Cum de n-oi fi dat eu de topicul asta pana acum?
E interesant cum cadourile la care tin cel mai mult - cele mai frumoase cadouri (ne limitam la daruri materiale, da?
) - sunt de fapt lucruri marunte, fara vreo stralucire aparte, chiar urate ar putea spune unii si de a caror frumusete ma pot bucura doar eu. Mi-e foarte greu sa fac o selectie si sa aleg cele mai deosebite cadouri pentru ca sunt genul de persoana care se ataseaza foarte mult de lucruri, care apreciaza mai degraba semnificatia ce se ascunde in spatele obiectului decat obiectul in sine si care tine enorm la mai toate cadourile primite. Si decat sa primesc ceva doar pentru ca "trebuie" sau ca sa dau de baut, mai bine ma lipsesc.. Dau de baut si fara
Oricum, cred ca toata lumea e de acord cu mine cand spun ca nimic nu se compara cu ceva daruit din suflet si pe neasteptate, oricat de marunt si nesemnificativ ar putea parea acel ceva
Ar fi foarte multe de amintit, noroc cu memoria asta a mea care nu-si mai prea face treaba in ultima vreme.. In consecinta, cam astea ar fi cadourile care imi vin acum, in momentul asta, in minte:
- ii tin minte pe cei doi clovni - Tilica (facut de mama si daruit cand am terminat clasa I) & Bombonel (clovnul din petice pe care mi l-a pus tata in brate intr-o noapte, in timp ce eu ma prefaceam ca dorm, cand tocmai se intorsese din delegatie). Au fost singurele mele papusi care au avut nume..
- fetita de portelan cumparata de la cooperativa si primita de la bunica mea pe vremea cand inca eram la gradinita.. Si nu stiu de ce, tin atat de mult la bibeloul asta incat nu as putea accepta niciodaca ca e altfel decat foarte frumos
- o gramada de maruntisuri roz primite de la niste prieteni care cunosteau oPsesia mea de pe-atunci pentru aceasta culoare (huh, bine ca mi-a trecut..
) si un tort de frisca facut de prietena mea cea mai buna care, saraca, a fost si este o catastrofa in bucatarie.. Ma rog, important e ca l-am mancat pe tot (nimeni altineva nu a indraznit
) si chiar nu mi s-a parut atat de groaznic..
- sacul de pufuleti primit la majorat si biberonul cu bere primit tot atunci pe care il mai am si acum si cu care ma mai cinstesc din cand in cand spre stupoarea necunoscatorilor
- o carte cu o dedicatie foarte speciala..
- un buchet de zambile furate dintr-o gradina, primit fara absolut nici o ocazie..
- o poezie de la un prieten foarte bun pe care, din pacate, am ratacit-o..
Poate o sa gasesc coala pe care era scrisa si o s-o postez in jurnal candva..
Din pacate, putine au fost momentele in care am putut multumi asa cum ar fi trebuit, asa cum ar fi meritat persoana respectiva.. Nu prea stiu sa-mi manifesc bucuria in astfel de momente.. De obicei ma emotionez atat de tare incat pur si simplu raman fara replica.
Ar mai fi si altele.. Poate o sa mai trec pe-aici.