Daca tot am vorbit despre increderea in sine..as vrea sa vorbim si despre fuga de sine..
Se intampla sa aveti astfel de momente?
Cum treceti peste?
O intamplare, o decizie gresita, orice..
Unde este locul unde va refugiati de propria constiinta?

Pai depinde , am fugit si aici , intre voi , apoi am fugit si de voi ( nu voi in concret )...Fug des de mine .

Momentele in care ma urasc pe mine insami sunt destul de dese, dar niciodata n-am incercat sa fug de mine(desi as fi vrut sa fie posibil). Am preferat sa ma lupt...eu cu mine.

Eu prefer sa fug..pentru ca o confruntare ar fi nimicitoare si sigur nu as lua o decizie buna in urma ei..
Hmmm,..deci de-asta imi place sa stau in han..am gasit explicatia. este un refugiu contra mea cand ma simt nesuferita!

Poti sa fugi de tine dar nu te poti ascunde. Fugi o zi, doua dar trebuie sa te si intorci. Si la intoarcere gasesti exact ce ai lasat "la plecare".
Solutia este impacarea cu sine, nu fuga de sine.

Off: Nu-mi fie luat in nume de rau, dar astfel de subiecte sunt mai mult de "Gura sobei" decat de Poiana... aici tre sa aberam... acolo discutam serios. Da... ma rog, putem face si mici exceptii

Sa fug de mine?nici vorba.Mereu ma provoc,ma hartuiesc,ma suprasolicit,ma revolt....si iar de la capat si asta pentru ca sint o mare lasa,nu am curajul sa fiu OM cu slabiciuni,cu sentimente,nu stiu sa-mi aplec capul pe umarul de linga mine,dar stiu sa fiu mereu in garda,un fel de Don Quihote.Asta sint. M-ati putea iubi?

Eu cred ca orice om are momente in viata cand fuge de el insusi, cand se simte slab, important este ce face dupa aceste momente de slabiciune.
Eu nu am nici un loc in care sa ma duc atunci cand imi vine sa fug de mine, dar am cel putin o persoana la care sa ma duc fara teama ca ma va judeca sau ca ma va considera lasa, fara teama ca imi va aduce aminte de alte greseli facute sau de unele promisiune netinute. Si uite, asta imi alunga toata amaraciunea fiindca pot sa fug la cineva care nu m-a dezamagit niciodata si care are incredere in mine.

Sa fug de mine?nici vorba...Niciodata nu am fost si nici nu voi fi un las

N- as numi -o lasitate ...

Da lilith. Sunt de acord cu tine. Fuga de sine nu inseamna lasitate. este o fuga in interior..dar intr-un loc izolat de restul sinelui. Cand te sacai singur cu intrebari si nu ai chef sa-ti raspunzi. Cant te obligi sa-ti recunosti o vina pe care nu ai chef sa ti-o asumi. Cand ai nevoie sa-ti gasesti in inima un copac,..sa-ti pui hamac intre doua crengi,..si sa vegetezi cu gandul niciunde..

Exact , si te ajuta sa-ti incarci bateriile , sa te intorci spre tine si sa-ti spui tot ce ai de spus ,si sa faci tot ce ai de facut . Altfel inseamna continua incordare si e greu , foarte greu sa reusesti sa te multumesti pe tine insuti .

Si eu fug de mine, insa alerg destul de repede si ma prind de fiecare data.

De obicei nu prea fug de probleme ... incerc sa le rezolv (cred ca e mai simplu asa ) . Daca vreau sa fug ... vad un film , un spectacol , o iesire cu prietenii , o carte , un pic de net . Sau plec prin natura ... un munte , o cabana .

e simplu cum sa fug de mine. 1 sticla de vodca si gata.
).
partea nasoala este cand a doua zi ma regasesc in ce stare sunt...
cu un cap greu' (made in china!!!)

nu-mi amintesc sa fi fugit vreodata de mine. poate ca inca n-am puterea sa recunosc...

... din pacate nu am ajuns la performanta asta . De multe ori nu reusesc sa mai prind ceea de ce am fugit cindva si care (totusi) facea parte din mine.

Cand imi vine sa fug de mine ma gandesc ca voi avea timp o vesnicie sa o fac ... si atunci raman pe loc.