Va place? De ce?
Nu va place? De ce?

Imi place. Exact nu as putea sa spun de ce. Poate faptul ca ceea ce citesc ma face sa-mi dau seama ca mai exista cineva care a avut aceleasi stari sufletesti. Ma fascineaza modul in care reuseste sa exprime prin niste cuvinte destul de simple niste lucruri nu tocmai usor de exprimat si de asemenea modul in care reuseste sa creeze niste imagini mintale foarte puternice si originale in acelasi timp. Da, si asta imi place, originalitatea...

Are stil. Si e mare lucru sa scrii despre lucruri deprimante intr-un mod care nu deprima cititorii. Sa nu mai vorbesc de faptul ca frecventa "insighturilor" (mai mult sau mai putin filosofice) iscate prin lectura lui este mult deasupra normei.

Cioran mi se pare genial prin faptul ca scrie lucruri de o profunzime ametitoare, in cuvinte simple. Scrierile lui nu sunt impopotonate cu fraze alambicate si termeni obscuri. Iar tonul pe care scrie mie imi da senzatia de blandete, de om molcom si intelept.

Imi place dar momentan nu pot sa scriu nimic .
Am citit acum cateva luni din caietele , Cahiers , pe care unii critici le numesc , jurnal intime a lui Cioran .
Sunt 34 de caiete , scrise intre 1957 si 1972 .
Mai este si articolul din ziarul din 1936 .
Si articolul dintr-o discutie a lui Cioran , Ionescu si Eliade .
Randurile scrise de Cioran la adresa lui Hitler nu mi-au placut . Momentan il vad ca pe un fascist .
Am sa revin asupra subiectului .

Cioran
"Plictiseala - absenta de muzica a materiei.
Melancolia - Muzica inconstienta a sufletului.
Extazul - delirul spiritului.
Lacrimile - muzica sun forma materiei.

.. Cand soarele e prea mic pentru atata fericire, strigi zadarnic pentru o mare de pacura, cu valuri negre si fierbinti."

L-am citit la insistentele unui prieten prin 92-93. Nu mai tin minte nimic doar o parte din discutia cu baiatu (care m-a ras de pe lista lui):

El: - Ti-a placut?
Eu: - Nu.
El (revoltat si dardaind de nervi): - De ce ?
Eu: - Pentru ca e un ipocrit. Atat tot bombane si tot critica si toate cartile se termina in fericire si previziuni roz.

Ei, chiar asa i se termina cartile? Poate ar trebui sa il recitesc...

Din ce am citit pana acum: "Lacrimi si sfinti", "Caietul de la Salamanca" + cateva fragmente diverse, pot spune ca nu. Si asta nu pentru ca nu ar fi destul de profund, sau ca ar fi prea profund ca sa il inteleg, dar pur si simplu nu vibreaza cu ceva inauntrul meu destul de puternic ca sa imi placa. Cineva spunea ca ne plac anumiti scriitori, oameni, etc atunci cand ne regasim pe noi in respectivii. Eu extrapolez si spun ca ne place cineva atunci cand regasim o farama de Dumnezeire care sa se potriveasca cu farama noastra de Dumnezeire...

Oricum stiu ca intr-o buna zi ma voi intalni iarasi cu el, ii voi oferi mai mult timp si poate, poate...

ps. Zed, stii si tu ca nu trebuie sa-l judeci pe eseist si filosof laolalta cu omul Cioran. Multi scriitori de la noi si de aiurea au simpatizat cu extremele... asta nu-i scuza ca oameni, dar nu are prea mare legatura cu opera lor.

@Nicodim: Eu consider ca in ceea ce priveste opera, ar trebui sa ramanem in lumea pura (cat de pura mai e si aia) a ideilor... pentru ca nu exista om fara greseli, mai mari sau mai mici...
Da, sunt de acord cu tine, viata personala are legatura cu opera, - de fapt acolo se materializeaza obsesiile, ideile, trairile lor -
ceea ce vroiam sa spun e ca nu trebuie judecata una in functie de cealalta.
Cioran a avut simpatii de extrema dreapta, dar asta nu inseamna ca nu a avut lucrari deosebite, si eu spun ca le-ar fi avut la fel de deosebite si daca ar fi avut simpatii pentru stanga si daca nu l-ar fi interesat politica...

Probabil ca eu sunt mai de moda veche... si nici nu ma invart in medii literare.

@flu si Nicodim , frumuseilor

Este prea prezenta , pentru mine personal , ideea ca Cioran , o vreme , a fost un simpatizant a lui Hitler. Stiu ca dupa niste ani , a regretat , stiu si ca si-a facut prieteni evrei , de care multa lume spune ca au fost numai de ochii lumii .
Ca sa pot scrie ceva despre el , am nevoie de un gand liber , momentan persista ideea cu fascismul din cauza caietelor citite . Nu afirm si nu am afirmat ca nu-mi place , imi place chiar foarte mult dar obiectivitatea imi este ingreunata de acest aspect . De aceea am spus si ca voi reveni asupra subiectului.

"Daca renunti la ceva inseamna ca ai prea mult de dat, daca te resemnezi inseamna ca nici macar nu ai ce sa primesti."

Nu am citit inca Cioran dar am inteles ca se cam contrazice: cand iubirea e pentru cei labili cand pentru cei puternici. Sau am inteles gresit?

Interesant. Marcant. Deprimant (citeodata). L-am citit. Mai putin ultimele 2 Caiete. Stralucitor.

"Inghesuiti pe malurile Senei, citeva milioane de inacriti fabrica impreuna un cosmar pe care-l pizmuieste tot restul lumii." - minunat alese cuvintele.

"Craciunul. Ninge si ascult Bach. Ce-mi mai pot dori?"

"Menirea mea este sa omor timpul, a timpului la rindu-i sa ma omoare. Ne simtim cum nu se poate mai bine intre noi ucigasii."

Bine ai venit la Han, miha!

"Este ca o iubire disperata, in care ingropam flacari si lacrimi si coboram in nopti pentru a ne mangaia cu intuneric." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic. Poezia lor nu duce nicaieri. Atata inutilitate in armonie! Este un mare blestem a-i intelege. Inveti prin ei sa nu mai ai ce pierde." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Imposibilitatea de a mai fi pesimist dupa ce ai gustat toata suferinta."(Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Cand ai prea multa muzica in tine, spatiul canta." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"O gandire este cu atat mai vie, cu cat isi incoroneaza mai mult efortul in irezolvabile." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Viata nu este decat o absurditate ...legala. Permisa. Acceptata." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Si astfel am intrat in ilogicul absolut si universul a fugit de sub control." (Emil Cioran-"Lacrimi si sfinti")

"Nu inteleg cum pot exista oameni indiferenti in aceasta lume, cum pot exista suflete care nu se chinuiesc, inimi care nu cred, simtiri care nu vibreaza, lacrimi care nu plang.." din Elogiul profetiei, Emil Cioran

'Traiesc pentru ca muntii nu rad si viermii nu canta' Emil Cioran-Pe culmile disperarii

"Ne propuneti bucuria : dar cum s-o primim din afara? Caci daca ea nu creste din noi, nu izvoraste din rezervele si ritmul nostru interior, orice interventie exterioara este sterila." Emil Cioran

"Nu poti cunoaste un om decat dupa nivelul la care s-a ridicat muzica in sufletul lui. Dar cum nu ma intereseaza decat cei inundati de ea, ma dispensez de cunoasterea oamenilor.
Exista suflete muzicale care n-au educatie si cultura muzicala. Ceea ce inseamna ca ne nastem cu o suma de vibratii pe care le pun in valoare tristetile noastre. Purtam toata muzica pe care n-am auzit-o in decursul vietii, dar care zace pe strafundurile memoriei. Tot ce e muzical in noi este o chestie de amintire. Pe cand nu aveam nume, va fi trebuit sa auzim tot. Nu exista muzica fara amintirea paradisului si a caderii..." (Cioran, Lacrimi si Sfinti)

"Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete." (Cioran - Caiete)

inclusiv semnatura mea

super...

PS: dar cu asta nu-s de-acord:

"Prostia lui era atit de mare, incit daca o idee s-ar fi ivit, aceasta s-ar fi sinucis pe data din teama de singuratate"

(sper sa fi scris cu cit mai putine erori - nu-mi mai aduc aminte cuvint cu cuvint)

Ce impresie v-a facut piesa de teatru montata la TNB - "Celalalt Cioran"

Forumistii-s betivi...stau toata ziua la Han, n-au vreme de teatru...

mi-aduc aminte de prima mea "intanlire" cu cioran . eram la un atelier de pictura care avea si o mica iblioteca cu diferite opere de filozofie ,psihologie ,albume de arta vechi etc. de unde mai luam si eu carti pe care le returnam peste o saptamana cu permisiunea profesorului . Tot rascolind p'acolo cum mi-era obiceiul am dat de "Pe culmile disperarii" pe care am puso deoparte pana termin treaba. Culmea este ca profesorul nu ma lasat sa o iau pe baza faptului ca el cunoaste persoane multe care au intrat in tot felu de depresii dupa ce au citit Cioran .
Acum eram chiar curioasa asa ca am scotocit prin pod p'acasa si in doua zile era citita. dupa care au mai urmat multe
(noroc cu reeditarea lor recenta:D )

Pentru multi cartile sale s-au transformat in biblii .un nou curent fanatic cioranian pe care l-am observat in special la
tineri care vor sa gaseasca o explicatie pt lipsa lor de activitate " omul asta nu a muncit in viata lui ..tot timpul a meditat ..si-a folosit gandirea ca motor principal al vietii sale ..eu de ce m-as implica in ceva concret? " Operele sale accentueaza depresia si lipsa poftei de viata..Nu e de blamat ..este intradevar convingator la capitolul asta.
Este adevarat ca cioran se contrazice cateodata dar a reusit sa isi exprime concret trairile subiective. Poate ca ele nu se pot generaliza dar il apreciez pt framantari si chiar atunci cand ele duc mult in extrem.

Multe contradictii.
- la primul stanut fugea la spital, statea ore in sir asteptind sa intre la medic
- a trait cu o singura femeie la Paris atitia ani si chiar daca nu s-au casatorit au trait in concubinaj (ca la ei e legal, mergi la primarie si-ti faci acte)
- a chinuit-o pe Simone - vezi episoadele cind era racit (ea pleca de la serviciu, facea aprox 1 ora pina acasa ca sa-i pregateasca lui Cioran lugumele fierte ...) sau cind il apucau nelinistile si pleca de acasa/disparea citeva zile imbracat doar cu ce era pe el atunci cind iesise la plimbare

...

o doza de nebunie face o lectura mai apetisanta . as vrea si eu sa am nerv sa plec de acasa cu zilele fara stirea nimanui si fara cicaleli.Inca nu am citit nici o biografie a lui Cioran..sau o autobiografie (in sensul de trai obiectiv)..
cat despre femei..."pt ca iubesc toate femeile nu iubesc de fapt nici una "sper sa fie fidel citatul Cioran scria despre oameni ca de fapt ,cand iubesc,cauta misterul dintr-o persoana dar in viziunea lui misterul nu exista si femeile sunt identice in esenta.De fapt le considera o alinare pt omul ce sufera de trairi spirituale intense ca si cum femeile l-ar readuce la superficialitaea vietii si deci la fericire. Cel putin asta am inteles eu din "Pe culmile disperarii"

Cioran este un eseist si un stilist f.bun.. nu conteaza daca sunt de acord sau nu cu gandurile sale atata timp cat imi place cum scrie si nu ma plictiseste... Imi place modul in care alege cuvintele..foarte potrivite si modul sau de exprimare. Nu il consider un adevarat filozof, pentru ca termenul de filozof implica mai multe sisteme filozofice, reguli etc... pe cand scrierile lui Cioran inafara de faptul ca sunt destul de amestecate si contradictorii, nu sunt rigide si plictisitoare, ci sunt un pic..uhm..romantate...nu in sensul rau al cuvantului dar in ideea ca as citi o carte de Cioran cu aceeasi intensitate cu care citesc un roman sf sau realist de calitate. De obicei scrierile filozofice sunt greoaie si greu de digerat, insa Cioran are un stil super atragator... E adevarat ca e deprimant uneori, insa mie imi ofera o stare de spirit pozitiva..dunno why

Un maestru al limbii, un artist al formulei, mai mult eseist decît adevărat filozof, pesimist spre nihilist.Asa spun unii.Se pare că exercită o fascinaţie aparte asupra unui public tînăr oarecum marginal sau a studenţilor doritori să citească scriitori rareori aflaţi în programa şcolară... Slinger spunea o chestie tare faina in " De veghe in lanul de secara"...Daca dupa lectura unei carti ai senzatia ca autorul iti e cel mai bun prieten si pur si simplu vrei sa pui mana pe telefon sa-l suni,atunci inseamna ca intr-adevar e un maestru si a reusit sa faca sa vibreze cel putin una dintre corzile sufletului tau. Eu personal nu l-as suna pe Cioran...nici macar in ipoteza ca ar mai fi inca in viata.Prea multe nevroze,angoase si spleen.Ma intreb cat din ceea ce a scris a fost un amalgam de trairi si experiente personale.Da,intr-adevar...forma in care sunt prezentate e cat se poate de estetica...dar cata autenticitate e acolo? Pentru mine ramane un punct de referinta in literatura,fara dubiu.Insa nimic mai mult.

Foarte multe calităţi la scriitorul Cioran. Clar că avem ceva de o calitate indubitabilă. Un singur defect, care răstoarnă complet situaţia: o lectură mai îndelungată îmi creează o clară stare de disconfort psihic. Mă aduce "pe culmile disperării"! Aşa că, îmi pare sorry, dar las altora plăcerile exegezelor cioraniene...

Adevarul e ca si mie mi se pare deprimant. Si, zau, imi ajung disperarile mele uneori.

Chiar aseară, laTV, Liiceanu spunea că este "unul dintre cele mai lucide spirite" ale secolului...

Partea interesantă e că Cioran ştia f bine ce spune şi ce face; sînt sigur că era conştient inclusiv de reacţia foarte previzibilă a cititorilor săi. Dar a mers pe principiul că "eu spun ce am de spus şi n-aveţi decît să întoarceţi capul dacă nu vă convine". Sincer, admir această atitudine. După care... întorc capul...

De ce spui reactia foarte previzibila? In fond, unii il admira, altii doar il apreciaza, altora le e indiferent... deci reactia nu e una singura si nici uniforma.

Bine, si eu sunt una dintre persoanele care, in raport cu Cioran, se situeaza la limita aprecierii. In sensul ca nu trec mai departe. Dar, tu chiar crezi ca el era constient ca majoritatea reactiilor vor fi de acest fel? Ca sa nu spun ca, daca ma gandesc bine, nici nu stiu daca majoritatea gandesc asa. Sunt foarte multi si cei care il asimileaza, cum spui tu, si care chiar isi identifica unele trairi si simtiri cu ale lui.

Da, Nefertiti, cred că ai dreptate şi-ţi mulţumesc că ai insistat pt că mi-ai deschis ochii. Am generalizat nepermis şi la ceilalţi părerea mea proprie despre Cioran iar la o privire mai atentă văd că n-am dreptate. Părerea mea personală, concepţia mea nu înseamnă automat şi părerea generală, of, egogentric monstruos ce mă aflu.

Da, cel mai probabil că Cioran a avut de comunicat ceva deosebit şi a dorit ca şi ceilalţi să cunoască viziunea lui, să fie interesaţi de ideile lui. De asemenea, e foarte posibil ca multă lume care ia contact cu opera lui să facă o pasiune pt ceea ce află acolo. Pt că, într-adevăr, acolo se găseşte Valoare Spirituală.

Cioran este un demon al trairilor angoasate,un explorator al 'iadului' personal ,un nihilist al unui cotidian sufocant.A transformat estetica cuvantului scris intr-o metafizica a inconstientului.A luptat toata viata cu barierele unei realitati adeseori butaforica,la care prin nastere a fost obligat sa adere.Cioran a incercat inainte de toate sa aiba acea naturalete desinhibata a omului primordial.In momentul in care deschizi o carte scrisa de el descoperi o lume adeseori intunecata ,dar in mod ciudat realizezi ca scrierile lui scormonesc adanc in sufletul tau si scot la lumina acea parte de care te temi cel mai mult,acel eu al temerilor si angoaselor.Cartile lui,sunt dovada uriasei iubiri pe care omul Cioram a purtato spiritului creativ,sufletului desbracat de simbolurile unei evolutii adeseori ingraditoare.Cuvintele cu intelesuri apasatoare nu sunt altceva decat trepte ale unei initeri in dulcea contemplare a vietii. Scriitorul Cioran este un melanj de tonuri pastelate,parfumate ,amestecate cu duhoarea mortii inevitabile.Mda,Cioran a fost un apostol al inevitabilului...

Interesant punct de vedere şi cam... ciudat... Şi totuşi a spune că Cioran a fost apostol al morţii (asta înseamnă "apostol al inevitabilului", nu?) mi se pare, cu scuzele de rigoare, prea mult... Deşi s-ar putea să mă înşel din nou, cine ştie?...

Si eu as spune ca e un punct de vedere fortat, pentru ca nu cred ca inevitabilul are nevoie de apostoli.

Daca citesti si interpretezi exact cuvintele mele,intradevar suna fortat.Eu incercam un sens figurativ. Evitam sa vorbim despre moarte in mod frecvent,insa interpretam inconstient in fiecare zi aceasta temere.Luptam pentru eternizarea memoriei noastre afective prin urmasii nostri,creatiile noastre indiferent de natura lor.(carti,opere de arhitectura,filosofie,matematica,etc.) Cioran nu priveste moartea ca pe un sfarsit ,pentru el este vorba de provocarea intelectuala a mortii.A trai aceasta experienta in mod constient-pozitiv poate fi o provocare pentru oricine.

este vorba de provocarea intelectuala a mortii. A trai aceasta experienta in mod constient-pozitiv poate fi o provocare pentru oricine.

Maestre, fă-mi hatîrul şi lasă-mă ca de data asta să citesc şi interpretez exact cuvintele (ma)tale! Dumneata ai un stil de exprimare mai aparte, dar găsesc că acele cuvinte de mai sus merită atenţie şi... gîndire. Foarte interesant!!

Aramis:(19 Jun 2006, 01:40 AM )

Exergy33, greseala nu a fost intentionata...
Revenind la Cioran, ii apreciez scrierile precum si ideile.
Cunosc o pustoaica de 16 ani care vede in Amurgul gandurilor un model, Cioran influentadu-i gandirea destul de mult (e olimpica nationala la istorie si scrie din cand in cand la un ziar local).

De la crestinism, ochii s-au indepartat de la menirea lor fireasca.
Tot Cioran.

[edit]In "Indreptar Patimas".

E negru, e apasator, e deprimat, e scarbit, e egoist, e autoritar...e Cioran. L-as interzice pana la majorat. Nu are nimic benefic in scrierile lui. Mai degraba as recomanda un Ionesco, un Tzara... E mai interesant sa aduni bucatile de dadaism, pasaje din teatrul absurdului, decat sa primesti lectia ratarii de la Cioran. A lui proiectata asupra noastra sau a noastra interpretand scrierile lui.

n-am citit nimic din Cioran, am pus mana pe o carte de-a lui o data intr-o librarie, am citit un paragraf, doua ici si colo si am lasat-o pe raft. oricat de bun ar fi stilul unui scriitor, ca sa il citesc trebuie sa ma atraga cu ceva... intre timp, cineva care l-a citit mi-a atras atentia despre lucrurile pe care le-ati insirat aici, ca poate fi nociv pentru tineri, ca sunt fanatici care s-au aruncat de la etaj dupa ce l-au citit asa ca l-am lasat deoparte pe Cioran... stiu ca e asemanat cu Nietzsche in unele privinte, un alt mare controversat, mult mai greu de "digerat"... ma intreb daca merita sa-l citesc candva?

Erwin, merita sa-l citesti, cand o sa fii in cea mai buna perioada a vietii tale. Ca sa vezi ce a pierdut omul asta in viata... Si sa-l compatimesti.

exergy, m-ai facut curios! ... renunt usor la ideile preconcepute atata timp cat n-am aprofundat un subiect... si de obicei ma surprind pe mine insumi dupa ce il aprofundez... o sa-l citesc pe Cioran, cand va fi timpul potrivit

Printre multe altele spuse de Cioran ..."Ceea ce ştiu la şaizeci de ani , ştiam la fel de bine şi la douăzeci. Patruzeci de ani ai unei lungi, inutile munci de verificare "

exergy33

Deci a pierdut 40 de ani.... Maintenant je sais que je ne sais rien...

...je ne sais pas rien ... ,wasp , l-ai uitat pe pas

Scuze de "pas"-ul sarit....