Pentru ce v-ati da viata? Familie? Credinta? Patrie?
Cat de greu ar fi sa faceti sacrificiul suprem?
Ce parere aveti de mucenici? Dar despre patriotii inflacarati?
Versiune completa:Pentru Ce V-ati Da Viata?
.'.Liberte, Egalite, Fraternite.'.
Principiile de mai sus includ orice motiv rational ori pasional in temeiul caruia se poate savarsi nobilul si dramaticul sacrificiu suprem.
------
AVE!
------
.'.
Principiile de mai sus includ orice motiv rational ori pasional in temeiul caruia se poate savarsi nobilul si dramaticul sacrificiu suprem.
------
AVE!
------
.'.
Hm! Am vazut babute bolnave care n-ar fi cedat nici o secunda din viata lor... Tot mai voiau sa mai traiasca.
Parerea mea este ca viata nu se da, fiindca nu ne apartine. Nu am fost intrebati cand si cum sa ne nastem, nu vom fi intrebati cand si de ce plecam! Dupa parerea mea, jertfa e aceea de a trai, nu de a-ti da viata.
Multi dintre noi deja suntem impacati cu ideea mortii, si nu ne pasa foarte tare daca ea vine peste o zi, un an, zece sau cincizeci! Dar asta nu inseamna ca decizia acestui "cand" ne apartine noua, fie si cu intentia vadita de "jertfa".
Cand insa exista speranta pentru viata, desi lucrurile par sa se indrepte catre o moarte sigura, atunci nu e vorba de resemnare, ci de incredere!
Intr-un caz extrem, mi se pare normal sa-mi protejez copilul in fata mortii, evident, asumandu-mi riscul da a-mi pierde viata. Oricum, este o problema de subconstient, iar decizia nu se negociaza. Alte motivatii eu personal nu gasesc! Simeon Petru, de teama mortii, a negat ca l-ar fi cunoscut pe Invatator! Dumnezeu iubeste viata si nu moartea. Dar in acelasi timp, iubeste si Adevarul. Daca nu face nimic sa te salveze, inseamna ca nefericita ta calatorie prin lume a luat sfarsit, si n-ai de ce te teme! Dar eu nu gasesc in asta o jertfa, ci mai degraba o crima a celuilalt!
Parerea mea este ca viata nu se da, fiindca nu ne apartine. Nu am fost intrebati cand si cum sa ne nastem, nu vom fi intrebati cand si de ce plecam! Dupa parerea mea, jertfa e aceea de a trai, nu de a-ti da viata.
Multi dintre noi deja suntem impacati cu ideea mortii, si nu ne pasa foarte tare daca ea vine peste o zi, un an, zece sau cincizeci! Dar asta nu inseamna ca decizia acestui "cand" ne apartine noua, fie si cu intentia vadita de "jertfa".
Cand insa exista speranta pentru viata, desi lucrurile par sa se indrepte catre o moarte sigura, atunci nu e vorba de resemnare, ci de incredere!
Intr-un caz extrem, mi se pare normal sa-mi protejez copilul in fata mortii, evident, asumandu-mi riscul da a-mi pierde viata. Oricum, este o problema de subconstient, iar decizia nu se negociaza. Alte motivatii eu personal nu gasesc! Simeon Petru, de teama mortii, a negat ca l-ar fi cunoscut pe Invatator! Dumnezeu iubeste viata si nu moartea. Dar in acelasi timp, iubeste si Adevarul. Daca nu face nimic sa te salveze, inseamna ca nefericita ta calatorie prin lume a luat sfarsit, si n-ai de ce te teme! Dar eu nu gasesc in asta o jertfa, ci mai degraba o crima a celuilalt!
| QUOTE (Carmi @ Oct 30 2003, 11:29 AM) |
| Pentru ce v-ati da viata? Familie? Credinta? Patrie? Cat de greu ar fi sa faceti sacrificiul suprem? Ce parere aveti de mucenici? Dar despre patriotii inflacarati? |
My kiddo (care inca nu exista)
Daca as avea copii mi-as da viata pentru ei fara sa stau pe ganduri.
CU SIGURANTA mama si-ar da viata pentru mine - sau pentru sora mea. Cat despre mine.. Cateodata am un sentiment ciudat cum ca as putea muri chiar si pentru ca un strain sa traiasca. Alte ori nu as da-o pentru nimic in lume.
Offtopic: am fost intotdeuna impresionata de sacrificiul si dorinta fara margini a unora de a avea un copilas, asta in opozitie cu stirile despre bebelusi aruncati la tomberon sau lasati in tren. E adevarat ca viata nu are pret - nu trebuie sa incercam noi sa-i punem unul.
Offtopic: am fost intotdeuna impresionata de sacrificiul si dorinta fara margini a unora de a avea un copilas, asta in opozitie cu stirile despre bebelusi aruncati la tomberon sau lasati in tren. E adevarat ca viata nu are pret - nu trebuie sa incercam noi sa-i punem unul.
Eu sunt cam darnica cu viata mea..Mi-as da-o si pt familie si pt cel pe care-l iubesc si pentru prieteni...Sunt dispusa la multe sacrificii pt a fi cu cei dragi si a-i ajuta, a le face o viata mai buna...Insa cand vine vorba de mine ma gandesc de o suta de ori inainte sa fac un sacrificiu...
Chiar zilele trecute ma gandeam ca mi-as da viata pentru sotul meu. Nu vreau sa-mi imaginez cum ar fi viata fara el - si remarcati egoismul acestei afirmatii.
Altfel, probabil ca as fi capabila sa ma jertfesc pentru un ideal. Inca nu am gasit unul care sa ceara jertfe.
Ce cred despre mucenici sau patrioti inflacarati? Hm. Greu de spus. Tind sa spun "bravo lor" pentru ca au un tel, o viziune, si ca isi indreapta intreaga atentie catre acel ideal. In acelasi timp ma intreb in sinea mea cat de tare cred cu adevarat in steagul care il poarta sau o fac din alte motive. Sacrificiul ma convinge si ma induioseaza - ca in cazul lui Ghandi, al Maicai Tereza...
Altfel, probabil ca as fi capabila sa ma jertfesc pentru un ideal. Inca nu am gasit unul care sa ceara jertfe.
Ce cred despre mucenici sau patrioti inflacarati? Hm. Greu de spus. Tind sa spun "bravo lor" pentru ca au un tel, o viziune, si ca isi indreapta intreaga atentie catre acel ideal. In acelasi timp ma intreb in sinea mea cat de tare cred cu adevarat in steagul care il poarta sau o fac din alte motive. Sacrificiul ma convinge si ma induioseaza - ca in cazul lui Ghandi, al Maicai Tereza...
Eu cred ca important este sa traiesti pentru cineva.In orice caz nu mi-as da viata pentru idei si patriotisme.
| QUOTE (Copernic @ Oct 30 2003, 09:07 PM) |
| .'.Liberte, Egalite, Fraternite.'. Principiile de mai sus includ orice motiv rational ori pasional in temeiul caruia se poate savarsi nobilul si dramaticul sacrificiu suprem. ------ AVE! ------ .'. |
Decat ptr o libertate proasta, mai bine pentru o dictatura inteleapta.
Iar faza cu egalitatea e depasita de mult. E o idee buna in societate, dar cand vom recunoaste cu adevarat natura umana inegala?
Ma alatur dificilei in ce a spus. As mai adauga familia, precum si dreptatea si demnitatea (fie ele chiar si PERSONALE)
de dat viata:
in ordine: sotia mea, credinta mea, orice alt om daca as fi pus intr-o situatie de acest gen.
asta teoretic vorbind.
in realitate, habar n-am cum as reactiona intr-o situatie limita. uneori creierul zice una, iar corpul alta.
in rest, prefer sa traiesc pentru ei, asa cum a zis si dificila...
in ordine: sotia mea, credinta mea, orice alt om daca as fi pus intr-o situatie de acest gen.
asta teoretic vorbind.
in realitate, habar n-am cum as reactiona intr-o situatie limita. uneori creierul zice una, iar corpul alta.
in rest, prefer sa traiesc pentru ei, asa cum a zis si dificila...
| QUOTE (1 @ 618033,Oct 31 2003, 11:44 AM) |
| in realitate, habar n-am cum as reactiona intr-o situatie limita. |
Intr-adevar, problema se prezinta a fi cam dificila.
Nimic nu poate inlocui o viata, atat timp cat aceasta este traita in onestitate si demnitate. Fireste ca viata nu merge dupa un tipar anume iar acest sacrificiu suprem nu ar trebui sa uimeasca ori sa infioare pe nimeni, tinand cont de realitatea neinitierii majoritatii fata de asemenea evenimente. Cand ai credinta in principii ce depasesc si cele mai puerile ganduri despre cum ar trebui traita viata si nu doar impresii pe marginea acesteia un sacrificiu s-ar putea realiza, iar Misti chiar a venit in intampinare cu exemple mai mult decat edificatoare in acest sens. Libertatea, Egalitatea si Fraternitatea nu sunt "idei" depasite, deoarece s-ar accepta un statut de sclav si nu de fiinta ce se bucura, mai intai, de dreptul la existenta si apoi de libertate. Ca sa fie un individ liber mai intai acesta trebuie, in mod logic, ca sa existe, sa fie viu si nu doar viabil, cum se exprima dreptul pozitiv. Prin constientizarea libertatii sale, individul realizeaza si care este dimensiunea drepturilor sale, in speta indatoririle si libertatile sale. Aminteam de obligatii deoarece nici o libertate nu este lipsita de indatoriri, unii fata de ceilalti. Prin urmare, oamenii tind catre o fraternitate a umanitatii prin insasi ideea de a lucra in echipa, situatie ce are drept rezultanta armonizarea intereselor umanitatii si nu disiparea acestora prin deper5sonalizarea individului, cum unii ar putea interpreta. Cea mai mare libertate a omului provine si din cea mai mare rigoare a afirmat remarcabil juristul Montesquieu. Prin urmare, ca raspuns la afirmatiile lui raul, niciodata trinitatea de principii - Libertate, Egalitate si Fraternitate -nu se va invechi ori nu se va da uitarii deoarece aceasta face parte, atat implicit cat si explicit, din fiinta umana, din toate 'trestiile' mai mult sau mai putin ganditoare.
------
AVE!
------
.'.
Pentru tara mea, pentru parintii mei, pentru libertate,pentru credinta mea,pentru iubitul meu...
Si as face-o fara sa stau pe ginduri, fara sa cintaresc.
Si as face-o fara sa stau pe ginduri, fara sa cintaresc.
| QUOTE (dificila @ Oct 31 2003, 03:05 AM) |
| Eu cred ca important este sa traiesti pentru cineva.In orice caz nu mi-as da viata pentru idei si patriotisme. |
Eu cred ca este important sa traiesti pentru tine insuti.
Dar aici vorbim de jertfa suprema si nu de scopul vietii.
Da, in cazuri extreme, ma cred in stare de a face sacrificiul suprem.
Probabil pentru ceea ce cred si iubesc!
Nu pentru patrie, nu cred ca merita sacrificiul suprem.
Admir oamenii care au un scop bine definit in viata...citeodata as vrea sa am si eu o motivatie atit de puternica.
Probabil pentru ceea ce cred si iubesc!
Nu pentru patrie, nu cred ca merita sacrificiul suprem.
Admir oamenii care au un scop bine definit in viata...citeodata as vrea sa am si eu o motivatie atit de puternica.
| QUOTE (bufnitza @ Oct 31 2003, 10:34 PM) |
| Probabil pentru ceea ce cred si iubesc! |
Observ o confuzie foarte mare intre a-ti da viata pentru ceva/cineva (a face un lucru care iti garanteaza moartea) si a risca totul pentru ceva/cineva (a face ceva stiind ca sansele de supravietuire sunt foarte mici).
De exemplu, pilotii kamikaze si palestinienii sinucigasi si-au dat viata pentru o cauza, pe cand soldatii, in general, nu fac acest lucru (nici in momentul in care intra constient intr-o lupta din care nu spera prea multe).
Aceeasi comparatie s-ar transpune si in a-ti da viata in scopuri non-combative.
Asa ca, va rog, inainte a raspunde la intrebarea thread-ului, faceti un mic exercitiu introspectiv punandu-va virtual in situatia despre care vreti sa afirmati ca "da, mi-as da viata pentru ..."!
Eu m-am gandit bine inainte sa raspund...Cand am zis ca mi-as da-o pt cei dragi m-am gandit bine inainte....Desi , in ultimul timp ma tot gandesc ca mai bine mi-as trai viata decat sa mi-o dau...Ca vad ca la capitolul asta stau cam prost lately...
Daca as sti ca numai murind mama ar trai si i-ar fi bine, as fi in stare sa mor pt ea...Indiferent ce forme ar lua aceasta ipoteza...
Daca as sti ca numai murind mama ar trai si i-ar fi bine, as fi in stare sa mor pt ea...Indiferent ce forme ar lua aceasta ipoteza...
Pentru familie in primul rind,(inclus sotul meu si sora mea) si pentru Rexica 
...la mine multe situatii se desfasoara in functie de reflexe si de instinct...chiar daca eu incerc sa fiu un om cerebral..
...asa ca,intr-o situatie neasteptata cred ca mi-as da viata,fara sa vreau neaparat,pentru orice om care ar fi in pericol...
...daca situatia s-ar petrece intr-un timp care mi-ar da posibilitatea sa rationez,probabil ca intai as cantari daca omul acela merita sacrificiul meu...
...i'm a creep...
...asa ca,intr-o situatie neasteptata cred ca mi-as da viata,fara sa vreau neaparat,pentru orice om care ar fi in pericol...
...daca situatia s-ar petrece intr-un timp care mi-ar da posibilitatea sa rationez,probabil ca intai as cantari daca omul acela merita sacrificiul meu...
...i'm a creep...
@Axel
Pilotii kamikaze despre care aminteai, isi dadeau viata in numele onoarei, desi era oarecum trunchiata de conceptul de onoare universal valabil, tocmai pentru ca patria lor sa nu fie atarnata. Fireste ca asemenea comportamente si atitudini militare au fost combatute mai tarziu, nu numai din partea occidentului, care vedea in aceasta chestiune o risipa, moartea, in acceptiunea occidentalilor nepetrecandu-se deloc in conditii care sa atraga onoarea. Fenomenul kamikaze chiar si in fata unor oficialitati japoneze a comparut ca o actiune dezonoranta, parerile fiind impartite in ceea ce priveste modul in care s-a considerat ca este mai eficient si onorant pentru a-si proteja patria.
Pilotilor japonezi, care nu treceau de varsta de 20 de ani, inaintea zborului li se dadea un ceai ritualic, insa care mai continea si substante halucinogene, ce aveau menirea de a domoli spiritul si a potoli eventualele irascibilitati de dinainte de actul sinucigas, transformand pe tinerii piloti in veritabile masini de lupta docile.
Eu am facut si medicina legala si ma pot pronunta asupra acestei chetiuni. Fenomenul kamikaze, ca atare, trebuie privit si de sub prisma indoctrinarii, care, uneori, s-a dovedit a fi mai puternica decat drogul halucinogen in sine. Astfel, dupa analizele facute de aliati, pilotii erau, in majoritate, suferinzi de catre o forma de boala psihica paranoid-deliranta. Aceasta asa zis suferinta a psihicului, cum spuneam, putea sa fie indusa atat prin tratament medicamentos cat si prin inflacarare propagandistica doctrinara.
Intre palestinienii ucigasi, care de fapt sunt factiuni teroriste scutindu-i, asadar, de efortul de a-i mai considera patrioti ca luptand pentru o cauza dreapta, si tinerii recruti japonezi, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, nu exista nici o similitudine decat poate doar aceea ca amandoua segmentele de civilizatie au murit sub influente doctrinare puternice.
Iar viata, draga Axel, numai in scopuri 'combative' se da. Indiferent daca lupti pe un front, militareste vorbind, ori indiferent daca te lupti, ca om de rand, cu viata pentru a-ti asigura un trai decent, tot de fenomenul combativ este vorba, doar ca acesta comporta modificarile de rigoare, in functie de model, constituire si apartenenta fata de reguli ale jocului dinainte stabilite.
------
AVE!
------
.'.
Pilotii kamikaze despre care aminteai, isi dadeau viata in numele onoarei, desi era oarecum trunchiata de conceptul de onoare universal valabil, tocmai pentru ca patria lor sa nu fie atarnata. Fireste ca asemenea comportamente si atitudini militare au fost combatute mai tarziu, nu numai din partea occidentului, care vedea in aceasta chestiune o risipa, moartea, in acceptiunea occidentalilor nepetrecandu-se deloc in conditii care sa atraga onoarea. Fenomenul kamikaze chiar si in fata unor oficialitati japoneze a comparut ca o actiune dezonoranta, parerile fiind impartite in ceea ce priveste modul in care s-a considerat ca este mai eficient si onorant pentru a-si proteja patria.
Pilotilor japonezi, care nu treceau de varsta de 20 de ani, inaintea zborului li se dadea un ceai ritualic, insa care mai continea si substante halucinogene, ce aveau menirea de a domoli spiritul si a potoli eventualele irascibilitati de dinainte de actul sinucigas, transformand pe tinerii piloti in veritabile masini de lupta docile.
Eu am facut si medicina legala si ma pot pronunta asupra acestei chetiuni. Fenomenul kamikaze, ca atare, trebuie privit si de sub prisma indoctrinarii, care, uneori, s-a dovedit a fi mai puternica decat drogul halucinogen in sine. Astfel, dupa analizele facute de aliati, pilotii erau, in majoritate, suferinzi de catre o forma de boala psihica paranoid-deliranta. Aceasta asa zis suferinta a psihicului, cum spuneam, putea sa fie indusa atat prin tratament medicamentos cat si prin inflacarare propagandistica doctrinara.
Intre palestinienii ucigasi, care de fapt sunt factiuni teroriste scutindu-i, asadar, de efortul de a-i mai considera patrioti ca luptand pentru o cauza dreapta, si tinerii recruti japonezi, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, nu exista nici o similitudine decat poate doar aceea ca amandoua segmentele de civilizatie au murit sub influente doctrinare puternice.
Iar viata, draga Axel, numai in scopuri 'combative' se da. Indiferent daca lupti pe un front, militareste vorbind, ori indiferent daca te lupti, ca om de rand, cu viata pentru a-ti asigura un trai decent, tot de fenomenul combativ este vorba, doar ca acesta comporta modificarile de rigoare, in functie de model, constituire si apartenenta fata de reguli ale jocului dinainte stabilite.
------
AVE!
------
.'.
| QUOTE |
| Intre palestinienii ucigasi, care de fapt sunt factiuni teroriste scutindu-i, asadar, de efortul de a-i mai considera patrioti ca luptand pentru o cauza dreapta, si tinerii recruti japonezi, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, nu exista nici o similitudine decat poate doar aceea ca amandoua segmentele de civilizatie au murit sub influente doctrinare puternice. |
Cineva imi spunea ca actele sinucigase intr-un razboi sint ultima rasuflare a taberei invinse. Inclin sa cred ca are dreptate.
Instinctul de conservare imi dicteaza sa lupt pana la ultima picatura pentru viata mea, chiar daca este de tot r****-ul.
Intr-un mod cu totul si cu totul accidental, mi-as da viata pentru ceva sau cineva. In mod normal, icerc sa lupt pentru a salva o viata, incercand sa nu mi-o pierd pe-a mea.
Intr-un mod cu totul si cu totul accidental, mi-as da viata pentru ceva sau cineva. In mod normal, icerc sa lupt pentru a salva o viata, incercand sa nu mi-o pierd pe-a mea.
ps: (sa nu uit) Carmi tu pentru ce/ cine ti-ai da viata? 
###
e ciudat sa raspund la o astfel de intrebare dupa ce am trecut prin momente in care imi doream moartea. cand simteam ca nu am niciun rost. ca viata mea nu valora nimic. atunci cu siguranta as fi dat-o oricui. doar sa scap de povara. da, era o povara. i-am oferit-o lui Dumnezeu. ii ceream sa o primeasca. nu a vrut. nici El, nici altcineva.
acum, sunt intr-o perioada linistita cumva, dar nu cred ca este o liniste inteleapta. pur si simplu, e liniste.
acum, mi-as da viata cu sentimentul ca nu mai putere sa fac ceva mai mult, mai bun, mai frumos pentru lumea asta, pentru Pamantul asta. si i-as da-o cuiva care are curaj sa viseze, sa construiasca si sa aduca o sansa oamenilor de a trai mai veseli si mai invatati. dar e dificil sa poti gasi o astfel de persoana, sa stii ca ea e cea potrivita.
as da-o dusmanilor daca in schimb cei dragi mie ar putea sa isi continua propria lor viata fara a fi amenintati de pericolul lor.
deocamdata atat. ploua destul afara. nu are rost si aici.
###
e ciudat sa raspund la o astfel de intrebare dupa ce am trecut prin momente in care imi doream moartea. cand simteam ca nu am niciun rost. ca viata mea nu valora nimic. atunci cu siguranta as fi dat-o oricui. doar sa scap de povara. da, era o povara. i-am oferit-o lui Dumnezeu. ii ceream sa o primeasca. nu a vrut. nici El, nici altcineva.
acum, sunt intr-o perioada linistita cumva, dar nu cred ca este o liniste inteleapta. pur si simplu, e liniste.
acum, mi-as da viata cu sentimentul ca nu mai putere sa fac ceva mai mult, mai bun, mai frumos pentru lumea asta, pentru Pamantul asta. si i-as da-o cuiva care are curaj sa viseze, sa construiasca si sa aduca o sansa oamenilor de a trai mai veseli si mai invatati. dar e dificil sa poti gasi o astfel de persoana, sa stii ca ea e cea potrivita.
as da-o dusmanilor daca in schimb cei dragi mie ar putea sa isi continua propria lor viata fara a fi amenintati de pericolul lor.
deocamdata atat. ploua destul afara. nu are rost si aici.
Copilului , la orice ora , fara sa clipesc , in rest , nu sunt sigura .
Mi-as da viata pentru cei dragi, dar cu niste amendamente, care devin al naibii de importante daca stam strimb si judecam drept:
- sa nu am foarte mult timp de gindire inainte, deci sacrificiul sa fie cumva "din reflex", pentru ca daca apuci sa gindesti, sa treci emotiile prin filtrul ratiunii, poti sa ajungi sa actionezi altfel decit ai face-o sub impulsul momentului
- raspunsul de mai sus e strict la nivel declarativ, adica in cazul practic, concret, de viata si de moarte, zau ca nu stiu cum as actiona
Suna urit, dar asta e ... tot ca-mi pot dori, si tot ce va pot dori si voua, este sa nu ne aflam niciodata in asemenea situatie.
- sa nu am foarte mult timp de gindire inainte, deci sacrificiul sa fie cumva "din reflex", pentru ca daca apuci sa gindesti, sa treci emotiile prin filtrul ratiunii, poti sa ajungi sa actionezi altfel decit ai face-o sub impulsul momentului
- raspunsul de mai sus e strict la nivel declarativ, adica in cazul practic, concret, de viata si de moarte, zau ca nu stiu cum as actiona
Suna urit, dar asta e ... tot ca-mi pot dori, si tot ce va pot dori si voua, este sa nu ne aflam niciodata in asemenea situatie.
@Secunda....sincer? NU prea stiu inca. Sunt in perioada de "meditatie" sub impuls de moment nu prea stiu cum as reactiona.
acum stiu...
mi-as da viata pentru orice copil din lumea asta! oricare! nu ma intereseaza ce va ajunge cand va fi mare, sau daca va ajunge sa fie mare... vreau doar sa aiba doua vieti pentru copilarie...
iti multumesc de intrebare Carmi...
mi-as da viata pentru orice copil din lumea asta! oricare! nu ma intereseaza ce va ajunge cand va fi mare, sau daca va ajunge sa fie mare... vreau doar sa aiba doua vieti pentru copilarie...
iti multumesc de intrebare Carmi...
Pentru o farama de fericire...a mea sau a oricui altcuiva...
Eu nu consider ca am datoria de a trai daca nu imi mai convine deloc (de exemplu, in caz de boala grava si incurabila, pentru ca in nici un caz nu m-as sinucide fara motive serioase). Pe de alta parte, nici nu mi-as sacrifica viata pentru nimeni si nimic in lume, nici macar pentru patrie, pentru familie sau pentru o persoana draga. Nu cred in Dumnezeu, in supravietuirea sufletului dupa moarte, in reincarnare sau in alte asemenea idei. De aceea, cred ca viata mea actuala este singura viata pe care o sa o am vreodata si bineinteles ca nu cred ca merita sa imi dau viata pentru alti oameni sau pentru un ideal. Daca dusmanul mi-ar cere sa aleg intre tradare si supravietuire, as alege tradarea, pentru ca viata mea e mai importanta decit viata si bunastarea altora. Daca as avea de ales intre supravietuirea mea personala si supravietuirea unui numar imens de persoane, bineinteles ca as alege supravietuirea mea.
E adevarat ca, tocmai pentru ca eu insami nu as face asa ceva, cred ca cei care se sacrifica pentru o cauza nobila (gen pilotii kamikaze) fac o fapta mareata. Nu ii consider bolnavi psihici sau victimele propagandei sau drogurilor. Normal ca, pentru a fi in stare sa comita acest sacrificiu, trebuie sa fie intr-o stare psihica in care pot sa il comita. Or, fara indoctrinare, medicamente si o anumita predispozitie psihologica, ar fi greu sa ajunga in acea stare psihica.
E adevarat ca, tocmai pentru ca eu insami nu as face asa ceva, cred ca cei care se sacrifica pentru o cauza nobila (gen pilotii kamikaze) fac o fapta mareata. Nu ii consider bolnavi psihici sau victimele propagandei sau drogurilor. Normal ca, pentru a fi in stare sa comita acest sacrificiu, trebuie sa fie intr-o stare psihica in care pot sa il comita. Or, fara indoctrinare, medicamente si o anumita predispozitie psihologica, ar fi greu sa ajunga in acea stare psihica.
Monica, mie nu mi-ar fi greu sa-mi dau viata mea stiind ca alti n oameni ar trai in urma sacrificiului meu..Pur si simplu la tine e un egoism dus la extrem, atata tot 
P.S. Nici eu nu cred in viata de dupa moarte sau alte bazaconii asemenea, ba chiar imi doresc sa nu fie nimic dupa moarte, pt ca mi-e deajuns ce simt acum...Da' tot mi-as da viata daca ar fi nevoie...
P.S. Nici eu nu cred in viata de dupa moarte sau alte bazaconii asemenea, ba chiar imi doresc sa nu fie nimic dupa moarte, pt ca mi-e deajuns ce simt acum...Da' tot mi-as da viata daca ar fi nevoie...
Sincer nu stiu.
Depinde de situatii.
Pentru o cauza buna.
Oricum nu pun mare pret pe viata aceasta, nu tin mult la ea, asa ca renunt usor la ea.Mai mult pun accent pe cum o traiesc.Asta nu inseamna ca traversez strada fara sa ma sigur.
Depinde de situatii.
Pentru o cauza buna.
Oricum nu pun mare pret pe viata aceasta, nu tin mult la ea, asa ca renunt usor la ea.Mai mult pun accent pe cum o traiesc.Asta nu inseamna ca traversez strada fara sa ma sigur.
Io o traversez ca orbii, nu am treaba sa ma asigur cand sunt singura...Cand sunt cu altii fac ca toti dracii daca nu traversam regulamentar, da' cand is singura, ma las dusa de ganduri si nu de putine ori mi-a sters cate un la poponetz vreo masina Mai nou era sa ma pupe tramvaiul azi
Mi-au placut vorbele lui Copernic - practic aceasta este si opinia mea...
Afro draga... te iubesc si mai mult pentru bunatatea ta... ma rog... avem opinii diferite in ceea ce priveste reincarnarea, dar poate am sa te conving eu intr-o zi
Posibil si eu mi-as da viata pentru multe lucruri ... dar in nici un caz din patriotism sau din motive religioase.
Nu suport ideea, ca in cazul unui eventual razboi, eu sa fiu in linia intai, si unu' ca Nastase (Bombonel) sa stea la caldurica in vilele lui, si eu sa o incasez ca fraieru prin transee... si la sfarsit el ramane cu vilele, medaliile si onorurile si eu ... cu viermii.. bleahhh
Aaaaa ... daca individu' ar veni alaturi de mine, in transee, atunci poate e altceva... dar la cat il cunosc... acest lucru e imposibil...
Afro draga... te iubesc si mai mult pentru bunatatea ta... ma rog... avem opinii diferite in ceea ce priveste reincarnarea, dar poate am sa te conving eu intr-o zi
Posibil si eu mi-as da viata pentru multe lucruri ... dar in nici un caz din patriotism sau din motive religioase.
Nu suport ideea, ca in cazul unui eventual razboi, eu sa fiu in linia intai, si unu' ca Nastase (Bombonel) sa stea la caldurica in vilele lui, si eu sa o incasez ca fraieru prin transee... si la sfarsit el ramane cu vilele, medaliile si onorurile si eu ... cu viermii.. bleahhh
Aaaaa ... daca individu' ar veni alaturi de mine, in transee, atunci poate e altceva... dar la cat il cunosc... acest lucru e imposibil...
Nu consider daruirea vietii sacrificiu suprem.
Eu uneori vreau sa scap de ea.nu ii inteleg pe oamenii care au ca scop nasterea altora, sa dea viata. E un lant vicios:
traiesc pentru ca altii sa traiasca.daca nu avem un scop adevarat oricum viata noastra nu valoreaza nimic si o putem
darui celor cu un scop. Dar in esenta viata nu are scop, poate doar acela de a ne intoarce de unde am plecat (in Univers).
Mi-as da viata pentru orice, dar sa nu fiu nevoita sa ma omor eu, sa faca altii asta(si fara tortura). Eu nu am puterea sa ma sinucid.
Eu uneori vreau sa scap de ea.nu ii inteleg pe oamenii care au ca scop nasterea altora, sa dea viata. E un lant vicios:
traiesc pentru ca altii sa traiasca.daca nu avem un scop adevarat oricum viata noastra nu valoreaza nimic si o putem
darui celor cu un scop. Dar in esenta viata nu are scop, poate doar acela de a ne intoarce de unde am plecat (in Univers).
Mi-as da viata pentru orice, dar sa nu fiu nevoita sa ma omor eu, sa faca altii asta(si fara tortura). Eu nu am puterea sa ma sinucid.
Nici eu nu pun pret mare pe viata. NU ma obsedeaza. As da-o destul de usor ptr o cauza buna, ptr unul din membrii familiei si chiar ptr un prieten aproape de sufletul meu as face-o. Instinctual, poate si ptr un strain sa il salavez de la innec (inot f bine ) sau din foc, etc.
Recunosc, as negocia intii As incerca intii sa dau juma de ficat (stiti ca poate creste la loc), sau un rinichi (asta numai creste) 
as da si maduva daca ar fi "a perfect match" , juma din singe.
Daca ma gindesc mai bine, as face asta si ptr o persoana complet straina numai sa ii salvez viata. Pe cuvintul meu.
) sau din foc, etc. Recunosc, as negocia intii
As incerca intii sa dau juma de ficat (stiti ca poate creste la loc), sau un rinichi (asta numai creste) as da si maduva daca ar fi "a perfect match" , juma din singe. Daca ma gindesc mai bine, as face asta si ptr o persoana complet straina numai sa ii salvez viata. Pe cuvintul meu.
Grea intrebare, greu raspuns.
Gandind rational, probabil ca mi-as da viata pentru copilul meu (pe care nu il am inca) si pentru parintii mei.
Nu suport idea sa-ti dai viata din patriotism sau din motive religioase. E absurd sa presupui ca moartea ta va ajuta mai mult decat o viata de lupta. Sunt de acord cu lupta pentru patrie, dar nu sunt de acord cu sinuciderea din acelasi motiv.
Probabil ca sub impulsul momentului as putea sa-mi dau viata pentru mult mai mult sau ... mult mai putin.
Sper sa nu fiu pusa intr-o asemenea situatie vreodata!!!
Gandind rational, probabil ca mi-as da viata pentru copilul meu (pe care nu il am inca) si pentru parintii mei.
Nu suport idea sa-ti dai viata din patriotism sau din motive religioase. E absurd sa presupui ca moartea ta va ajuta mai mult decat o viata de lupta. Sunt de acord cu lupta pentru patrie, dar nu sunt de acord cu sinuciderea din acelasi motiv.
Probabil ca sub impulsul momentului as putea sa-mi dau viata pentru mult mai mult sau ... mult mai putin.
Sper sa nu fiu pusa intr-o asemenea situatie vreodata!!!
Salut ,singurul lucru care mi-as da viata ar fi mama . 
Am vazut destule ca sa imi dau seama ca exista lucruri mai rele decat moartea. Dar o moarte absurda nu isi doreste nimeni, suntem datori sa traim atat cat ne este dat. Mi-as da viata in situatii in care nu as vedea alta solutie, iar lipsa mea de actiune m-ar condamna ulterior la o viata plina de remuscari. Ce anume? - nu stiu. Sper sa nu aflu vreodata.
Raspunsul meu la intrebarea topicului este relativ.
Avand in vedere varsta mea (18 ani), nu pot spune ca exista ceva pt care mi-as sacrifica viata, nici macar cea mai draga persoana. Consider ca as face o greseala sacrificandu-ma fara sa cunosc cu adevarat problemele vietii, fara a ma fi confruntat deja cu acestea. In acelasi timp, exista temerea pt lumea de dinclo, teama de necunoscut.
Desigur, dupa ce imi voi fi intemeiat o familie, mi-as da viata cu placere pt ea.
Avand in vedere varsta mea (18 ani), nu pot spune ca exista ceva pt care mi-as sacrifica viata, nici macar cea mai draga persoana. Consider ca as face o greseala sacrificandu-ma fara sa cunosc cu adevarat problemele vietii, fara a ma fi confruntat deja cu acestea. In acelasi timp, exista temerea pt lumea de dinclo, teama de necunoscut.
Desigur, dupa ce imi voi fi intemeiat o familie, mi-as da viata cu placere pt ea.
| QUOTE |
| trebuie sa traim cat ne este dat |
Fata de cine suntem datori sa traim, nu am putea sa ne luam viata? Oare de ce traieste lumea cu un sentiment de vinovatie sau de datorie fata de Dumnezeu? Daca cineva iti da un cadou de ce trebuie neaparat sa-l pastrezi?
Onoare si dreptate! Ce se gaseste mai putin pe lumea aceasta.
Daca tara si credinta imi sunt calcate in picioare am sa le apar chiar cu pretul vietii.
Eu cred ca atunci cand vine vorba de lucrurile acestea doua nimeni nu ar trebui sa se teama. In fond de-i o viata de om?!
Nu uitati exemplul stramosilor vostri! Incercati sa va ridicati si voi la masura faptelor lor. Ei v-au lasat o tara libera. Daca voi nu sunteti dispusi sa va sacrificati ce-o sa lasati copiilor vostri?!
Nu uitati ca viata asta nu e altceva decat "un joc si o gluma"!
Daca tara si credinta imi sunt calcate in picioare am sa le apar chiar cu pretul vietii.
Eu cred ca atunci cand vine vorba de lucrurile acestea doua nimeni nu ar trebui sa se teama. In fond de-i o viata de om?!
Nu uitati exemplul stramosilor vostri! Incercati sa va ridicati si voi la masura faptelor lor. Ei v-au lasat o tara libera. Daca voi nu sunteti dispusi sa va sacrificati ce-o sa lasati copiilor vostri?!
Nu uitati ca viata asta nu e altceva decat "un joc si o gluma"!
@special creep:
Am spus:
Am spus:
| QUOTE |
| Dar o moarte absurda nu isi doreste nimeni, suntem datori sa traim atat cat ne este dat. |
Daca ne este dat la un moment dat sa ne sacrificam pentru altii... asta e. Nu sunt de acord cu riscul gratuit, sinuciderea... dar nu pot judeca pe nimeni...Lamurit?
Mundus, asa cum stii, nu sunt un patriot innascut dar asta nu inseamna ca mi-as vinde tara. Pentru tara ti-ai da viata? De ce ma rog? Nu este oare Romania un loc in lume ca si oricare altul? Pentru libertate as fi de acord sa se piarda vieti, dar nu libertatea tarii, ci libertatea de a alege. Daca rusii ar vrea acum sa-mi calce tara, m-as lupta cu ei nu pt Romania, nu pt onoare, ci pt viata mea. Asta implica desigur ca as lupta pt viata tuturor romanilor dar nu ma intereseaza.
Daca lupt pt viata mea, faptul ca lupt si pt viata celorlalti nu este decat o consecinta fericita data de imprejurare.
Poate pt cei mai multi dintre voi par insensibil si crud, dar in fond, realitatea e cruda.
Daca lupt pt viata mea, faptul ca lupt si pt viata celorlalti nu este decat o consecinta fericita data de imprejurare.
Poate pt cei mai multi dintre voi par insensibil si crud, dar in fond, realitatea e cruda.
Cred ca as fi in stare sa-mi dau viata pentru copilul meu (desi nu il am) si poate nu numai al meu, pentru sot (nu-l am nici pe asta ) pentru parinti si chiar pentru o idee, daca este principiul meu peste care nu pot trece. Acum vorbim, la fapte... nu stim. Dar nu ma vad ezitand sa-mi dau viata pentru orice om care se afla la un moment dat in pericol daca il pot scapa cumva. Adica in clipele alea nu stiu daca m-as gandi ca imi dau viata ci ca salvez o viata si atunci altfel judec. Pot fi doar vorbe goale, insa asa gandesc acum ca m-as purta intr-o atare situatie.
) pentru parinti si chiar pentru o idee, daca este principiul meu peste care nu pot trece. Acum vorbim, la fapte... nu stim. Dar nu ma vad ezitand sa-mi dau viata pentru orice om care se afla la un moment dat in pericol daca il pot scapa cumva. Adica in clipele alea nu stiu daca m-as gandi ca imi dau viata ci ca salvez o viata si atunci altfel judec. Pot fi doar vorbe goale, insa asa gandesc acum ca m-as purta intr-o atare situatie.
Accept ca mi-as da viata pentru multe lucruri frumoase, dar pentru tara niciodata.
Poate daca traiam in alta tara, Elvetia de ex. eram altfel, dar atita timp cit tara m-a tras mereu inapoi, si cind a fost sa ma impinga inainte a fost prin suturi in dos pe care le primeam, nu am sa mor pt. tara doar pt. faptul ca m-am nascut acolo.Sa nu ma intelegeti gresit, pt. o cauza buna da, cum a fost revolutia din '89 dar nu asa aiurea sa te bage la naintare sa nu sti pt. ce lupti(cica pt. tara) si apoi burtosii sa stea sa se lafaie.
Revolutia a fost ceva frumos si spontan, care a inceput din sufletele oamenilor dorindu-si libertatea, chiar daca multi dintre ei nu stiau ce este aia din cauza anilor dictatoriali.
Poate daca traiam in alta tara, Elvetia de ex. eram altfel, dar atita timp cit tara m-a tras mereu inapoi, si cind a fost sa ma impinga inainte a fost prin suturi in dos pe care le primeam, nu am sa mor pt. tara doar pt. faptul ca m-am nascut acolo.Sa nu ma intelegeti gresit, pt. o cauza buna da, cum a fost revolutia din '89 dar nu asa aiurea sa te bage la naintare sa nu sti pt. ce lupti(cica pt. tara) si apoi burtosii sa stea sa se lafaie.
Revolutia a fost ceva frumos si spontan, care a inceput din sufletele oamenilor dorindu-si libertatea, chiar daca multi dintre ei nu stiau ce este aia din cauza anilor dictatoriali.
| QUOTE (OMU'BUN @ Oct 30 2003, 09:19 PM) |
| Parerea mea este ca viata nu se da, fiindca nu ne apartine. Nu am fost intrebati cand si cum sa ne nastem, nu vom fi intrebati cand si de ce plecam! Cand insa exista speranta pentru viata, desi lucrurile par sa se indrepte catre o moarte sigura, atunci nu e vorba de resemnare, ci de incredere! Intr-un caz extrem, mi se pare normal sa-mi protejez copilul in fata mortii, evident, asumandu-mi riscul da a-mi pierde viata. Oricum, este o problema de subconstient, iar decizia nu se negociaza. Dumnezeu iubeste viata si nu moartea. Dar in acelasi timp, iubeste si Adevarul. |
Omule Bun, minunat gandit!!!
Ce poate fi spus mai mult de atat?
Cu toate ca in ziua de azi nici natalitatea, nici mortalitatea nu mai sint atit de mari, nu e bine sa iti risti viata ca sa iti aperi copilul. Din punctul de vedere al supravietuirii speciei, adultul poate sa traiasca si sa aiba alti copii, pe cind copilul este inca nedezvoltat si nu se stie daca o sa supravietuiasca pina la virsta la care poate sa aiba la rindul sau copii. Ca unii adulti nu mai au copii si ca in ziua de azi copiii nu mai mor atit de des ca pe vremuri, asta e alta treaba.
| QUOTE (MonicaV @ Jan 23 2004, 06:15 AM) |
| Cu toate ca in ziua de azi nici natalitatea, nici mortalitatea nu mai sint atit de mari, nu e bine sa iti risti viata ca sa iti aperi copilul. Din punctul de vedere al supravietuirii speciei, adultul poate sa traiasca si sa aiba alti copii, pe cind copilul este inca nedezvoltat si nu se stie daca o sa supravietuiasca pina la virsta la care poate sa aiba la rindul sau copii. Ca unii adulti nu mai au copii si ca in ziua de azi copiii nu mai mor atit de des ca pe vremuri, asta e alta treaba. |
Si cu toate astea, sunt atat de multi care investesc totul in copilul lor...
Pt. cei ce si-ar da viata pt. patrie......oare si patria si-ar da viata pt. voi?? 
Pt. cei ce si-ar viata pt. credinta.......doar de voi mi-e teama
Iar pt. cei ce si-ar da viata pt. parinti....daca cu adevarat parintii sunt demni de asa fapt din partea dv. mult mai sigur ca ar prefera sa moara ei insusi.
Dar e foarte usor de a afirma acest lucru...
Pt. cei ce si-ar viata pt. credinta.......doar de voi mi-e teama
Iar pt. cei ce si-ar da viata pt. parinti....daca cu adevarat parintii sunt demni de asa fapt din partea dv. mult mai sigur ca ar prefera sa moara ei insusi.
Dar e foarte usor de a afirma acest lucru...
| QUOTE |
| sa-ti dai viata |
...tare sant curios cum va-ti comporta daca cu adevarat v-a fi nevoie sa impliniti cele afirmate cu atata usurinta.
Am sa va spun eu....doar o mama si-ar da viata pt. odrasla ei!!! Atat !!
In rest nu va cred de nici o culoare....
Sorin.
Am sa va spun eu....doar o mama si-ar da viata pt. odrasla ei!!! Atat !!
In rest nu va cred de nici o culoare....
Sorin.
Sorine, iti dai seama ca majoritatea celor ce au scris aici nu s-au confruntat cu probleme atat de majore,nu? Important e ca, pana la proba contrarie, ei sunt convinsi ca ar face asta...Insa, stii la fel de bine ca mine, ca intr-o situatie de criza rationezi mai mult instinctual..Si acum depinde de instinctul fiecaruia..Insa pana la criza e bine sa gandesti ca poti face fata... 
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.