Marduk, hai sa nu ne mai imaginam chestii. Eu incerc sa analizez povestea nuda, asa cum e ea scrisa. Eventual o putem pune intr-un context, dar hai sa nu ne folosim imaginatia prea mult.
QUOTE
Si repet intrebarea, pentru ca n-am primit inca un raspuns serios: de ce trebuie sa il credem pe Avraam si sa nu-l condamnam pentru tentativa de omucidere, dar pe toti ceilalti care au pretentii similare sa-i consideram nebuni, periculosi si sa-i inchidem?
Ba am raspuns la intrebarea asta, chiar de prea multe ori. Fac o ultima incercare. Hai sa fim un pic mai organizati de data asta.
Povestea lui Avraam poate fi analizata in doua ipoteze. SEPARATE!
1. Dumnezeu nu exista. => Dumnezeu nu i-a vorbit lui Avraam => Avraam e nebun sau povestea e o fictiune bolnava => Nu avem despre ce vorbi. Discutia se incheie aici.
2.Dumnezeu exista si i-a vorbit lui Avraam. Atentie, e o simpla ipoteza de lucru. Nu spun ca Dumnezeu exista, dar analizez povestea lui Avraam din aceasta perspectiva, din perspectiva celui care crede.
Daca nu accepti ca ipoteza de lucru ca Dumnezeu exista, atunci nu poti intelege ce este credinta din punctul de vedere al celui care crede ca Dumnezeu exista. Contra principia negantem, non est disputandum. Asa ca hai sa nu ne mai negam premisele unul altuia, pt. ca asta face imposibil orice dialog.
Daca tu ramai in prima ipoteza, iar eu vorbesc din interiorul celei de a doua, nu exista dialog. Ne invartim in cerc.
Din cauza asta ti-am cerut de cateva ori sa nu mai stai in pozitia tertului si sa incerci sa schimbi pozitia cu cel care crede. Nu vorbim aici despre cum e posibil ca unii sa creada ca Dumnezeu exista. Nu discutam daca Dumnezeu exista. Nu discutam daca Dumnezeu i-a vorbit sau nu lui Avraam. Discutam despre ce intelege credinciosul despre credinta citind ce i s-a intamplat lui Avraam.
Daca pornim de la ideea ca actul de credinta tine de patologic, ne oprim aici, pt. ca nu avem despre ce discuta.
Asa ca alege o ipoteza. E important sa pornim de la aceleasi premise ca sa discutam amandoi despre mere si nu unul despre mere si altul despre inorogi.
O alegi pe prima? Ne oprim.
O alegi pe a doua? Ideile ca Dumnezeu exista si ca i-a vorbit lui Avraam nu se mai pun in discutie si continuam de aici.
Inainte de a continua sa scriu situandu-ma exclusiv in a doua ipoteza, am sa mai fac o ultima incercare de a raspunde din perspectiva ateului la intrebarea ce il separa pe Avraam de Bin Laden.
Bin Laden spune: Mohamad/Allah mi-a vorbit. Ucideti-i pe necredinciosi.
Primul lucru este sa te intrebi daca Mohamad chiar i-a vorbit lui Bin Laden. Al doilea lucru e sa te intrebi chiar doreste Mohamed sa ii ucidem pe necredinciosi? Eventual, poti sa te intrebi si de ce?
Avraam spune ca Dumnezeu i-a vorbit. Si i-a cerut sa isi jertfeasca fiul. Dar tot Dumnezeu l-a oprit.
Care e suma rezultatele actiunilor lui Avraam asupra tertilor? ZERO! Teroristul a fost oprit de Dumnezeu sa comita actul terorist.WTF?
Bin Laden iti spune: ucide. Avraam spune: asculta. Bin Laden iti spune sa actionezi asupra lumii si sa o distrugi. Avraam iti spune o poveste din care sa intelegi cum defineste el credinta. Caci pana la urma despre asta e vorba in povestea lui Avraam, despre un test si despre o lectie. Poti fi de acord cu el sau nu, dar in ce fel e el terorist? Avraam nu iti spune: Dumnezeu mi-a vorbit, si m-a invatat sa iti spun sa iti ucizi copilul. Avraam spune: daca intr-o zi Dumnezeu iti va vorbi (tie, iti ti) si de iti va cere sa iti sacrifici unicul copil, asculta-L. Intelegi? Adica atunci cand Dumnezeu iti va vorbi, nu Avraam, nici Papa de la Roma.
Si atunci intrebarea corecta e cum il privim pe Bin Laden, nu cum il privim pe Avraam. Daca acceptam ca lui Avraam i-a vorbit Dumnezeu, de ce nu am accepta ca si lui Bin Laden ii vorbeste Dumnezeu? Raspunsul e simplu: nu cred ca Dumnezeu chiar ti-ar cere sa ucizi. De fapt, nici lui Avraam nu ii cere sa il ucida pe Isaac, ci doar ii testeaza "reflexele". Altfel, ar trebui sa credem ca Dumnezeu s-a razgandit.
Deci cine citeste povestea lui Avraam nu intelege de acolo ca intr-o zi va veni Dumnezeu la el si ii va spune "omoara-i pe aia!", pt. ca nici lui Avraam nu i-a cerut asa ceva.
Pe de alta parte, chiar daca Avraam minte si Dumnezeu nu i-a vorbit, faptul ca el nu si-a ucis copilul arata ca intentiile sale nu au fost niciodata de natura criminala. Si atunci, singura intrebare care merita pusa, e cum ma raportez la ideile lui Avraam. In cazul lui Bin Laden, lucrurile stau mai simplu si ne putem baga picioarele in ideile lui si singura intrebare care merita pusa e "unde e, sa il belesc?".
Desigur ca poti sa te intrebi daca Dumnezeun chiar i-a vorbit lui Avraam si daca chiar i-a cerut sa il ucida pe Isaac, dar din moment ce tot ce vrea Avraam e sa iti dea un exemplu de credina, a te concentra pe intrebarile astea e inutil, pt. ca morala povesti este "ce este credinta" si tot asta e intrebarea la care poti sa iti raspunzi tu, fiind sau nu de acord cu Avraam.
QUOTE
Ce model iti ofera Avraam? Avraam este imbecilul perfect: executa fara intrebari, fara probleme de constiinta, fara sentimente, fara a-si asuma nicio responsabilitate, ca un robot, tot ceea ce i se cere. Oricat de oribil ar fi.
Aici trebuie sa recunosc ca imi e imposibil mie sa intru in logica ta. In ce fel poate fi imbecil un om care
cunoaste vointa lui Dumnezeu si i se supune, imi e greu sa inteleg.
Vorbim totusi de Dumnezeu, nu de Papa sau de IPS.
Oricum, am retinut opinia ta derizorie fata de premierul Romaniei.
QUOTE
Asta sa fie conditia umana, in viziunea religiei?
Cam da. Si in general cam toate religiile se invart in jurul ideii asteia.
Dar intre a fi la mila haosului sau a fi la mila lui Dumnezeu, eu as alege fara regrete a doua optiune. Macar as avea un scop, as fi mai mult decat o alcatuire de atomi asteptand moartea. Din pacate,nu tine de alegerea mea.
Eu am impresia ca tu ai o problema cu autoritatea. Serios, sa te superi pe Dumnezeu ca nu te respecta? WTF?
Revenind.
Si tot pt. ca suma actiunilor lui Avraam e zero, povestea lui el se deosebeste de celelalte doua. Si ca sa fiu sincer, ai ales si tu unele dintre cele mai primitive povesti ale Bibliei, pt. a le compara cu poate singura din vechiul testament care le poate vorbi tuturor credinciosilor, indiferent de religie. Iar pt. ca tot suntem aici, trebui sa marturisesc ca aia cu Lot care isi da fetele la violat intotdeauna mi-a zburlit parul pe spate si, in cazul asta, nici eu nu pot sa ma substitui credinciosului Lot.
Si acum, eu continuu sa scriu, situandu-ma in cea de a doua ipoteza, pt. a-ti rapsunde la celalate afirmatii.
A actionat Avraam de teama sau din iubire de Dumnezeu?
Ai spus ca de dragul fiicei tale l-ai ucide pe Dumnezeu. Si ca ai fost sincer. Atunci, daca tu iti iubesti atat de mult fiica, de ce ii refuzi lui Avraam iubirea pt. Isaac? Pt. unicul sau fiu, nascut la batranete de o sotie stearpa? De ce nu l-ar fi iubit Avraam pe Isaac tot atat de mult pe cat iti iubesti tu fiica?
Si atunci, nu ar fi fost de asteptat ca Avraam, din iubirea pt. copilul sau sa il infrunte pe Dumnezeu? Adica tu esti un tata iubitor si viteaz. Avraam insa, era un tata crud si las. De ce ii refuzi lui Avraam deopotriva iubirea parinteasca si vitejia? Pt. ca tu crezi ca iubirea pt. copil si actul de a-l ucide sunt incompatibile. Si daca nu sunt? Daca raspunsul sta pur si simplu intr-o alta viziune asupra vietii. Ti-am spus ca pe vremuri credeam. Mi s-au intamplat atatea lucruri rele pe atunci, ca si acum. Dar pe atunci le acceptat cu seninatate, aproape cu voluptate, cu voluptatea unei lectii, a unei noi intelepciuni care mi se destainuia. Abia cum nu mai inteleg nimic din rau. Intelegi? "Raul" a avut sens pt. mine atata vreme cat Dumnezeu a existat. Pt. ca"raul" nu era rau. Atunci il intampinam cu mintea si sufletul linistite. Abia acum, cand nu mai cred in Dumnezeu raul ma face sa ma scufund in iad. Gandul ca atata suferinta e in van, ca e doar ghinion, ca e doar viata risipita. Mi-e teama si mi-e necaz. Nu mi-a fost niciodata frica de Dumnezeu (si mie nici macar nu mi-a vorbit), dar de cand nu mai cred in El, imi e frica in fiecare zi.
Iar aici am putea discuta despre
tremendum et fascinans, dar despre asta poate alta data.
QUOTE
Deci pana la Moise erau permise minciuna, omorul, desfranarea?
Chestiuni de etica. Pai, exista vreo instanta etica superioara lui Dumnezeu? Si cele zece porunci sunt tot ale lui.
QUOTE
In concluzie, daca visez si eu noaptea ca D-zeu imi spune sa-mi ucid copilul, asa trebuie sa fac, cum a procedat Avraam? Daca e model, eu asa inteleg...
Daca doar visezi, e nasol.
Daca insa Dumnezeu chiar ti-a vorbit (nu uita, eu vorbesc in ipoteza a doua, in care Dumnezeu chiar vorbeste), ai inteles corect, chiar daca unidimensional. Caci Dumnezeu ii poate vorbi omului si printr-o masina care il loveste si il paralizeaza pt. tot restul vietii sau printr-un castig la Loto. Si, ca ai ramas paralizat sau ai castigat la Loto, in ambele situatii poti sau nu sa urci muntele Moria.
PS: Avraam nu poate fi acuzat de tentativa de omor, nici macar in situatia in care minte ca i s-a cerut de catre Dumnezeu sa il ucida pe Isaac. Lipseste latura subiectiva a infractiunii: intentia criminala.
Cel mult ar putea fi decazut din drepturile parintesti pt. glume proaste cu copiii.