Ce v-a ramas voua in minte si in suflet despre Ciresari.
Oare copii astia care joaca Counter si se dau pe chaturi mai citesc Ciresarii?

Niste carti pe care le-am citit cu sufletul la gura...
Daca le-as avea, probabil ca nu as rezista sa nu le mai citesc inca o data.
Din nefericire in ziua de azi cred ca e mai greu sa rezisti calculatorului. Eu am reusit sa ajung la un compromis si mai citesc si pe calculator... Dar cred ca e greu sa mai motivezi "tineretul" sa se apropie de carti...
Din nefericire cred ca cititori tineri o sa apara numai prin accidente...
As face un experiment (chiar si pe mine) in care as incerca sa vad ce pot face daca nu mai exista curent electric si nimic electronic... Eu sunt sigur ca m-as apuca de citit

Eu am inceput experimentul prin a renunta la televizor.

La mine televizorul e mai mult pe post de veioza.Ziceti voi,ce egaleaza placerea literei citite pe foaie si atunci cand recititi ceva din copilarie,nu va napadesc senzatiile atunci traite?sentimentele de atunci.....amintirile....
Toate panzele sus......va amintiti?

La mine cred ca a devenit mai mult un viciu, ma ascund de prieteni si lume si ma scufund in lumea unei carti, de fapt in mintea si sufletului autorului. Ar trebui sa ma psihanalizez sa vad ce inseamna asta....
Asa....atunci cand ma gandesc la "Toate panzele..." asociez filmul si pe Jean Constantin :"Polonic la cap dadeam!"

Sau poate cauti o lume cu prieteni acolo....dar se pare in generatia asta "fast-food"valorile sint altfel intelese...cu greu sint de gasit cei ce au "acces" si la tehnologie si la vechile valori.

super carti
desi primul volum mi se pare cel mai cel mai
vreau si eu sa fac ce faceau ei

Pe mine nu doar "Ciresarii" m-au inspirat in copilarie. Au mai fost si cartile scrise de Ioan Dan (Cavalerii ordinului Basarab, Cavalerii), "Singur pe lume" a lui Malot, si multe altele. Imaginatia imi era pusa in miscare de minunatele aventuri ale personajelor, iar fundul simtea cel mai bine aplicarea in practica a celor citite. Era o regula, ca saptamanal sa o incasez de la parinti pentru geamuri sparte de sageti sau julituri, luxatii si entorse dobandite prin practicarea echitatiei pe gard sau mai stiu eu pe unde.
In ceea cei priveste pe cei carora le lace internetul sau televizorul cred ca le lipseste exemplul unui parinte sau frate/sora mai mare. Daca-l vad pe tata ca vine de la servici si-si ia berea si ziarul, porneste televizorul, eu sunt nebun sa pun mana pe carte?

Valheru'... Noi doi zei ce ne aflam (apropo' sunt mare fan Feist, daca cumva nu am precizat ) gasim noi o pestera, o fata, niste morminte pe fundul marii
Acum serios vorbind, cred ca ar fi extraordinar daca ar exista in format electronic cartile astea...
Dar legat tot de Ciresarii... Mi s-a spus ca ar fi existat si un film... Asa este?

Da este adevarat (cum ar fi raspuns Radio Erevan).
Insa nu cred ca vrei sa-l vezi decat pentru amuzament melancolic, pentru ca sigur in inchipuirea ta (cel putin in mintea mea, asa era) aventurile lor se petrec la cu totul alte dimensiuni decat au reusit in film. Pe cinstea mea!

Mie nu mi-au placut Ciresarii. Am fost obligata sa citesc cartea...poate de aceea nu prea i-am avut la inimioara mea mica si meschina. Si daca stau bine si ma gandesc nici stilul in care e scrisa cartea nu-mi place.Asta e!

Soare tu nu existi in realitate !

Din experienta personala pot spune ca mai toate cartile care am fost "obligat" sa le citesc au sfarsit prin a ajunge pe lista mea de carti pe care nu le-am agreeat... Cred ca cel mai bine este sa bantui prin biblioteca si sa citesti din proprie initiativa... Asa am inceput eu cu literatura mea de suflet - SF-ul... si am sfarsit prin a nu mai avea loc de carti

Cand am citit Ciresarii as fi dat orice sa fiu in locul personajelor.
Mi-au placut si cartile lui Ioan Dan (sunt fan Costache Caravana ), chiar saptamana trecuta am recitit Cavalerii Ordinului Basarab.
La Medeleni de Ionel Teodoreanu. La aceasta carte am oscilat intotdeauna deoarece o zi imi doream sa fiu Olguta, iar urmatoarea ma gandeam ca parca mai bine Monica

uraaaaaaaaaaaaaaaaa un fan feist
am toate cartile ( in format electronic )
io nu's zeu
doar god like
ontopic: merge

Mi-au placut fffff mult ciresarii!
i-am insotit cu sufletul la gura in toate aventurile lor incepand cu pestera, castelul, norocul, zapada(brrrrrrr) si nu prea am putut sa imi i-au la revedere de la ei
Cred ca merita cititte de orice tanar pentru ca au de toate...

Ciresarii, inca una din cartile favorite ale copilariei mele. I-am citit si rascitit de atitea ori incit aproape ferfenitisem exemplarele. Din pacate filmul nu l-am vazut (exista si un film?) ci numai serialul, iar asta ecranizase doar primele doua volume, eu tot mai asteptam sa faca si continuarea

Nuuu l-am citit, desi eram inebunit dupa serial. N-am cititi nici Toate panzele sus. In schimb am devorat Jules Verne.

Am citit si cartile si urmaream si serialul (cu sufletul la gura). Eram singura din cunostintele mele care il simpatiza pe Ursu. Si uite-asa realizez ce m-a lasat memoria...care erau celelalte personaje?

Ce as vrea sa am cartile acum. Chiar le-as reciti.

Iti spun eu personajele, Misti.
Era Ursu, preferatul tau, baiatul cu suflet mare si muschii si mai mari, vecin cu Ionel care era baiatu' de familie (mi-aduc aminte faza din primul volum cind maica-sa venise la "madam ursu" sa-i spuna ca ei ii e teama sa-l lase pe copil sa plece pe coclauri de frica animalelor). Pe urma Victor, creierul ciresarilor, mintea analitica a gastii. Si mai era Dan, dolofanelu', cel cu mama draga si cu optimismul nestirbit. Fetele, Lucia, blonda calculata si un pic distanta, si Maria, visatoarea cu cozi lungi. Si bineinteles, TIC, fratele Mariei si spiridusul formatiei, cu nelipsitul catel Tombi, Tombisor, Tingulica, etc (in functie de stare) pe linga el.
Sint ani de zile de cind le-am citit ultima data peripetiile, dar cred ca n-as putea sa-i uit. Acum ca mi-am amintit, mi-ar placea si mie sa am cartile lor aici, probabil n-as rezista tentatiei sa-i recitesc. Sint curioasa cu ce "ochi" i-as vedea acum.

Wow, champi, ce memorie ai! Si merci ca mi-ai reimprospatat-o si pe a mea. Tic, da, dulcelul...
Si Maria, da...Care a inspirat-o pe vecina, prietena si colega mea de clasa V. sa plece intr-o expeditie in Fagaras - si vai, ce se mai incredea cand s-a intors, si cum mai alergau baietii dupa ea...
Si eu as reciti Ciresarii pentru aceleasi motive ca si tine. Au fost "Friends" al copilariei noastre

Si mai erau si altii pe acolo.
Petrachescu vanatorul cel care tot timpul spunea "Pe onoarea mea" , Sergiu si Pompilica, cei doi mocofani, si Laura, fata pe care o iubeau si Tic si Victor....si inca altii...
Si cred ca inca mai tin minte o gramada de faze...
Oricum ma bucur ca am mai gasit si alti oameni care nu i-au uitat
Cand voi mai ajunge pe acasa, ma pun sa le mai citesc o data.

Mama draga, si eu le-am citit de le-am ferfenita la fel ca tine, draga champi!
A avut oare parte cineva sa treaca prin niste aventuri asemanatoare in "tinerete"?
Eu una mi-asi fi dorit, dar n-am reusit...voi?

Ha, Misti, sa-ti fac in ciuda, le-am recitit anul trecut

Nici eu n-am reusit, desi visam la asta vara de vara cat eram mic. Ca pe vremea aia nu ma lasau ai mei nici unde.
(flu a crescut prea mult timp printre carti si prea putin timp in realitate)
...Si de aia ii citeam vara de vara. Si pana am crescut, si am putut sa fac ce vreau, au disparut toate fetele in alb, si toate ruinele, statuetele...

Las'ca vin eu in tara si mi le cumpar... si o sa le recitesc si eu. Nah!

Ciresarii m-au inspirat si ma oftic ca nu am cartea si acum... am imprumutat-o de la o tanti...
Tin bine minte ca imi placea foarte mult Victor si ca am plans la sfarsitul volumului II , ca mi-era tare mila de Tic...
Da oricum, a fost o carte foarte frumoasa.
Cel mai frumos a fost vol.II . Si IV.

Alaturi de cartile lui J Verne, Ciresarii m-au tinut multe zile si nopti cu sufletul la
gura, ba mi-au dat si anumite idei(pe care la aplicam cu cine puteam in copilarie).
Filmul nu mi-a placut, parca a distrus farmecul povestii.Cand citeam aventurile lor
parca eram acolo, la Castelul Vulturilor,sau in cazemata luptand cu frica de lupi, cu gerul
sau la malul marii cautand cetati morganatice.

Fata colegei mele, are in programa Ciresarii.Nu i-a placut, dreptu-i ca primele pagini
din vol 1 is cam greoaie,dar daca treci de ele te captiveaza.
Copiii din ziua de azi raporteaza totul la personajele din filmele de animatie sau din
jocurile pe computer Iar parintii au uitat sa citeasca povesti ,cred.

Am recitit "Ciresarii" in urma cu 2 ani, cu mare placere. E o carte care mi-a ramas la suflet din copilarie.

frumos topic Ciresarii
cartile de aventura sunt cele mai potrivite pt copilandri .Sunt exact genu de opere care sa inspire interesul pt literatura.
tin minte ca fratioru meu se apucase intr-un timp sa mestereasca tot felu de carti si sa continue aventurile gastii intr-un caiet special. ..avea doar 8 ani.
Unul mi-a adus aminte si de "Singur pe lume" am iubit cartea aia .

Ciresarii? hmm... la un moment dat n-am mai putut sa-i citesc...pentru ca stiam cartile pe dinafara...stiam fiecare propozitie care urmeaza... cele mai bune din serie mi s-au parut Ciresarii, Castelul fetei in alb si Drum bun ciresari!... Aripi de zapada si Roata norocului au fost ceva mai slabute...culmea e ca filmul care s-a facut dupa Ciresarii tocmai pe aste doua se baza mai mult...
la vremea respectiva i-am convins pe toti cei apropiati de varsta mea sa citeasca Ciresarii, ca sa putem infiinta grupul "Ciresarii 2" in cunostinta de cauza... oricat le-as fi povestit eu cartile, nu era acelasi lucru...lectura iti trezeste altfel emotiile...
Ioan Dan? ... am facut rost cu greu de editii mai noi (ai mei le au pe cele vechi, dar am vrut sa le am si eu in biblioteca personala) ale Cavalerilor... putina lume a auzit de Ioan Dan...pacat... va recomand si cartile lui politiste (trilogia Trandafirul alb, Pescarusul alb, Ingerul alb)...sunt excelente la orice varsta!

Ciresarii....ce frumos era cand eram eu clasa a VII si ma jucam cu prietenii de-a ciresarii...Ca eram toti nebuni dupa cartea asta.

Ciresarii? O cascada de amintiri, de aventuri din vacantele de vara, de expeditii in care cautam castele inventate de mine Imi amintesc ca aveam o prietena mai mare decat mine care a fost in acea vestita tabara a Ciresarilor. Eu eram doar in clasa a V-a si nu aveam voie.. Dar la intoarcere, pe langa o multime de povesti (pentru care o invidiam teribil), mi-a adus si adresa lui Constantin Chirita. Si i-am scris rugandu-l fierbinte cu toata pasiunea unui copil insetat de aventuri sa scrie o continuare a Ciresarilor. Dar cred ca nu a ajuns scrisoarea mea...
ce subiect frumos... Mi-a adus nostalgia unor ani pierduti in negura vremii

Am citit Ciresarii de 4 sau 5 ori... si daca acum le-as avea aici si as avea vreme, m-as mai apuca odata.

Am citit Ioan Dan cu seria cavalerilor de 3 ori... si daca acum le-as avea aici si as avea vreme, m-as mai apuca odata.

Si multe altele... tot la fel...

Dar mai ales Ciresarii...

Si spre deosebire de cineva care a postat inainte, mie imi place Aripi de Zapada... Mi se pare aproape la fel de fain ca si Pestera Neagra... Este acolo o atmosfera unica, neintalnita in nici o carte de mine pana acuma... din pacate nu am cuvintele prin care sa o descriu...

Frumos topic!
Le-am citit pe toate de cateva ori. Eu nu le aveam asa ca le-am imprumutat de la matusa mea si nu i le-am mai returnat. Sunt sigura ca m-a iertat pentru cate carti am "uitat" sa ii dau inapoi.
Eu ma indragostisem de Tic si eram cu sufletul la gura de cate ori intra la belele, desi stiam povestirea pe de rost si era imposibil sa i se fi schimbat intre timp finalul. Vroiam sa fiu blonda cu parul scurt ca Lucia...
Acum incerc cu disperare sa termin carti pe care le incep, pierd o gramada de timp pe internet pentru ca numai asa am legaturi cu limba romana... Tv-ul nu e foarte important, sunt doar cateva lucruri pe care le urmaresc si unul din ele e Teo de care nu ma las deloc!
Mi-e dor de timpul cand sorbeam o carte in doua zile si cand aveam timp sa le sorb...

Super! M alovise asa un romantism la ora aia...
Era concurs intre Ciresari si serialul ala Racheta alba...
Ce batrinel ma simt, tre sa schimb din mutulica in morocanosul...

"Ciresarii" mi-au placut enorm,inca de la prima lectura;asta a fost acum cativa ani si de-atunci i-am citit de cel putin zece ori.Am constatat ca de cel putin 2 ori pe an trebuie sa ma intorc si sa citesc volumele din serie doar,poate,si pentru a-mi recastiga o parte din copilarie!Melancolia....

Si din graba am mancat un "n".

tare mult mi-au placut filmele si Ciresarii si Racheta alba dar eu atunci eram micuta micuta si nu mai tin minte exact exact ce se intampla..dar tin minte perfect melodia de la Racheta ALBA

Nici eu nu ma tin minte decat melodia, da parca as
vrea sa revad filmul.

Mie mi-a placut si melodia aia cu "aripi de zapada, tra lala "

yeaks, ce afon sunt!!!

Ciresarii... Daca nu gaseam threadul asta nu ma inscriam pe forum
I-am citit cind eram pusti; luasem volumele de la un prieten, inciudat ca nu le gaseam sa le cumpar si eu. Si-a trecut vremea, ca in titlurile lui Dumas, "zece ani mai tirziu" cind mi-am dat seama ca inca n-am cartile astea. Asa ca putin inainte de 2000 am pus mina pe ele. Dar nu mai erau la fel.

Poate cu ani in urma citeam mai incet, pentru ca acum prin comparatie volumele mi se par cam subtiri; doar daca n-o fi schimbat ceva editura pentru colectia asta "Literatura de ghiozdan", desi ma indoiesc. Cu ani in urma magnetul cartii era atotputernic; acum imi permit remarci strategice, ca aproape jumatate din fiecare volum e dedicat "pregatirilor" si doar restu e actiune... si as fi preferat mai multa actiune.

Dar ce-are a face critica cu Primaria? Senzatia prezenta este ca 5 volume nu-mi ajung, ca Ciresarii sunt asa, o stare de gratie, mai mare decit toate volumele la un loc...! Si ca sa ating si ce spunea cel care a deschis thread-ul, ce-ar face dom'le Ciresarii astazi, printre atitea Counter, hacks, PC addiction si prea putina pasiune pentru... sistemul Piroboridava?

A, si ceva din categoria idei mai traznite dar practice, undeva pe la limita punctului 3 din regulament: in cazul in care editurile nu fac bine sa aduca seria asta de volume in toate librariile, ei bine, exista si OCR, intr-o saptamina s-ar rezolva toate volumele . Iar pentru serial si film (ma insel eu sau doar filmul a fost color?), eh... ati cautat pe hub-urile de DC?

, Daydream

E un topic bun cel cu care ai ales sa incepi... Mie mi-a luat mult pana sa-l descopar.

Sedere placuta la noi, si impartaseste cu noi si din visurile tale de trezie

Am fost de-a dreptul innebunita dupa cartile astea. Eu nu le aveam, dar vecina mea da. Cred ca se saturase de mine tot aparand la usa ei dupa volumul urmator. Stiu ca le-am recitit de doua ori pe toate, iar de unele nu ma mai saturam, asa ca le mai luam o data la "puricat". Sincer, gaseam de fiecare data ceva nou in ele si, chiar daca stiam ce se intampla, tot nu reuseam sa las cartea din mana. Nu mi-a placut filmul, in general mi se intampla lucrul asta. Se pierde ceva, atmosfera nu e aceeasi, in carte descoperi lucrurile si decorurile pe parcurs, le reconstruiesti in permanenta in imaginatie, se schimba un pic cu fiecare fila. La film vezi totul intr-un cadru. Bine, exemplul nu e cel mai bun ales, dar stiu ca m-a deranjat asta de mai multe ori. Nici chiar "Numele trandafirului" nu mi s-a parut mai reusit "scos" din carte - nici ca film, nici ca piesa de teatru - desi sunt foarte bune amandoua.
Cand am vazut topicul "Ciresarii" am simtit furnicaturi pe sira spinarii, la fel cum pateam uneori atunci cand lucrurile deveneau "periculoase" in carte.....

Cred ca e prima carte pentru care am plans ca am terminat-o . Am devorat fiecare volum. M-am implicat atat de mult si am trait cu personajele incat la sfarsit am avut impresia ca m-am despartit de cei mai buni prieteni ai mei, de care ulterior chiar mi-a fost dor ( ce copila eram!). Probabil ca imi doream sa pot trai si eu ca ei, lucru care nu era posibil. Ca si Onix, am fost dezamagita de film, n-am gasit nimic din atmosfera din carti.

Imi amintesc cat m-am chinuit sa identific unele locuri in care se petreceau
aventurile ciresarilor, mai ales ca autorul avertiza ca nu poate dezvalui
acest lucru din anumite motive.

Cat despre ecranizari, mai bine nu se faceau.

Cand termini ultimul volum asezi cartea pe genunchi, oftezi, te uiti lung pe geam cu un zambet tare ciudat. Te intrebi cum naiba sa dai de ei, unde poti sa-i gasesti. Ai senzatia ca lumea este atat de mica incat este destul sa iesi din casa si sa fi peste tot, oriunde te duce gandul.
M-am gadit si eu, ca toti cei ce ii iubesc pe Ciresari, daca exista. Cand am aflat ca a murit Constantin Chirita primul lucru care m-ai trecut prin minte a fost ingrat: "Fir-ar sa fie! Cum mai aflu acum?"
Oare ce fac Ciresarii in 2004? Victor este probabil in Silicon Valley, Ionel intr-un minister sau poate la o banca, cartile Mariei probabil l-am citit deja. Cum vad ei oare lumea noastra?

Am citit,acum cativa ani buni,un interviu cu Constantin Chirita.Marturisea ca s-a inspirat,in creearea Ciresarilor,din caracterul nepotilor lui,asa cum erau dar si asa cum dorea el sa devina,precum sidupa copiii unor prieteni.Am dedus ca undeva au existat niste Ciresari.De altfel,in vol. 4 apare chiar Chirita in cateva secvente alaturi de Ciresari!