Vom scrie o poveste in care personajele suntem chiar noi.

Ideea inca nu este bine conturata, de abia mi'a venit asa ca va rog sa ma ajutati cu sugestii, pareri, reclamatii (a nu, asta era de altundeva cu reclamatiile ).

In primul rand, cei ce vor sa participe ca personaje in poveste sunt rugate sa se inscrie. Fiecare personaj trebuie sa'si faca o scurta prezentare, ar fi buna si o poza (nu neaparat cea reala, dar una in a carei piele puteti intra.) In poveste trebuie sa reactionati asa cum ati face'o chiar voi, caracterul este al vostru.
Vom avea un fel de moderator al carui rol este sa puna personajele intr'o situatie la care sa reactioneze si sa controleze INTAMPLAREA de'a lungul povestei. Cu toate ca este ideea mea, eu nu tin neaparat sa fiu moderatorul, decat daca nu exista nimeni care sa vrea sa faca acest lucru. Rolul moderatorului este EXTREM de important, el construieste povestea de fapt.
Ca sa iasa ceva bun trebuie sa ne gandim bine inainte, mi'e frica de un rezultat telenova sau aberatii SF. Eventual am putea sa ne hotaram impreuna asupra situatiei initiale iar apoi responsabilitatea moderatorului va fi ceva mai mica.

Cum vi se pare?

Ideea e excelenta

Chiar vorbeam ieri cu un forumist despre o asemenea poveste.
Acum ceva timp am incercat si eu sa fac acelasi lucru pe un alt forum. Desi povestea n-a progresat cine stie cat, atmosfera creata (eram 3-4 povestitori/personaje) a fost una de zile mari.
In concluzie, daca se vrea, ar putea iesi o chestie foarte faina.

Eu ma inscriu. Am o adevarata pasiune pentru astfel de "jocuri".

Si eu gasesc ideea excelenta - sunt pe cale sa imi formez personalitatea...

Nu mai intra nimeni in poveste?

Hm...si eu, si eu

Cand incepem?
Eu vreau sa fiu cea rea.

Eu am sa scriu un roman de actiune si caft, in care ma bat cu Marky si Catalin

Mie mi-ar placea sa particip.. si-asa toti suntem putin.. si "luati", dar "actori" vroiam sa spun aici . M-as simti tare bine sa dispun de un personaj si sa ma joc cu el in voie. Poate mi-ar pieri si cheful sa fac asemenea experimente pe pielea mea .

Asadar, pe cand capitolul 1? Sau trebuie sa trecem prin preselectie ?

Eu cred ca nimeni nu dispune de un scenariu, ci - probabil - se mizeaza pe imaginatia fiecaruia de a-si crea propriul conflict in jurul personajului ce si l-a ales (si care nu este obligatoriu sa-l si caracterizeze in viata de zi cu zi!) Dezavantajul este ca nu toti cei ce isi propun sa "joace" vor fi on-line in acelasi timp, pentru a da o replica de duh; pentru a starni sau a aplana un conflict. Sunt convins ca si de o nota umoristica este nevoie, chiar daca poate pentru unii se profileaza a fi un subiect de groaza
Poate altadata aveam o imaginatie mai bogata. Acum insa nu ma pot lauda cu o muza foarte bine conturata... Dar... cine stie? Daca cineva are un subiect "in maneca" , voi cauta sa ma implic si sa-l dezvolt si sunt convins ca si altii o vor face!!!

GOOOOOOONNNNG !!!

Acesta a fost primul semnal
La al saselea semnal, fura unu' ceasu' ! (Sorine, tu erai ala, sau Genicon??? )

E drept ca suntem cam dezorganizati, dar sa nu lasam asta sa omoare ideea din fasa. Eu zic sa ne apucam sa ne jucam cu ea, oricum nu trebuie sa avem un inceput si un sfarsit clar. Joaca da tot farmecul si cel mai interesant este sa vedem ce iese.

A fost odata ca oricare alta data...

intru si eu !
am mai facut o asemenea poveste pe un alt forum...si vreau sa va spun ca a mers excenet ! Mihai..pot sa le arat ?
(chiar a fost frumos...am pornit de la o baza militara in timpul razboiului..si am ajuns pe insule pusti , prin castele cu vrajitoare , pe plaje insorite , in Iad...etc.)

nu, nu, nu....
pentru ceva cum spui tu, gabi, avem deja Poveste si chiar ar fi dragut sa continuam sa ne punem imaginatia la lucru pe acolo .

Aici vroiam sa fac altceva... dar recunosc este greu... si d'aia nu ma grabesc prea tare pentru ca trebuie sa ne mai gandim.
As vrea sa fie o chestie in care sa fim chiar noi, si sa ajungem sa spunem ceva (despre viata, oameni, parerile fiecaruia)! Accentul nu trebuie sa cada pe partea epica.

Mai dati'mi putin timp sa ma gandesc la cum am putea face asta cat mai bine...

Desigur, daca cineva are vreo idee.... .

ce legatura are subiectul ala de aberatii cu ce vreau eu sa iti arat ? vezi ca ai inteles gresit ?! nu va mai arat nimic..si nici nu vreau sa fac aprte din povestea voastra ! asa sa stii , atta !

Uite ca s-a strans lumea

Eu as face urmatoare propunere: cineva sa descrie un cadru natural/social in care fiecare personaj sa-si faca intrarea dupa cum crede de cuvinta. In acel loc vom interactiona si vom putea in acelasi timp sa primim noi personaje. Cadrul poate fi, cum am spus unul natural - adica undeva intr-o poiana, la un Han, etc. - sau unul mai "social" adica un bar/cafenea/etc dintr-un oras oarecare.
Ce ziceti?

Uitasem de unde am plecat. Ideea mi'a venit gandindu'ma ca ca ar trebui sa scriem propriul "Hanul Ancutei"...

Incercam sa ma complic inutil... Dar solutiile cele mai bune sunt cele simple .

Ok... suntem cu totii calatori sositi in HAN! Hai sa incepem sa povestim despre cum am ajuns aici.

Cum am ajuns eu la Han... E-he-he... e o poveste lunga, dragii mei... Daca nu stiti cine sunt, am sa ma recomand: ma numesc Gil ! Stiu, numele meu nu va spune nimic. Nimic deocamdata, fiindca va veti dumiri in scurt timp... Eram tare necajit... Singur, marsaluiam cu vantul si iarna pe umeri... Dar mai bine sa va povestesc in versuri, legenda mea, altfel de cum o stie lumea...

Culcusul fin din puf de papadie
Ascunde tainic doi indragostiti:
Greierul GIL, rapsod de-o vesnicie
Si furnicuta FITA. Cred c-o stiti!

Idila lor, e-o dragoste sublima
Cum nici chiar Shakespeare n-ar fi intuit!
Nici Julieta si nici Desdemona
N-ar egala pe Fita la iubit!...

Sarut dupa sarut, fara de numar
Galantul Gil, ii depunea usor
Pe brate pan' la cot si pan' la umar
Pe nasul carn si chiar pe capul chel!!!

Si ii canta pe strune de ghitara
Din Beethoven, Ceaikovski si Ravel
Ce splendide si-albastre nopti de vara
Putea petrece Fita langa el!...

Cu iz de fan cosit si coji de nuci
Trecu si toamna cea imbelsugata
Iar de departe dintre vai si lunci
Un zvon de iarna le batu in poarta!

Cand prima bruma se lasa in gol,
Gil ii vorbi: "Iubito, ma retrag!"
"Ce-ti datorez, ooo, Gil, iubite drag?"
"Un sac de grau si niscaiva alcool;
Cafea (fara naut!); tutun-ceva...
Si ce-oi mai vrea , tu, Fito, draga mea!"

"Un sac de grau??? Alcool, cafea tutun?!?
Atatea lucruri pentru mai nimic???
Asculta Gil: te rog, nu fi mojic!!!
Cum crezi ca-ti dau atatea? Esti nebun?"

"Dar, Fito, fie-ti mila ! Stii prea bine
Cafeaua si tutunul nu-s de mine!!
Le dau si eu, sa nu raman pe drum
In vant si ger!
Cui vrei sa-i spun?
Cui altcuiva sa-i cer?

Hambarul tau e plin - ochi - cu de toate
Eu sunt sarac!
Ce-ai vrea sa fac?
Sa-nghet in parc?
Hai, Fi-t-ar... nu se poate !!!
Vreau viu sa fiu, iar vara-i hat-departe!!!"

Nu , Gil! Nu-ti dau decat
O banita de grau, si-un kil de vin. Atat!!!
De-ti dau mai mult,
Traiesti in lux si dezmierdat de alta!
Eeee...urat !!!"

**************

Fulgii razleti plutesc in zbor
Iar Gil paseste zgribulit
Meditativ si necajit:
"Sunt un tampit!
La vara nu ma mai insor !!! "

***************

Noroc cu OMU'BUN , ca m-a gasit
Si m-a adus la Han. Sunt fericit
Ca n-am murit!
Am sa va cant si-am sa va rog frumos
Sa ma lasati sa-mi fac culcus pe jos!!!

Ideea imi place,asa ca ma inscriu.

Cum am nimerit la Han?Printr-o intamplare, fericita bag seama acu.
A, da nu m-am prezentat,ma scuzati!Sunt Mitzi , nu conteaza adresa,
ca doar nu buletinu face omu.Cu ce ma ocup?Eh, cu ce pot si mai ales
cu ce imi place, ca doar e democratie si libertate de miscare.Da amanuntele
astea prea putin conteaza.
In ziua aia vindeam flori, imi facuse cineva rost de mai mule, d-alea faine cum
le plac cucoanelor cu multa verdeata si hartie crepon,va rog.Si cum mergeam
pe strada ca nu-mi place sa stau in loc fix am vazut scris pe o placuta de alama
Hanu Ancutei.
-Han in zilele noastre?m-am intrebat in gand.Oare ce fel de oameni or fi intrand
aci?
CONTINUAREA IN NR VIITOR

Hai vino , tu, Mitzi, sa-ţi cânte cobzarul,
De inim-albastra sa-ţi fugă amarul !
Sa bem, sa jucam , ca asta e viaţa ...
Nu-i timp sa gandim ca se termina aţa !...

Dar haideţi aproape, voi vrednici barbaţi
Sunt oare motive, la colţuri să staţi ?
Aduceţi cu voi ulcele de must !...
Să vină Ancuţa s-o strângem de bust !...

Dar , vă rog s-aveţi grijă să nu vă-mbătaţi,
Uitaţi-vă bine pe unde călcaţi.
Că Gil, vă distrează cum poate, sărmanul!...
Dar daca-l loviţi, o să-i piară elanul...

Măi - măiiiiiiiiiiiiiiiiii !!!

acum am descoperit acest subiect! ideea e in adevar frumoasa insa cam greu de realizat.

eu imi imagnez ca toti cei care s-au inscris sa fie personaje care stau la aceeasi masa. de acolo ei vad ce se intampla in tot hanul. si incep sa vorbeasca. despre ei, despre strainul care tocmai intra suspectand locul, despre altul de la alta masa care face si drege nu stiu ce. sau spun bancuri, spun peripetii.

intr-un fel s-ar crea un jurnal al Hanului. de aceea merita sa fie la "povestea mea" acest subiect.

conflictul poate sa apara in patania unui, in ceea ce ne povesteste unul altul ca a mai facut si dres. si va apare si intre noi. in idei. mi-a trecut prin cap fulgelator "jocul ielelor", acolo e lupta de idei.

in fine...eu asa am vazut...pot participa?
hai ca incep o varianta, spre a exemplifica ce am zis.

nu ati abandonat ideea, nu-i asa?!

###

E dimineata. Beau cafeaua si e cam liniste. Inca vreo doua persoane misunau tacut la alte mese. Cafeaua e buna si e tot ce am nevoie pentru inceput. Va fi o zi grea. Am mult de mers azi, aiurea peste tot. Si ce frig e afara! Se chiar grabete iarna asta sa vina!
E luni dimineata. Asta era!
Ma doare glezna. Parca as fi alergat mii de kilometri. A, sambata am mers la Teatru. A fost "Dineu cu prosti". Na, uitai autorul...Francisc..nu, nu mai stiu. Ideea era alta, ca unii fac doar pe prostii dar nu sunt asa. Si invers.
Or fi mers astia la vot de e asa pustiu... Mai e putina cafea...Hm, ma duc sa vad ce mai e prin Bucataria Hanului, poate si inghit ceva....

Heiii, tu ! Stai o secunda ! Spui c-ai fost la "Dineu cu prosti"? Si... te-au primit? Aaaa, nu te primeau, dar ai platit biletul!...A-ha ! Si... era sala plina? Oare isi aminteste vreunul din sala... Francisc si mai cum se numea autorul?... E' , da' pan' la urma nu conteaza !... Voi sa fiti sanatosi !...

Ehei, Omu`Bun, nu mai ma cicali ca iaca, cautai pe net si indreptai uitarea. E vorba de Francis Veber. Acum insa sa lasam asta...eu alta doream sa zic.

Ati vazut si voi Masca?! Azi am misunat pe aici numai sa vad cand apare. Si a venit. Dar mai sa fie avea o gluga mare ca nu ii zarii chipul.

Una peste alta a fost cam liniste azi. Sau cel putin asa mi s-a parut. Mai mult cu cuvinte m-am jucat, acolo la ruleta cuvintelor de pot sa ii spun asa.

Of... mai stau putin... si apoi ma duc si eu.

Hai, mai povestiti-mi ceva...!

Pai ,de maretul vot as vrea sa povestesc.Dupa ce ne-au intoxcicat, bre astia
cu afise, de nu mai aveam pe unde sa ma asez, si-aveam niste crizanteme
d-alea regale de vanzare, m-am gandit sa ma duc si eu la vot, asa de pamplezir,
ca oricum nu cred in lucrurile facute pompieristic .Si ma duc.Intru erau trei oameni
ai legii cu burtile in cadere libera, prezint cartea de alegator, mi se pune stampila
"Votat" , dupa care mi se da formularul de vot.De, la noi ca la nimeni.Asa ca inghitindu-mi
niscai vorbe de ocara, m-am intors la han, ca macar aci mai vad oameni normali, mai vand
o floare, mai stau la o cana cu vin.
Acu tre sa plec, da mai vorbim.

Azi e agitatie pe aici. Se vede treaba ca e marti.
Sa nu cobim de ceasuri rele. E atat de bine sa stai inauntru. Afara e groaznic de urat.

Ca bine zici cu Constitutia. Mare propaganda, da`, vezi a meritat. Pentru ei.
Si aici a fost zarva mare aseara. Sa se ghiceasca Masca de Aur. Dar a fost cu veselie si umor. Azi vom afla cine era.

Ati vazut si voi pe asta de cauta escorta? Oare il va insoti careva?!

Mai dar cafea numai eu beau ?!

Si eu imi beau cafeaua! Hai s-o "descintam' impreuna! Cine stie ce iese!

Infrigurata, plouata, cu pletele ude in vantul rece, cu haine subtirele, privirea pierduta si tare trista , se plimba pe strazile pline de lume ale orasului.Ii place freamatul orasului, cand iese pe strazi simte ca traieste o data cu lumea din jurul ei, desi ea, e in alta lume, o lume a ei si numai a ei unde poate fi fericita cum si cand vrea.Ii place ploaia, de aceea se plimba agale fara umbrela cand toti trecatorii se grabesc spre casa.Frigul ,desi i-a intrat pana in cel mai mic osisor, nu o mai deranjeaza.Cel putin nu acum..Merge privind la magazinele de pe strada, la firmele luminoase, la oamenii din jurul ei.Cand vede cate o pereche de indragostiti pe strada se mai frange ceva in inima ei, se mai aprinde un dor, mai revine o amintire...Plimbandu-se asa fara tinta ,la un moment dat vede o reclama micuta pe un postament de lemn, scris cu litere frumoase:"Hanul Ancutei". Hanul...O duce cu gandul la caldura, la drumeti grabiti sau lenesi , asa ca ea, la povesti langa semineu, la vin fiert si la tigari fumate in liniste.Se uita hipnotizata la usa de la intrare.Nu stie ce sa faca:sa intre, sa nu intre...Nu are bani de cheltuit, dar vinul ala rosu fiert parca ii aduce aminte de frigul din ea, din sufletul si oasele ei.Pana la urma se hotaraste sa intre.Paseste timida, deschide usa cu teama, intra incet.Observa mesele de lemn, la care stau cei deja prezenti la taifasuri.Vede ulcelele cu vin, cestile de cafea, scrumierele pline.Hangiul si hangita se plimba printre mese, mai servesc cate o persoana cu de-ale gurii sau cu udatura.Nu e decat o masa libera langa alta, la care 2 fete dragute stau la taifas.Se aseaza cu grija, parca ii e frica sa nu deranjeze.Hangiul isi face aparitia imediat si o intreaba ce ar dori.Din ochii albastri se scurge incet o lacrima...Se gandeste ca i-ar place sa manance, sa bea ulcica aia cu vinul de care ii e dor si sa adoarma acolo intr-o camera.Se scotoceste prin buzunare si se uita trista la cei cativa gologani pe care-i are...Nu-i ajung decat de vinul fiert...Asa ca-l roaga pe hangiu sa-i aduca o ulcica...Si in asteptare asculta ce spun cele 2 fete dragute...Ar intra in vorba dar nu stie cum...Masca de Aur...Ce frumos suna...Pacat ca nu a apucat s-o vada....Se pare ca cei de aici se cunosc de-o vesnicie si sunt tare buni prieteni...Prieteni..De ei ar avea nevoie...Si, in timp ce soarbe din ulcica ,tragand cu sete din tigara aprinsa, rosteste fara sa-si dea seama cum si cand:
-Am vrut si eu sa ma duc la vot.Dar cum nu sunt din oras si nu mi-am luat buletinul cu mine nu am avut cum vota.Si parca-mi pare rau,desi, nu stiu cat ar fi contat votul meu...Intr-adevar a fost mare propaganda...Acum , totusi, astept sa vad ce va fi de fapt cu aceasta noua constitutie...
Fetele se uita la ea, o studiaza cu atentie si o declara simpatica.Se vede pe fata lor ca se bucura ca a mai venit cineva la taifas, mai ales o fata Atunci ea prinde curaj:
-Ma numesc Gabriela si-mi pare bine de cunostinta.Ma bucur ca nu v-am deranjat...Stiti, eu am plecat marti de acasa sa-i fac o vizita mamei mele...Initial trebuia sa stau 2 zile,dar iata ca a venit duminica si tot plecata m-a gasit...Acum deja e marti, desi intr-un fel sunt acasa, de fapt nu sunt...Umbla gandurile haihui si ,dupa cum se vede, picioarele la fel...Imi place aici, e cald si bine si prietenia voastra imi incalzeste si mie sufletul...Sper sa ne intelegm bine...Eu voi pleca destul de curand...Dar promit sa revin...Din pacate nu pot sta aici cu voi prea mult...Dar imi sunteti tare dragi si, daca nu va va fi cu suparare , voi reveni cat de des voi putea...Stiu ca va voi duce dorul...
Zicand asta alta lacrima abia astepta sa-i mangaie obrazul...Dar de data asta nu a mai reusit, caci cele 2 prietene au chemat-o la masa lor sa taifasuiasca in voie...Intre timp a aparut si un om bun care i-a incantat auzul cu poeziile frumoase frumos recitate...Avea nevoie de poezii...
Acum si-a mai aprins o tigara si incearca sa-si faca curaj sa iasa iar in frigul si ploaia de afara...Dar, daca se gandeste mai bine, parca ar mai sta la taifasuri...Ce ziceti? O invitam la o placinta poale-n brau?

O invitam si facem si-o cafea fierbinte, aromata si neagra ca inima de soacra.Si la o placinta calda si linga o ceasca bine-mirositoare,limbile se vor dezlega si povestile se vor inmulti. Si cerul se va lumina de-o raza de soare,chiar daca doar pentru o clipa...

Stai draguta, stai si te minuneaza de frumosii astia de pe aici.
Uite, vezi, acolo sunt niste baieti tare haiosi! Zau, de nu! Parca ar fi frati : Cain, Marky, Genicon, Hamleet, imi scapa numele celor de langa ei...A, uite celalalt de acolo e TriRegnum un om nou in Han, serios si credincios. Cel care vorbeste cu el e 1,6 si nu mai stiu cat...nume ciudat rau; in fine, era sa uit sa iti zic de Figaro, o panarama de om si jumatate! Cu asta nu stii de sa glumesti ori ba ca oricum o da la intors cum ii place lui.

Ia si bea linistita in seara asta, uite, o cana cu lapte, da, lapte bun si proaspat ca pentru cei mici. Azi implinesc o luna si ceva ani. Asa ca fac eu cinste. Deh, din prima luna vin, nu merge

Diana ii spui de fete? eu am zis de baieti ca astia sunt mai galagiosi si azi m-am jucat un pic cu Cain, m-a amuzat teribil...de ar afla el ce am zis acum

azi e duminica. si e si sarbatoare. Sf. Dumitru.
oare isi aniverseaza careva ziua dintre cei de la han?!

saptamana care a trecut a fost putin agitata, la final. discutii dintre mine si Cain cu interferente ale Omului bun, Figaro si ale lui marky au atras atentia oarecum insa nu intr-un mod frumos. fapt pentru care ni s-a aratat coltul si cuminti ne-am retras putin.

ba Cain s-a cam gandit sa faca o mica greva, gen tacere.
am facut si eu contestatie, insa, in cele din urma, fiecare a ramas cu dreptatea lui si Hanul cu regulile lui.

fara sa vreau acum privesc altfel discutiile de aici. nu stiu cum, insa simt ca e altfel.

ma uimeste Mihai de fiecare data. are un stil sa impace pe toti ceva de speriat. cred ca cu greu ai reusi sa il superi pe omul asta. incepeam sa ma intreb ce varsta are? am ramas cu intrebarea deocamdata.

mai toarna-mi in pahar hangita, sa mai tac....

Nu m-am prins eu exact care este treaba aici, probabil pentru ca am citit tare in graba subiectul insa... cand imi va explica si mie cineva sau cand voi vedea de la voi (mi se pare ca deja a inceput) cred ca o sa pot intra "tare" in joc
Asa ca... puteti conta si pe mine! (daca nu s-a terminat distributia rolurilor...)

Si eu ca si geni,la fel de nelamurita si tot in asteptare....

Vreau si eu rolul teroristului care o rapeste pe dificila pentru a cere recompensa si intre timp dificila se indragosteste de el, iau recompensa, fug impreuna si traiesc fericiti pana la adanci batranetzi

Hehe , multumesc Secundita draga de prezentari..Si, io ma tot intreb ce s-a mai intamplat pe aici ca nu prea am avut timp de voi De cate ori treceam pe langa han,. ma uitam pe geam, va vedeam la mese, veseli sau cu chef de discutii, band cate o cana de lapte sau vin, dar eu eram atat de grabita ca, de multe ori nici nu vedeam bine cine cu cine sta la mese Acum sunt cateva minute libera si am venit sa va anunt ca in sfarsit sunt vesela...Dupa ceva vreme sunt vesela pt ca incep sa mi se deschida o groaza de porti..Nu stiu pe care o voi alege-o, dar macar am de unde alege
Hehe , Marky, teroristu' asta se lauda ca ma rapeste pe mine, ce-i drept, cu mine nu era vorba de dragoste Instabilule!! :-P
Dificila, Genicon, aici putem inventa personaje sau putem scrie chiar despre noi, in asa fel incat locul sa semene cu un fel de jurnal de bord, in cazul nostru, Jurnalul Hanului.Got it?

Si hanul se umple treptat de oameni. Hangita-i asteapta-n prag imbiindu-i sa ia
loc la mese, sa uite de frigul de afara.De abia am intrat, brrr, se apropie iarna, bag
sama si uite mai am doar cateva flori in cos.Le las la han, sa-i bucur sufletul hangitei
ca tare-i mai plac .Si uite, intr-un colt, un baiat, zice ca n-are inca adresa, da nu-i
bai la han nu-ti cere nimeni buletinu.E binevenit.Cobzaru-i la locul lui, sa tot stai de povesti...
E, ce-am mai vazut, zilele astea plimbandu-ma prin oras!Oameni grabiti, infrigurati, ce nu mai
aveau timp sa cumpere flori, sau macar sa-si bucure privirea cu ele.La un colt de strada doi se
certau de mama focului mai rau ca tatele pe sant.El urla, ea plangea.Am trecut cat de repede am
putut, saracii, rau au ajuns, daca nu se mai pot stapani!
Doamne, ce lumea, cum zicea Craita ast -vara cand mergem pe bulevard sa privim si noi lumea
buna cum se plimba si-mi povestea ea cum pe vremuri nu stia de unde sa mai aduca flori cand
era defilarea la Sosea.Lasa, Craito, ii ziceam, acu se cumpara flori din obligatie , da noi sa fim
sanatoase, ca uite merge treaba si asa.
Craita e de moda veche, a apucat si balurile si chermezele si daca stai sa o asculti nici nu sti cum
trece vremea.
A, da uite, la masa din colt au venit doua fete, trec si pe la ele sa le intreb de una de alta.
-Ancuta, adu si la noi trei cafele, cum numa tu sti sa faci!Mai pe seara om incerca si vinul si pastrama...

Heloo Marky.....vezi la ce te inhami ca sint tare nesuferita si dificila...sa nu zici ca nu te-am prevenit oricum sint pe linia de start.

hmm, oare toti din cei online au cafea la ora asta?!

ieri Mihai ne-a surprins pe toti cu o gramada de zambereti noi. cum de ii inventeaza?!

la filosofie s-a lansat un subiect interesant: daca ai dori sa stii ziua mortii. subiect care citit dupa "pentru cine ti-ai da viata" pica greu. poate de altfel, orice subiect despre moarte are o gravitate aparte. cel putin pentru mine.

la capitolul dragoste e cam liniste in ultima vreme. se da din cand in cand un raspuns, uneori doar unul pe zi...

poiana e mereu agitata de jocuri. e vesela mereu. si e bine sa fie asa.

se pare ca pe la gura sobei se pune iar de o intalnire. nimic mai bun si mai frumos. prima oara s-au intlanit ca sa se vada, sa se cunoasca chipul ascuns dupa cuvinte, gestul acoperit de tacerea literei si rasul, da rasul auzit pana atunci doar de la zamabareti.
acum de ce s-or intalni? pentru a-si aminti unul de altul? sau acum vin altii. si asa de fiecare data va fi dorinta sa se vada. nimic mai mult, oare?!

hm, ia sa mai tac si sa ascult ce mai susotesc ceilalti...

Pai a aparut o invitieeeeee, de la menestrelul Mozart, se duc lupte grele
pentru cucerirea unei cetati, eh la han e activitate intensa.Imi place cand
lumea nu lanceceste la mese.E mai vioaie atmosfera si parca nici nu se simte
raceala toamnei.
Pe masa am un cos cu mere rosii, mi le-a adus Ancuta zicand ca-s soi bun,
aduse de nu stiu unde.Si a avut dreptate.Au strans in ele tot soarele verii si
dulceata finetelor.
E, acum ca am trecut in revista evenimentele sa mai fumez o tigara.

La masa mea nu vine nimeni.Sint undeva mai retrasa,linga semineu,focul arde,e multa liniste,doar cobzarul zice de amar si dor.Cobzarul e un tigan ratacit pe aici din alte timpuri,canta mai mult pentru el melodii nomade pline de iarna si tropot de cai salbatici.Pe masa un cos cu nuci emana o aroma amara,candelele incep sa se aprinda una cate una cu jar purtat intr-un ghioc de o fata tacuta.Lumina halucinanta.Cameron se indreapta spre masa mea si ia loc tacuta.Are sare si noapte in priviri.Bufnita intra timida cu un zambest strengaresc in coltul gurii,Diana isi aranjeaza esarfa trandafirie la gat,secunda scrie de zor ceva pe un servetel iar Figaro,preocupat de o discutie cu Marki,mai are timp sa ne caricaturizeze pe toti.Cineva incepe sa recite o poezie.....

Dorinta
de Octavian Goga

Departe-as vrea de-aici sã vii,
In alte lumi senine,
In dimineata de Florii
Sã mã cunun cu tine.

Sã ne-asezam în sat la noi,
S-avem în deal o casa,
Sã fiu cel mai cuminte-n sat,
Si tu, cea mai frumoasa.

Sã vie si mama la noi,
Ca-i necajita tare,
Sã aiba tihn-un an ori doi
Ori cât pãmânt mai are.

Acolo sã traim în munti
De cât trai avem parte,
Satenii seara sã-i adun
Si sã le spun din carte:

Ca sunt din neam imparatesc,
Din tara-ndepartata,
Ca tot pamintul rotogol
Era a lor odata...

Si ca azi oamenii-nvatati
Asteapta sã se nasca
Un tinar crai coboritor
Din legea romaneasca.

Copiii nostri sã-i inveti
Tu: Crezul... Nascatoarea...
S-ajung sã-i vad cântind pe toti
In strana, sarbatoarea.

Atunce, impacat cu rostul
Acestei lumi deserte,
Sã mor, sã-mi zica satu-ntreg
Un: "Dumnezeu sã-l ierte!"

Iar popii nostru-ntimplator
Vreun oaspe-atunci sã-i vie:
"Pe cine-ngropi, parinte, azi ?"
"Pe-un om de omenie!..."

ma intreb ce e cu tine, Omule Bunule de o astfel de dorinta ne-ai citat...? s-a intamplat ceva?

intre timp la Han se fac pregatirile pentru Forumistul lunii octombrie. bafta tuturor!
ce ar fi sa fi primeasca o diploma? in cadrul unei intalniri, desigur asta presupune intalniri lunare...ei, era o idee matinala.

care vrea cafea?

Ce buna ar fi acum o cafea!!!!!
Multam de invitatie, bine ca mai sunt locuri libere la masa ta.
Aseara, ma puse pacatu sa merg in vizita la un fan al emisiunii
Ciao, Darwin! si atata parada de prostie, rar mi-a fost dat sa vad,
desi ma prevenise in acest sens.In fine, a trecut.
Ce ziceai de o premiere oficiala a forumistului lunii?Ar fi interesant
mai ales daca "premiantul" ar tine si un discurs...Se va supune oare
la vot propunerea ta?

Pentru Omu Bun, imi vin in minte niste versuri tare dragi:

Sa trosnesca lemne-n foc, si sa vina multa noapte
In pridvor de busuioc cu miros de mere coapte
Si sa ninga, nins amar, pan'la streasina, si peste
Ca de-un vis eu sa adorm, ca de-un vis si de-o poveste

mogaldeatzo, ce mi-ai facut? ete ce mi-ai amintit...

Nu mă întreba nimic în noaptea asta
Nici cât e ceasul nici ce gânduri am
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra
Să n-aud frunzele cum cad din ram.

Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic nici un cuvânt
Vreau să mă simt la tine ca acasă
Să n-aud frunzele cum zboară-n vânt.

Iubito, în noaptea asta-mpărătească
Numai tăcerea las-o să vorbească.

Învăluită-n straie de culcare
Aşează-mi-te alăturea în gând
Şi deapănă mereu fără-ncetare
Să n-aud frunzele sub paşi cum gem.

Păzeşte-mă în calea ta de vastă
Urgia toamnei care bântuie
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele.

(Stefan Hrusca)

cafeaua inca mai e

Inca o ceasca nu strica , asa ca:

Merg cu toamna-n piept nu pot sa stau drept
Vantu-n toate ranile ma doare
Si pe orice drum, ca un vers postum
Vine frunza in intampinare

Am sa-ti scriu scrisori pe tulpini de flori
Si cu movul toamnei care vine
Si-un roman, sa iti scriu, folosind pe viu
Sub umbrar de nuc...tincturi de frunze

De la masa vad un copac galben ce adaposteste joaca unor vrabii gurese.Toamna, toamna!
Plec putin pentru ca trebuie sa fac o vizita la alta masa.Pe curand!

Din virf de munti amurgul sufla
cu buze rosii
în spuza unor nori
si-atita
jaraticul ascuns
sub valul lor subtire de cenusa.

O raza
ce vine goana din apus
si-aduna aripile si se lasa tremurind
pe-o frunza:
dar prea e grea povara -
si frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
si mai adânc,
să nu-l ajunga nici o raza de lumina:
s-ar prabusi.

E toamna.

ei, gata cu poezia, sa ne punem pe povestit...

uite Hamleet asta vine cu schite, le intinde pe mese si ne cheama sa le vedem; s-a mutat in casa noua, nu, nu s-a insurat, deocamdata , sta cu un coleg si iaca, ne cere parere de amenajat camera.
eu asa imi mai mut lucrururile... face bine, nu v-ati dat seama? sa nu ramana batut in cuie totul, ma rog, poate doar tabloul
si dupa ce reamenajezi simti ca poti vedea si altfel lucrurile, si acestea arata tot frumos.
nu stiu cum sa explic insa uneori am nevoie sa vad altfel.
dar dupa cate vad eu, Hamleet vrea pareri oficiale-auzi, designer- vai, sa-l pupe mama de scump, ce pretentii are!

in fine, ma doare capul, mai bine tac si beau...cafeaua

Putem sa-l lasam la nevoie?O sa ma gandesc la ceva , ca nu poate omu
sa stea asa, cu peretii goi.
Ei, si daca vrea designeri, deja ...Is atatea emisiuni de specialitate, reviste
plus ca daca are si el ceva imaginatie totul devine mai simplu.Depinde de
el cum va "asambla" sugestiile primite.oricum, sper sa rezolve mai repede
problema, ca pe vremea asta nu-i o fericire sa zugravesti si tot ce decurge
de aici.

Dar vine weekendul si trebuie sa-mi revizuiesc planurile, caci vremea nu prea
tine cu mine.

Ce ziceai de cafea?Tocmai beau una, calda, amaruie, iar soba toarce incet.Sper
sa nu ma adoarma cantecul ei, ca ziua abia a inceput.

Si daca il ascunzi, cum o sa-l mai gasesti?
Poate ca lumina este calda, si raza atat de lunga
Incat sufletul tau sa-l prinda.

Si o sa-l prinda bine,
Si o sa-l ingrijeasca,
Si chiar daca nu-ti place,
O sa-l cocoloseasca.

Da, e toamna afara, si e frig.

La marginea pantei abrupte,
La un han se opri un strain.
Era trist si avea hainele rupte,
Si pe masa o cana cu vin.

Cu cearcane mari la ochi, cu cizmele vanatoresti in picioare, infasurat in pelerina de culoarea frunzelor de toamna tarzie, isi tinea gluga trasa pe jumatatea de su a fetei. Cu miscari lente, obosite, isi trase de pe maini, manusile maronii din piele de cerb. Acum privea in gol si cu mana dreapta isi rasucea o suvita din paru-i ca argintul, cei iesea de sub gluga. Pe degetul mic, se ivea delicat un inel fara seaman, cu o piatra de culoarea smaraldului. Vazandu-i tristetea, hangiul isi trasse un scaun langa el.
Om sarman ce ocoleste pamantul,
Zaboveste la mine un ceas.
Sa te duci inainte, nu ai unde,
Sa te-ntorci inapoi ti-a ramas...

In privirea strainului, hangiul citea cu usurinta omului care a vazut multe la viata lui.
- Poate in locul banilor datorati pe vin, imi canti o strofa dintr-un cantec...
Si vanatorul canta asa:

A fost odata-un vis frumos,
Cu un baiat si-o fata,
A fost un vis cam dureros,
De te ranesc, ma iarta.
A fost un vis nascut in munti,
Crescut la o cabana,
Umbrit de brazi inalti, carunti,
Ce astazi se destrama.

Ard zilele ca lumanari,
Pe-al muntilor altar,
Trec cerbii iarasi pe carari,
Padurile tresar...

Sa nu va destramati usor,
Voi vise pe poteci,
In amintirea muntilor,
Sa dainuiti inveci,
Sa dainuiti...
In veci...

Ajunge hangiule, cu tristetea mea. Nu vreau sa-ti intristez oaspetii cu gandurile mele si nici tu nu meriti sa ramai cu sufletul ingreunat de prezenta mea. Mai bine plec incotro m-or duce piciorele mele obosite. De prea multa vreme m-am obisnuit cu padurea si cu somnul la picioarele batranilor copaci, ca sa poti sa ma tii in hanul tau. Si apoi tristetea mea nu e indicata in hanul tau. Cele trei fete de la masa alaturata sunt binedispuse si cu chef de vorba, iar eu...

Uhh, in sfarsit am ajuns iarasi pe la Hanul meu iubit. Acum nu mai sunt asa plouata ca ultima data.
Ooo, da' ce de lume ,breee!! Ce de musterii si vornici si cronicari!! Uhh, multi ne-am mai adunat!! Deh, daca hangiul e bun administrator si stie sa ne faca placuta sederea aici si daca hangita e frumoasa foc si ne serveste pe langa bunatati si zambetul ei de ne-annebunit pe toti cu el!!
Uhh, da' ce vad eu? Uite un calator trist..Da sa plece...
-Hei, stai asa..Intamplator am auzit ultimele tale cuvinte..Hai cu mine la o masa sa bem o ulcica de vin sa-ti versi oful...Uff, poveste de iubire zici? Pai la din astea ma pricep eu cel mai bine, nu vezi ce scrie pe mine? "Mama ranitilor" Am facut o gluma, sper sa nu te superi...
Vad ca toata lumea recita poezii , isi spune oful...Eu acum sunt cam inghetata, deh, asa sunt eu de obicei, dar iarna ma fac sloi-hehe..Asaaaa, ia sa ma duc eu un pic langa sobita, ca si asa toata lumea e atenta la ea si sa fac un anunt:
Dragii mei, in curand vom fi concetateni Voi fi cat mai aproape de voi si ne vom putea vedea mult mai des!!
Uhmm.. Nu zice nimeni nimic? Anyway, pup iu all ca tare-mi sunteti dragi si haideti sa bem cate-o ulcica de vin!! Hangitaaaaa, vin la toata lumea ca-s bucuroasa azi!!-he he he