Postati acilea orice minunatie intelectuala care are referire la ceea ce este Galateea. Topicul, ca semnificatie, este vast si drept urmare consider ca se vor posta ceva opinii, teorii, etc. in legatura cu tematica aceasta. Bineanteles, in eventualitatea in care mai exista intelectuali...


Martorul Ratiunii!
---------
AVE!
---------

Nichita Stanescu
catre Galateea
Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
ce cutremur au si ce culoare anume,
si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
si bluza ta, si inelul tau, si secunda
si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ce e mai departe de tine,
atat de departe, incat nu mai exista aproape -
dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea...
si tot ce e dincolo de ele,
si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
Si mã rog de tine,
naste-mã.

Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,
raurile - miscatoare umbre ale sangelui tau,
si pietrele, pietrele - umbre de piatra ale genunchiului meu,
pe carc mi-I plec în fata ta si mã rog de tine,
naste-mã. Naste-mã.

Galateea..
Mitul autodepasirii?
Sau doar implinirea unei dorine?

Galateea pentru mine este un mister....cine poate sa-mi dea mai multe amanunte il
rog sa o faca(vorbesc serios....astept de la cei in masura, sa ma dumireasca)
Cand ma prind on-line prin pm(cred) off-line...astept o idee,daca se poate aici
cu atat mai bine MULTUMESC ANTICIPAT

Galatea, una dintre nereide, iubita de Acis.

Nereides, cele cincizeci de fiice ale zeului marin Nereus ºi ale lui Doris, ele însele divinitãþi marine, închipuite ca niºte fecioare frumoase care sãlãºluiau în fundul apelor, în palatul tatãlui lor. Cele mai cunoscute dintre nereide erau Thetis - mama lui Achilles ºi Amphitrite - soþia lui Poseidon.

Acis, tânãr pãstor din Sicilia, fiul lui Faunus ºi al nimfei Symaethis. Iubit de Galatea, Acis trezeºte gelozia ciclopului Polyphemus, care-l ucide, strivindu-l sub o stâncã. Nefericitul tânãr e metamorfozat de Galatea într-un râu ce-i poartã numele ºi care izvorãºte din muntele Aetna.

informatii copiate de la: http://www.samaelwings.com/grecorom/g.html

Sa ma bag si eu in seama.
Ceea ce stiu:
A existat in vechea Elada un sculptor care s-a indragostit de creatia sa si anume o sculptura feminina pe care a numit-o Galateea.Dragostea lui era totala,mereu se ruga zeilor sa o insufleteasca.Olimpienii i-au dat lui aceasta putere,iar sculptorul suflind peste piatra a insufletit-o.

Poezia "Catre Galateea" orienteaza inca din titlu asteptarile cititorului catre planul povestii mitice din care este preluat cunoscutul personaj feminin. De fapt, pina sa fie un personaj, o fiinta, Galateea fusese o minunata statuie de fildes, de care propriul ei creator, Pygmalion, se indragostise. Tema creatiei si tema dragostei se impletesc deci in acest mit.

Poate ca Galateea din poemul lui Stanescu este o sculptura din piatra, nu din fildes, ca in mitul antic - astfel se explica mai greu insistenta poetului in crearea acestui cadru "pietros" al ingenuncherii simbolice. Sau poate ca aceasta ingenunchere pe pietrele dure si taioase da o senzatie mai exacta a efortului si a suferintei pe care creatorul trebuie s-o indure pentru a-si vedea visul implinit (exact invers decit in mitul Mesterul Manole, care secrifica viata unei fiinte scumpe, de dragul unei creatii in piatra).

Pietrele ramin niste "umbre de piatra/ ale genunchiului meu", fixindu-l pe creator intr-o imagine a umilintei asumate, o umilinta dureroasa si la figurat, dar mai ales la propriu. Umilinta naste rugamintea, sau mai bine zis, rugaciunea: "si ma rog de tine" (strofa I, II, III).

"Naste-ma" ->> in forma imperativa, repetat de doua ori in ultimul vers al poemului, acest verb condenseaza intreaga suferinta, intreaga tinjire a creatorului indragostit de propria creatie - careia el, de fapt, i-a dat forma, smulgind-o din materia bruta, amorfa, si creind-o dupa tiparele imaginatiei si ale sensibilitatii sale. Creatia este implorata sa dea nastere creatorului. Caci, daca de forta artistului depinde frumusetea vie a artei, de frumusetea artei depinde nemurirea artistului. Asadar, creatorul si creatia se nasc si se sustin reciproc.



Aceste informatii sunt luate din Manualul "Limba si literatura romana", autor: Florina Rogalski; s.a.; editura: Corint

Sper ca v-am ajutat putin sa facem "lumina"

Bine ai venit la Han, delphy!