Asta vara am participat la nunta unui foarte bun prieten. Nunta ca la tara, adica cu toate obiceiurile, nas, pom, ducerea la biserica, etc. La un moment dat, am iesit cu toti afara, mireasa s-a asezat pe un scaun, si nasa a frant o paine deasupra capului miresei si apoi a impartit-o. Era un ritual crestinesc, fata de celelalte. Mi-am amintit de primele comunitati crestine, cum se spune, "ce petreceau numai in frangerea painii". Din acele vechi comunitati, au ramas probabil putine obiceiuri. Si poate acesta era unul dintre ele. Si era un obicei sacru.

In acele vechi comunitati, nasul era o persoana important. Era tatal spiritual. Era cel care iti aducea taina crestinismului, cel care iti deschidea ochii asupra Dumnezeirii lui Hristos. Era cel care te facea sa renasti a doua oara. M-am uitat la nasii acelei nunti. Nu pareau niste persoane religioase, erau doar niste persoane bogate, care au acceptat aceasta pozitie deoarece nasul e VIP la nunta, si le-a placut sa fie in centrul atentiei. Doar atat.

Adevarul este ca lumea a devenit profana, incapabila sa mai vada sacrul. Au ramas doar niste obiceiuri, a caror semnificatie e pierduta . Voi ce parere aveti?

Oamenii au deventi "profani" datorita faptului ca ei cauta intelepciunea(vezi topic-ul lansat legat de intelepti) si sunt orbi in ceea ce priveste cele sfinte. Cei intelepti nu au timp pentru a se gandi la Dumnezeu, ei se gandesc ca le stiu pe toate si in fond nu stiu nimic... Orice ar fii, omul trebuie sa nu-si uite Creatorul si astfel sa ramana "prunc"(metafora data pentru cel neprihanit)

Spui ca oamenii din primele secole de crestinism "ce petreceau numai in frangerea painii", petrecerea la care face referire citatul nu este o petrecere, ci insasi OspatulMielului Ceresc...crestinii cand se uneau in fata lui Dumnezeu prin Sf. Sacrament al Casatoriei participau la Liturghie in cadrul careia avea loc ritualul de casatorie.
O sa-ti dau un link si ai sa vezi ca unele Biserici mai practica acest tip de casatorie(nu am dat numele Bisericii ca dl. Mi_ sa nu ma mai acuze de prozelitism): http://www.ercis.ro/liturgie/ritualuri.asp?casatorie=1
Acest obicei de a frange painea deasupra miresei este o reminescenta a acelor vremuri cand se facea Liturghia in timpul careia se casatoreau mirii.
Este bine si frumos ca traditiile(sper ca am scris bine cu "ii") sa se conserve; si eu caut ca traditia sa ramana, traditia e sfanta, iar daca traditia se pierde...se pierde si identitatea popirului.

ASD, este foarte bine ca ritualurile si obieceiurile se pastreaza. Ele nu exista doar de dragul de a face pe cineva sa se amuze, ci au un rol determinant in cadrul slujbei de cununie. Intelegand ca nu este crestin-ortodoxa este normal sa te amuze anumite obiceiuri si sa nu le intelegi semnificatia. Ce mi se pare grav e ca miri nu cunoasc semnificatia acestora si ca fac cununia relioaga numai pentru ca asa trebuie fara sa-i inteleaga semnificatia.
Rotitul in jurul mesei (a tetrapodului de fapt) are o semnificatei importanta si pentru ca sa nu crezi ca eu vorbesc aiurea o sa-ti dau un citat despre semnificatia acestei parti din ritualul slujbei ortodoxe de cununie explicat de Prof. Dumitru Staniloaia, unul din cei mai mari teologi romani.

Biserica le savarseste cu credinta ca ele sunt intelese cum trebuie de miri si ca semnificatia lor este reala. Pentru mirii cu credinta reala in Dumnezeu semnificatia lor e reala si ele vor fi respectate. Ceea ce face sa nu fie respectate este faptul ca mare parte din cei care se cununa religios o fac doar pentru ca asa este normal sau ca asa ii sfatuiesc parintii, fara a sti ca de fapt reprezinta legamantul iubirii lor in fata lui Dumnezeu.

Deci si la fratii ortodocsi se leaga mainile cand isi fac juramintele mirii? Nu am stiut!
Stiam ca numai la noi, la cei latini, se leaga mainile cu stola cand cei doi isi fac juramintele de credinta.

xsimonax

ASD, cand vei mai participa la o ceremonie de nunta neo-protestanta, vei vedea ca si acolo se foloseste un text, aproape de fiecare data: casatoria voastra sa fie ca funia impletita in trei (adica cei doi si Dumnezeu care ii uneste).
in functie de cine tine cuvantarea de nunta, se va folosi uneori chiar si funie reala, pentru a-i face pe miri sa inteleaga profunzimea dedicarii lor unul pentru altul si amandoi pentru Dumnezeu. am fost prezent la zeci de nunti la mine in religie, si aproape orice vorbitor a facut aceeasi ilustrare. ba chiar se fac juraminte. se pun si verighete, care inseamna legatura trainica dintre cei doi. traditii, simboluri, metafore...

si totusi, unii dintre cei legati atunci se dezleaga prin divort mai tarziu...

intrebare: si acestea sunt traditii care ar trebui inlaturate?

evident, o traditie care nu incalca principiile biblice (nu ma refer la alergatul cu cearceaful, cum se practica pe la noi , sau aruncatul cu orez pentru noroc si fertilitate, ci la traditiile 'usoare', ca cele amintite mai sus) dar si-a pierdut semnificatia, devine total inutila. si doar bazandu-ne pe traditii omenesti, nu putem construi nimic stabil.

dar sa vedem mai intai barna din ochiul nostru, si de-abia apoi paiul din ochiul celuilalt.

este foarte bine ca cei casatoriti sau botezati sa fie instruiti apoi incontinuu despre calea lui Dumnezeu.
ilustrarile si simbolurile sunt bune atata timp cat sunt doar un ajutor pentru intelegerea lucrurilor profunde. cand sunt puse in locul principiilor biblice, devin nocive. dar cand doar vin ca un ajutor pentru aplicarea lor (ex. vizualizarea legaturii dintre cei doi), pot fi folosite.

just my 2c

pai si la Martorii lui Iehova se folosesc ilustrari.
mai mult, ele tind sa devina traditii.
incearca sa tii tu o nunta fara juramintele (facultative, oficial, de altfel) de nunta, si vezi reactia.

timpul transforma optiunile in obligatii, ASD. asta s-a intamplat in fiecare organism religios de-a lungul timpului. cei 120 de ani de existenta ai acestei organizatii religioase din care fac parte nu au permis betonarea unor traditii obligatorii.
dar sunt cateva, care nu sunt altceva decat traditii omenesti (vezi si purtatul barbii/nu, purtatul costumului tip office (scrie de costum in Biblie?), statul in capul mesei la Betel, samd). sunt inofensive, atat timp cat nu adauga obligatii impovaratoare peste oameni. sunt chiar utile, atat timp cat duc la unitate sau prin simbolistica lor (juramintele, de ex.) aprofundeaza credinta membrilor.
dar NU sunt bazate pe Biblie. de fapt, nu au nici o legatura cu Biblia.

de-aia am zis ca ele devin nocive in momentul in care sunt singura baza sau singurul lucru prezentat enoriasilor. de exemplu, cati dintre ortodocsi stiu semnificatia rotirii de trei ori in jurul mesei? sau semnificatia frangerii painii? extrem de putini, din pacate.

am vrea noi sa traim numai dupa Biblie, ASD. realitatea este ca fiecare organism religios este mai devreme sau mai tarziu napadit de traditii omenesti. unele inofensive. altele, nu.


ps. desi ti-am raspuns la intrebare in textul de mai sus, tin sa precizez ca, in ciuda starii mele pacatoase, eu incerc sa fiu crestin. sunt asociat cu Martorii lui Iehova de peste un deceniu pentru ca ii consider exemplul cel mai de sus al apropierii de Dumnezeu (iertata-mi fie parerea spusa pe acest forum). dar asta nu inseamna ca incep sa idolatrizez aceasta organizatie, sau sa nu recunosc ca si noi avem "barnele" noastre, de scos urgent din ochi. insa, cum exista un singur Judecator, nu e treaba mea sa judec ce fac confratii mei. mi-e de ajuns ca ma va judeca Acela...

Avand in vedere topicul la care a fost pusa aceasta problema, as extrapola, si as intreba "Dar de nash, mai avem nevoie?" Se poate fara nash, avand in vedere , ca semnificatia lui e cam nestiuta de multi dintre noi?:-)

Depinde de situatie. Daca alegi sa tii cont de religie atunci, DA. Desi nu este nici o baza pt aceasta.
Daca tii cont de Biblie atunci nu. Ce poate face nasul pt tinerii casatoriti? Ah uitasem : sa puna cei mai multi bani; sau nu neaparat.

Vad ca nu am spus prea multe despre nasi;

De fapt nasul de casatorie nu e nas, ci doar un martor al casatoriei care sa ateste legatura dintre cei doi casatoriti. In partile acestea, in Romania, la casatorie era ales ca maror nasul de botez si de aici se foloseste aceasta denumire.

Nasul a aparut in Biserica Primara cand un pagand matur voia sa se converteasca la crestinism si era indrumat de un crestin mai batran; acesta din urma il prezenta preotilor si cumunitatii si garanta pentru viitorul crestin ca va cunoaste pe Cristos; paganul era catehet aproximativ trei ani dupa care se boteza in noaptea Invierii (sarbatoare tinuta de crestini inca de la Sf. Apostoli, sarbatoare pe care neoprotestantii au abandonat-o facand din ea o parodie) astfel ca paganul moare odata cu Cristos si invie odata cu Mantuitorul sau. Dupa ce crestinismul a devenit o religie oficiala, crestinii au inceput sa-si boteze copii deoarece nu mai aveau posibilitatea de alegere intre doua religii si prin botez copilului i se vor adauga si parintii spirituali, nasii, care il vor conduce pe calea cea dreapta a credintei catolice si apostolice.
Nasul are datoria de a-l invata pe cel botezat ce este credinta si astfel ii face cunostiinta cu Isus Cristos; in vechime cand un crestin, provenit din paganism, facea un pacat mare (gen adulter) era excomunicat si atunci cand se indrepta venea iarasi nasul si-l prezenta preotilor spunand ca s-a cait si fiind pus la proba era acceptat.