Un joc care merita un topic.

L-ati jucat? V-a placut? De ce?

S-a ridicat la nivelul asteptarilor? Le-a depasit?

Discutati aici.

Max Payne depaseste, chiar si pentru profani, asteptarile tuturor celor care apreciaza thrilerul, imbinat cu drama si romantism. Suntem in prezenta calitatii si nimic nu poate ponegri aceasta imagine. Acest "joc", ce mai degraba face trimitere la una din creatiile geniale ale Agathei, ni se infatiseaza, inca din prima parte, precum un roman, impartirea sa pe capitole fiind mai mult decat edificatoare in aceasta privinta. Feelingul, ai-ul cat si esenta jocului Max Payne este schimbata de la incepatorul Max Payne catre un detectiv maturizat de experientele crunte al vietii, cu binele si raul ca elemente definitorii si intrinseci ale profesiei sale. Daca se va urmari cu atentie firul epic al povestirii, jucatorul va fi initiat in cadrul unei lumi care, pe atat de reala, este atat de incredibila. Jocuri de noroc, focuri de arma si senzualitatea vor fi creionate cu mare grija artistica inca de la inceput. Frumoasa, inteligenta si evaziva Mona, ii va deschide ochii eroului nostru, fata de uneltirile reale din spatele conspiratiei in care a fost aruncat de evenimente. Avem imaginea unui erou real, carnal, dur si rece, romantic si ironic, zeflemitor, la un moment dat, chiar cu propria-i fiinta. Acest joc reflecta foarte bine esenta sinagmei potrivit careia "aparentele inseala", si, dupa cum se va putea observa din insasi jucarea sa, rasturnarile de situatie alaturi de evenimente intrigante se imbina reciproc ca sa de-a nastere la un labirint esoteric si captivant, lumea detectivului Max Payne, cat, intr-o oarecare masura, poate si a unora dintre noi. O noutate interesanta este aranjarea evenimentelor astfel incat, in ciuda situatiilor intalnite in joc, al povestilor celorlaltor personaje ce apar in joc, sa se poata pastra liniaritatea si spectaculozitatea scenariilor. De subliniat mai este si modul in care a fost gandit si regizat de catre programatorii jocului, intreg firul epic, de la un capat la celalalt, transpunand din planul liric in proza, formatul unei glose "explozive si pline suspans". Grafica, storyline-ul alaturi de sunetele specifice si muzica, fac din Max payne un titan al jocurilor de gen, imbogatind "literatura" gameristica cu inca o creatie demna de videoteca oricarui jucator, fie el impatimit sau nu. Ii doresc firmei Rockstar Games ca pe viitor sa produca o serie cu mult mai interesanta decat cele de pana acum; in lumina celor doua creatii de mare succes nu pot afirma decat ca sfarsitul inceputului este pe zi ce trece mai aproape de revenirea eroului, catre inceputuri ori finaluri, situatii aflate sub viziunea dramatismului intens ori al ironiilor duplicitare ce, cu siguranta, vor onora seria Max Payne.

Sarbatori fericite
-----------
Heiliege!
-----------
F.'.

Trebuie sa recunosc ca review-ul tau m-a lasat cu gura cascata. Te-ai gandit sa-l trimiti la X-Trem PC la concursul cu "Cititorii au cuvantul?" Personal, am fost un fan Max Payne inca de la primul joc, dar n-am apucat sa-l joc si pe al doilea. Inca.

...si, by the way, care este sistemul "recomandat" pt. ca Max Payne II sa mearca bine? Si vreau sa zic bine, nu cu 2 fps

L-am jucat... l-am terminat... Primul m-a impresionat prin prisma a multor elemente... Al doilea (ca orice continuare) m-a dezamăgit un pic (mai ales din cauză că mi s-a părut un pic prea scurt şi cu o poveste un pic prea previzibilă). Mă aşteptam la ceva îmbunătăţiri mai consistente la capitolul grafică, gameplay, etc. mai ales din cauza mini-revoluţiei pe care o făcuse Rockstar în universul GTA...
Dar când vine vorba de povestea în sine, de atmosferă, de realism şi de micile bucăţi atipice pentru un joc (coşmarurile lui Payne de exemplu), jocul ăsta nu are egal... E ceva greu de comparat cu altceva din genul lui...
Dacă ar fi să-i dau nişte steluţe, i-aş da ceva de genul 4.8/5...

Din cate am inteles eu, Max Payne 2 merge bine chiar si pe sistemele mai slabe asa ca s-ar putea sa nu ai probleme.

nu este chiar ontopic, dar ceea ce mi-a placut cel mai mult in Max 1 sunt scenele dintre niveluri ( ma refer la micile bucati cu mersul pe sfoara, labirint - cosmarurile)
sunt superbe, dar nu le-as propune pentru a fi jucate noaptea ... cel putin nu cu sunet.

astept partea a doua.

Io inca nu l-am terminat, mai am vreo 3 capitole din ultima parte... e foarte fain, dar nu mi se pare nimica nemaipomenit fata de partea intai. Poate doar ca poti lovi si misca aproape orice obiect din scena, iar cadavrele (ce morbid suna) cad foarte misto de la inaltime.

Ce m-a enervat la culme e ca atunci cand stai jos (crouch) si tragi, de cele mai multe ori Max apleaca (sau gagica) capul pe patul armei sa tinteasca, si acopera mai mult de jumatate de ecran, si nici macar tinta nu se mai vede!!!! Cum naiba sa ii mai impusti pe aia rai?! La un joc cu asemenea pretentii, nu ma asteptam sa scape din vedere un amanunt de genul asta. Care poate deveni chiar frustrant si duce la postari negative pe forumuri despre jocuri

Ei, dar per total e fain!

Pai eu ce sa mai zic, aproape ati epuzat voi subiectul: MP2 e mult prea previzibil, facil chiar. Cand am jucat partea 1,
am avut ceva de munca, acum..... Totusi, sunt unele pasaje stresante, cum ar fi bombele alea afurisite care explodeaza secvential in spatele tau si 5 minute salvezi si incarci dupa fiecare usa deschisa, pana te prinzi ca de fapt individu' in alb moare doar la final..... Ca o curiozitate, nu prea am folosit smecheria lu' Max, "slow motion"-ul, nu de alta, da' n-am avut nevoie, deci prea usor fuse jocu'....

Atunci joacã-l si la grade de dificultate sporite, de n-ai fãcut-o deja.