bine ca stim ce mai cititi acum.
dar exista carti pe care le-ai citit mai de mult si care au insemnat ceva. fie si numai ca stil.
o carte care a insemnat, mult sau putin, si de ce. in ce fel.

nu, nu am sa incep eu din pricina stilului meu conclusiv.

nota: daca e politista, spuneti si cine e autorul... Sa ne vina chef sa o citim si noi...

Uite doua carti care mi-au marcat intr-un fel "conceptia despre lume si viata" cum se zicea pe vremuri:

Jules Verne - Uimitoarele aventuri ale misiunii Barsac
Vlad Musatescu - Extravagantul Conan Doi

Prima am citit-o pe la sase sau sapte ani si mi-a deschis gustul spre lectura in general si spre cartile de aventuri/actiune in special.
A doua o apreciez si acum, datorita umorului mult, sec, a jocurilor de cuvinte de-mi statea mintea-n loc.

Stil? Nu stiu daca vreuna din ele avea un stil anume. Nu-i nimic, cum ziceam, compenseaza prin alte calitati.

tocmai azi am terminat o recenzie a unui volum de poezie numit Solaris (sau Apocalypse now) a doctorului pictor si muzician Liviu Gerogescu (stabilit in NY) Daca cineva e interesat Pm e cea mai buna cale(e o recenzioara de vreo 3 pagini)
iata o monstra pt a va trezi interesul

foita de mica

nuantele intunericului
nuante dincolo de moartea biochimica
prin delta atomilor floare de lotus intr-un sunet rotund


imi trimiteam soimii in sihastriile materiei
se intorceau cu vitraliile unei particule divizate
intr-un perpetuum mobile


ce m-a impresionat...


curge apa prin parul tau
si eu ma fac ploaie pentru a te putea trai

superb

Pai, din vremea copilariei, sa zicem ca ar fi Coliba unchiului Tom si La Medeleni... N-as putea spune exact de ce, dar am simtit nevoia sa le reiau de citeva ori.

Iar ceva mai incolo Frumosii nebuni ai marilor orase. Stilul inconfundabil al lui Fanus Neagu ma linisteste, ma binedispune.... cine l-a citit si-i place intelege ce vreau sa spun.

Charles Dickens - Oliver Twist
Jules Vernes - Prichindel
Astea doua carti m-au ajutat sa devin workoholic...sa-mi dau seama ca viata e grea, ca tre' sa te descurci singur, ca tre' sa ai spirit antreprenorial, etc. Au fost un fel de bibliii ale copilariei mele.


Umberto Eco - Numele Trandafirului

Citind-o, mi-am dat seama cat de mult imi place austeritatea, dand un sens larg termenului (e.g. austeritate in maniere si comportament - a te abtine de la a fi excesiv de expansiv in public; austeritate in estetica & pasiunea pentru gotic, etc.). Plus ca mi-a reaprins dragostea pentru Intunecatul Ev Mediu...citatele acelea in Latina ...


H.R. Patapievici - Zbor in bataia sagetii

Stimulativa pentru setea de Marea Cultura in anii de liceu si facultate; de ajutor in a-mi da seama ce e rau cu Marea Cultura si re-orientarea mea ulterioara spre alte hobbyuri si obiective de "self-actualizare".


Thomas Hardy - Tess of the D'Urbervilles

Roman de dragoste - mi-a placut stilul si mi-a placut ideea de Blind Destiny. Citind Jurnalul lui motzart, mi-am dat seama ca eu cand sunt necajit nu dau vina pe oameni, pe faptul ca ar fi rai, ci pe destin - pe "asa a fost sa fie". Si aici vad regasirea in romanul lui Hardy...

Nu-mi aduc aminte ce carti m-au marcat in tinerete. Stiu ca imi placeau cele de aventuri in genul Winnetou, Calauza, Preeria, Cartea Junglei, Capitan la 15 ani, Copii Capitanului Grant, etc.
Apoi o carte care mi-a placut mult de tot e Marile Sperante. A reprezentat un fel de trecere de la romanele de aventuri la cele mai "serioase".
Totusi, nu pot spune ca vreuna a reprezentat pentru mine o revelatie la acea vreme. Au fost pur si simplu niste carti care mi-au placut.
Asta pana acum un an cand am citit prima carte care a fost intradevar revelatoare: Narcis si Gura de Aur - Hermann Hesse. De fapt, Hesse e un autor genial, si Jocul cu margele de sticla si Fantezii sunt niste carti extraordinare.
Alti autori ale caror carti au avut o influenta destul de mare asupra conceptiilor mele au fost Eliade (Nunta in Cer, Maiytrei, Noaptea de Sanziene) si Cioran (Lacrimi si Sfinti, Cartea Amagirilor).