Deschid acest topic pentru a impartasi experiente, pentru a analiza impreuna modalitatile prin care putem ajuta integrarea persoanelor atipice, mai ales a copiilor, in viata sociala, pentru a propune directii de actiune/colaborare, pentru a face lucruri constructive si frumoase impreuna pentru cei care au nevoie de optimismul nostru insotit de fapte concrete.

Sper sa va suscite interesul si sa se lase cu ceva roade.

Ce intelegi prin persoane atipice?

Mai nou, se numesc atipice, sau altfel, persoanele cu nevoi speciale.

Sunt multe persoane atipice, eu doar dau exemple. Ateistii, asexualii, etc
Nu, fara gluma: Autistii.
Am vazut un reportaj unde s-a dovedit ca un autist american a învat în 2 (!!) saptamâni limba islandeza.
Dup-aia a stat de vorba lejer cu un reporter de la TV Reykjavik.

Daaaa...asta am auzit si eu....Au avut nevoie de doi interpreti: unul pentru limbajul semnelor.....

Acu fara bashcau....eu aia 2% la un ong pentru autisti ii dau...

Asa este, chiar e nevoie sa tratam subiectul cu seriozitate.

Se pare ca sunt putini cei care inteleg despre ce e vorba, si mai putini, cei care au puterea sa se implice. Multi pleaca de la ideea ca majoritatea persoanelor sunt o cauza pierduta... Dar, va spun: sunt evolutii extraordinare daca sunt tratati cu demnitate si se intervine corespunzator, de la varsta frageda.

De 4 luni sunt voluntar intr-o asociatie in care sunt integrati si se lucreaza zilnic cu patru copii cu autism, unul cu tetrapareza, unul cu intarziere mintala, unul nediagnosticat- dar are mai degraba intarziere de limbaj si ... agitatie, sa nu ii spunem ADHD.

Din pacate, nu sunt fonduri alocate de stat (sector 3 in cazul nostru), iar o parte dintre copiii pe care asociatia ii sustine nu isi permit sa aiba un program potrivit de interventie. Ar trebui sa beneficieze, pe langa socializare la grupa de varsta, de terapii diverse, cateva ore pe zi.

Imi doresc atat de mult sa se stie de educatia incluziva, de felul in care acesti copii trebuie ajutati sa depaseasca momentul terapiilor unul la unu si sa fie incurajati/ motivati/ sustinuti sa interactioneze cu colegi, cu educatori...

In seara aceasta am intalnit o persoana care ne-a invitat sa discutam de un program national pe integrare. Sper sa se concretizeze aceasta invitatie.




Cla, copiii care sufera de autism nu sunt (toti) genii. Din mass-media lucrurile par altfel decat sunt in realitate. Sa nu ne imbatam cu apa rece. Din nefericire, multi au nevoie de terapii ani de zile pentru a vorbi cat de cat in limba materna...

Sunt multe de pus la punct la nivel de sistem educational si ...social pana cand educatia incluziva sa fie reala. Cand lasi un copil cu nevoi speciale, agitat pana la accese violente, intr-o clasa de 30 de elevi, cu un invatator coplesit de nr mare de elevi, cu profesor de sprijin doar cate 2 ore , de 2 ori pe saptamana...nu faci decat rau. Nu e cazul meu, nu am cazuri asa de grave, dar...vad des asa ceva si sunt trista ca nu se face ceva realmente corect.


Linica, te felicit pentru disponibilitatea de a te implica! E dureros de tot,copiii cu CES sunt lasati fara sprijin real!

Hampu, ma bucur de apreciere. Uite, cam asa e raspunsul/reactia statului in acest sector. Asta in cazul in care se face diferenta intre un centru de zi si o scoala care dezvolta practici incluzive.



Partea buna este ca ne putem uni fortele - permite-mi sa pastrez aceasta afirmatie pentru un viitor document. In 2015 imi doresc sa SPER ca ministerele muncii, invatamantului si sanatatii isi vor uni fortele si in acest domeniu.

Pana atunci, copiii cu CES au nevoie sa fie sprijiniti si e nevoie sa continuam integrarea lor, chiar si asa, deficitara, cum este. Macar unul-doi copii pot avea sansa la o viata un pic mai buna. Iar parintii lor, pot fi sprijiniti un pic mai bine/mai mult. Pentru ca atat copilul, cat si parintele au de facut pasi inainte.

Partea proasta este ca ciclul scolar si terapiile( care sunt obligatoriu de continuat), trebuie insotite de multa dragoste si daruire, iar in acest caz, intr-adevar, dascalita, nu se prea poate intr-o clasa de 30 de copii...

Daca sunt omuleti care vor sa se implice pe acest sector, va rog sa ii directionati si catre mine. De asemenea, daca stiti scoli in care sunt primiti si ajutati copiii acestia in mod real, la fel. Mi-ar placea sa le fie pastrata/redata demnitatea de persoane. De multe ori sunt priviti ca "o cauza pierduta" chiar si de familii - care, de multe ori nu mai au resurse sa spere, sa creada, sa actioneze... Si ce rezultate minunate pot fi daca este perseverenta si iubire!