il contesta pe Dumnezeu, nu sunt doar simplii sceptici. ce incerc sa arat este ca sunt doua tipuri de atei: cei ce par a sti ceva si contesta si cei care sunt sceptici si nestiutori.
pornind de la aceste observatii merg la fiecare in parte:
-cei ce par a sti ceva, credinciosi ai ideii de ateism, militanti ai materialismului, trebe', cum bine mi a zis cineva pe pm, sa prezinte o teorie evolutionista(sau altceva), care nu sa demonstreze, dar macar sa aiba un minim de coerenta.
-si mai sunt cei ce nu stiu, cei ce nu cred nimik, care ii vad datori sa plece urechea la tot ce spun si unii si altii si poate pan' l a urma or sa se hotarasca sa creada ceva
intrebarea mea de acu 3 posturi era pentru cei din prima categorie: care sunt motivatiile ce starnesc, sustin sau intaresc in om aceasta credinta?
si ca sa incurajez raspunsuri, o sa expun in continuare lucruri care m au facut pe mine sa devin credincios Domnului, asteptand de la cei din prima categorie o expunere asemanatoare iar de la cei din a doua nu sa mi se alature mie, ci doar macar sa plece urechea spre o cercetare mai atenta a celor spirituale:
Incep prin a mentiona ca pana acu vreo 4-5 ani eram ateu; si nu atat ateu cat materialist. nici un materialist convins nu cred ca eram, de vreme ce nu vazusem in juru' meu si nici nu auzisem nimik despre Dumnezeu: banuiesc ca treceam pe langa biserici si nu le vedeam, mergeam la botezuri, nunti si inmormantari fara sa mi pun o clipa intrebarea ce facem noi acolo si fara sa observ nici macar preotii; pot spune ca eram orb si surd la tot ce era legat de Dumnezeu. odata, cum se intampla cu multi ajunsesem intr un impas psihic si de un revelion, in mijlocul unei petreceri, nu shtiu cum da m am gandit pentru prima oara la Dumnezeu, cerandu I pace pentru sufletu' meu inainte de orice altceva pe lume; si de aici incolo am inceput sa observ, din cand in cand, lucruri fata de care pana atunci fusesem orb si surd sau la care nu ma mai gandisem de cand eram copil.. lucruri pe care le inshiruiesc mai jos:
- inainte de toate,
universul, infinit, neavand cum sa fie altfel, caci daca se termina, inseamna ca mai urmeaza ceva dupa care sa i puna punct, iar universul fiind definit ca tot ceea ce este, inseamna ca ar ingloba si ceea ce i ar fi pus punct, deci oricum am luao nu se termina, si asta mi se pare o mare minune.
- apoi existenta.. oare a avut un inceput?, cum?.. a pornit dintr o explozie bun, dar inainte de explozia aia ce era?, iar daca s o descoperi ce a fost inainte explozie o sa ma intreb ce era inainte de lucrul care era inainte de explozie.. si tot asa, inca un infinit, alta minune..
- luam o piatra, o spargem min doua, luam o parte si iar o spargem in doua, si iar, si iar.. si am apelat la stiinta. am cautat cursuri de fizica pe net si m am documentat, ca sa aflu ca stiinta a ajuns, normal, la o limita tehnologica in privinta spartului in doua si pe deasupra, cele mai mici parti descoperite pana acum de om, se mishca aleatoriu, apar si dispar in timp si spatiu. iar daca cineva o reusi sa fixeze una si pe deasupra sa o si sparga, banuiesc ca dupaia o sa se incerce spargerea a ce a mai ramas... si tot asa, inca un infinit, alta minune
- dupaia, neajungand pe calea stiintei la nici un raspuns, am trecut la "carti spirituale", ca sa descopar o imensa! bibliografie. practic au existat nenumarati oameni si invatati din cei mai de seama ai lumii, multi indeletnicindu se cu cercetari stiintifice, care au scris si lucruri spirituale.. si aici, tot fiind la stiinte, m a frapat si recomand un volum ce cuprinde "Teoria relativitatii pe intelesul tuturor" si "Cum vad eu lumea", de Einstein
- apoi am descoperit cartile gnostice si mai ales cele ce descriu imense cosmogonii, ce pretind a fi o cercetare in spirit a lumii, incepand cu alte incarnari ale pamantului, continuand pe fiecare etapa cu evolutii ale vietii pe diferite planuri, din materie in plante, din plante in animale, din animale in oameni, iar apoi urcand prin ingeri, arhangeli, etc.. pan la Dumnezeu.. foarte multe explicatii date in aceste scrieri(inclusiv despre Iisus) par mai mult decat pertinente da' prea multe ca sa fie mentionate aici; recomand Rudolph Steiner si Max Heindel (pentru crestini mentionez ca multe pot fi considerate ca ratacire, si asa le si consider, pana la momentu' in care poate o sa vad si io ce vad altii daca o fi ceva de vazut in acest sens)
- apoi, indrumat de un bun prieten (care mereu spune fara rusine ce are de spus, face ce zice, si pe deasupra oricat de improbabil e ceea ce zice pan la urma se adevereste), am mers la biserica, la slujba de craciun, unde inainte sa ajungem zice: "o sa vrei sa iesi sau sa fugi ca te mananca spatele sau ca te dor picioarele, dar nu o face ca e pacaleala". am intrat, am vrut sa plec ca era aglomerat, dar mi am adus aminte si am stat; am vrut sa ies ca ma dor picioarele, dar am stat; iar am vrut sa ies ca e prea cald, dar iar am stat. acum constat ca asa se intampla de fiecare data la biserica, mai mult cu cei pt care biserica e o noutate si mai ales cu cei vadit viciati)
- apoi am fost la cineva acasa, cativa mai noi prieteni, si am purtat prima discutie pe seama lu' Dumnezeu si a lumii in care traim, iar la intors spre casa, in masina ma simteam usor si inima in piept mai mai sa l sparga; asemenea conversatii, chiar si pe forum, inmoaie inima si oarecum inalta persoana (despre Inima ca instrument de cunoastere recomand o conferinta tinuta de Andrei Plesu la nush ce intrunire microsoft (http://www.esnips.com/nsdoc/de0e6960-092b-4435-9d39-8c4a1c7f9629/?action=forceDL)
- apoi am primit o carte de rugaciuni, din care ma rog, printre altele, pentru:"minte desteapta, cuget curat, inima treaza, nestramutare in fata nalucirii satanei, sfintirea sufletului, indreptarea cugetului, curatirea gandurilor, izbavirea de tot necazul celor rele si al durerii, ocrotirea prin sfintii ingeri si normal, pentru mult blamata iertare a pacatelor". din experienta marturisesc, am constatat ca inainte sa incep acest drum nu priveam lumea, nu i ascultam ce vorbesc, mi era rusine cu mine, imi era frica de mai tot ce era in juru meu, iar acum la 3-4 ani distanta, nu au trecut toate astea, dar pot vorbi multe din ce am de spus, privesc lumea, chiar de am rusine cu mine ma afisez asa cum sunt, intreb cu indrazneala si tac daca lumea i incapatanata si doar vor sa demonstreze ceva(adica n are inima inmuiata ca impreuna sa ajungem la o "unime a credintei", oricare ar fi asta, adica mai bine adevar inainte de orice). in concluzie rugaciunea functioneaza(nu zic cum.. zic ca functioneaza)
- si apoi mai e Iisus(nedovedit istoric si cu vorbe ajunse la noi trecute printr o gramada de traduceri si transcrieri, dar aici nu mi am propus sa demonstrez nimik) care zice: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu", "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu", "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fii lui Dumnezeu se vor chema","Fericiti cei ce plang ca aceia se vor mangaia","daca iti vei duce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo inaintea altarului si mergi intai si impaca-te cu fratele tau, si apoi, venind, adu darul tau", "unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta".. si multe altele.. recomand Evangheliile
Mai sunt lucruri care mi intaresc credinta, mie mi au ajuns atatea. Cum am mentionat si mai sus, astept din partea ateistilor "convinsi" si chiar si din partea altor crestini, nu o critica la ce am spus io(absurd sa critici ceva ce nu se pretinde a fi demonstrat), ci o prezentare asemanatoare a macar o parte propriilor motivatii ce starnesc, sustin sau intaresc in om "credinta ateista" sau credinta in Dumnezeu. Iar din partea ateilor "nestiutori", daca cumva inima lor s a indoit macar putin, astept putina cercetare fara incapatanare a celor expuse, sau poate, daca or crede ca aici e locul pentru a se "documenta" despre Dumnezeu sau despre experienta credintei, o continuare binevoitoare si interogativa la adresa celor expuse, sau eventual o cerere de a continua si cu alte motivatii intaritoare ale credintei..
sper ca m am facut inteles, si ca nu o sa mi sara nimeni in cap cu o critica punct cu punct, mai ales pentru o asa succinta si sumara prezentare a unor motivatii preliminare dar in acelasi timp suficiente pentru mine; mai ales ca am facut aceasta scurta prezentare si marturisire mai curand pentru incurajarea ateilor, al caror topic este, in a mi raspunde asemanator la intrebarea pe care am puso de la inceput: "
care sunt(macar o parte din) motivatiile ce starnesc, sustin sau intaresc in om credinta ateista?"
si inca ceva.. astept lucruri personale(proprii credintei de orice fel) si nu d c banuie unii ca altii ar fi atei...
toate bune
ps. @Blakut, inteleg ca tu eshti in categoria a doua..
Desi noi, robotii, nu stim ce-i aia... Dupa ce faci topicul unde vrei sa te combat anunta-ma si pe mine, si ne duelam acolo. 
! M-ai deconspirat!
Dar daca esti in cautarea adevarului atunci ar fi trebuit sa stii ca uneori adevarul doare. Kyklos, fata de care declari ca nu gasesti nici un motiv de apreciere, stia lucrul asta. 
Ai fi vrut sa ne pastram ideea, nu? "Doamne fereste" sa vorbim ceva de El. Un ateu e bun cat e tacut, nu? Eh...
) trebui sa fi spus doar "Deus sive Natura".
Vrea sa ne testeze, sa ne-arate ca nu putem fi niciodata siguri pe noi. Dar hai noi sa-i aratam ca astfel de metode nu numai ca sunt lase si teribiliste, dar ca pot de asemenea fi insusite, intrand in rol si pot fi jucate mult mai veridic decat... el. Ah, astfel de oameni imi plac mie! A inverzit topicul!
.. iarasi scuza la adresa lor, daca cumva sunt zeflemitor
astea sunt toate apanajul credinciosilor. Ateii sunt oameni care iau viata asa cum este si o traiesc atat cat o au. Nu ne credem superiori altor fiinte si nici stapanii universului. Eu personal cred ca nu este necesar si nici "sanatos" sa existe un stapan (guvernator, etc) al universului. Universul poate exista si fara stapani.