Avertizez de la bun inceput ca traducerea de mai jos este una cu orientare atee.
De evitat pentru cei plini de certitudini ... ea este postata pentru atei in principal, insa poate fi citita de asemenea de orice credincios romanofon care inca nu e posedat total de convingeri ca detin adevaruri absolute si la care credinta nu s-a trasformat in simpla adulare.
Asta e valabil mai ales pentru tineri, la care “deschiderea” este in mod natural mai mare si care isi mai aduc inca aminte de adevarul ca “vindecarea uneori doare . . . .
Despre text:
Acest articol este unul de exeptie. Accesibil si percutant. O capodopera de popularizare si pedagogie atee. Si nu ca ar face cumva o excursie logica prin ‘crangul’ intunecos al Bibliei, ci din cu totul alte motive. Este unul din care cineva poate intelege, daca e sa inteleaga vreodata, ca ‘liber-cugetator’ nu este deloc ceva mai putin decat ‘credincios’, ba dimpotriva chiar, astfel orice conotatie peiorativa devenind nedemna (evident, asta in masura in care nu e aplicata politic-devalorizatului Iliescu si ‘liber-cugetatorismului’ lui de opereta . . . . . ).
Dar textul mai are o calitate. Nu trebuie uitat ca el a fost compus si prezentat IN ANUL 1983. In plin razoi rece, deci. La apogeul sau, am putea zice fara sa gresim. El trebuie inteles in acest context, cum el trebuie judecat si in contextul luptei de ideii dinlauntrul societatii americane, insa in acelasi timp, citindu-l, nu trebuie sa ratam o sansa rara: Aceea de a profita de perspectiva pe care timpul in care azi traim, ne-o ofera pentru a judeca, a face paralele si a desprinde tendinte in masura posibilului, plecand de la clarviziunea textului pe care Fields il oferea pe atunci cititorilor si audientei sale.
Astfel Bush si ‘cruciadele’ sale pline de foc si manie, nu mai au cum sa mire prea mult, ben laden si gloata lui de zmintiti nici atat, dementii care se explodeaza prin cafenelele Tel Avivului si mai putin, iar revivalismul religios in estul european proaspat eliberat de o nebunie hidoasa capatand in fine adevarata si inspaimantatoarea dimensiune, punand in lumina stupizenia alungarii satrapilor si impostorilor vruti atei, pentru a-i inlocui ca si repere morale si ca datatori de tendinta ideologica, cu cei ai superstitiei, pe care insa lumea ii relegase acum mai mult de 2 sute de ani la cosul de gunoi al ideologiilor. Si nu de buni doar . . . . .
Nu mai surprinde nici temporara cadere in ridicul a Comisiei scolare a statului Kansas in problema Teoriei Evolutiei, nici 'revolta populara' la hotararea Curtii Supreme a SUA in problema continutului 'Juramantului de credinta', nici escrocheria vaucerelor cu care Bush da ceasul istoriei inapoi si nici noul scandal al Bibliei de piatra instalata pe furis, noaptea, in incinta Curtii de Justitie din Montgomery, Alabama. Toate “incap” cumva, in schema precoce a ”bancherului intelepciunii” . . . .
Deci sa citim Fields, mai 'cald' si actual ca oricand:
Este Biblia cuvantul Domnului ?
Emmet F. Fields -1983
versiunea originala in engleza la adresa:
http://www.infidels.org/library/modern/emm...god_debate.html
Acest eseu a fost conceput pentru a fi prezentat ca o prelegere si este redactat in consecinta; a constituit contributia mea la o dezbatere de 2 zile cu un preot fundamentalist; fiecare seara de prelegere este impartita in 2 parti de cate 30 minute fiecare si o conlcuzie de 10 minute
ZIUA I – PARTEA 1
Inainte sa putem vorbi despre Biblie trebuie sa luam in considerare o alta problema, o problema mult mai profunda si cu mult mai importanta. De-a lungul intregii istorii universale omenirea l-a cautat pe Dumnezeu. A cautat sa gaseasca o dovada, un indiciu, o speranta ca Dumnezeu exista; sau ar putea exista.
Aceasta cautare continua si astazi. Intelepciunea cauta sa gaseasca o urma a dumnezeirii in imensitatea spatiului etern, cautand vreun semn pe intinderile infinite ale cosmosului - din chiar ‘inima’ naturii insesi - ca exista, sau ar putea exista vreo inteligenta calauzitoare, oricat de indepartata, care ar putea fi ‘Dumnezeu’. Intelepciunea cauta si continua sa caute o urma a lui Dumnezeu, dar inca nu a gasit vreuna. Pe intreg cuprinsul acestei farâme pe care noi o numim Pamant si ’casa’ a noastra, ca si de-a latul nesfarsitelor intinderi ale spatiului, Intelepciunea si Stiinta gasesc numai natura si lucrarile acesteia. Nimic altceva!
In acelasi timp in care Intelepciunea cauta si cerceteaza in van o urma a dumnezeirii, prostia l-a gasit pe Dumnezeu. Sau cel putin crede ca l-a gasit pe Dumnezeu. Prostia nu numai ca l-a gasit pe Dumnezeu, dar are chiar si informatii directe despre ce a zis si facut Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu, ce gandeste Dumnezeu, ceea ce ii place lui Dumnezeu, si ceea ce ii diplace acestuia.
Prostia care l-a gasit pe Dumnezeu nu are nimic de-a face cu credinciosii zilelor noastre. Dumnezeu - sau iluzia de Dumnezeu - a fost descoperita cu mult timp in urma; in ’copilaria’ speciei omenesti. Prostia l-a descoperit pe Dumnezeu cu mult timp inainte ca omenirea sa descopere stiinta; inainte chiar ca roata sa fie inventata sau ca focul sa fie cucerit si facut un prieten al omului. In aceasta lume stearpa, rece si periculoasa traiau stramosii nostrii indepartati. Omenirea era inca in ‘copilaria’ sa, incercand sa inteleaga fortele naturii, sa scape de dusmanii sai, sa se hraneasca si sa-si duca specia mai departe. Este momentul cand mintea omeneasca emerge din intunericul instinctelor animalice spre forme incipiente de gandire. Principala sa preocupare: Supravietuirea! Era o lume plina de pericole si de dusmani, peste tot si in orice moment.
’Ce maret si puternic era conducatorul nostru care a fost ucis anul trecut . . . . ’ or fi gandit ei pesemne. De-ar fi fost forta lui astazi cu noi, am fi rapus cu usurinta acest dusman !’ ’O mare conducator, ajuta-ne pe noi astazi in acesta vreme de maxima rastriste!’
Si astfel prostia, din necesitate, a inventat credinta. Si astfel Dumnezeu a luat fiinta !
Acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit - sau plasmuit - aduce foarte mult cu un om. Ei ne spun ca are o fata, maini, maruntaie, un picior (poate ca doua . . . ). Ne spune ca are nari si ca uneori îi place sa miroasa ofrandele arse pe altarul primitv. [Fata: Exodul 33:11,20,23; Numeri 14:15; Maini: Psalmi 28:5; Maruntaie: Ieremia 31:20; Picior: Isaia 37:25; Poate doua picoare: Psalmi 18:9; Nari: Cartea a doua a lui Samuel 22:9, 16; Miroase ofrande pe altar: Geneza (Facerea) 8:2] (n.t. - Exodul = Iesirea).
In mod surprinzator si straniu, acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit sau plasmuit, are deasemenea o serie de dorinte si emotii omenesti. Uraste, iubeste, se enerveaza si are compasiune. Are indivizi favoriti si un popor ales. Acest Dumnezeu este in mod evident de sex masculin, si are in mod evident porniri masculine. Este adesea manios, se infurie repede, blesteama, distruge lucruri, se imbufneaza, striga, inseala si adesea se odihneste. Orice nevasta l-ar recunoaste pe Dumnezeu ! [Uraste: Maleahi 1: 2, 3; Epistola Pavel catre Romani; Iubeste: Deuteronom 7:13; Este manios: Exodul 4:14; Compasiune: Psalmi 111:4; Indivizi favoriti: Exodul 3:21; Popor ales: Isaia 44:2; Manios: Deuteronom 9:20, 1 Regi 11:9, etc; Se infurie: 1 Samuel 6:19; Blesteama: Geneza 12:3; Distruge lucruri: Geneza 6:17; Se imbufneaza: Exodul 32:9,10; Striga: Psalmi 47:5, Inseala: Ieremia 20:7; Se odihneste: Geneza 2:2;].
Acest Dumnezeu descoperit de catre un popor primitiv si ignorant acum cateva mii de ani, se intampla sa aiba aceeasi viziune asupra lumii, aceleasi pareri despre natura ca si poporul care l-a descoperit.
Dumnezeu crede ca soarele se invarte in jurul pamantului si ca o zi poate fi facuta mai lunga prin oprirea soarelui in loc ptr un rastimp. Este de-a dreptul izbitor numarul similaritatilor existente intre ceea ce crede Dumnezeu in ceea ce priveste lumea si ceea ce crede poporul care l-a descoperit pe Dumnezeu in aceasta privinta.
Acesti oameni, desi primitivi posedau anumite mestesuguri, iar Dumnezeul lor deasemenea; acest Dumnezeu a dat instructiuni cum sa fie construita o barca, a creat haine pentru preoti, a impartasit formula unui parfum, a fost croitor facand haine din piei de animale. Acest Dumnezeu a dat deasemenea multe legi simple si adesea prostesti numite ‘porunci’. Si acest Dumnezeu a facut multe alte lucruri foarte banal-umane, si mai ales carcteristice timpului si oamenilor care l-au descoperit primii. Insa dintre toate aceste lucruri perfect-umane care se spune ca Dumnezeu le-a facut, cel mai uman dintre toate a fost acela de a scrie carti, sau sa dirijeze mana si mintea acelora care le-au scris. Despre aceste carti care zice-se ca au fost scrise de Dumnezeu - sau ca acesta a facut sa fie scrise - vom discuta in aceasta seara.
Povestea pe care v-am spus-o despre descoperirea lui Dumnezeu nu este unica. Antropologii ne spun ca ea s-a intamplat de multe ori si in multe locuri. De fiecare data cand o populatie primitiva avea nevoie de un Dumnezeu, intotdeauna il descopereau, parca ‘croit’ pe gustul si modul lor de a vedea lumea. Era Dumnezeul lor si le semana in mare masura: acest Dummnezeu avea aceiasi dusmani si aceleasi valori morale ca si oamenii care l-au descoperit, si multi din acesti Dumnezei au fost scriitori; ei au scris carti.
N-as avea nici o dificultate de m-as afla acum in partea musulmana a lumii sa-i conving pe oamenii de acolo ca Biblia crestina nu este ‘cuvantul Domnului’. Daca m-as adresa budistilor, hindusilor sau oamenilor de orice alta religie nu as avea nici o dificultate sa dovedesc - spre satisfactia lor - ca Biblia crestina nu este cuvantul inspirat de Dumnezeu. Insa ma aflu in acea parte de lume dominata de crestinism; si fiind in partea lumii dominata de crestinism, cred ca nu as avea probleme in a convinge o majoritate dintre voi ca asa zisele carti sfinte musulmane sunt false; ca acele carti nu sunt adevaratul cuvant al Domnului.
Ati fi mai degraba inclinati sa fiti de acord ca toti acesti oameni care au alti Dumnezei, sau alte carti sfinte gresesc; ati pica de acord ca acestia sunt prost informati sau au fost chiar inselati. S-ar parea ca e prea usor de convins oamenii apartinand altor religii ca ceea ce este acceptat in partea lor de lume este adevarat; cred atat de usor in falsi idoli . . . . . Numai noi, care se intampla sa fim nascuti in partea crestina a lumii avem ’adevarul adevarat’. In fine, cei mai multi dintre noi cred asa; mai sunt desigur evreii si acei atei nesuferiti, si multi alti ne-crestini care refuza sa accepte ’adevarul’ Bibliei crestine . . . . dar ei nu conteaza !
Haideti sa facem abstractie de acesti necrestini dintre noi si sa presupunem ca religia crestina - si Biblia - sunt total acceptate in aceasta parte de lume. Ideea este simpla: are adevarul un caracter geografic? N-ar trebui ca aceleasi lucruri care sunt adevarate in Iran sa fie de asemenea adevarate in India, Japonia, Africa, Canada si in restul lumii? Cam asa ar trebui . . . . nu-i asa? Adevarurile stiintifice sunt universale, de ce cele religioase nu sunt? Este de bun simt sa presupui ca numai noi avem dreptate si tot restul lumii se inseala? Ca noi suntem aceia, singurii, care avem adevaratul Dumnezeu si adevaratul ’cuvant al lui Dumnezeu’?
Poate fi acest rudimentar dumnezeu al Bibliei crestine, care arata atat de mult cu un om, care aduce asa de mult cu oamenii care l-au descoperit primii, poate fi acesta, Dumnezeul pe care il cauta Intelepciunea? Intelepciunea stie foarte bine ce gen de dumnezeu a fost descoperit de mintea primitiva. Ea cunoaste Biblia si toate celelate ‘carti sfinte’ si cunoaste toate acele religii cladite pe baza acestor carti sfinte si acestor Dumnezei; si totusi Intelepciunea si Ratiunea continua sa-l caute pe Dumnezeu sau numai o urma a acestuia. Odata ce ideea de dumnezeu a aparut intr-un trib, aceasta a fost transmisa de la o generatie la alta, copii fiind invatati sa creada in ceea ce parintii lor credeau, la randul lor copiii copiilor fiind invatati sa creada. Exact asa cum noi am fost invatati sa credem ceea ce credeau parintii nostrii. Prea des au fost invatati copiii sa creada, insa niciodata sa-si puna intrebari !
Si astfel Dumnezeu a devenit o ipoteza auto-perpetuanta.
In partea noastra de lume, Biblia crestina domina. In aceste tari sunt multi oamenii care cred ca Biblia este ’cuvantul inspirat al Domnului’. Au fost invatati sa creada ca aceasta carte este insasi baza legilor, este esenta justitiei, sursa libertatii noastre si chiar a civilizatiei noastre. Ei cred in promisiunea ca moartea va fi invinsa si in speranta unei alte lumi unde fericirea totala este a lor pentru vecie.
Mi-as dori sa fie adevarat !
Acesti oameni nu au citit Biblia sau au citit-o fara sa-si foloseasca judecata. Ei au esuat in a vedea prostia, nedreptatea, ura de libertate, intoleranta religioasa, persecutiile si imoralitatea crasa care se afla in Biblie.
Ei se gandesc la Rai, insa ignora Iadul.
Nu cu inima usoara imi iau misiunea sa dovedesc ca Biblia nu poate fi cuvantul Domnului. Daca aceste promisiuni, desi false, ar fi fost de ajutor umanitatii, as trece peste ele in liniste. Insa ele nu sunt folositoare! Nicicand ’Cartile sfinte’ nu au fost folositoare si nu vor fi niciodata. De fapt, ele devin mai periculoase cu fiece zi care trece. Istoricul onest stie ca aceste ’Carti sfinte’ sunt - si intotdeauna au fost ! - o grea povara pentru umanitate. Si in ciuda stiintei noastre moderne, aceste carti vechi continua sa produca ura si razboaie in zilele noastre. Prin urmare, noi trebuie sa examinam Biblia crestina nu pentru ca ar fi cine stie ce diferita de celelalte carti asa-zis sfinte, ale altor natiuni si ale altor Dumnezei, ci pentru ca este acea carte facuta sa domine societatea noastra prin indoctrinare. Suntem invatati sa credem in copilarie si sa nu ne punem intrebari la maturitate. Ea pune in pericol lumea moderna, impiedica maturitatea intelectuala si ingradeste intinderea judecatii noastre la legende primtive.
Este Biblia ‚’Cuvantul inspirat al Domnului’? Haideti sa ne gandim bine, ce trebuie sa insemne aceasta afirmatie. Afirmand asta concluzia evidenta se impune ca Bibila trebuie sa fie de o ’perfectiune dumnezeiasca’. Adica Biblia trebuie sa fie cu mult mai perfecta decat orice alta carte pe care o biata minte omeneasca ar fi putut-o produce. Orice eroare in aceasta carte, orice greseala sau contradictie - in fapt sau in forma - ar dovedi ca aceasta nu poate fi ’Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu’.
Nu numai ca Biblia ar fi perfecta in sine, dar ar fi clara si simpla la intelegere pentru orice minte omeneasca si fiecare persoana ar intelege-o in acelasi fel. Probabil vi se pare ca cer prea mult de la o simpla carte; asta ar vrea sa zica ca un Dumnezeu care a creat mintea omului nu este de asteptat sa fi produs o carte care sa fie in acord cu creatia sa ???? Personal, cred ca punand problema astfel cereti prea mult de la noi sa credem ca Dumnezeu ar scrie, sau inspira, o carte asupra careia omenirea nu ar putea sa se puna de acord. O carte care a fost cauza razboaielor nesfarsite, persecutiilor, torturilor, bigotismului si urii. O carte care este atat de neinteligibila incat nu numai ca este respinsa de cei care nu cred in ea, dar si cei care cred ca este adevaratul cuvant al Domnului, nu se pot pune de acord asupra interpretarii ei. Sunt sute de secte diferite numai in Statele Unite, asta neincluzand nenumaratele mii de indivizi care au propria lor interpretare a Bibliei.