Ma poate ajuta cineva cu vreo informatie despre aceasta sculptura? Mai precis, cu o incadrare intr-un anumit curent, asemanare cu lucrarile vreunui sculptor cunoscut sau nu?
Ca material pare sa fie ipsos, pictat si lacuit. Are vreo 4 kg. Spatele/fata arata cu totul altfel. O sa pun o poza maine.

Multam

Asta este cealalta fata.

Nimic, nimeni?
As vrea sa scriu si ce imi spune mie, parere total neavizata, insa nu vreau sa influentez o prima impresie a cuiva care ar putea sugera ceva mai aproape de originea statuetei.
Orice fel de parere e binevenita. Chiar si "seamana cu ceva... sau stilul cuiva...".

ce idee...

...manastire'ntr-un picior, ghici ciuperca ce e ???


Sigur ca Brancusi, macar si numai pentru faptul ca a fost primul care a "indraznit" sa dea gauri prin piesele sale..
si celelalte teme mai ales de pe fata asta fac trimiteri clare..(ovoidul, spirala logaritmica intrerupta, asimetriile si dezvoltarile din plan, etc.)


problema e ca Brancusi nu prea a lucrat cu ipsosul...pana si modelele si le facea din lemn..
e cunoscuta metoda mulajelor din gips, pe care artistul o si utiliza...
..ar fi lucruri de comentat aici...


dar din cate cunosc au fost mai multe expozitii tematice, cu replici (nu copii), sau chair cu realizari dedicate artistului...
cred ca anul trecut...a facut ceva valva...banuiala mea e ca statueta asta are legatura cu acel eveniment..Chicago imi pare

Hei, Dude, multam pentru interventie!
Nu stiam despre scandalul de care zici, insa am citit ca nu a lucrat cu ipsos (nici de mulaje nu stiu). De-aia am si mentionat materialul.
Cand am vazut-o prima data mi-a venit in minte simbolul sarutului de pe poarta.
O sa caut si despre Chicago.

...am cautat eu frate...regret ca n-am retinut link-ul (cautam pe tableta, si din metrou), dar era New-York (nu Chicago) si se spunea de mulajele ramase de la marele sculptor, in care s-au turnat, dupa retetele lui, mai multe replici (1990-2010 ceva pe acolo...)

acu' a fost un scandal din trei directii:

- Brancusi a interzis sa se mai produca vreo opera de a sa, utilizandu-i-se, materialele, atelierul, operele neterminate (faptul ca a pastrat un mulaj, indica, in maniera lui de lucru, ca acea linie de creatie nu fusese pe deplin investigata (pentru fiecare lucrare de mare valoare au existat, uneori cateva zeci de variante preparativ/alternative)

-cat de moral este sa reiei, ma rog "sa continui", munca unui artist in absenta acestuia..?

-cum pot fi tratate realizarile obtinute astfel, si care prin natura aparitiei lor au o componenta importanta ce apartine, totusi, direct unui geniu ce nu a putut sa se exprime pana la capat...


e o maxima dilema....

n-am nici macar o propunere de raspuns...

Cert este insa ca piata a avut: pretul replicilor a escaladat pana la cote ametitoare, comparabile cu valoarea pieselor autentice

Pun eu un link pentru cine mai e curios. http://www.enational.ro/showbizmonden/mond...rk-368301.html/

Am citit si am vazut despre ce piese este vorba acolo. Cat despre cum poti trata o astfel de realizare, facuta dupa sablonul lui... Daca as avea eu o astfel de replica, m-ar bucura. Sa o vad, sa o studiez, ii mai schimb locul prin casa. Nu m-as lauda cu ea prietenilor sau nu as fi interesata sa o vand, ar fi pentru mine. Dar n-as da nici 2.5 mil de dolari.

Oricum, niciuna din piese nu este statueta mea. Care, ce e drept seamana, insa este cel mai probabil inspirata din opera lui Brancusi. Poate ca nici nu are nume si autorul ei o fi murit demult. Ma gandeam ca as putea afla ceva despre ea. (E semimultumitoare si confirmarea ca seamana cu Brancusi )

Gordin


parerea mea:

1. este foarte limpede ca sculptura in posesia careia te afli are un corespondent in opera lui Brancusi. El nu a avut discipoli importanti, nu a generat un stil unitar, ci doar esentiale influente stilistice (sper ca nuanta sa fie corect inteleasa); si nimeni nu a continuat evolutiv demersul sau clasic (caci celellate..au avut rezonante semnificative in toti cei care l-au apreciat). E practic imposibil ca cineva, urmand exemplul maestrului, sa reuseasca sa compuna o opera similara, prin respectarea simultana a tuturor temelor obsesive la Brancusi.

2. ca un adanc omagiu, dar si dand curs conceptului potrivit caruia, intre original si copie identica nu exista decat fantasme, au fost lansate pe piata de arta replicile fidele. Nu e nicio rusine sa deti una (sansele sa fi in posesia unui original sunt minuscule...dar nu absente)

3. ar trebui sa consulti un catalog, in care, sunt convins, vei gasi si lucrarea despre care vorbim...


pana atunci...respirai aerul..
e o ocazie pentru care te invidiez...




ipsos sau nu....

Cautarea continua oricum. Sper sa ma intorc intr-o zi cu vreun raspuns. Pana atunci ...
Mi-a facut placere sa discutam despre ea.

Lucrarea prezentata nu e prea izbutita.

...mie mi-a placut chiar foarte mult...i-am si gasit mai multe sensuri, iar reintalnirea cu Brancusi a fost un prilej de mare bucurie

...poate ca in alta zi Gordin are sa mai puna cateva poze...