In cadrul topicului Religii si cine le-a fondat sunt prezentate principalele religii existente si detalii despre acestea.
Va invit insa la o discutie privind ideea de religie. Ce inseamna pentru dumneavoastra acest termen? Ce aspecte trebuie indeplinite pentru ca o forma a constiintei sociale sa atinga nivelul de religie?

Spre exemplu, pentru mine religia reprezinta un tot unitar, ce aduna doctrine, rituri, texte sacre, arhitectura si imagistica, toate invaluite de experienta mistica, caracteristici ireductibile, convergand spre realitatea ultima.

Va invit intai la o exprimare a propriei pareri referitoare la Religie si dupa la o dezbatere a celorlalte mesaje trimise aici.

Va rog sa va abtineti de la a trimite mesaje cu caracter ateist sau denigrator, sa discutam intr-o atmosfera placuta si sa nu plecam de pe pozitia de atotstiutori.

Editat pentru a corecta o greseala: ce nu pot fi reductibile => ireductibile.

Ce sa mai adaug la definitia deja exhaustiva pe care ai dat-o religiei?

Nu pot sa zic decat ca: ditto mihai!

As adauga numai ca religia are intotdeauna un vector social, atat ca fundament al sau, cat si ca forta care ii determina evolutia.

Dar ce parere aveti de adevar? Este el o conditie necesara religiei? Sau un ansamblu de idei poate fi considerat religie chiar daca unele dintre idei sunt false?

Catalin, as aprecia daca raspunsul tau la intrebarea mea nu ar fi tot o intrebare.

Daca doresti sa discuti pe marginea acestui subiect, te rog intai sa iti exprimi parerea vis-a-vis de ce intelegi tu prin religie.

Multumesc pentru intelegere.

Pai am fost deja de acord cu definitia ta. Ma rog, arhitectura si imagistica nu mi se par foarte relevante, dar in rest sunt de acord. Problema mea era urmatoarea: sunt sau nu considerate religii anumite doctrine care sunt false in mod evident.

Depinde de un provine acel evident... prin subiectivism si folosind pseudo-argumente orice religie poate fi 'demolata'. Cel putin asa isi imagineaza unii...

Si de unde ar trebui sa vina, dupa parerea ta, acel 'evident' pentru ca doctrina sa nu poata fi considerata religie?

Mihai ai dat tu definitia pentru multi dintre noi.

Religia e limba(sau canalul de comunicare) sufletului. Prin religie sufletul comunica cu trupul si mai ales cu Dumnezeu.

@Catalin: din lipsa experientei mistice. Nu sunt eu insa cel in masura pentru a dezbate problematica experientei mistice.

Religia este rezultatul cautarii de Dumnezeu. Pentru ca oamenii sunt de diferite feluri au rezultat diverse manifestari ale acestei cautari.

Am citit candva (foarte demult ) o poveste despre un mare cautator de Dumnezeu (santificat, cred) care intrand in ruinele unor temple pagane, se oprea in fata insemnelor pagane si se ruga. Intrebat de ce face aceasta el a spus ca si acei oameni l-au cautat cu sufletul pe Dumnezeu si acele insemne reprezentau tocmai ceea ce au inteles ei din intalnirea cu Dumnezeu.

@Mihai: Cine este, dupa parerea ta, in masura sa dezbata prezenta sau absenta experientei mistice?

Cei ce cauta sa gaseasca Adevarul si sa Il urmeze, nu cei ce isi propun sa il anuleze.

Si cine sunt Ei si cum ii deosebim de ceilalti?

Ce facem, ne jucam de-a soarecele si pisica? Adevarul este ca nimeni nu-si poate da cu parerea asupra a cat de 'evident' este falsul unei religii in mod obiectiv asa cum iti doresti tu. Ca atare, ori acceptam ca orice doctrina oricit ar fi ea de hilara constituie o religie, ori acceptam ca anumite pareri subiective au o valoare mai mare decit alte pareri subiective caz in care ar trebui, din bun simt, sa precizam dupa ce criteriu putem compara doua pareri subiective intre ele. Ce zici? care varianta este cea mai potrivita?

Religia este o organizatie(bine structurata) formata din cativa oameni care promoveaza anumite idei, cautand sa atraga cati mai multi adepti, aceasta oferindule putere, pozitie sociala(doar celor cativa) etc. In functie de scopurile celor care o promoveaza religia lor poate fi folositoare in anumite privinte sau nefolositoare(islamismul s.a.).

Am studiat cu atentie definitia din dictionar si o gasesc aproape identica cu a mea.

Din cauza acestui "aproape" identica eu consider ca tu ai definit partidele politice

Numai ca in definitia ta ai uitat de organizatiile din cadrul organizatiilor religioase care se ocupa cu caritate (de exemplu spitale) fara sa constranga/ademeneasca pe cei ajutati la religia pe care o propovaduiesc in biserici.

Bine dar si ateii fac astfel de lucruri.

De cand studiez Biblia, am inceput sa ocolesc si sa ma depart tot mai mult de "teoria" religiilor. Am aflat ca mantuirea se da prin har(mila lui Dumnezeu) si prin credinta(credinta in Dumnezeu). Nu cred ca daca te pretinzi ca esti catolic, orodox, luteran, babtist, penticostal, adventist, martorii lui Iehova, etc., aceasta ar fi o garantie ca vei fi mantuit. Biserica in Biblie e numita Biserica lui Dumnezeu, sau Biserica lui Isus Christos( intr-un loc parca mai e numita si Biserica celor intai nascuti); toate celelalte nume par a fi inventii omenesti. Mai mult ca atat, eu cred ca s-ar putea sa fie oameni credinciosi in toate religiile, care sa aiba parte de mantuirea lui Dumnezeu. Avem cu totii un nume comun, de crestin, si asta pentru mine e de ajuns. Chiar daca credem diferit unii de altii, avem un punct comun: cu totii credem in valoarea jertfei lui Isus Christos. Daca asa stau lucrurile, de ce atunci atatea lupte intre bisericile de diferite confesiuni? Nu crede-ti ca ar fi mai bine, dupa indreptarul Bibliei, sa se-ncerce de a se gasi calea de a ajunge cu totii la un numitor comun? ...doar suntem crestini, ...suntem frati.

Voi stiti ca mai recent(cel putin in partea aceasta de lume) si ateistii se pretind a fi o religie? Ba mai mult, exista si o biserica a satanei; ...deavolul nu doarme, si nici nu ia repaus.

Inchei cu un citat in tema:
Daca crede cineva ca este religios, si nu-si infraneaza limba, ci isi inseala inima, religiunea unui asfel de om este zadarnica. Religiunea curata si ne intinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati in lume. Iaco 1:26,27.

fpl

Termenul de religie provinul din latinescul religo (a lega), insemnand generic totalitatea experientelor si metodelor de comunicare cu Dumnezeu.

...astazi a devenit un sinonim, chiar si pentru misticism si ocult.

fpl

Mihai a pornit discutia definirii religiei incheind cu "sa nu plecam de pe pozitia de atotstiutori" - sa n-aveti nici o grija,n-am sa plec de pe pozitie,abia am ajuns aici si s-o las ca s-o ia altul? si de fapt cine ar parasi o asemenea pozitie?(Ma intreb,oare trebuie sa precizez ca e o gluma sau deja e prea tarziu si-o sa ma trezesc la spatii verzi,taind frunza la caini printre banci?;erata: bancari in loc de banci)
Cineva a mai scris pe undeva,in nota critica bineinteles,ca toate cultele crestine au inceput fulminant,au avut o perioada de inflorire,apoi una de stagnare urmata de o regresie evidenta(sau cam asa ceva daca ma mai ajuta inca neuronul memoriei) si analizand superficial (chiar prea superficial) istoria as zice ca are ceva dreptate (prea multa,il apasa,sa vina careva sa-l ajute!)
Indraznesc o speculatie (mare grija la speculanti,nu va lasati pacaliti!!!);cred ca in principiu lucrurile s-au desfasurat mai mult sau mai putin cam asa (sti tu...ce sa zic...ia mai taca-ti fleanca):un om a cautat absolut devotat pe Cel de sus si L-a gasit;in bucuria lui nemasurata le-a spus si altora care cautau si i-a invatat cum a procedat de-a reusit;ei la randul lor au incercat si au avut rezultate asa ca au "patentat" procedeul si crescand numarul adeptilor din necesitate miscarea "grupului de prieteni" a trebuit sa ia o forma institutionalizata altfel scapa de sub control in forme aberante;ucenicii celui credincios,a celui dintai,a intemeietorului sau poate a initiatorului miscarii care a dus mai apoi la constituirea unui curent,respectiv a unei religii,cei care au luat invatatura din gura celui care avea acel ceva despre care invata si nu doar vorbea despre ce citise c-ar exista peste mari si tari,ucenicii deci au urmat intocmai invatatura si au transmis-o ucenicilor lor care la randul lor au dat stafeta generatiei urmatoare si tot asa;pe traseul asta,poate nici n-a trecut prea mult,forta vie a incepatorului s-a disipat,n-a mai ramas decat partea tehnica,practica,rituala,care bineinteles ca daca a dat o data roade mai poate da oricand roade cand gradinarul este dedicat;pe urma timpul a mai facut ca unele lucruri sa se mai uite,altele sa se mai adauge,altele sa sufere usoare corecturi si rearanjari,asa incat dupa o perioada de stagnare a urmat una a declinului;convingerea mea este ca rugaciunea respectiva rostita de Vasile cel mare i-a adus rezultatul maxim pe care il poate un om spera si de aia a facut-o liturghie ca sa se bucure toti de rodul ei da uite ca simpla recitare cantata de catre oricine nu da rezultatul care i l-a dat lui,mai trebuie ceva ce daca lipseste...e numai o religie fara cusur ce nu reuseste totusi sa ajute sufletele sa treaca granita;totusi,dintre generatiile de credinciosi care au urmat,la un moment dat se naste un om devotat absolut care Il cauta pe Cel de sus si pentru ca nu reuseste cu ritualul devenit clasic modifica el ceva pe ici pe colo dupa cum i se potriveste si Il gaseste;in bucuria lui tot atat de nemasurata le spune si altora si... uite cate culte crestine avem;au mai fost bineinteles culte sau religii "confiscate",facaturi si chestii,da vorbeam de ceea ce merita vorbit.Cunostinta mea este ca aproape oricare religie crestina si destule din cele necrestine daca le practici cu unele mici amendanente ("pe ici pe colo,prin partile esentiale") te ajuta si nu te incurca in gasirea Celui Care merita Sa fie cautat.Ele au dat si or sa continuie sa dea roade sau mai bine zis n-or sa impiedice sa se rodeasca in curtea lor,chiar daca mai langa gard.
Sa va povestesc o "epifanie" ( ei asta chiar le pune capac la toate) ce am avut pe cand studiam o lucrare cu poze (nu d-alea!) si priveam cu uimire la resturile statuilor vechilor zei,ce-a mai scapat din ele pana azi;am uitat sa spun (vezi ce patesti daca peartajezi neuronul memoriei cu functia digestiva in postul mare?),ce spuneam c-am uitat?,a da,cu mult timp inainte imi insusisem intrebarea lu Ga^ga(fara sa stiu,sa moara capra vecinului daca stiam ca era a lui),adica m-am intrebat "Cum a fost cu putinta ca mii si milioane sa se inchine la asa ceva?Oare toti erau retardati"(ai grija ce spui ca nu permit!);cum va spuneam,ca mi-am adus aminte inainte sa uit,uitandu-ma la poze am stiut brusc cum de s-au inchinat oamenii la aratarile alea,ba unii n-au incetat nici pana azi;raspunsul:Le dadea rezultate!Nu erau prosti,nici tampite,ceva le raspundea la cereri,ca nu pot nicidecum sa spun ca Cineva.E uite,mai sunt si religii care departe de-a fi o paguba ca intra in vrie si se asterne colbul.
Cam asta ar fi,orele sunt inaintate,crasmarul picoteste...iar daca cineva se intreaba ce-i cu "interventiile" alea stupide din text (baga-ti mintile-n cap c-o furi!) sau cine la face (Io na,ai ceva de zis?) am ales mai bine sa ma autoatac decat s-o faca altii ca parca "dau" mai parinteste (cu mila adica,spune-o pe bune) si ca sa ilustrez cumva ceea ce deja stiati,ca adevarul e undeva printre,pitit ca rata in papuris >Va urez "vorb-aia" la vanatoare!

Frunzaream si eu netul si... cum sunt si eu interesata de asemenea subiecte... vad totusi, de fapt mi se confirma faptul ca... oamenii nu prea stiu ce e religia. Si mi se pare normal. La vasta mea, destul de inaintata as putea spune, nu am aflat niciodata de la biserica ce inseamna religia... Stim doar ca un Iisus, un Buddha, de ex. au intemeiat religii, dar nu stim in esenta ce e religia. Cand am aflat, mai tarziu, care e esenta crestinismului, eu am avut o revelatie, daca pot spune asa. parca pt. prima oara intelegeam profunzimea lui, si vedeam dincolo de reguli, de norme, de institutia propriu-zisa, de cei care o formeaza... De fapt, cred ca m-am vazut pe mine ca individ constient, stand fata in fata cu Dumnezeu *probabil, veti zice, afirmatie cam indrazneata. De atunci, pentru mine religia este... starea de constienta. Ar fi multe de zis...

Pai ce astepti,invitatie?Atunci iata ca ti-o adresez formal:carmen P fi binevenita si spune absolut tot ce gasesti de bun sa spui!

religia =sistem de iluzii nascut din slabiciunea psihica omeneasca,avand ca baza trairi sufletesti mistice ce ignora obiectivitatea ,logica si ratiunea.

Păcat că a dispărut această carmen P.

Dincolo de dispute, dincolo de definiţiile din dicţionar, mai ştiute sau mai puţin ştiute, uite cum apare cineva care atinge coarda sensibilă a omului: "religia= starea de conştienţă a omului"

Îmi permiteţi să ofer o floare virtuală acestei efemeride de la hanul nostru!...

Mulţumesc

"Crede şi nu cerceta", în opinia mea, nu are acele conotaţii negative care însoţesc această expresie de obicei. Pentru un om care crede în Dumnezeu ea are un înţeles simplu şi firesc: nu te "băga" să înţelegi tainele lui Dumnezeu că n-are rost. Îţi pierzi timpul şi credinţa, multă-puţină pe care o ai. Acceptă-le, în lipsă de altceva, pentru că ai nădejde că Dumnezeu îşi va respecta întocmai promisiunile.

Vorbele lui Twilight mi se par sincere şi ele merită respectul nostru. Iar Twilight să nu se supere dacă e atacat că asta e, ce să facem, fiecare cu adrenalina lui

Dumnezeu să ne lumineze!

Corect Caa,asta inseamna si pentru mine "crede si nu cerceta" [da curiozitatea te lasa sa nu scotocesti?]... tot asta inteleg,adica un fel de "ai incredere si da-i de buton sa aprinzi lumina,nu-ti pierde vremea cu verificari ca cine a facut intrerupatorul?,da ce-o avea inauntru?,si firele de unde vin?,care-i natura curentului asta electric?,da factura cat costa?... ca ramai toata viata in intuneric!",asa ca intr-un sens anume "crede si nu cerceta" e in spiritul Bibliei - credeti-ma,am cercetat amanuntit problema Caa-re s-a ridicat!

Religia este revelatia care l-a transformat pe om din fiinta rationala in fiinta spirituala.

Alt cuvînt (şi noţiune) care a fost suficient de "şifonat" pe aici şi nu numai este dogmă. Şi în acest caz eu cred că lucrurile sînt artificial amplificate. Dogma este o regulă, un adevăr pe care logica îl poate cu foarte mare greutate înţelege dar pe care sufletul îl poate accepta, este ceva tot din domeniul lui "crede şi nu cerceta". Trebuie să acceptăm nişte lucruri pe care mintea noastră nu le poate pricepe...

De altfel, în matematică avem ceva echivalent, care se cheamă "axiomă", ceva care nu poate fi demonstrat dar pe care ne bazăm în demonstraţiile noastre ulterioare. Cam aşa ceva, zic eu, e şi cu dogma.

Utopie: sorin666 posteaza in forumul Religia...ce ciudata e lumea...

De ce nu, religia e una, dracusorii care se folosesc de ea in scopuri inavuabile e alta...

Parca era vorba despre o definitie a religiei nu despre ceea ce fac dracusorii