Nu de foarte multa vreme am citit platon - mitul pesterii -
Ma fascineaza in continuare.. lasa loc la atat de multe interpretari..
Ce este mai periculos? Sa evadezi din propriile-ti lanturi?
Sa evadezi dincolo de barierele constiintei si adevarului tau?
Dincolo de bariere..sa regreti stabilitatea constrangerilor?
Versiune completa:Dansul Umbrelor
As spune, pe scurt sa evadezi dar sa stii sa stai aproape. 
Depinde de cat de "reala" pare a fi "fata morgana" si cam la ce forme de risc (sau compromis) urmeaza sa te supui.
Intr-o forma sau alta, cred ca toti "am evadat" cel putin o data din lanturile constrangerilor, chiar daca noi am numit asta doar o "schimbare de decor".
La modul fictiv, fiecare dintre noi cred ca face scenarii mai mult sau mai putin rationale, despre o asemenea "evadare", fie ca-i vorba de o descoperire senzationala, de o incununare a succesului unei mai vechi pasiuni, de o abandonare a lumii in care traiesti penru o alta plina de neprevazut, dar cu siguranta aducatoare de mari impliniri, sau pur si simplu de o evadare dincolo de... limitele permise in relatia cu partenerul, sau de ce nu in... infidelitate !!!
Unele se pot realiza mai usor, altele sunt utopii cu buna stiinta, iar pentru altele este nevoie de perseverenta dusa pana la obsesie, pentru a fi puse in practica! Oricum, nimeni nu viseaza la o evadarea dintr-o lume plina de satisfactii, la una extrem de ingradita si fara nici o implinire, ci intotdeauna sensul este tendinta catre inaltimi chiar daca pentru asta, se trece printr-o mare ... prapastie care ar putea sa-ti rupa gatul...
Concluzia mea este ca, cine n-a evadat niciodata , nu stie nici gustul esecului, nici al succesului...si nu cred ca starea spirituala a acelei persoane are cine stie ce sinusoide... Parerea mea !
Intr-o forma sau alta, cred ca toti "am evadat" cel putin o data din lanturile constrangerilor, chiar daca noi am numit asta doar o "schimbare de decor".
La modul fictiv, fiecare dintre noi cred ca face scenarii mai mult sau mai putin rationale, despre o asemenea "evadare", fie ca-i vorba de o descoperire senzationala, de o incununare a succesului unei mai vechi pasiuni, de o abandonare a lumii in care traiesti penru o alta plina de neprevazut, dar cu siguranta aducatoare de mari impliniri, sau pur si simplu de o evadare dincolo de... limitele permise in relatia cu partenerul, sau de ce nu in... infidelitate !!!
Unele se pot realiza mai usor, altele sunt utopii cu buna stiinta, iar pentru altele este nevoie de perseverenta dusa pana la obsesie, pentru a fi puse in practica! Oricum, nimeni nu viseaza la o evadarea dintr-o lume plina de satisfactii, la una extrem de ingradita si fara nici o implinire, ci intotdeauna sensul este tendinta catre inaltimi chiar daca pentru asta, se trece printr-o mare ... prapastie care ar putea sa-ti rupa gatul...
Concluzia mea este ca, cine n-a evadat niciodata , nu stie nici gustul esecului, nici al succesului...si nu cred ca starea spirituala a acelei persoane are cine stie ce sinusoide... Parerea mea !
Pestera simbolizeaza fatalmente lumea marginita, a exeprientei proprii, din care cunosterea veritabila este exclusa? Lumea ideilor este lumea divina?
Umbrele corespund realitatii? Umbrele insele ar exista in lipsa Focului vesnic?
Lumina reprezinta calitatea omului de a gandi rational, singura ce-i poate asigura intelegerea lumii sensibile si cunoasterea realitatii absolute?
drumul spre iesirea din pestera semnifica sacrificiile ce se impun pentru a trece dincolo de constrangerile experientei si de scalvia ingorantei printr-o permanenta exersare a spiritului.?Omul nu poate renunta la Idei intrucat doar cu ajutorul lor poate cunoaste lumea concreta,..dar nu poate renunta nici la lumea sensibila (in care este prizonier) ?
Umbrele corespund realitatii? Umbrele insele ar exista in lipsa Focului vesnic?
Lumina reprezinta calitatea omului de a gandi rational, singura ce-i poate asigura intelegerea lumii sensibile si cunoasterea realitatii absolute?
drumul spre iesirea din pestera semnifica sacrificiile ce se impun pentru a trece dincolo de constrangerile experientei si de scalvia ingorantei printr-o permanenta exersare a spiritului.?Omul nu poate renunta la Idei intrucat doar cu ajutorul lor poate cunoaste lumea concreta,..dar nu poate renunta nici la lumea sensibila (in care este prizonier) ?
Cel mai periculos e sa evadezi in stabilitatea constrangerilor ... am zis!
Constrangerile au de multe ori forma inselatoare a stabilitatii si sigurantei. Si atunci este foarte greu sa te convingi sa evadezi ..
Si mai sunt si propriile constrangeri,..cele construite cu grija si truda. Cele ce au rol de zid de aparare.
Si mai sunt si propriile constrangeri,..cele construite cu grija si truda. Cele ce au rol de zid de aparare.
lanturi...te referi la prejudecati oare? stereotipuri? ce inseamna lanturi aici?
uite chiar aici, ai venit sa ne ceri parerea despre mitul pesterii. ai mentionat ca nu de mult l-ai citit. de ce ai banuit ca noi de aici stim deja despre acest mit? de ce crezi ca l-am citit si noi pe Platon? ai venit cu intrebari despre el (despre mitul pesterii ), dar nu ni l-ai aratat. de ce crezi ca daca tu stii ceva toata lumea stie deja?
chiar daca e ceva arhicunoscut, trebuie sa arati exact textul la care faci referire cu intrebarile tale.
caci intotdeauna va exista cel putin un om care nu va stii sa iti raspunda pentru ca nu stie despre ce vorbesti.
pe de alta parte, ai spus ca lasa loc de interpretari desi nu ne-ai aratat ce interpretare dai tu. inca nu ti-ai format nici una? in acest caz, de unde stii ca sunt atat de multe interpretari?
nu vreau sa crezi ca te critic, departe de mine acest gand, si de e cazul imi cer de pe acum iertare, vreau doar sa realizezi ce inseamna sa vorbesti multimii. sa le dai motiv sa te asculte. sa le dai motiv sa iti raspunda. caci nu toti au vazut soarele pe care tu l-ai descoperit.
###
uite chiar aici, ai venit sa ne ceri parerea despre mitul pesterii. ai mentionat ca nu de mult l-ai citit. de ce ai banuit ca noi de aici stim deja despre acest mit? de ce crezi ca l-am citit si noi pe Platon? ai venit cu intrebari despre el (despre mitul pesterii ), dar nu ni l-ai aratat. de ce crezi ca daca tu stii ceva toata lumea stie deja?
chiar daca e ceva arhicunoscut, trebuie sa arati exact textul la care faci referire cu intrebarile tale.
caci intotdeauna va exista cel putin un om care nu va stii sa iti raspunda pentru ca nu stie despre ce vorbesti.
pe de alta parte, ai spus ca lasa loc de interpretari desi nu ne-ai aratat ce interpretare dai tu. inca nu ti-ai format nici una? in acest caz, de unde stii ca sunt atat de multe interpretari?
nu vreau sa crezi ca te critic, departe de mine acest gand, si de e cazul imi cer de pe acum iertare, vreau doar sa realizezi ce inseamna sa vorbesti multimii. sa le dai motiv sa te asculte. sa le dai motiv sa iti raspunda. caci nu toti au vazut soarele pe care tu l-ai descoperit.
###
Mitul pesterii este o poveste despre adevar.
Pestera poate fi considerata lumea sociala in care traim cu totii (un termen mai la moda ar fi "matricea"). Ceea ce este acceptat unanim de un grup mai mic sau mai mare de oameni. "Crede si nu cerceta" este sloganul acestei lumi. In aceasta lume adevarul nu reprezinta o experienta personala. Este o conditionare pe care suntem nevoiti sa o acceptam din start pentru a face parte din categoria "om". Umbrele sunt identitatile cu care aceasta lume sociala ne inzestreaza. Printre cei din aceasta lume sunt si oameni care nu sunt multumiti cu aceste identitati. Si se hotarasc sa caute. SA caute ceva mai adevarat...
PEntru asta insa au nevoie de cineva din afara pesterii, care este deja liber, care are ochii functionali, si care este dispus sa ii ajute pe cei dornici de eliberare. Lumina care exista in afara pesterii, sub cerul liber, este lumina pe care ai obtinut'o prin efort constient, prin experienta personala, care nu iti poate fi luata de nimeni. Cel din afara pesterii care te'a ajutat a fost doar ghid. Vederea luminii iti apartine. Faptul ca ai primit ajutorul atunci cand ai avut nevoie te obliga sa te intorci la cei care sunt inca in pestera si sa ii ajuti in masura in care doresc sa fie ajutati.
Conform acestei interpretari vederea adevarului (a luminii din afara pesterii) nu inseamna "ratiunea care vede ideile". Vederea adevarului inseamna cunoasterea subiectului, a sta fata in fata cu tine....fara idei, fara emotii, fara absolut nimic care sa iti blocheze privelistea.
Apropo de pericol....doar ce este trecator in tine se teme. Si daca tot este trecator de ce sa te agati de el?
Pestera poate fi considerata lumea sociala in care traim cu totii (un termen mai la moda ar fi "matricea"). Ceea ce este acceptat unanim de un grup mai mic sau mai mare de oameni. "Crede si nu cerceta" este sloganul acestei lumi. In aceasta lume adevarul nu reprezinta o experienta personala. Este o conditionare pe care suntem nevoiti sa o acceptam din start pentru a face parte din categoria "om". Umbrele sunt identitatile cu care aceasta lume sociala ne inzestreaza. Printre cei din aceasta lume sunt si oameni care nu sunt multumiti cu aceste identitati. Si se hotarasc sa caute. SA caute ceva mai adevarat...
PEntru asta insa au nevoie de cineva din afara pesterii, care este deja liber, care are ochii functionali, si care este dispus sa ii ajute pe cei dornici de eliberare. Lumina care exista in afara pesterii, sub cerul liber, este lumina pe care ai obtinut'o prin efort constient, prin experienta personala, care nu iti poate fi luata de nimeni. Cel din afara pesterii care te'a ajutat a fost doar ghid. Vederea luminii iti apartine. Faptul ca ai primit ajutorul atunci cand ai avut nevoie te obliga sa te intorci la cei care sunt inca in pestera si sa ii ajuti in masura in care doresc sa fie ajutati.
Conform acestei interpretari vederea adevarului (a luminii din afara pesterii) nu inseamna "ratiunea care vede ideile". Vederea adevarului inseamna cunoasterea subiectului, a sta fata in fata cu tine....fara idei, fara emotii, fara absolut nimic care sa iti blocheze privelistea.
Apropo de pericol....doar ce este trecator in tine se teme. Si daca tot este trecator de ce sa te agati de el?
| QUOTE (secunda @ 4 Mar 2004, 10:16 AM) |
| chiar daca e ceva arhicunoscut, trebuie sa arati exact textul la care faci referire cu intrebarile tale. caci intotdeauna va exista cel putin un om care nu va stii sa iti raspunda pentru ca nu stie despre ce vorbesti. |
Secunda..ma gandeam ca e prea lunga povestea..si multi o stiu dar fie..
cam asta ar fi :
La iesirea din Pestera se perinda oameni liberi ce par sa desfasoare un ritual magic in jurul unui foc. Umbrele lor sunt proiectate pe ecranul cunoasterii. Unul din prizonieri descopera treptat o anumita regularitate in perindarea umbrelor, a ritmicitate in miscarea lor. Cedand unui impuls irezistibil, se smulge din lanturi si evadeaza din captivitatea pesterii, parcurgand cu un efort imens cararea ce duce spre lumina zilei. Numai ca aceasta il orbeste (in Lumea Ideilor nu esti calauzit de simturi), iar evadatul nu mai zareste nimic. Incetul cu incetul (prin dureroasa exersare a spiritului ratiunii) el de deprinde cu noua lui stare, contampland mai intai nu "lucrurile luminate", ci reflexele lor in luciul apelor. Ajutat de lumina si de perseverenta el descopera treptat splendorile lumii, iar in cele din urma contempla Soarele insusi (sursa lor).
Coplesit , se intoarce pentru a povesti tovarasilor sai fericirea cunoasterii, indemnandu-i sa se elibereze din lumea umbrelor. in mod tragic, reintors insa in pestera, nu mai distinge nimic, legatura cu lumea umbrelor pierzandu-se. Devine stangaci, ignorant, nimeni nu crede in fabulatiile lui. este socotit nebun, iar pentru perseverenta lui este prigonit.
In mare acesta este Mitul pesterii.
Platon a incercat nu doar sa dea o imagine plastica a relatiei dintre lumea vizibila si lumea ideilor, ci a incercat sa dezvaluie conditia omului ce se confrunta in mod dramatic cu problema posibilitatii cunoasterii sale, adica cu vesnicul mister al adevarului.
Sensul aceste metafore nu poate fi pe deplin surprins.
Fiecare poate adapta povestea ...
Pestera poate simboliza lumea marginita a experientei proprii, umbrele nu pot exista fara foc, lumina poate fi calitatea omului de a gandi rational, singura ce poate asigura intelegerea lumii sensibile si cunoasterea realitatii absolute, drumul poate semnifica sacrificiile pentru a trece dincolo de constrangerile experientei printr-o permanenta exersare a spiritului..
Cat despre interpretari..
Aseara am subliniat o fraza dintr-un text de-al lui Michel Foucault (The subject and power, 1982) care pune problema putin diferit:
"Maybe the target nowadays is not to discover what we are but to refuse what we are.
We have to imagine and to build up what we could be to get rid of this kind of political 'double bind', which is the simultaneous individualisation and totalisation of modern power structures"
"Maybe the target nowadays is not to discover what we are but to refuse what we are.
We have to imagine and to build up what we could be to get rid of this kind of political 'double bind', which is the simultaneous individualisation and totalisation of modern power structures"
Sentimentul de frica apare inaintea (si in timpul) unei transformari interioare? ...asta apropo de pericol si de ceea ce este trecator.
..de fiecare data cand patrunzi in necunoscut ai de'a face cu frica. ceea ce a fost se teme ca nu va mai fi....
Imi place ideea topicului.
Intr-adevar este infinit mai simplu sa te conformezi unor norme, sa asculti, sa executi. Este greu sa fii printre cei care fac sinteza de idei, printre cei care deschid drumuri.
Cu toate astea, nici sa-ti faci o lume proprie, in care sa construiesti un sistem propriu de norme, nu este bine. Uneori, asta se cheama schizofrenie. Deci iese din normalitatea psihica general acceptata.
Probabil ca subiectul ma depaseste.
Insa tot vreau sa subliniez o idee care mi se pare importanta. Si care are legatura cu topicul, cumva. Este vorba de diferentza intre "NORMAL" si "CORECT". Multa lume confunda termenii astia, ii foloseste ca sinonime. Ceea ce este normal in lumea noastra de conventii nu este neaparat si corect. Poate ca asta ii impinge pe unii sa evadeze din conventii, in sperantza unui sistem de reguli mai corecte.
Intr-adevar este infinit mai simplu sa te conformezi unor norme, sa asculti, sa executi. Este greu sa fii printre cei care fac sinteza de idei, printre cei care deschid drumuri.
Cu toate astea, nici sa-ti faci o lume proprie, in care sa construiesti un sistem propriu de norme, nu este bine. Uneori, asta se cheama schizofrenie. Deci iese din normalitatea psihica general acceptata.
Probabil ca subiectul ma depaseste.
Insa tot vreau sa subliniez o idee care mi se pare importanta. Si care are legatura cu topicul, cumva. Este vorba de diferentza intre "NORMAL" si "CORECT". Multa lume confunda termenii astia, ii foloseste ca sinonime. Ceea ce este normal in lumea noastra de conventii nu este neaparat si corect. Poate ca asta ii impinge pe unii sa evadeze din conventii, in sperantza unui sistem de reguli mai corecte.
Aceasta este o versiune "Text-Only" a continutului acestui forum. Pentru a vizualiza versiunea completa, cu mai multe informatii, formatari si imagini,click aici.