Scrieri, amintiri, ganduri din viata lui bufnitza veti putea citi in cadrul acestui Jurnal.

Lectura Placuta!

Cu ce sa-ncep???
Intotdeauna am acesta intrebare in fata unei foi albe. In primul rind sint uimita si foarte placut surprinsa de ceea ce am gasit tot bintuind pe net ! Este o senzatie faina, de cald si bine... ca intre prieteni, la o cana de vin fiert cu multa scortisoara.
Aceeasi senzatie ca atunci cind intru pe poezii. ro sau poezie. ro
Sint intr-o permanenta cautare... a ce anume ? Nu pot defini...
Caut oamenii, le caut apropierea ,desi sint constienta ca tot oamenii sint cei care lovesc, si de obicei lovesc incredibil de puternic; poate chiar fara sa-si dea seama ...
Cum sint acum? Si vesela si trista... afara ninge...zimbesc strengareste! Si in acelasi timp sint si trista...
E ciudat ! Toate sint ca si inainte, numai eu oscilez continuu intre bine si rau, optimism si pesimism ! De fapt asa e mereu, toate sint la locul lor..cartile in rafturi, casetele la fel, toata mobila la locul ei...numai eu sint prinsa intre ele..
Ce greu e sa vorbesti cu tine insuti ! Parca as fi prinsa asupra faptului,cu ceva ilegal!
Despre ce sa-mi vorbesc??? Ca asta seara trebuie sa lucrez... ce cuvint odios! acest TREBUIE !
Citeodata simt ca nu mai pot face fata acestui Trebuie!
trebuie si iar trebuie ... sa ma trezesc dimineata, sa plec la serviciu, sa-mi fac treaba cit pot de bine... sa spal rufe, sa fac curat...si atitia si atitia de trebuie!
cred ca viata e plina de aceste conditionari, ce pina la urma pot deveni masura existentei noastre
Simt avalansa de ginduri..care sint atit de contradictorii...
un gind ma striga: Alex?
altul zice: ea sa fie? nu o recunosc...
si alt gind imi sopteste: Amelie! ameli-melo! unde esti? pari cam pierduta zilele astea...
si urmatorul imi striga: Amazoana, pe unde esti? nu te mai gasesc...
si toate se pierd "lovindu-se, amestecindu-se" si parca cel de Amelie e cel ce ma striga cel mai puternic...
Mi-a lasat o profunda impresie filmul acesta.....si-mi doresc sa fiu o mica Amelie ! Sa pot surprinde placut, sa pot aduce zimbet si primavara, sa pot face ceva cit de mic petru cei care-i simt aproape!
E ironic... am colegi care sint atit de ignoranti! Nu pot vibra, nu pot simti ... nu pot iubi cu mintea!
cred ca e mai rau decit sa nu ai un picior sau o mina.....sa nu ai capacitatea de a vedea frumosul acolo unde e ! sa nu poti vibra la o poezie sau la o melodie ...
E ciudat! am avut momente cind imi doream chiar asta ..sa ma pierd in ignoranta! pot spune ca am si reusit pentru o perioada ( neagra de altfel si timp irosit). Bine ca mi-a trecut!
nu ca sint eu mai altfel decit altii, cu toate ca de multe ori am impresia ca sint donsoara Spooky, dar sa nu te "emotioneze" decit un ban cistigat in plus sau o haina noua cumparata de le cel mai scump magazin de aici ( si urita dupa gustul meu! sic!) sau un nou inel de aur linga celelalte n de nu le mai ajung degetele de la miini...mi se pare o atit de mare dovada de ignoranta!
Ignoranta si banalitatea sint doua cuvinte ce ma sufoca! ce intelesuri criminale au....
si totusi..si eu ignor si sint banala! cred ca fiecare cu doza lui de ignoranta si banal!
Cred ca mi-e de ajuns pentru azi...
ma simt deja mai bine,mult mai bine...
intru sa mai citesc povesti ale Oamenilor de aici!
"Ah! ce greu e sa fii om!" a zis Jules Renard cindva.

Bun venit in lumea noastra, Amelie ! Am vazut ca "m-ai vizitat", si am indraznit sa-ti intorc vizita! Mi-ar place tare mult sa stam la taclale, iar daca iti prisoseste o cana de vin fiert cu multa scortisoara, as fi vrut si eu, te rog... Sa privim impreuna prin geam , cum ninge, si sa uitam ca suntem influentabili, subiectivi, rai, nesuferiti, exigenti, naivi, anonimi, etc... intr-o lume care clocoteste de... intelepciune !... Sunt multe de spus, dar ulele ganduri raman in forme de diamante stralucitoare doar daca nu sunt rostite. Altfel, ar putea cadea direct in "mocirla"! Si e pacat de frumusetea lor!...

Multumesc de vizita, Omule cel bun! esti binevenit oricind, ca dealtfel toate hangitele si hangii, la o cana de vin fiert.
Am ajuns acasa...abia asteptam sa ajung! Sa mai vorbesc putin cu mine...
Si cu schimbatul orei e ceva ciudat.Simt ca am cistigat o ora, cu toate ca stiu ca nu am cum!
O noua speranta incolteste...miine am drum prin capitala, in legatura cu o plecare la lucru in afara,si abia astept!
Deja imaginatia lucreaza...fiind vorba de o plecare pe vas--si ma vad ca o exploratoare...un pic de capitan Nemo cu un copil de capitan Grant,Tom Sawyer si Robinson Crusoe, si mai era o carte... nu pot sa-mi amintesc titlul...cu un ciine dingo si cuburile de lemn cu litere...uff! imi aduc eu aminte!
Si tot miine ajung la teatru...abia astept sa evadez din timp...ca acest efect il are teatrul asupra mea,si la cinema la fel se intimpla. De fapt cind ies in strada sint de-a binelea dezorientata,de fiecare data trebuie sa ma "reculeg".
Multa bucurie imi aduce teatrul...sint ca un copil, incerc sa ma regasesc cit de putin in fiecare personaj..sa traiesc odata cu el,sa simt ...
Si dupa teatru,aici e aici! urmeaza intilnirea cu ai mei dragi prieteni, numai gindul la ei si ma face sa zimbesc...
Oameni si oameni! Sa stam toti de vorba, la un vin rosu de casa! Sa mai povestim de una de alta, sa ne mai facem planuri si iar planuri...sa ne prinda zorii zilei tot vorbind. Sa ne pierdem discutind "discutii" !
Ma gindeam acum la vinul fiert! are ceva deosebit..vorbesc despre el ca despre o mistica bautura,care imbie la confidente
si la povesti spuse la gura sobei! Sa aiba vreun amestec scortisoara din el? cred ca am eu ceva cu scortisoara, adica nu concep placinta cu mere fara scortisoara, am luminari cu miros de..., am bucati de scortisoara prin casa, pina si pepenele galben tot cu scortisoara il maninc..
daa,si cuisoarele! dar nu astea cu miros de dentist ci un arbust cu flori mici si galbene cu un miros pe care l-as defini usor picant..
Aveau bunicii mei in curte si rupeam crengute din el si le bagam sub perna "ca sa miroasa frumos"!
zic aveau pentru ca au vindut casa sau cum spun eu "mi-au vindut copilaria! " O sa-mi povestesc din copilaria mea, ca am avut una tare frumoasa, ca-mi place sa retraiesc momente de "ghiavolita" ce am fost!
Dar nu acum,ca mai am putin timp si "zbor" catre capitala! Si trebuie sa-mi fac rucsacul--adica pun ceva haine,muzica si o carte si la drum!

...si mirosul insinuant al vaniliei nu iti place...ce ciudat,nici eu nu pot disocia merele de scortisoara si eu ador aceasta mirodenie...
Bine ai venit Bufnita! cu asta trebuia sa incep.Ciudat mai este si faptul ca bufnita este pasarea mea preferata,ieri am vazut una mare stind pe un fir de tensiune.Si era ziua.Statea acolo cuprinsa de frig,rotindu-si capul prin acele miscari scurte...poate privirile noastre s-au intalnit,asa mi-ar place sa cred.Cei din jurul meu ma privesc circumspect cand zic ca-mi plac bufnitele...si crizantemele...in mintea lor sint in legatura cu moartea....poate...dar imi plac enorm si berzele....
Asa ca draga bufnita sa nu te superi ca am intrat in jurnalul tau,dar prea mirosea frumos a scortisoara si prea ofereai cu drag vin fiert....

Sincer zic: Bine ca v-am gasit !
Imi place aici...la Han. E altceva. Aici fiecare e mai sincer, mai atent, mai bun, mai constient de oamenii din jur...
Azi sint un pic bulversata. Stiu ca voi pleca departe de tara, de tot ce mi-este drag, departe de prieteni si de familie...si sint trista. Pe de alta parte va incepe o aventura...locuri noi, oameni noi, experiente noi...As avea multe treburi de facut, dar nu imi arde de ele...
Timpul...e un mare dusman cel putin asa simt acum. Cind eram mica vacantele de vara erau interminabile...aveam timp de atit de multe... de citit, de jucat, de mers la strand, de hoinarit ...Am avut parte de o copilarie frumoasa, alaturi de bunicii mei, intr-un orasel statiune, Slanic-Prahova. Acum nu mai am de ce sa ma duc pentru ca bunicii au vindut casa si s-au dus sa-si traiasca batrinetile alaturi de copii.
Nu stiu cum sa zic, dar acolo si timpul parea suspendat...o vara erau nu trei luni,ci o eternitate.Cite carti am citit acolo, pitita in fin,in pod...si cite bruftuluieli imi luam, ca "iar am adus purici in casa, lua-le-ar draq sa le ia de mite"! Si cite vise imi faceam...frumoase, colorate, de copil traind ceea ce citeam. Ma visam Robinson si faceam totul, poate chiar mai mult sau mai bine ca el... intr-o vreme eram Tom Sawyer si tare-mi parea rau ca pe dealuri pe la noi nu sint pesteri de explorat...
Si-am fost si muschetar, si "mariner", si zeu si erou...
Si cite nu faceam acolo! Eram mereu in "cautari" si podurile de case vechi erau adevarate comori...gaseam poze vechi, si carti vechi, si caiete de notite ramase prin pod...si papusi vechi, si-avea bunica mea doua cufere d-alea mari in pod si le tinea incuiate! Si cite "eforturi" sa le deschid! si-nauntru alte lucruri vechi, pline de praf si incarcate cu amintiri...
Citeam scrisori vechi, nici nu stiam cine erau personajele, le citeam la lanterna ca in pod nu era lumina...
Si tot timpul eram in explorari si cautari...si ris si veselie...COPILARIE.
Si nu apaream decit la ora mesei, ora neschimbata pina azi. De dimineata la ora 8, se stia, ceai sau lapte, piine cu unt si magiun si nuci sau miere...un ou fiert si o felie de salam si fugi, repede de tot, pe afara!
Si mai ajutam pe tataie,ca asa ii zic eu, prin gradina sau cu animalele, si cum scapam de treaba cum incepeam "cercetarile" sau daca ne adunam mai multi "draci de copii" mergem sa facem baie in Baia Baciului...si-acolo alte distractii, ne faceam de namol de eram negri ca noaptea, ne jucam de-a prinselea pe uscat si pe apa. Care era "curajos" sarea de la trambulina sau facea baie in Grota Miresii, unde era apa foarte rece, ca oamenii raceau pepenii si berea in ea!
Era o senzatie unica, intrai in apa aceea rece si paralizai, asta era efectul....apoi, incet-incet, incepeai sa dai din miini si din picioare si inotai pina in mijloc, unde batea soarele.O senzatie stranie! Sa faci pluta si apa sa fie rece, iar soarele sa-ti arda pielea de pe fata!
Si la ora 12 punct eram acasa. Era masa de prinz. Daca nu eram acasa... probleme!
Iesea mamaie si ma striga Ale! o data , de doua ori...apoi iesea tataie : dadi! dadi!!
Cind ma strigau Alexandra! stiam ca e de rau !
Apaream si eu intr-un final. mamaie: "iar umbli haimana??" tataie doar o privire imi arunca!
Si tot pe tataie il stiam de frica! toata copilaria am crezut ca e desprins din basme, pentru ca stia atit de multe lucruri...si stia si cind umblam eu in lucrurile lui! Si , cind mare eram, l-am intrebat de unde stia cind umblam eu in ale lui si mi-a raspuns ca-si lasa semne, numai de el stiute si-asa ma prindea cu mita-n sac!
Cind mi-a zis cum facea, am zimbit un pic amar, recunosc, pentru ca se prabusise un mit---al "stapinului gradinii si al animalelor" caruia toate ii sopteau despre ce se petrece in "regat".
E ceva ciudat legat de nume...dar cind cineva mi se adreseaza cu Alexandra ..mi se pare ca am facut o boacana!
E undeva in subconstient cred, din copilarie...ca mamaie cu Ale, tataie cu Dadi ( n-am inteles niciodata de ce Dadi) mama si sora cu Ale, unchiul cu Aliosa. Numai cind faceam cite o prostie ma strigau Alexandra...

Mi-e asa de dor de vacante! nespus de dor...
Cea de primavara,cind ieseam dupa viorele si toporasi pe deal....cea de vara. Eterna vacanta!
Si cea de iarna, cind era asa de bine sa stai in casa cu spatele la soba si sa asculti povesti spuse de bunicu'
si le spunea asa frumos. Cind eram mica nu intelegeam prea bine, dar cind am crescut ne povestea bunicul nu din Petre Ispirescu, ci din razboi...ca a luptat pe front. Avea talent in a povesti.. cam ca si in cartile lui Sven Hassel, dadea o nuanta hazlie unde numai de glumit nu era!
Si-uite asa imi zboara mintea la "La vitta e bella", film ce m-a marcat putin!

si iar zboara si zboara...
si-mi "amintesc" ca in mai putin de doua saptamini plec din tara...
Nici nu stiu ce sa iau cu mine cind plec...am atitea "nimicuri" ! Si totusi cind de dragi sufletului imi sint...
Ce bine ca nimeni nu-ti poate lua amintirile!
iau cu mine amintirile si speranta, si deja simt ca si dorul de casa, si de prieteni--ceea ce doare cel mai tare "ca mi-e dor si doare" cum bine ii zice Taxi.
Si ma simt asa de mica si de pierduta...si nici nu am plecat inca.

ai desaga ta de amintiri, pe-asta nu ti-o cintareste nimeni la bagaje, bufni!
Nu uita sa iei fotografiile, actele importante, diplomele, certificatele si... baga la desaga chipurile dragi, nu se stie cind le vei mai vedea.
Ai facut un pas important, ai intrat in comunitatea ro virtuala, asa ca nu ai sa fii chiar rupta de radacini.... si intr-o zi tu vei planta altele, acolo unde vei fi.
Bafta si sa ne auzim cu bine!

Am fost ieri prin Bucuresti...aceeasi "nebunie", acelasi tumult, aceeasi agitatie nebuna...
Ce mi-a placut? Arteziana de la Eroilor...foaarte frumoasa, desi eu as fi folosit culoarea albastru il loc de portocaliu..
Si ce mi-a placut mai mult? Arteziana de la Bucur Obor! Seamana cu o imensa papadie...
Cin' sa sufle in ea? Cin' sa-si puna dorinta? poate doar soarele!

Sint haiduc! sint haiduc!!!

Hehe iubita si pe mine ma fascineaza mereu arteziana de la Obor, papadia uriasa...E superba, mereu nu-s atenta la traversat o straduta mica si mereu ma injura cate un sofer cand trec pe-acolo.Pt ca merg cu gura cascata la papadie in loc sa fiu atenta la drum
Iubita multa bafta acolo unde te duci!! Si incearca sa vii pe la noi mai des sau cum oi putea tu, ca ti se va mai alina putin dorul si, oricum, aici poti scrie tot ce vrei tu.Mereu va fi un suflet , cel putin , care sa te aline
Imi plac mult amintirile tale din copilarie si cum le-ai povestit...Tare frumos!!!

Sint trista.
foarte trista.
Am crezut...
Cite nu incep cu "am crezut.."...si acum nu mai cred!
Cite sperante isi face omul...si e atit de rau sa fii dezamagit!
Sa crezi ca ai vazut ceva ce nu era..
De obicei nu astept nimic de la oameni...prefer sa ofer eu cite ceva.
Dupa ce ofer, imi place ca gestul sa fie intors.
Daca nu se intoarce ... incep sa ma simt usor dezamagita.
Si ma supar pe mine ca nu stiu a judeca si aprecia oamenii !
e ciudat...sa nu vrei nimic
si atunci cind vrei si ceri sa nu ti se ofere!

dar nu e suparare! Nu ma pot supara pe nimeni altcineva decit pe mine...
Si-apare eterna intrebare: Unde am gresit oare?
ce nu a fost bine? la mine este problema? sau e la celalalt?
Si nici asa nu e bine...poate ca nu am gresit nicaieri, poate nu era persoana potrivita!
Dar poate era! Si-ncepe dilema...
Stiu ca nu e bine sa ma tot intreb ce si cum..
Dar nici nu pot sa ma prefac ca nu a fost nimic...ar insemna sa ma mint !
Si simt ca sint atitea ce nu au fost spuse...
Cred ca am o mare problema... ma incred greu in oameni, foarte greu!
Poate imi este firea asta ciudata a mea... de a urca pina sus, de a-mi face sperante si apoi de a cobori in mare picaj.
De obicei nici vesela, nici trista... si cind rar ies din starea asta oscilez intre extreme, fie imi cresc aripi de inger, fie cad in tristete--tristete este putin spus...
Si-mi tot repet..o sa fie bine, o sa fie bine...Dar o sa fie,oare??
Este vreodata bine cu adevarat???

Nu astepta niciodata nimic de la nimeni si nu vei fi dezamagit ca nu vei primi.Nu stiu cine a spus-o dar e adevarat.Eu asa fac si e ok.Daca pot sa-mi ofer eu o bucurie e bine,daca pot sa fac bucurii altora e si mai bine...

Deja rotita s-a pus in miscare...sint in alt oras..imi iau la revedere si de la familie...
Cu prietenii m-am simtit atit de straniu..."sa nu-mi vad prietenii timp de 9 luni"....este aproape imposibil de crezut...si totusi asta se va intimpla.
Sint trista...foarte trista. Stiu ca e altceva, e ceva nou, nemaiintilnit...si ma simt atit de dezolant de singura, cu toate ca familia imi e atit de aproape...
Am luat cu mine foarte putine lucruri...intr-un fel e mai bine.E un nou inceput...
Imi tot repet...o sa fie bine, o sa fie bine...
Si voi incerca, in ciuda firii mele cea ciudata si pesimista deseori sa fac sa fie bine...
Voi cunoaste alti oameni provenind din alte culturi...o sa fie interesant...
Cel mai important este sa fie ceva intotdeauna care sa ma intereseze, ceva nou care sa-mi atraga atentia...sa-mi pun mintea la lucru...
Si cind ma voi intoarce sa gasesc totul exact cum am lasat, toate nimic-urile ce-mi sint atit de familiare...abia astept momentul!

Draga mea pasare de noape , desi te cunos de atata timp inca mai reusesti sa ma uimesti. Esti cea mai tare.
Al tau vesnic amic HELL.
P. S. Noroc in cea ce vei face acolo unde te vei duce.

Mi-a fost asa de dor de aceste mici confesiuni...
Sint deja departe... sint in insulele calde din Caraibe...
E frumos, e nou, e nemaiintilnit....dar nu e ca acasa.
Asta e !
Imi place, e interesant totul.... dar nu am timp suficient, asta e marea problema!
Eram obisnuita pe un alt program, nu ca aici... unde e un ritm nebun, toata lumea face ceva, fiecare stie ce are de facut...numai eu par putin pierduta.
Stau cu o fata din Portugalia, foarte draguta si tare zapacita... ma inteleg bine cu ea...
De fapt nu ma inteleg cu ea, pentru ca nu e genul de om cu care sa pot discuta tot ce ma framinta, dar tocmai aici e questia !!! nu ma lasa cu ale mele ginduri , care numai roz nu sint...
Aici e ca un fel de amestec intre nationalitati... e interesant sa descopar cite ceva despre fiecare nationalitate...
uff... nu am timp acum... dar mai "bintui" pe aici si altadata!

Azi am vazut delfinii.. erau 6, asa cred... ma fascineaza aceste fiinte vesnic zimbitoare si nu ma gindesc decit la Flipper.
Am stat si i-am admirat trecind usor pe linga vas...superbe fiinte atit de frumos conturate si parca fiind una cu nesfirsitele intinderi de ape.
Ma simt tare insignifianta aici, printre atitia si atitia oameni... intr-un fel e mai bine, ca ma pot pierde mai usor printre ei...ma pot ascunde putin de mine si de toate gindurile negre ce ma framinta...
Va fi bine, stiu, intotdeauna este bine...dar abia astept sa ma intorc acasa...sa fiu iar cu mine insami si cu toti prietenii mei dragi..sa discutam "discutii" pina in zori de zi... vinul fiert, cu multa scortisoara, sa ne ademeneasca incet, sa-i cedam incetul cu incetul...si sa fie iar acel dolce farniente....

Drag jurnal, ce dor mi-a fost de tine !
In fine ma simt bine vorbind cu mine insami...e tare greu sa incerc sa ma adaptez aici...totul este foarte diferit , oamenii nu sint la fel cum ii stiu eu...totul este altfel!
Viata aici are un ritm trepidant ...toti au cite ceva de facut toti alearga incolo si incoace, numai eu sint putin ratacita---aici se spune brataiola, dar asta e!
Mi-e tare dor de tara si de toti prietenii mei!
Uff! dar asa e viata, si aici am gasit citiva oameni interesenti, despre care voi vorbi altadata!

Bine m-am regasit ! A trecut Craciunul...nici macar nu am simtit ca e sarbatoare --- nu tu zapada, nu tu familie si mai ales fara prieteni... a fost greu de tot !Mi-este tare dor de tara si de casa, de tot ce am lasat acolo.... Pe de alta parte aici am alte questii, ce compenseaza pe undeva...
Azi m-am simtit tare trista, chiar as vrea sa fiu acasa, macar pentru o singura zi ... dar "sint barbata,Zoe!" si degeaba incerc sa nu ma gindesc acasa, ca tot acolo imi zboara gindul...mi-e tare dor de atitea si atitea "nimicuri" ce-mi intregesc atit de mult sufletul...
Sint aici acum, in insulele calde ale Caraibelor , locuri frumoase, exotice...pline de viata si de o natura incintatoare...sint multe frumuseti aici...
Si-abia astept saptamina viitoare, ma voi duce sa inot cu delfinii...va fi indeplinirea unei dorinte din copilarie, de cind urmaream Flipper si asteptam fiecare aventura...
Si ma voi duce deasemenea sa ma scufund in apele incredibil de albastre... sa fac putin scuba diving !!!
Cam asa sint acum, cu o mare tristete in suflet si dor de casa ... dar si cu sperante si cunostinte noi...

Reciteam ce am scris mai demult ... chiar foarte demult pare acum . E mult timp de cind nu am mai scris , din pacate .
Cite schimbari in viata mea ... multe schimbari , in bine, vreau eu sa cred !
E straniu sa fiu fata in fata cu mine--- si ma-ntreb de unde atita transformare ?

Uite-te la mine si stii de ce...

Nici schimbari asa de mari ( adica pina si de sex ) !!!

pentru Cla , ca m-a inveselit !!!

Hmm ! Azi am chef de scris .... straniu la mine !
Ascult Moby si gindurile mele fug departe ...
De cite ori ascult Moby ma frapeaza genul acela de tristete a omului inteligent . Si iubesc clipul la "in this world ". Mesajul e acelasi pe care as vrea si eu sa-l transmit de multe ori ... acela de hello ! hola ! sint si eu aici ... ma vezi , ma simti , m-ai putea vreodata iubi ?
Gindurile catre aceasta fata morgana ma framinta mult . Oare am sa gasesc ceea ce caut ???
Intotdeauna imi raspund cu : Da , sigur ! dar oare e chiar asa ??
Voi gasi eu a mea jumatate ?? lumea este mare si nebanuite intorsaturi poate lua viata ... dar exista si reversul "si daca nu gasesc?"
Sint genul de om destul de concesiv ... si-ncerc sa trec cu vederea multe din ce mi se intimpla . Dar la capitolul "love of my life" nu fac compromisuri . Ori e tot , ori nu e nimic ...
Si citeodata ma cuprinde singuratatea ...
Sint numai eu .. in labirintul de ginduri ...
Si , de fapt , cine sint eu ?? intotdeauna m-am gindit la Emily Dickinson "Cine esti tu ? Eu sint nimeni..."
Cred ca intotdeauna am fost cea care sa descopere pe celalalt , sa-i faca o surpriza ... sa inventeze "jeu de deux" . Si-am asteptat mereu ... in tacere ... sa mi se raspunda cu aceeasi moneda ...
De iubit , am iubit o singura data . Am iubit nebun . Cred ca iubirea si inima nu are o ratiune , fiindca dupa ce m-am "prajit " destul de bine...nu stiu de ce am iubit . Nu prea gasesc un motiv real . Dar asta a fost , intra la capitolul "trecut" si mi-am promis sa incerc a nu intoarce capul peste umar ,. oricum nu se mai poate schimba nimic ...
Un om mare spunea ca "amintirile sint parfumul sufletului" .. ce frumos e sa te pierzi citeodata printre ele ... ce faceai cind aveai 10 ani , 15 ani , 18 ani ... la ce visai , ce-ti doreai cel mai mult...emotii si sentimente
Crestem ... si se schimba multe in viata .... Zimbesc smechereste cind imi aduc aminte.
Atit de multe vise isi asteapta cuminti rindul ... sint acolo undeva , asteptindu-ma pe mine sa le indeplinesc...
Multe din ele ma asteapta de cind aveam 10 , 15 , 18 ani.... Acum visez mai mult la cineva ...nu stiu cine , dar stiu ca ma va lua de minuta si ma va scoate din carapace ... si va fi soare , si zimbet , si lumina ,si joaca , si dans ..si-atit de plin imi va fi sufletul. Si ne vom face plecati in lumea noastra , o lume de povesti si poezie , o lume de cintec numai de noi stiut , o lume de emotii si sentimente ... o lume calda si luminoasa , de jocuri copilaresti ...
Sa stam la un ceai mai peste vreo 50 de ani cu nepotii pe genunchi citindu-le din Andersen...
Iar visez ...

UN VIS FRUMOS sau despre cineva cu care nu m-am intilnit...din diverse motive


Te-am visat de multe ori , Zburatorule ... Imi erai atit de aproape ...
Te-am simtit mereu foarte aproape de sufletul meu ...incredibil de aproape . Si-mi erau atit de dragi discutiile noastre si eterna tachinare dintre noi .... Cred ca atunci cind ajungi la tachinari cu cineva iti este foarte apropiat...
De cite ori ne "intilneam" pe messenger , de-atitea ori incepea joaca , si veselia , si risul , si surisul cu subintelesuri...
Si cite ore de discutii ... pe atitea teme sau despre "a pune patrunjelu' in ciorba " ... nimic anost , nimic in afara naturalului , de parca ne stiam de 100 de ani ...
Si ce mai zburau zimbaretii intre noi ... si replicile , si glumele, si questiile serioase ...
Si cind ne-am "intilnit" pentru prima data pe mirc ... eu ironica , ca de obicei ... tu , de un rafinament rar intilnit ...
Sincer recunosc acum , cu toate ca poate face 2 face nu as face-o ,poate, niciodata ... am ramas paff ! de-a binelea paff !
Si cite ginduri nerostite ... si cum zimbeam de cite ori ma gindeam la tine ... si cite daruri am ( inca ) pastrate numai pentru tine... semnul de carte , citeva carti , Old Spice (stiu eu cui ii placea ) , cutia de ceai (vechi , indian , cu miros de mine),Finding Nemo, brotacul mic si albastru , ciocolata Ritter Sport ( marzipan,desigur) , James Brown si Janis Joplin......
Imi aduceai atita zimbet si lumina ....
Si te-ai dus, dulce minune....
Sper ca acum sa-ti fie bine, pastrez cele mai frumoase ginduri pentru tine,flori sa-ti rasara in cale si in urma-ti ,"vis de argint si de poveste"....
Aici imi voi lua la revedere de la tine....dupa destul de mult timp...
Ramii cu bine , vis atit de frumos !!!
Eterna bintuitoare,BUFNITZA .

Abia am terminat de citit citeva povesti din De la inima la inima .... sint socata ... inca mai pling ...
Sa auzi despre atitia copii cu boli atit de grave , fiecare zi poate fi ultima ... cind fiecare respiratie de-a lor conteaza...
Parinti disperati cautind banii , bani atit de necesari pentru salvarea vietii copilului lor --- lumina ochilor lor ...
Am revazut de curind Green mile , si am momente cind imi doresc atit de mult sa am o putere , un dar sa pot vindeca oameni ...
M-am simtit atit de mica atunci cind a murit unchiul meu .... la fel ma simt si acum .
Am sa scriu "povestea despre unchiul meu " , mai bine zis despre tatal meu ---fiindca cel natural a murit cu multi ani in urma ...
E atit de trist sa vezi cum O VIATA poate fi secerata in orice secunda ... ca nu i se acorda nici o sansa ...
Ma simt asa de ignoranta ... si urasc ignoranta .

Inainte aveam o teama legata de ce zic anumite persoane ... acum n-o mai am . O singura viata am si sint libera sa aleg cum sa o traiesc ... bine sau rau . Si iar ma "lucreaza" gindurile ...
As vrea sa fiu capabila sa iubesc complet , fara sa tin masura la ceea ce am dat ... sau sa astept ceva in schimb . Dar chiar nu stiu daca am sa reusesc vreodata . M-am inselat de multe ori in ceea ce priveste oamenii , si mai ales cei care au pretins ca m-au iubit ... Nu stiu daca sint in masura sau nu sa zic , fiindca fiecare iubeste diferit , dar intotdeauna am simtit ca lipseste ceva , ca o piesa importanta din puzzle s-a pierdut pe undeva .
Rareori in viata m-am simtit ca fiind un om implinit ... dureaza doar o secunda , si-apoi cad iar in ginduri si framintari .
De multe ori mi s-a spus sa las unele questii deoparte , si sa-mi traiesc viata ...
Probabil ca sint o fire slaba , de aceea las gindurile sa ma roada , si teama sa ma cuprinda citeodata ... Stiu ca e in puterea mea sa le domin si de multe ori reusesc .. dar sint si anumite momente in care ele ma conduc .. si ma simt atit de obosita ...as vrea sa dorm , sa uit de mine...
Dar si somnul , este doar pentru citeva ore si revin la aceeasi stare de nici vesela , nici trista ...
Si iar ploua , si parca ploua si in mine ...

DIN GINDURILE UNEI LUPTATOARE ... cu morile de vint
Citeodata chiar nu inteleg de ce fac anumite lucruri ... Stiu ca o anume persoana nu stie sa admire frumosul ..si ii trimit lucruri frumoase .... Stiu ca o anume persoana nu poate sa iubeasca si eu ii trimit poezii despre dragoste ...
Stiu ca o anume persoana sufera de un egoism crud ... si eu tot incerc sa schimb ceva .. Mi-am dorit sa fiu EU cea care sa aduca schimbarea , dar se pare ca nu a fost asa ... Dar eu tot incerc.
Stiu ca oamenii sint egoisti si rai , dar eu tot incerc sa-i schimb .
E o lupta pierduta , dar eu tot lupt . Stiu deja ca am pierdut lupta in fata unei anumite persoane , dar eu tot lupt...
De ce ne agatam cu disperare de ideea ca oamenii se pot schimba ? Sau ca pot invata sa iubeasca ...sa iubeasca cerul, si norii , si ploaia , si copacii in floare , si mai ales oamenii ...
Cred ca un egoist este atit de lipsit sufleteste , atit de sarac ...Si mai cred ca egoismul este mult mai rau decit o bola mortala , este o boala de suflet ... si e incurabila , din pacate .
Dar eu lupt .. si iar lupt . Stiu ca e zadarnic , dar exista acel poate-poate , intr-o zi cu soare , cindva ... cineva se va schimba . Da , a incerca sa culturalizezi e usor ... vine din curiozitate sau necesitate , citesti 10 carti pe zi , iesi la teatru , la Opera , te informezi , admiri o galerie de arta ....
Dar cu egoismul ce e de facut ??? Si mai ales cu egoismul mascat de educatie ??
E o lupta deja pierduta ... dar eu lupt . De ce sper intotdeauna in schimbare ?? si mai ales in a schimba un egoist ?
Cum poti invata pe cineva cum sa imparta ceea ce are , cum sa iubeasca ??
Ca nu m-a iubit pe mine asa cum mi-am dorit e alta questie . Dar de fiecare data (si nu de putine ori ...) cind ma gindesc la o anumita persoana imi zic in sine : un om pierdut ... cum as putea sa schimb ceva ?
Si desi STIU ca lupta este pierduta , eu lupt ...

As vrea sa mai schimb ceva , in viata mea marunta si citeodata anosta .
Chiar daca ma lupt de multe ori cu mine sa ramin optimista , chiar daca stiu ca a cadea in tristete si pesimism nu-mi va aduce nimic bun , citeodata cad in ele . Si nimic si nimeni nu ma scoate din ale mele ... Ginduri multe trec cu viteza , se intrepatrund si ma macina ...
Se amesteca teama si tristetea .... Totul imi pare fara culoare si anost . Nu mai e un alb si-un negru , si curcubeul dintre ele ... se schima intr-un gri uniform , care ma inunda . Imi inunda sufletul si se revarsa in odaie, in celelalte odai ... si pune stapinire pe tot spatiul meu , pe coltisorul meu de lume ... Si-astept in tacere , aproape impietrita ... astept sa ies din starea asta . Si nu am chef de nimic ... nu vreau sa citesc nimic , nu vreau sa mai ascult muzica , nu vreau sa mai vad nici un film , nici macar de desesne animate ...
Nu vreau sa raspund la telefon , la mail-uri sau la usa . Vreau sa fiu lasata in pace , sa-mi ling ranile ca un ciine lovit de unul si de altul ... si-apoi de inca unul si de altul ....
Citeodata ma lovesc si unele cuvinte spuse de altii .... fara a fi cuvinte rele , poate doar indiferenta ce o ghicesc in spatele lor ...
Urasc oamenii meschini , si oamenii ce nu pot fi sinceri nici macar fata de ei ... Cei care nu admit cind au facut o greseala , cei care cred ca lumea se invirte in jurul lor ...
Sint atitea lucruri pe care le iubesc ... dar si reversul , atitea lucruri pe care le urasc ...
Urasc cind vecinul de la 2 isi bate iar nevasta , si ea inghite tot fara sa zica nimic ....
Urasc oamenii fara de opinii si cei care privesc de pe margine .
Urasc oamenii care uita sa zimbeasca , cocosati de greutatea zilei de miine ... nu ca ar fi o lume roz , dar li se sterge pina si urma fina a unui zimbet de pe fete ...
Urasc copiii care bat ciinele de la scara blocului , si mai ales urasc parintii lor care-i vad si rid !
Fiindca stiu cum se simte acel amarit de ciine batut fara motiv , doar de amuzament ...
La fel si oamenii ... sint oameni rai , fara a avea motive . Se simt atit de bine atunci cind fac un rau , cind lovesc cu vorbele lor ... Si ceva in mine ar urla , ar scoate un strigat de disperare ... Dar impietresc , strigatul mi se opreste pe buze ...
Si tacerea ucide , poate .

Imi place atit de mult sa citesc Povestea ... e atit de "altfel" sa ma pierd in labirintul gindurilor, senzatiilor , impresiilor, sentimentelor unui OM .
Si cred ca azi am "descoperit " o lume aproape noua . Si ma simt confuza . Tot ceea ce consideram ( si credeam ca stiu ) ca fiind "absolut" poate avea o doza de "relativ". Si chiar una destul de mare .

Azi a fost o zi tare linistita . O atmosfera de calm si relache ... Mi-aduc aminte de interminabilele vacante mari . Dupa-amieze in care nu faci nimic , doar stai la soare sau te ascunzi pe unde gasesti o pata de umbra ... Si linistea care se intinde peste tot ... E liniste de-auzi musca biziind . Cam asa m-am simtit azi ... Nimic de facut in mod deosebit , nimic programat , totul intr-un dulce farniente .Parca si gindul a fost lenes azi , nici o intrebare care sa nu ma lase in pace , nici o framintare ...
Toata ziua ca o motaiala de dupa-masa de vara ...
E straniu ... liniste si pace ...

Mi-am permis sa intru putin in intimitatea ta ...daca imi permiti am sa iti daruiesc una din poeziile mele de suflet :

Chinul sufletelor noastre

Te-am cautat in singuratatea clipei tale
Dar nu mi-ai raspuns ….erai mult prea departe iar
Ploile din noi erau mult prea fierbinti….
Te-am cautat in desertaciunea sufletului tau
Dar nu mi-ai raspuns ….erai prea distant
Si verdele prea crud in inimile noastre ….
Mi-ai ascuns iubirea si de atunci o caut mereu…
Mi-ai luat cu tine fericirea clipei mele de nebunie
Si te-ai ascuns in albastrul infinit al Universului …
Chinul meu iti umple sufletul de fericire
Si nelinistea de iubire …
Am luat cu mine TACEREA si m-am ascuns
IN TINE….
Am luat cu mine DUREREA si m-am pierdut
IN TINE….
Am luat cu mine INGERII si am spus Cerului
CHINUL sufletelor noastre .

ai grija de sufletul tau ...

multumesc , Alma ! Daaa , mi-a venit pofta de a citi poezii . Una ce mi-a placut .

N-AM STIUT

N-am stiut
Ca valul marii se lupta cu adincul
Ca sa poata darui
O singura , patimasa imbratisare
Tarmului.

N-am stiut
Ca petalele florilor se arata
O singura data privirilor noastre,
Pentru ca apoi , prin jertfa lor,
Sa dea viata fructului.

N-am stiut
Ca mi-e dor de tine
Pina ieri , cind te-am intilnit .

O poezie scrisa de o poeta necunoscuta , dintr-o carticica de poezii .
"Vinez" carticelele de poezii , prin librarii , prin anticariate , prin tirguri , pe oriunde le gasesc . Si mai ales cele scrise de atitia autori ce ramin necunoscuti .... Nu stiu de ce , poate e o copilarie , dar cred ca toate cartile de poezii trebuie sa fie mici, sa le poti baga in buzunar , sa deschizi carticica la o pagina si sa citesti poezia ...
E atit de placut sa ma "ascund" in cite-o carte de poezii , sa simt esenta aceea de spirit concentrata in citeva rime .

Ascultam Roger Sanchez - Another Chance ... faina melodie si fain videoclip ! Si iar zboara gindul ... ce-as mai schimba unele questii daca as putea ! Sa stiu ca am indreptat o greseala , ca am ales bine in loc sa aleg rau ! Si regret de multe ori ca am lasat oameni sa intre in viata mea si-apoi i-am lasat sa plece mult prea usor . Ar fi trebuit sa tin cu dintii de ei , dsar nu am facut-o .

Cred ca sufar de depresie ... Prietenii se uita cu coada ochiului la mine si aproape ca le citesc gindurile . "Oare ce s-o fi intimplat cu ea ?" Mereu ride , mereu glumeste , e o pacoste---vorbeste si iar vorbeste ... si acum tace si iar tace . doar cite un zimbet se mai schiteaza . Ma urasc cind sint asa , dar nu prea am putere sa ma lupt , ci doar sa ma complac in starea-mi ...
Cred ca am obosit asteptind . Atitea ginduri indreptate catre cineva pe care astept , dar nu apare ... Si STIU ca undeva , cindva va aparea ... cu un suris in priviri si incet-incet ma va scoate din starile mele de nesiguranta , din tacerea mea , din carapacea faurita cu atita migala ... Dar cred ca am obosit putin asteptind ... Poate am nevoie de odihna ... doar un pic ...
Si iar oscilez intre pesimism si optimism . Nici vesela , nici trista , probabil undeva intre ...
Cert este ca de fiecare data cind fac ceva, si am toata increderea si inima deschisa , gasesc putere nebanuita in a realiza ce mi-am propus , ceva din interior ma impinge mai departe , mult mai departe . Citeodata ma intorc si privesc mirata si ma intreb "Oare eu am reusit sa fac asta?" si tot eu imi raspund : "Da , tu ai facut si vei face mult mai mult , vei face totul !" Si apare si indoiala ...oare ? Oare am sa gasesc resurse in a face totul ? Oare ??
Cred ca nesiguranta , indoiala , teama "reusesc" sa ma oboseasca atit de tare , incit ma simt deja invinsa , si insignifianta , si extenuata . Cred ca asta este : sint extenuata psihic . Si mi-o fac cu mintea mea !
Si-mi doresc sa ma inunde primavara , sa o simt si la mine in suflet .. dar nu vrea sa vina . Si-mi doresc sa pot savura fiecare secunda a vietii , sa o sorb cu sete---ca atunci cind stai sub apa si tragi prima gura de aer, sa o simt ca-mi curge prin vene ... dar sint un pic obosita ... Pina si oamenii ma obosesc , cei care ma iubesc in felul lor si eu stiu ca tin la mine si le pasa de ceea ce mi se intimpla ... Si iar nu am chef azi ... nu am chef de nimic ,ca in Vama Veche ...
Ascult obsedant Moby si U.N.K.L.E. ,si Depeche Mode si simt ca nu pot asculta altceva . Ca daca ascult ceva care ar trebui sa ma inveseleasca o sa-mi faca si mai rau ...
Si nu ma simt ca de sarbatoarea care vine acum ... De fapt , simt singura sarbatoare ca fiind Craciunul , cind simt intr-adevar bucuria si iarna ca ma napadeste ... Nu cred ca pot fi suparata de Craciun , nu mi s-a intimplat niciodata si nici nu cred ca are sa se intimple vreodata ...
Abia astept Craciunul si iarna ... Si urasc vara , nu pot suporta caldura aceea care topeste asfaltul , care ma topeste si pe mine si imi anihileaza simturile ... Simt cum ma arde arsita verii si-atunci imi doresc atit de mult o bataie cu bulgari de zapada si sa stau in casa sa privesc cum ninge afara ...
Si mai e sernzatia de frig , care te paralizeaza la inceput si-apoi simti cum trupul se incalzeste atit de placut .Si acel miros specific , de ger ... cind intri in casa la caldura si aduci de afara esenta zapezii .
Si turturii , atirnind pe la case . Si acum am tendinta de a intinde mina si a-i rupe , sa-i maninc ca pe inghetata ...
Ce-mi doresc sa fie iarna , sa ninga si sa iar ninga ... sa fie totul alb , in camera alb , in casa alb , pe scari alb , in gradina alb, pe strazi alb , sa fie atit de alb de nu mai poti distinge blocurile , oamenii ... Un alb sa te doara ochii ... si oamenii sa fie albi ... numai sufletul e greu de innalbit ... si mi-am adus aminte de o poezie scrisa de Veronica Porumbacu

ORICIT

Ce bine ar fi sa-mi spal sufletul
de amaraciune
ca pe o rufa , in albie ,
cu mult sapun
si sa-l in tind la uscat
in curte , sa-l zvinte
vintul , cu respiratia lui ,
sa se simta
fericit ca e proaspat , curat
si el insusi
precum e pinza pinza , oricit de
rarita
pe ici , pe colo ,
de atita purtat .

Si iar ascult Moby ...

Ce frumos le-ai spus dumneata mai adineauri, dragă bufnitza! Cum se face oare că sună frumos ce spune un om aflat într-o pasă mai melancolică şi nu sună aşa frumos ceea ce spune un om care se simte bine, care e bucuros pe deplin?!

Da, şi eu cred că nesiguranţa oboseşte; dar mai cred că e şi un fel de google pt a afla "portiţa" de scăpare. Ştii, m-am obişnuit cu gîndul că orice lucru care îmi apare ca fiind rău, inutil, deprimant, are şi partea lui bună iar misiunea mea e s-o caut/găsesc. În acest mod totul îmi apare ca avînd o speranţă, fie ea şi ascunsă. Ce crezi?...

ps: la puţini oameni le place iarna; mă bucur să mai găsesc unul pe aici!

Multumesc ca m-ai vizitat , milimetru ! Cred ca in tot ce ni se intimpla exista si ceva bun si ceva rau , fie vorba de cel mai bun sau cel mai rau lucru ce se poate intimpla ... Este intotdeauna ceva de invatat .
Dar citeodata obosesc sa dau anumite conotatii si sa descopar sensuri . As vrea doar sa pot "trai" in afara mea citeodata , sa pot sa uit de mine si de framintarile mele .
Stiu ca toate trec si mai stiu ca sint oameni cu reale probleme , nu ca ale mele ... dar tot nu pot dormi noptile . Sint ginduri care se lovesc unele de altele , fiecare incercind sa se impuna in mintea mea ... Eu doar trebuie sa incerc sa le stapinesc ... si citeodata mi se pare greu .

Nu uit niciodata : Speranta moare ultima !

M-am indepartat putin de Han ... dar acum asa de mult ii simt dorul ... O alta noapte alba se-nsira cuminte pe siragul noptilor albe ... Imi plac cuvintele ... unele mai mult ca altele ... unele le iubesc, altele le urasc ...
Ca si numele ... iubesc si urasc nume de persoane dupa cum iubesc sau urasc persoane cu acel nume ...
A rasarit soarele ....
Am sa ies cu rolele azi ... sa dau o tura de oras , am sa vorbesc cu persoane cu care TREBUIE sa vorbesc , am sa ajung la dentist---fiindca TREBUIE ! Azi am o multime de TREBUIE de rezolvat ....
Imi urez o zi minunata !!!

Multe ginduri imi trec prin minte..iar . Dar nu am chef sa le dau atentie , nici macar o importanta cit de mica ... Chiar vreau sa ma simt neimportanta pentru toata lumea...Doar o fiinta insignifianta... Atentia pe care de multe ori ma surprind acordindu-mi-o ma oboseste la un moment dat...As vrea sa pot scapa de questia cu ginditul...sa gindesc mai putin--dar sa traiesc mai mult.Cam greu de facut.

Oau!...Tot ce-ai scris am citit acum...intr-o ora...
Si ma simt mic...mai mic...fiindca ma simt cum te-ai simtit tu la varsta mea...18 ani...cand visezi si crezi ca totul e posibil...cand ma lovesc cu capu' de dezamagire...Dar nici eu n-am incredere in nimeni mai mult de 80%...si asta doar ca sa elimin dezamagirea...
Si la mine ploua...dar imi place ploaia...fiindca simt ca ceva ma spala...si nu auzi nimic decat stropii ei...si incerc sa fiu si e un strop...sa curat si eu pe cineva...dar nimeni nu-ti vrea ajutor...toti se cred robiti...nimeni nu vede rasaritul soarelui...curcubeul...
De obicei ascult...ii ascult cum se plang...cum se bucura...le ascult jurnalele...si-mi place, nu zic ca nu...Si cand 'te-am citit' (despre vacantele tale, depre delfini, despre acel prieten) zic: Uite un jurnal in care materialul e pus pe locul doi...locul intai nu-l poti atinge, ci doar il simti, il traiesti...

You 'touched' me...my mind, my soul...

Iar e noapte ... alta noapte . Alba . Stau la taine cu Bufnitza . O bufnitza frumoasa , un dar de la cineva care stie ca-mi place pasarea cea ciudata ... Imi plac cuvintele , sensurile lor , subtilitatea ce o ascund , puterea unora dintre ele ...
A placea , A dori , A iubi , A spune da sau nu . Doar citeva cuvinte , iar in spatele lor atita putere ... libertate , alegere , deznadejde , fericire ...
Intr-un mod obsesiv, ma imaginam in anumite situatii --- de a ramine oarba , surda , fara sa pot articula nici un cuvint ... Ciudat , dar nu m-am speriat niciodata , la gindul ca ar putea fi adevarat ... Nici acum nu ma sperie nimic... doar oamenii . Cu toate ca lupt mult cu incertitudinile , nu-mi pot infringe teama de oameni . Ii accept asa cum sint ei , incerc sa nu-i schimb si-i iubesc ... imi place sa surprind senzatii , reactii ... sa ma pierd in secunda aceea ... Toti oamenii care trec prin sufletul meu se imprima in mine , lasa o urma nevazuta in mine ...
De cite ori mi se cere sa descriu pe cineva apropiat , nu o pot face cursiv ... uite , pritena mea e satena , are ochii caprui si o inima extraordinar de mare ... In mintea mea sint momente traite , senzatii , emotii --- un zimbet , o privire , un gind nespus dar inteles de amindoua ... gesturi si ticuri , ce eu le cunosc bine ---si-mi arata o stare de-a ei ... Imi place atit de mult ca nu se ascunde de mine ... se lasa "citita" de mine . In jurul meu vad numai masti , unele extraordinar de bine purtate , altele purtate stingaci --- ca un machiaj realizat de o femeie ce se cunoaste in cel mai mic detaliu , sau o fata la primul fard si primul ruj ... si STIU ca exista o anume persoana care se increde atit de mult in mine, incit nu poarta nici un fel de masca ...

Nu inteleg de ce egoismul este ceva atit de usor acceptat ... vad atit de mult egoism de fiecare data cind ma uit cu coada ochiului ... Este sufocant , se intinde peste tot ... il vad la copiii din fata blocului , la parintii lor ... Si mai trist , il vad in cuplu ... si de fiecare data ma raneste ... Chiar nu inteleg acea nevoie --- mai mult sau mai putin ascunsa --- de a domina viata celuilalt , cu toate ca nu aduce nimic bun niciunuia dintre ei . Poate doar satisface vreun orgoliu ...
De ce egoismul nu este vazut ca ceea ce este ??? un atit de mare rau --- un rau subtil , cu atit mai mare cu cit este mascat de educatie si inteligenta ...
M-am saturat de a fi introdusa in diferite categorii , in functie de intelectul celui care ma categoriseste ... M-am saturat de nesinceritatea multora din jur , nesinceritate fata de propria persoana , m-am saturat de multe ... de mentalitati invechite si complexe ce rabufnesc urit ...
Si totusi , iubesc oamenii ... nu vreau sa ma instrainez de ei , cu toate ca ma simt uneori straina intre ei ...
O formatie , un album si o melodie care-mi plac in mod nespus ...

MYSLOVITZ - I'd Like To Die Of Love ( album : Korova Milky Bar )

All the world has slipped out of my grasp
And as yet I can feel no regret .

Tell me how you'd like to live
I'm alive and I think
I want to live my life but ...

If I had to and I could ever make
My death-wish
It's not a secret and I know it well
I'd like to die by your side .

Breezes blow, I smell springtime and know
That you easily accepted what I'd said
And ...

If I had and I could ever make
My death-wish
It's not a secret and I know it well
I'd like to die by your side

And if ever I could really choose
How to do that
it's not a secret and I know it well
I'd like to die of love.

In no armchair , in no dream
Not in peace and not by day
Not too easy , not in long years
I'd like to die of love

Not so painless , not in my home
Not too quickly , not too young and
Not too happy , not with my dears
I'd like to die of love

dar lumea viseaza ... viseaza , viseaza ....
Ascult Nick Cave - into my arms ... si visez

bufnitzo... esti un om deosebit

Nici eu nu suport egoismul si minciuna... bagatul in niste sertare...

Rasfoiam un almanah "Lumea" din '90 . M-a facut sa zimbesc ... imagini de la revolutie , ceva articole din istorie , despre natura , "noutati" tehnice ... Intotdeauna mi-au placut almanahurile . de obicei toate care le gasesc sint vechi , dar nu suficient de vechi sa fie regasite in cartea de istorie ...
Imi place tot ce e vechi ... Mereu mi-a placut ...
Si iar o aud pe bunica mea "Alexandra , da-te jos din pod ! Ce tot cauti acolo ??? Sint numai vechituri ! " si ce ma mai fermecau vechiturile acelea . Ma furisam prin poduri ... podul casei mari , al casei mici , al bucatariei de vara ... doar-doar sa gasesc cine stie ce minune ...
Caiete de scoala ale mamei , scrisori de mult uitate , albume cu poze alb-negru - in care nu reuseam sa recunosc pe nimeni ... Doar niste oameni incredibil de tineri .. si atit de putin probabil sa fie bunicii mei ...
Ma strecuram sa nu ma stie bunicii , ma urcam cu agilitate in pod ... scoteam lanterna si incepeau descoperirile ...
Intotdeauna mi-am dorit sa descopar, sa explorez ... sa-mi satisfac curiozitatatile ..Inca imi mai doresc ...

Ascult flamenco si visez ...

Caut ... nici eu nu pot defini pe cine caut... Doar imi spun ca trebuie sa fie asa , si asa , sau sa nu fie asa ... dar oamenii sint prea diferiti pentru a intra in anumite tipare . Urasc tiparele . Cu toate ca si eu intru in unele tipare . Si urasc previzibilitatea si oamenii previzibili ... Cine ma cunoaste foarte bine , poate prevedea anumite reactii , senzatii , trairi .... dar de multe ori rezerv surprize .
Chiar si pe mine ma surprind uneori . Pina si a face cunostinta cu mine insami ma oboseste de multe ori.
Imi place sa-i descopar pe ceilalti .. e o mica placere pe care mi-o fac ...
Dar multi oameni nu se lasa cunoscuti, nu se simt bine .... ca si mine . Cinde cineva ma cunoaste ceva mai bine , mi-e teama ... o teama tacuta. Si teama se intinde ... se intinde ca o aripa imensa de fluture negru .
Stiu ca la un moment dat, cu precizie de arma cu luneta , urmeaza lovitura . O lovitura mai mult sau mai putin calculata, o lovitura ce-mi paralizeaza simturile.... ce ma trimite iar in starea de amortealaq, in starea in care mi-e teama sa traiesc printre ceilalti.
Ciudat , singuratatea nu ma sperie. Nu m-a speriat niciodata . Nici intunericul. Singuratatea si intunericul inseamna siguranta pentru mine. Dar mai am si acea incredibil de faina stare de bine pe care mi-o ofera prietenia...prietenia unor oameni care inseamna atit de mult pentru mine. Rar mi s-a intimplat sa cred ca unii oameni imi sint prieteni si sa nu fie asa. Si am suferit .
Despre prietenie s-au spus multe. Pot spune ca as avea o viata extraordinar de saraca fara prieteni .

Chiar imi place stilul oarecum agresiv si frapant al lui Lucian Avramescu .

Daaa, o alta zi ...
Dimineata a trecut de mult ... dar nu am chef de nimic, cu toate ca as avea oarece treburi de facut.
Parca sint un copil , imi da o mare satisfactie sa nu fac ceea ce ar cam trebui sa fac . Nu e nimeni care sa faca in locul meu , dar am senzatia ca am cistigat o felie de timp pentru mine .
Am (re) vazut La Vitta E Bella si l-as mai vedea de inca 1000 de ori . Un film ce a lasat urme la mine in suflet .
Cum sa explici unui copil cruzimea razboiului si atrocitatile unui lagar nazist decit printr-un joc ???
Cum sa reusesti sa ramii la fel ca-n prima zi , fara sa te "atinga" rautatea si egoismul celorlalti ?
Cum sa vezi viata asa ???
Buon Giorno , Principessa !!!

Iar am paru ca de rata Si precum a scris Mihai...cica filmul e comedie

Sorin.

UPS ! Azi am facut-o de oaie !
Mi-au trebuit role ! De ! Luxatie (deocamdata) de incheietura mina stinga , cot mina dreapta + julitura serioasa .
Sa vad ce zice doctoru' miine !
Si tocmai acum ... cind ma pregatesc de concert !
Legile lui Murphy , aia este !
Sa zic merci ca a fost mina stinga , ca daca era dreapta nu cred ca postam acum .
Si doare , auch ce mai doare !
Da' nu stiu cum o sa impachetez eu miine ... tre' sa bagajesc pentru niste zile .

Si abia astept concertele !!!

Super concerte
Chiar fain Faithless ... in ciuda ploii chiar s-au ridicat la renume .
Azi Therion , care-mi plac destul de mult ... si ei la inaltime.
Plus alte concerte ...
Si beute ... mult peste limita !
Azi m-am intilnit cu primul meu "prieten"
Iar beau ... iar peste limita ... iar muzica ma obsedeaza ...

Ce senzatie ... de teama si de siguranta cind ramin cu mine.
Teama de mine este cea mai puternica pe care am simtit-o vreodata ...
Am recitit doua jurnale de aici ... si nu mi-a fost de ajuns ...